Clasa Peştilor Osoşi (Osteichthyes)

Astăzi se cunosc aproximativ 21000 de specii de peşti osoşi adaptaţi la

multitudinea de habitate acvatice. Forma corpului poate fi un indiciu al acestei mari
diversităţi. Unele specii au formă de fus, corpul alungit, înotătoarea codală puternică,
iar alţii au adaptări pentru urmărirea prăzii. Peştii care trăiesc pe fundul apelor au
corpul comprimat dorso-ventral sau lateral, cu adaptări de camuflaj. Corpul cilindric,
ca la anghilă, este o adaptare pentru mişcarea prin şerpuire şi pentru a pătrunde în
găuri şi crăpături. Unii peşti au forma de bici şi alţii seamănă cu algele marine. Cele
mai multe specii de peşti osoşi se găsesc în apele marine şi mai puţine specii trăiesc
în apele dulci. Există şi specii care trăiesc o perioadă în apele marine, apoi altă
perioadă în apele dulci şi invers.
Peştii cuprinşi în această clasă au scheletul, în parte sau în totalitate, osos.
Clasificarea peştilor osoşi
Clasa Osteichthyes cuprinde trei subclase:
Subclasa Actinopterygii
Infraclasa Chondrostei
Infraclasa Neopterygii
Supraordinul Holostei
Supraordinul Teleostei
Subclasa Brachiopterygii
Subclasa Sarcopterygii
Infraclasa Dipnoi
Infraclasa Crossopterygii

Subclasa Actinopterygii

În această subclasă sunt incluse majoritatea speciilor actuale de peşti ce au

corpul acoperit cu solzi ganoizi sau elasmoizi (cicloizi sau ctenoizi). Principalul caracter
este acela că radiile înotătoarelor se dispun ca nişte raze (actinos) aşezate uniseriat pe
axa înotătoarelor.
Scheletul, la formele inferioare, este în mare măsură cartilaginos, iar la cele
superioare, osos. Formele primitive au pe partea inferioară a capului plăci gulare, iar
formele superioare au radii branhiostegale care formează un fel de burduf ce se leagă
de opercul şi ajută în actul respirator. Coada este homocercă, mai rar heterocercă.
Spiraculul este prezent numai la unele specii. Vezica cu aer, de obicei, este prezentă
pe faţa dorsală a esofagului, la unii peşti comunică cu acesta (fizostomi) iar la alte
specii nu comunică (fizoclişti). Trăiesc în ape dulci şi în apele marine.
Subclasa Actinopterygii se împarte în două infraclase:
1. Infraclasa Chondrostei.
2. Infraclasa Neopterygii

Infraclasa Chondrostei
(Gr.chondros-cartilaj, +osteon-os).

Numele acestui supraordin vine de la faptul că scheletul este în general

cartilaginos şi parţial osos, dar sunt şi caractere care fac trecerea între peştii
cartilaginoşi şi cei osoşi.
Caractere ale peştilor cartilaginoşi:
- scheletul, aproape în întregime cartilaginos cu excepţia bolţii craniene;
 - înotătoarea codală, heterocercă;
- gura aşezată ventral;
- inima prezintă con arterial;
- intestinul are valvulă spirală.
Caractere ce aparţin peştilor osoşi:
- bolta craniului se osifică;
- au opercul format din trei oase;
- nările sunt aşezate pe bot, în faţa ochilor;
- corpul acoperit cu solzi ganoizi (care lipsesc la peştii cartilaginoşi) şi plăci
osoase;
- au vezică cu aer.

