CUPRINS

1. CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI?

2. EFECTELE ADITIVILOR ASUPRA ALIMENTELOR SAU A
SANATATII UMANE
3. SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ADITIVILOR IN
ALIMENTATIA UMANA
4. PRINCIPALII ADITIVI DE PE PIATA SI EFECTELE LOR
ASUPRA SANATATII UMANE
5. LEGISLATIA IN VIGOARE CARE PRIVESTE FOLOSIREA
ADITIVILOR
5.1.LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE
5.2.LEGISLATIA DIN ROMANIA
6. PERCEPTIA SOCIETATII CIVILE ASUPRA PROBLEMELOR
PRODUSE DE ADITIVI
6.1. INTERVIURI REALIZATE LA OFICIUL PENTRU PROTECTIA
CONSUMATORULUI BACAU
6.2. SONDAJ DE OPINIE REALIZAT IN COMUNITATEA BACAU
7. CONCLUZII
8. SOLUTII
9. BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 1. CE SUNT ADITIVII ALIMENTARI ?

Aditivii alimentari sunt definiti drept orice substanta care in mod

normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata
ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu o valoare
nutritiva, care, adaugata intentionat in produsele alimentare in
scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare,
preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor
asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau
prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor
produse alimentare.
Utilizarea indicativului ‘ E xxx ‘ pe eticheta produsului arata prezenta
unui aditiv acceptat din punct de vedere al sigurantei in toata Uniunea
Europeana. In multitudinea de aditivi folositi in industria alimentara, cei
mai periculosi pentru sanatatea organismului sunt cei de sinteza, adica cei
obtinuti prin procedee chimice nenaturale.
Aditivii alimentari sau E – urile se folosesc pentru pastrarea
produselor alimentare timp mai indelungat, avand rolul de indulcitori,
coloranti, emulgatori, conservanti.

Clasificarea aditiuvilor alimentari

Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie

1998 pentru alimente1[7], “aditivii alimentari sunt substante care se folosesc
la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora
sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Prezenta reglementare nu se aplica:
- aditivilor tehnologici;
- substantelor folosite la protectia plantelor;
- substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine,
minerale);
- concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma) incorporate in
aliment in timpul procesului tehnologic, datorita aromei specifice,
proprietatilor nutritive sau puterii lor de colorare;
- colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a unui
aliment.
Nu se considera aditivi alimentari:
- substantele de tratare a apei;
1[7]
Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999
 - pectina continuta in mod natural de aliment;
- baza chewing;
- dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;
- plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din
lapte, glutenul;
- aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina”.

In primul rand, atunci cand vorbim despre aditivi trebuie sa facem distinctia
intre aditivii alimentari si cei nealimentari. Studiul de fata are in vedere
numai aditivii alimentari. Acestia pot fi clasificati avand in vedere mai multe
criterii.
Pe de o parte, in functie de scopul urmarit si efectul asupra
produsului2[8] aditivii pot fi clasificati astfel:
a) aditivi organoleptizanti
- coloranti
- decoloranti
- amelioranti de culoare
- aromatizanti si potentiatori de arome
- amelioranti de gust
- edulcoranti
- emulgatori
- gelifianti
- acidulanti
b) aditivi conservanti
- antioxidanti
- neutralizanti
- antiseptice
- antibiotice
- alti aditivi din aceasta familie.
c) aditivi nutritionali
Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria
nutrientilor care se adauga in produsele alimentare in scopul cresterii valorii
nutritive:
- aminoacizi
- proteine
- saruri minerale
- vitamine

