Sunteți pe pagina 1din 5

Intoxicaţia acută cu pesticide organofosforate

 Etiologie. Sunt derivaţi (esteri) ai acidului fosforic utilizaţi ca insecto-fungicide în


agricultură.
Clasificare
• extrem de toxice:
o paration = ester al acidului tiofosforic (cel mai toxic). Ambalaje cu etichetă roşie
(E605) = denumiri: ecatox, paratox, thiofos
o etilparation + parafox 50E, selefos
o metilparation (wofatox)
• puternic toxice (ambalaje cu etichetă verde): Sytox, Epn, Tepp
• moderat toxice (etichetă albastră): diazinon, fention, clor-pirifos
• toxicitate redusă (etichetă neagră): malathion, clorthioin, bromofos
Caracteristici generale
o solubil în esteri şi majoritatea solvenţilor organici, insolubil în etil-ester, aproape
insolubil în apă
o stabil numai la pH acid sau neutru
o lichid incolor sau galben; în forma comercială: maron închis sau verde
o apare pe piaţă ca pulebre metalică 15-25%, lichid emulsifiabil 25-45%; în praf 1-
2% sau în aerosoli 10%

 Locuri de muncă cu risc de expunere profesională


• fabricarea pesticidleor oragnofosforice (risc diminuat, personal foarte bine instruit)
• aplicarea pesticidelor organofosforice (de obicei personal neinstruit, risc mare de
contaminare):
o manipulare - transport - depozitare
o prepararea soluţiilor şi răspândirea lor (livezi, sere, vii) cu pompe de mână, aparate
mecanizate
o tratarea seminţelor
o întreţinerea defectuoasă a aparaturii de lucru

 Patogenie
• pătrundere pe cale:
o cutanată (şi prin mucoase intacte) - cea mia frecventă în itnoxicaţiile profesionale
o respiratorie - pentru aerosolii de pesticide
o orală - în ingestii accidentale sau suicid
• metabolizare - prin ficat
Paration:
o paraoxon - metabolit mai toxic decât parationul
o hidroxilare - paranitroferol eliminat prin urină
o fosforilare - ion de fosfor care blochează centrul activ al colinesterazei ⇒
acetilcolinesterază fosforilată

1
Mod de acţiune
• inhibarea acetilcolinesterazei

acetilcolina nu se mai transformă în colină şi acid acetic

acumularea endogenă de colinesterază di nSNC, muşchi şi hematii şi a
pseudocolinesterazei din plasmă

intoxicaţie endogenă cu Ach cu stimulare permanentă a muşchilor şi glandelor
până când viaţa nu mai este posibilă

există o triplă acţiune:
1. pe ramura postganglionară a nervilor colinergici
2. pe ramura preganglionară a nervilor simpatici motori
3. în neuronii din SNC
• toxice directe pe miocard ⇒ tulburări de ritm şi conducere
• asfixiante şi cu rol direct în oprirea respiraţiei ⇒ exit prin insuficienţă
respiratorie şi colaps vascular
 Tabloul clinic
• gravitatea intoxicaţiei nu depinde doar de gradul de inhibiţie al acetilcolinesterazei, ci
şi de utilizarea cu care această enzimă este inhibată
• simptomele apar:
o după 1/2 oră de la expunerea respiratorie
o la o 1 oră după intoxicaţia pe cale orală
o la 2-3 ore după expunerea cutanată
 Sindromul muscarinic:
o mioză o dispnee
o vedere dublă o vărsături
o lăcrimare o crampe abdominale
o rinoree o diaree
o hipersalivaţie o incontinenţă urinară şi de materii
o transpiraţii fecale
reci, profuze o hipotensiune arterială
o bronhoree o bradicardie
o bronhospasm
 Sindromul nicotinic:
o slăbiciune musculară
o crampe, fasciculaţii şi fibrilaţii musculare
o convulsii tonico-clonice
o contractură generalizată
o paralizii ale muşchilor respiratorii (paralizia diafragmului ⇒ exit)
 Sindromul sistemului nervos central:
o anxietate o respiraţie Cheyne-Stokes
o cefalee o comă cu abolirea reflexelor
o vertij o aritmii ventriculare severe
o tremor o tulburări de coagulare
o dizartrie (hipercoagulabilitate, fibrinoliză)