Ordinul Acipenseriformes
Cuprinde peşti ce au corpul acoperit cu solzi ganoizi mărunţi la care se pot
adăuga cinci şiruri de plăci osoase: unul dorsal, două laterale şi două ventrale.
Notocordul este persistent. Capul terminat cu un rostru, gura aşezată ventral.
Familia Acipenseridae sau sturionii. Au corpul alungit, fusiform cu cele cinci
rânduri de plăci osoase. Pe lobul superior al cozii se mai păstrează solzi ganoizi
rombici. Gura are poziţie ventrală, lipsită de dinţi la adulţi, dar există două perechi de
mustăţi dispuse într-un rând transversal.
Aceşti peşti sunt răspândiţi, în cea mai mare parte, în apele marine din zona
temperată, iar în perioada de reproducere migrează în apele dulci. Sunt specii de
mare importanţă economică atât pentru carnea lor cât şi pentru icrele negre (caviar).
În apele ţării noastre trăiesc în număr redus următoarele specii: Acipenser ruthenus
(cega), specie exclusiv dulcicolă; Acipenser stellatus (păstruga), Acipenser
güldenstaedti (nisetru), Huso huso (morunul), specii marine ce migrează pentru
reproducere în apele Dunării.
Acipenser ruthenus (cega) este singurul sturion de la noi care este întâlnit
numai în apele dulci, în Dunăre şi în râurile mari (inclusiv pe Prut). Rostrul este
alungit şi ascuţit, mustăţile mari, franjurate ce ajung până la gură.
Acipenser stellatus (păstruga) are rostru lung şi lăţit ca o spatulă. Migrează în
Dunăre (primăvara) pentru reproducere.
Acipenser güldenstaedti (nisetru) are rostru scurt, lat, mustăţile scurte nu
ajung la gură. Ca şi păstruga, migrează în Dunăre pentru reproducere.
Huso huso (morunul), este cel mai mare dintre sturioni, poate ajunge până la
5-6 m lungime şi la greutatea de 1000kg. Rostru este scurt şi cu gura larg deschisă
până la marginile capului; mustăţile ajung la nivelul gurii. Deschiderea gurii are formă
de semilună. Migrează în Dunăre pentru reproducere. Morunul are o longevitate
mare, putând trăi peste 100 de ani.

Infraclasa Neopterygii

Supraordinul Holostei
(Gr. holos-în întregime,+osteon-os)
Sunt peşti osteoganoizi (peşti osoşi care au solzi ganoizi- romboganozi, pe corp)
ce au, pe de o parte, caractere primitive, dar pe de altă parte au şi caractere evoluate,
din care cauză se face greu delimitarea de teleosteeni. Înotătoarea dorsală este
deplasată mult înapoi şi situată deasupra analei. Craniul lor este în general apropiat de
craniul peştilor osoşi, dar constituţia mandibulei este mai complicată. Fălcile sunt
alungite ca la crocodilieni şi poartă dinţi ascuţiţi şi conici. Coarda dorsală (notocordul)
este persistentă şi la adulţi. Corpul este acoperit cu solzi ganoizi sau, uneori, cicloizi.

Ordinul Lepisosteiformes. Corpul acestor peşti este acoperit cu solzi rombici

(ganoizi). Fălcile sunt alungite ca la crocodili şi poartă dinţi ascuţiţi. Înotătoarea dorsală
este deplasată mult înapoi şi aşezată deasupra analei.
Lepissosteus oseus (ştiuca cheală), Are fălcile alungite şi prevăzute cu
numeroşi dinţi ascuţiţi. Dorsala este aşezată deasupra analei. Vezica aeriană este
foarte bine vascularizată şi poate servi şi la respiraţia aeriana. Trăieşte în apele dulci
din America de Nord, America Centrală.

Supraordinul Teleostei
(Gr., teleos-perfect,+osteon-os)
Acest supraordin cuprinde cei mai mulţi peşti osoşi aproximativ 21 000 de specii,
96% din peştii actuali ce aparţin la 31 ordine şi 415 familii. Aproximativ 10 ordine sunt
dispărute. Scheletul teleosteilor este bine osificat (cu mici excepţii). Corpul acoperit cu
solzi cicloizi sau ctenoizi, sau uneori este nud. Inotătoarea codală este homocercă (cu
lobii egali). Operculul este format din patru oase. Inima nu are con arterial. Vezica cu
aer este prezentă la majoritatea speciilor şi este simplă sau compartimentată.