2[8]
Constantin Banu, Nicolae Butu, Cornelia Lungu, Petru Alexe, Dorulet Rasmerita, Vizireanu Camelia,
“Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara”, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 13.
O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii in
functie de actiunea3[9] acestora in:
a) conservanti alimentari
Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii produselor
alimentare, au actiune bacteriostatica - impiedica multiplicarea
microorganismelor si bactericida, distrugand microorganismele. Aceasta
actiune este pusa in evidenta si de studiile recente ale Institutului de
Sanatate Publica Timisoara care efectueaza determinari privind actiunea
antimicrobiana a unor aditivi alimentari.4[10]
Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt:
- acidul benzoic
- sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul ascorbic
- sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul propionic
- sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K)
b) antioxidantii alimentari
Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor
alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite
folosirea lor).
Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au
capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi
nesaturati care leaga mai greu (se mareste perioada de inductie a lancezirii),
de exemplu:
- tocoferolul alfa
- substante de sinteza:
- galatul de propil
- galatul de octil
- galatul de duodecil
Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante
(substante sinergetice):
- acidul citric
- acidul ascorbic
- alte substante din aceeasi familie
Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea
grasimilor.
3[9]
Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, “Marfurile alimentare in comertul international”,
Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 88.
4[10]
www.ispt.ro, “Directii de cercetare – Institutul de Sanatate Publica Timisoara”
c) aromatizantii alimentari
Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru
potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin arome sau
contin in cantitati insuficiente.
d) amelioratorii alimentari
Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea
anumitor proprietati ale produselor. Pot fi:
- organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea
aspectului, culorii si gustului.
- amelioratori de gust
- revelatori de gust
- amelioratori de textura
- emulgatori
- amelioratori de consistenta
- amelioratori de culoare
Potrivit unei alte opinii5[11] se face distinctia intre urmatoarele tipuri de
aditivi in functie de criteriul actiunii:
a) conservantii alimentari
b) antioxidantii alimentari
c) aromatizantii alimentari
d) amelioratorii alimentari
e) colorantii artificiali. Pentru uz alimentar sunt selectati putini coloranti
sintetici, dintre cei mai putin periculosi, folositi ocazional. Legislatia
noastra accepta urmatorii coloranti:
- tartrazina (galben) E102
- orange S (portocaliu) E 110
- albastru patentat (albastru) E131
- azorubina (rosu) E122
- ponceau 4R (rosu) E124
- indigotina (albastru) E132
- ponceau 6R (rosu) E126
- eritrozina (rosu) E127
- verde acid briliant (verde) E142
- negru briliant BN (negru) E151
Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru
alimente: “ Aditivii alimentari vor fi structurati in urmatoarele grupe: a)
conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor
prin
protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;
5[11]
Roxana Procopie, “Bazele merceologiei”, Editura ASE, Bucuresti, 2001, pag. 72.
b) antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a
alimentelor prin
protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii);
c) acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le
un gust
acru;
d) substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific
alimentului;
e) antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;
f) emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui
amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;
g) agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea
gelurilor;
h) sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;
i) stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-
chimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea
etc.;
j) substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari
vascozitatea produselor alimentare;
k) indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da
gust dulce alimentelor;
l) coloranti naturali si coloranti de sinteza;
m) agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului
alimentelor fara a modifica valoarea energetica;
n) antiaglomeranti;
o) potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului;
p) substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a
modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;
q) enzime - folosite in industria alimentara;
r) aromatizanti - se impart in trei categorii: a) substante aromate naturale -
se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii
prime de origine vegetala sau animala; b) substante identic naturale - sunt
identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale,
componentele fiind obtinute prin sinteza; c) substante artificiale - se obtin
prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale.
In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei
79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde lista aditivilor grupati pe
urmatoarele categorii:6[12]
6[12]
Pamfilie Rodica, Roxana Procopie, Dumitru Dima, “Marfurile alimentare in comertul international”,
Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 88.
 a) conservanti
b) antioxidanti
c) emulsifianti (emulgatori)
d) agenti de ingrosare
e) gelifianti
f) stabilizanti
g) relevatori de gust
h) acidifianti
i) corectori de aciditate
j) antiaglomeranti
k) amidon modificat
l) edulcoranti artificiali
m) afanatori chimici
n) agenti de incapsulare
o) saruri de topire
p) agenti pentru tratamentul fainii