2
De reţinut pentru diagnostic:
• mioza
• fasciculaţiile musculare
• salivaţia abundentă şi hipersecreţie bronşică
• transpiraţii profuze
• lăcrimare
• exhalarea unui miros asemănător usturoiului
Forme clinice
• în raport cu gravitatea intoxicaţiei:
o uşoare
o medii - confuzie cu edemul pulmonar acut
o grave - exit prin insuficienţă cardio-respiratorie
• după timpul de apariţie a simptomelor
o intoxicaţia acută clasică - cea descrisă
o intoxicaţia intermediară - după 24-96 ore de contact cu toxicul: sindrom paralitic
localizat la muşchii gâtului, membrelor şi cei respiratori
o intoxicaţia tardivă - după 10-14 zile de la contact prin degenerescenţă retrogradă a
axonilor apare ataxie şi paralizie flască a extremităţilor
 Diagnostic pozitiv
• stabilirea expunerii profesionale
o detalii subiect sau anturaj
o determinarea de toxic în aerul locului de muncă
o indicatorii de expunere
o vizita locului de muncă
• tabloul clinic
• examenele de laborator şi paraclinice
o indicatori de expunere ⇒ dozarea paranitrofenolului în urină (în formele acute
algice el este rapid metabolizat)
o indicatori de efect biologic: determinarea activităţii colinesterazei serice: valori
- < 10% în formele severe
- între 20 şi 10% în formele medii
- între 50 şi 20% în formele uşoare
În practică se de termină activitatea colinesterazei plasmatice (metodă mai facilă).
o proba terapeutică la atropină
- i.v. sau subcutanat: 1-3 mg atropină
- nu dispar mioza, transpiraţiile profuze, fasciculaţiile musculare,
hipersecreţia bronşică =diagnostic de intoxicaţie cu organofosforate
 Tratament
 Reanimare - în cazurile acute
• oxigen + respiraţie artificială ± intubaţie orotraheală ± traheostomie
• hidroxizin, furosemid
 Întreruperea pătrunderii de toxic în organism
• decontaminarea tegumentelor. părului, foselor nazale, conjunctivelor, conductului
auditiv extern cu apă, săpun sau soluţie bicarbonat de sodiu 5%

3
• dacă a fost ingestie voluntară şi bolnavul este cooperant: provocare de vărsături şi
spălături gastrice (bicarbonat de Na 4%). Nu se dau lapte, sulfat de magneziu.
 Tratament antidotic:
• atropină (pentru a combate efectele muscarinice)
o 1-2 mg sulfat de atropină - forme uşoare
o 2-4 mg sulfat de atropină - forme medii
o 4-10 mg sulfat de atropină - forme grave
până apar semnele de atropinizare:
- midriază
- uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor bcuală şi nazală
- tahicardie (> 120/min)
Dozele se respectă din 10 în 10 minute funcţie de apariţia generală de atropinizare până
la o doză totală de:
o 20-30 mg sulfat de atropină în formele uşoare
o 50-80 mg sulfat de atropină în formele medii
o ≤ 100 mg sulfat de atropină în formele grave
• obidoxin (toxogonin): 1 fiolă (250 mg) -2 fiole i.v. sau i.m. pentru a combate
efectele nicotinice, apoi funcţie de gravitate 1 fiolă la 4-6 ore i.v.
! Se administrează la 5 min după prima injecţie de atropină.
! Niciodată înaitne de atropină.
! Este eficace administrată în primele 24 ore.
Doze: 2-3 fiole în 24 h în formele uşoare
4 fiole în 24 h în formele medii
6 fiole în 24 h în formele grave
Nu se supradozează, altfel bronhospasm, fibrilaţie ventriculară.
 Tratament simptomatic
• HHC, noradrenalină
• xilină în bolus 80-100 mg + perfuzie lentă 1-2 mg/min. 24-49 h
• masaj cardiac, defibrilare
• calciu gluconat, sodiu lactat
• antibiotice
Contraindicaţii: morfină, miofilin, barbiturice, plegomazin, fenotiazine.
 Profilaxie
• măsuri tehnico-organizatorice
o înlocuirea cu pesticide mai puţin toxice pentru om (malathion)
o etichetarea vizibilă a ambalajelor
o respectarea măsurilor de securitate la manipularea pesticidelor organofosforice
o echipament de protecţie (combinezon de lucru, măsuri de protecţie, ochelari)
corect utilizat şi întreţinut
o pulverizarea dimineaţa sau seara, în direcţia vântului
o instructaj de protecţia muncii
• măsuri medicale
o recunoaşterea riscului de intoxicaţie cu organofosforate
o examen medical la încadrare cu stabilirea contraindicaţiilor:
- boli SNC
- boli cronice consumptive
- dermatoze
o control medical periodic:
4
- examen clinic anual
- determinarea colinesterazei serice sau eritrocitelor înainte de expunere sau în
cazul unei contaminări
o educaţie sanitară