Ordinul Clupeiformes
Cuprinde teleosteenii cu caracterele cele mai primitive, având craniul, în mare
măsură, cartilaginos, unele forme au plăci jugulare, con arterial, intestin cu valvulă
spirală. Vezica cu aer comunică cu esofagul. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi, de
regulă caduci.
Familia Clupeidae (familia scrumbiilor), include peşti marini ce au corpul
acoperit cu solzi cicloizi mari, strălucitori, caduci). Gura terminală sau inferioară, lipsită
de mustăţi. Corpul comprimat lateral, abdomenul cu o carenă de solzi pe linia medio-
ventrală, iar aripioara codală adânc scobită. Exemplu : Alosa pontica (scrumbia de
Dunăre).
Alosa pontica (scrumbia de Dunăre) are o incizie evidentă pe falca superioară.
Pe partea ventrală a corpului prezintă o carenă solzoasă iar pe înotătoarea codală,
doi solzi evidenţi. Corpul este comprimat lateral. La sfârşitul lunii aprilie şi începutul
lunii mai pătrunde din Marea Neagră în fluvii pentru reproducere, iar după
reproducere se retrage din nou în mare.

Ordinul Salmoniformes
Pe spate există o înotătoare dorsală obişnuită cu radii, şi o a doua, mai mică,
adipoasă (fără radii).
Familia Salmonidae (familia păstrăvilor, somonilor). Cuprinde specii de peşti ce
au corpul acoperit cu solzi mărunţi. Salmonidele sunt peşti de apă dulce şi migratori ai
emisferei nordice. Majoritatea sunt răpitori. Au o carne gustoasă fără oase şi de aceea
prezintă importanţă economică mare. Exemplu : Salmo salar (somon); Salmo trutta
fario (păstrăvul de munte) ; Oncorhynchus mykiss (păstrăvul curcubeu).
Salmo salar (somonul) este o specie întâlnită în Oceanul Atlantic care
migrează pentru reproducere în râurile cu apă dulce din America de Nord, până la
izvoare pentru reproducere. Corpul prezintă numeroase pete deasupra liniei laterale,
negre, albastre şi roşii.
 Salmo trutta fario (păstrăvul de munte). Corpul este fusiform cu culori vii.
Înotătoarea codală este fără pete. Este întâlnit în apele de munte de la noi.
Oncorhyncus mykiss (păstrăvul curcubeu). Este un păstrăv originar din
America de Nord, întâlnit şi la noi în apele de munte. Înotătoarea codală prezintă
pete, iar flancurile sunt foarte frumos colorate.

Ordinul Esociformes
Corpul sagitiform, acoperit cu solzi cicloizi mici. Dorsala este deplasată posterior
deasupra analei.
Familia Esocidae, cu Esox lucius (ştiuca), peşte răpitor din apele dulci.
Esox lucius (ştiuca) este supranumită şi rechinul apelor dulci, fiind un peşte
prădător, foarte vorace întâlnit în apele de şes de la noi. Dorsala este aşezată faţa în
faţă cu anala. Botul este alungit şi turtit ca un cioc de raţă.

