Proiect

Clasa Mamifere
Realizat de:
Cotaru Cristian
 Cuprins:
1. Ce sunt mamiferele?
2. Structura corpului
3. Aparatul Digestiv
4. Aparatul Respirator
5. Aparatul Cilculatot/excretor
6. Sistemul nervos
7. Organe de simț
8. Înmulțirea/rolul mamiferelor
9. Clasificarea mamiferilor
Ce sunt mamiferele?

• Mamiferele (din latinescul mamma – „sân”, „mamelă” + ferre – „a

purta”) sunt un grup de animale vertebrate care
constituie clasa Mammalia și se caracterizează prin
prezența: glandelor mamare, care la femele produc lapte pentru
hrănirea puilor; a neocortexului (o regiune
a creierului); blănii sau părului și a oscioarelor urechii medii. Aceste
caracteristici le disting de cealaltă grupă de amnioate, reprezentate
de reptile și păsări (sauropside). Mamiferele reprezintă o linie
evolutivă proprie, derivată din sinapsidele apărute în Carbonifer, acum
peste 300 de milioane de ani. În prezent au fost identificate
aproximativ 6.400 de specii existente de mamifere.
Structura corpului

• Corpul este acoperit cu piele relativ groasă, bogată în glande sudoripare, sebacee şi
odorifere. Cele sudoripare joacă un rol important în termoreglare, iar cele odorifere
sunt folosite în căutarea partenerului sexual, marcarea teritoriului. Pielea este
acoperită cu blană, care diferă de la o specie la alta prin lungimea firelor de păr,
grosimea lor, densitate, culoare etc.
• În structura corpului se disting trei regiuni: cap, trunchi şi membre. Scheletul capului –
craniul – este alcătuit dintr-un număr redus de oase, ca urmare a concreşterii unora
dintre ele.
• Coloana vertebrală cuprinde cinci regiuni caracteristice vertebratelor, deosebiri
prezentând numărul vertebrelor şi mobilitatea lor.
• Scheletul membrelor are un plan structural specific membrului pentadactil, deosebiri
prezentând doar elementele tălpii. Particularităţile structurale ale tălpii sunt
determinate de viteza de deplasare
• ariciul, ursul, maimuţa au mersul lent, deoarece se sprijină pe toată
suprafaţa tălpii, fiind numite animale plantigrade.
• animalele ce se sprijină numai pe degete se numesc digitigrade,
exemple:Câinele, pisica, tigrul, ghepardul.
• Gazela, calul, mistreţul, oaia, capra aleargă şi mai repede, reducând
suprafaţa de sprijin la vârful degetelor protejate decopite, aceste
animale sunt numite unguligrade sau copitate şi pot fi paricopitate –
se sprijină pe degetele 3 şi 4, celelalte fiind reduse (mistreţul, cerbul,
renul etc.) sau imparicopitate – este dezvoltat doar degetul 3 (calul,
rinocerul ş.a.).
Aparatul Digestiv
• Se distinge prin diferenţierea regiunilor sale şi a danturii, dezvoltarea
glandelor salivare.
• Cavitatea bucală atinge cel mai înalt grad de organizare prin prezenţa
obrajilor, buzelor şi a dinţilor înfipţi în alveolele dentare din maxilare. Dinţii
sunt diferenţiaţi în incisivi (tăietori), canini (colţi), premolari şi molari (măsele
adevărate).
• În cavitatea bucală se află limba musculară, adaptată pentru apucarea hranei,
suptul apei, perceperea gustului şi amestecarea hranei în timpul rumegării.
• Stomacul este înzestrat cu numeroase glande ce secretă suc gastric bogat în
acid clorhidric, mucus şi unii fermenţi.
• Intestinul gros al mamiferelor este diferenţiat în trei regiuni: cecum (intestin
orb), colon (intestinul drept) şi rect.
Aparatul Respirator

• Este bine dezvoltat şi se compune din căi respiratorii (cavitatea nazală,

faringe, laringe, trahee, bronhii) şi plămâni. Aceştia au un aspect
spongios datorită ramificării celor două bronhii într-un sistem de
tuburi cu un diametru din ce în ce mai mic. Cele mai mici dintre ele –
bronhiolele – se deschid în nişte dilatări tapetate cu epiteliu – alveole,
înconjurate de o reţea de capilare. O astfel de structură a plămânilor
măreşte suprafaţa lor respiratorie, care este de 50-100 de ori mai
mare decât suprafaţa corpului.
Aparatul Cilculatot/excretor

• Aparatul circulator constă din inimă cu patru camere: două atrii şi

două ventricule, astfel sângele arterial este complet separat de cel
venos. Sângele reprezintă 7-8% din greutatea corpului, fiind alcătuit
din plasmă şi elemente figurate (globule roşii – eritrocite, albe –
leucocite şi trombocite).
• Aparatul excretor Rinichii au forma bobului de mazăre şi o structură
internă mai complexă decât la celelalte vertebrate. Ureterele se
deschid în vezica urinară, de unde urina este evacuată prin uretră.
Sistemul nervos