Ordinul Cypriniformes
Cuprinde aproximativ 5000 de specii, majoritatea sunt de apă dulce. Au o
singură dorsală, cu radii tari, ventralele au poziţie abdominală. Vezica cu aer comunică
cu esofagul. Majoritatea speciilor sunt omnivore şi sunt răspândite în general în apele
dulci.
Familia Cyprinidae. Include peste 1000 de specii, toate dulcicole. Corpul
acestor peşti este în general comprimat lateral şi acoperit cu colzi cicliozi. Dorsala şi
anala cu 2-4 radii simple, restul radiilor sunt ramificate. Multe specii au mustăţi.
Cyprinus carpio (crapul) are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari
cicloizi, gura cu buze cărnoase şi cu patru mustăţi. Trăieşte în apele stătătoare de la
altitudini mici.
Carassius auratus (carasul argintiu) este originar din China, are culoarea
argintie, corpul înalt şi gura fără mustăţi. Specie frecventă în iazuri şi râurile de la
altitudini mici. Toate exemplarele peste 15 cm sunt femele; sub această talie sunt
masculi, care în a doua vara devin femele. Acest fenomen este denumit „inversiune
sexuală” (Feider şi colab., 1976).
Abramis brama (plătica) trăiește în apele dulci de la noi. Are corpul înalt cu
înotătoarea anală cu baza lungă.
Familia Cobitidae. Cuprinde peşti de talie mică, cu solzi mărunţi. Corpul lor este
alungit, comprimat lateral sau cilindric. Gura lor este orientată inferior şi înconjurată de
6-12 perechi de mustăţi.
Misgurnus fossilis (ţiparul). Culoarea corpului este cafenie marmorată cu benzi
longitudinale mai închise. Trăieşte în ape puţin adânci. Poate respira şi prin intestin
ce are o porţiune vascularizată. Gura este înconjurată de cinci perechi de mustăţi. El
este întâlnit în apele stătătoare şi cele cu curent slab şi fund mâlos.
Familia Siluridae. Peşti de talie mare cu înotătoarea dorsală mică, iar
înotătoarea anală lungă, ajungând până la înotătoarea codală. Nu au solzi pe corp.
Silurus glanis (somnul) este cel mai mare dintre peştii de apă dulce de la noi,
4-5 m lungime şi 200-300 kg greutate. Capul comprimat dorso-ventral, gura mare cu
trei perechi de mustăţi. Trăieşte în apele curgătoare mari, stând la pândă în bulboane
adânci. Se hrăneşte cu broaşte, păsări acvatice, peşti.

Ordinul Anguilliformes
Acest ordin cuprinde peşti cu corpul cilindric, serpentiform, fără înotătoare
ventrale, iar dorsala şi anala se alungesc şi se unesc cu codala. Cea mai însemnată
specie, prezentă şi în fauna ţării noastre este Anguilla anguilla (anghila). Trăieşte în
apele dulci până la maturitatea sexuală şi de aici intră în apele Oceanului Atlantic,
parcurge un drum de mii de km până în vecinătatea insulelor Bermude şi Bahame,
coboară la adâncime, unde depune icrele pe alge. După reproducere adulţii mor. Din
ouă iese o larvă ce are forma unei frunze de salcie, transparentă, numită leptocefal.
Larvele duc viaţă pelagică şi sunt purtate pasiv de către curentul Golfstream spre
coastele Europei, timp de 2-3 ani. Când ajung în apele litorale salmastre, larvele
devin cilindrice şi se transformă în anghile numite civele. Ulterior pe cusurile de apă
dulce se transformă în adulţi.
Anguilla anguilla (anghila). Trăieşte în apele dulci până la maturitatea sexuală
şi de aici intră în apele Oceanului Atlantic, parcurge un drum de mii de km până în
vecinătatea Peninsulei Florida (SUA) şi coboară la adâncime, unde depune icrele pe
alge. După reproducere adulţii mor. Din ouă iese o larvă ce are forma unei frunze de
salcie, transparentă, numită leptocefal. Larvele duc viaţă pelagică şi sunt purtate
pasiv de către curentul Golfstream spre coastele Europei, timp de 2-3 ani. Când
ajung în apele litorale, larvele devin cilindrice şi se transformă în anghile numite
civele, cu corpul cilindric, care ulterior pe cursul râurilor se transformă în adulţi.

Ordinul Gadiformes. Cuprinde numeroase specii (300) ce au corpul acoperit cu

solzi cicloizi, mai rar ctenoizi. Gura mare cu o mustaţă pe partea ventrală a fălcii
inferioare. Au una-două sau trei dorsale şi una sau două anale. Sunt peşti marini, iar
puţine specii sunt dulcicole.
Familia Gadidae. Cea mai cunoscută specie este Gadus morrhua ce atinge
până la 1,20-1,50 lungime. Prezintă trei dorsale şi două anale. Din ficatul său se
extrage "untura de peşte" foarte bogată în vitamina D. Limba şi pereţii vezicii cu aer
folosesc pentru obţinerea "cleiului de peşte".
Odontogatus merlangus (bacaliarul). Este o specie marină ce trăieşte şi în
Marea Neagră ce are trei dorsale şi două anale. Pe falca inferioară prezintă un
apendice filiform cu rol tactil.
Lota lota (mihalţul). Este o specie nocturnă de apă dulce, originară din Asia.
Are două dorsale, prima scurtă. Codala este rotunjită, iar anala lungă aproape cât
cea de-a doua dorsală.

Ordinul Gasterosteiformes
Corpul nu are solzi, adesea este acoperit cu scuturi osoase, mai ales pe
flancuri. Inaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate, se găsesc
doi până la 17 ţepi izolaţi şi mobili. Exemplu : Gasterosteus aculeatus (ghidrinul),
care măsoară doar câţiva centimetrii şi este întâlnit în cursul inferior al Dunării sau
lacurile de pe litoral.
Gasterosteus aculeatus (ghidrinul). Este un peşte mic de câţiva cm., cu
dorsala precedată de trei ţepi. În perioada de reproducere (aprilie-iulie), masculul
construieşte un cuib din materiale vegetale, lipite între ele cu o secreţie specială
produsă de rinichi. Femela intră în cuib şi depune mai multe icre (80-100). In acelaşi
cuib depun icrele mai multe femele, ce sunt păzite de masculi. Trăieşte în Marea
Neagră şi în unele lacuri din zona litoralului.

Ordinul Syngnathiformes
Cuprinde peşti de talie mică cu forme aberante. Inotătoarele ventrale lipsesc.
Botul este tubular, cu orificiul bucal mic. Branhiile sunt aşezate sub formă de tufe.
Masculii au pe partea ventrală o pungă unde femela îşi depune icrele. Embrionii sunt
hrăniţi din vasele de sânge din pereţii pungii masculului. La completa dezvoltare, puii
sunt "născuţi" de către mascul.
Syngnathus typhle (acul de mare) trăieşte în zona litorală a Mării Negre. Are
forma unui creion şi prezintă o înotătoare codală cu radiile dispuse în evantai. Corpul
este acoperit cu plăci solzoase.
Hippocampus guttulatus (căluţul de mare). Axa longitudinală a capului formează
aproape un unghi drept cu cea a corpului. Coada este lipsită de înotătoare. Pe cap şi în
lungul spatelui are plăcuţe cu ţepi. Se fixează de algele marine cu ajutorul cozii. Înoată
în poziţie verticală, folosindu-se mai ales de dorsală. Trăieşte în zona litorală a Mării
Negre, printre alge.

Ordinul Tetraodontiformes
Cuprinde peşti marini, mai rar de apă dulce. Au corpul sferic sau comprimat
lateral. Inotătoarea dorsală şi anală sunt suprapuse şi plasate spre extremitatea
posterioară. Deschiderile operculare sunt mici. Tubul digestiv se poate umple cu aer,
şi cu apă corpul transformându-se într-un balon ce pluteşte în voia valurilor. In
momentul înghiţirii aerului, solzii devin erectili, au ţepi, şi peştele pluteşte cu
abdomenul în sus.
Tetraodon fahaka (peştele balon). Gura are dinţii uniţi în patru plăci. Corpul
este sferic acoperit cu ţepi fini, mărunţi. Trăieşte în apele dulci din Africa.
Diodon hystrix (peştele arici) are corpul acoperit cu ţepi lungi şi erectili. Gura
prezintă două plăci osoase. Este un peşte marin, întâlnit în mările calde.