• Al mamiferelor atinge cel mai înalt grad de dezvoltare. Cel mai

dezvoltat compartiment este creierul anterior, îndeosebi scoarţa
emisferelor mari.
• Suprafaţa acestora se măreşte semnificativ datorită
circumvoluţiunilor. Aici sunt localizate centrele activităţii nervoase
superioare, care coordonează activitatea altor organe.
Organe de simț
• Nivelul de dezvoltare al acestora depinde de modul de viaţă şi de
obţinere a hranei.
• La animalele nocturne (locuitoare ale pădurilor şi desişurilor), sunt
importante auzul şi mirosul.
• Sensibilitatea olfactivă a mamiferelor este foarte dezvoltată. Cu
ajutorul mirosului acestea recunosc duşmanii, caută hrana şi
partenerul sexual.
• Organul auzului este bine dezvoltat la majoritatea mamiferelor. Se
compune din trei compartimente: urechea externă, urechea medie şi
urechea internă.
• Organul văzului este mai slab dezvoltat decât la celelalte clase de
vertebrate. Vederea în culori la unele specii este slab dezvoltată.
Înmulțirea/rolul mamiferelor
• Mamiferele sunt animale unisexuate, cu un dimorfism sexual relativ
dezvoltat (fig. 4.136). La mascul, testiculele sunt deplasate spre extremitatea
posterioară a corpului, fiind dislocate într-o pungă tegumentară, numită
scrot. Ducturile acestora se deschid la baza organului copulator (penisului),
prin al cărui canal se elimină urina şi sperma. Funcţionalitatea testiculelor
este asigurată de glandele anexe (epididim, prostată).
• Rolul mamiferelor în natură şi în viaţa omului. Mamiferele joacă un rol
esenţial în natură. Carnivorele exercită rolul de „sanitari”, înlăturând
animalele bolnave, slabe. Hrănindu-se cu fructe şi cu seminţe, mamiferele
contribuie la răspândirea plantelor. Răspândirea seminţelor şi a fructelor se
face şi prin intermediul blănii animalelor. Importanţă economică prezintă un
număr mare de specii vânate pentru carne sau pentru blană. Daune mari
aduc agriculturii rozătoarele, care se hrănesc cu produse depozitate în
hambare; unele rod scoarţa copacilor din livezi.
Clasificarea mamiferilor
• Subclasa Prototeriene (Prototheria) cuprinde cinci specii de mamifere
primitive întâlnite în Australia şi pe insulele din vecinătate. Se înmulţesc
prin depunerea ouălor. Puii ieşiţi din ou sunt hrăniţi cu lapte. Glandele
mamare nu au mameloane. Reprezentanţi: ehidna (fig. 4.137),
ornitorincul, proehidna.
• Subclasa Metateria (Metatheria)
• Ordinul Marsupiale (Marsupialia) (143 de specii). Trăsătura distinctivă a
speciilor din acest ordin este subdezvoltarea placentei. Din această
cauză puii se nasc slabi, dezvoltarea lor continuând în marsupiul pielos
de pe abdomen. Reprezentanţi: cangurul, veveriţa-marsupială, lupul-
marsupial ş.a.
• Subclasa Euteriene (Euteria)
• Ordinul Insectivore (Insectivora) (24 de specii) cuprinde cele mai
vechi specii de mamifere placentare. Emisferele encefalului sunt mici
şi lipsite de circumvoluţiuni. Reprezentanţi: cârtiţa, ariciul, chiţcanul
ş.a
• Ordinul Chiroptere (Chiroptera) include 1300 de specii de mamifere
adaptate pentru zbor. Membrana pieloasă situată între degetele
foarte lungi ale membrelor anterioare, părţile laterale ale corpului,
membrele posterioare şi coada servesc drept aripi. Reprezentanţi:
liliacul-urecheat, liliaculvespertil etc.
• Ordinul Rozătoare (Rodentia) (2300 de specii). O trăsătură distinctivă
a rozătoarelor este dantura din care lipsesc colţii. Încisivii sunt bine
dezvoltaţi, ascuţiţi şi cresc toată viaţa. Reprezentanţi: veveriţa,
ondatra, castorul, şobolanul, şoarecele, nutria, ţistarul, marmota,
popândăul ş.a.
• Ordinul Răpitoare sau carnivore (Carnivora) (288 de specii). Incisivii sunt mici,
caninii bine dezvoltaţi, iar molarii au vârful tăietor ascuţit. Claviculele sunt
rudimentare sau lipsesc. Reprezentanţi: câinele, pisica, vulpea, lupul, şacalul,
ursul, tigrul, leul, jderul, hermina, vidra, ghepardul, bursucul, hiena ş.a.
• Ordinul Paricopitate (Artiodactyla) (248 de specii). Sunt mamifere terestre
copitate, erbivore, adaptate la alergarea rapidă: al doilea şi al cincilea deget
sunt bine dezvoltate. Se divizează în două subordine: nerumegătoare şi
rumegătoare. La paricopitatele nerumegătoare – porcii şi hipopotamii –
stomacul are o structură specifică celorlalte mamifere. Pentru paricopitatele
rumegătoare (cerbul, elanul, căprioara, girafa, antilopa, zimbrul, taurul ş.a.)
este specific stomacul cu patru camere .
• Ordinul Imparicopitate (Perissodactyla) (24 de specii). Sunt mamifere copitate
cu cel de-al treilea deget bine dezvoltat, celelalte fiind subdezvoltate sau
absente. Clavicula lipseşte. Reprezentanţi: calul, măgarul, rinocerul, zebra ş.a
Ordinul primate
• cuprinde 508 specii grupate în două subordine: primatele inferioare
(Prosimiae) şi primatele superioare (Simiae).
• Primatele inferioare – lemurienii, tupaidele – sunt mamifere relativ
mici, cu o coadă lungă.
• Primate superioare, numite și maimuțe, sunt de dimensiuni mai mari
decât cele inferioare, unele specii atingând în jur de 2 m în lungime.
Coada lipsește la majoritatea speciilor.
• Primatele superioare sunt grupate în trei suprafamilii: maimuțe-
cunas-larg, cercopitecide (cercopitecul, pavianul și magotul) și
antropoide (gibonii, urangutanii, cimpanzeii și omul).