Ordinul Perciformes.
Este cel mai bogat ordin în specii aprox. 6000. Corpul este acoperit cu solzi
ctenoizi, mai rar cicloizi. Ca regulă au două înotătoare dorsale, prima este formată din
radii ţepoase, iar a doua este formată din radii moi. Înotătoarele ventrale sunt aşezate
înainte sau sub înotătoarele pectorale. Centura scapulară este legată de cea pelviană
printr-un ligament. Vezica cu aer nu se leagă de esofag.
Familia Percidae. Cuprinde specii de apă dulce ce trăiesc în zona temperată
boreală. Corpul acoperit cu solzi ctenoizi, comprimat lateral, cu contur oval sau alungit.
Înotătoarele ventrale au poziţie pectorală. Gura fără mustăţi, dar cu dinţi numeroşi.
Perca fluviatilis (bibanul) este un peşte răpitor ce are o pată neagră la baza
primei dorsale. Este o specie de apă dulce larg răspândit în apele dulci de la noi.
Stizostedion lucioperca (şalăul). Pe jumătatea dorsală a corpului are mai
multe dungi transversale întunecate care adesea se contopesc între ele. Cele două
dorsale prezintă şiruri longitudinale de puncte. Se găseşte în Delta Dunării şi râurile
mari.
Familia Scombridae. Peşti marini, corpul fusiform, acoperit cu solzi mici,
cicloizi. Capul este turtit dorso- ventral. Codala adânc scobită. În urma celei de-a doua
înotătoare dorsale şi a înotătoarei anale se află mai multe înotătoare mici, numite
pinule. Înotătoarele ventrale au o poziţie pectorală. Pedunculul codal este subţire, cu
două muchii mici pe fiecare latură.
Scomber scombrus (scrumbia albastră). Pe laturile peduculului codal prezintă
două carene solzoase. Prezintă câte 5-6 pinule. Este foarte rar în Marea Neagră.
Familia Gobiidae (guvizi). Cuprinde numeroase genuri răspândite în toate
mările calde sau temperate. Partea anterioară a corpului este trurtită dorso- ventral, iar
posterioară a corpului comprimată lateral. Au ventralele unite într-o ventuză cu care se
fixează de pietre în zona litorală a mării. Exemple: Gobius sp., gen ce grupează
numeroase specii de guvizi ce se găsesc ţi în Marea Neagră.
Gobius sp. (guvizi). Prezintă două înotători ventrale unite sub forma unei
ventuze cu ajutorul căruia se prind de stânci.
Familia Trachinidae. Corpul este alungit şi comprimat lateral. Prima înotătoare
dorsală are radii scurte ţepoase iar a doua înotătoare dorsală este lungă.
Trachinus draco (dracul de mare). Are un ţep la opercul. Prezintă glande
veninoase în dreptul primei înotători dorsale. Trăieşte în Marea Neagră.
Familia Uranoscopidae. Capul mare, lat, acoperit cu plăci osoase, are doi ţepi
la marginea capului (ca două coarne), de unde şi numele de bou de mare. Ochii sunt
mici, situaţia deasupra capului. In gură are o excrescenţă filiformă ce iese în afară şi
constituie un fel de nadă care atrage prada (peşti mici).
Uranoscopus scaber - boul de mare. Trăieşte pe fundurile nisipoase marine.
Capul mare, lat. În gură are o excrescenţă filiformă ce iese în afară şi constituie un
fel de nadă care atrage prada (peşti mici).

Ordinul Pleuronectiformes
Acest ordin cuprinde peşti cu corpul puternic comprimat lateral. Ochii lor sunt
situaţi pe una din laturi (cea spre lumină). Inotătoarea dorsală şi anală sunt lungi,
întinzându-se de la cap până la coadă. Larva acestor peşti este simetrică şi duce o
viaţă pelagică, se metamorfozează şi îşi pierd simetria. Trăiesc mai cu seamă în
zona litorală pe fundul nisipos sau stâncos al mărilor.
Scophthalmus maeoticus (calcanul). Este culcat pe dreapta. Are corpul
acoperit cu butoni ţepoşi. Se întâlneşte în zona litorală a Mării Negre.
Pleuronectes flesus (cambula). Este un peşte culcat pe stânga. Se întâlneşte
în Marea Neagră.