In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt clasificati

in 25 de categorii si numerotati specific7[13]:
a) coloranti E100-E182
b) conservanti E200-E297
c) antioxidanti E300-E390
d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001
e) saruri de topire E400-E496
f) agenti de ingrosare E400-E496
g) agenti de gelifiere E400-E496
h) stabilizatori E400-E496
i) agenti de gust E600-E640
j) acidifianti E300-E390
k) corectori de aciditate si pH E300-E390
l) agenti antiaglomeranti E500-E580
m) amidon modificat E1400-E1450
n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999
o) substante de afanare E400-E496
p) antispumanti E500-E580
r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520
s) agenti de tratare a fainii E500-E580 / E900-E999
s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580

7[13]
Roxana Procopie, “Bazele merceologiei”, Editura ASE, Bucuresti, 2001, pag. 73.
t) umectanti E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-
E1520
t) sechestranti E400-E496
u) enzime E1100-E1105
v) agenti de umplutura
x) gaze propulsoare E900-E999
y) alte categorii
Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui aditiv
alimentar care indica faptul ca:
1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum
2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate.
3. este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu prima
cifra iti va indica natura aditivului.
Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de catre
Comisia Codex Alimentarius, care a dezvoltat si Sistemul International de
Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si codificarea cu E-uri dar
fara litera E).8[14]
Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu
clasificarea CEE. Numarul total de aditivi acreditati, conform normelor
CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in Romania, conform Ordinului
Ministerului Sanatatii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea
Normelor igienico-sanitare pentru alimente este de 201.
Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong imparte
aditivii in:9[15]
a) coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1
b) conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2
c) aromatizanti nenumerotati
d) antioxidanti E300-E321
e) emulsificatori si stabilizatori E322 si cateva numere intre E400-E495
f) acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5
g) indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

2. EFECTELE ADITIVILOR ASUPRA ALIMENTELOR SAU A

SANATATII UMANE

8[14]
dr. David Jukes, “Food additives in the European Union”, The School of Food Biosciences, The
University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm
9[15]
http://crucial.ied.edu.hk/foodchem/addnutri.html, The Crucial Website, Hong Kong Institute of
Education
 Aditivii alimentari pot avea atat efecte pozitive asupra alimentelor cat
si efecte negative. In principal trebuie respecata doza maxima admisa de
folosire a aditivilor alimentari.
In Romania nu exista aparate care sa controleze calitatea aditivilor din
alimente. Societatea este intr-o continua evolutie. Tehnologia este
prezenta in aproape toate mediile. Produsele alimentare sunt si ele obtinute
astazi cu ajutorul celor mai noi procedee. Supraproductia si oferta foarte
variata ii obliga pe producatori sa faca tot ceea ce este posibil pentru ca
alimentul lor sa aiba succes. Astfel, produsele sunt conservate pe perioade
lungi, se introduc culori cat mai atractive, vitamine produse pe cale
artificiala etc. Conservantii, aromele, colorantii - intr-un cuvant aditivii -
sunt indicati pe ambalaj cu litera „E“ urmat de un numar format din trei cifre
sau patru cifre. Majoritatea cumparatorilor nu cunosc semnificatia acestui
cod. Unele dintre aceste substante sunt nocive, toxice, chiar cancerigene.
Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici, consumul lor nu constituie un
pericol pentru organism. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole,
Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana au interzis o parte din „E“-
uri. In Romania, laboratoarele nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in
alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele
furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea
adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.
Avizul pentru alimente este dat de Institutul de Sanatate Publica. Anca
Telniceanu, cercetator stiintific in cadrul ISP Bucuresti precizeaza: „Avem
metode standard prin care se poate determina prezenta aditivilor, insa nu
pentru toti, deoarece nu avem dotarea necesara. Lista se modifica si din ce in
ce mai multi aditivi sunt acceptati in alimentatia din Comunitatea
Europeana“. Avizul pentru „E“-uri este dat de specialistii europeni. Acestia
stabilesc o concentratie maxima per litru sau kilogram. Sa luam cazul
benzoatului de sodiu, respectiv E 211. Acesta este folosit in preparatele din
oua, legume, fructe, sosuri, supe, sucuri etc. Limita stabilita este de un gram
per kilogram, respectiv 200 miligrame per litru. Deoarece s-a dovedit foar-te
nociv, Uniunea Europeana si SUA au retras E 211 din alimentatia publica.
„Avizul este dat in urma unui studiu prin care concluzioneaza ca o persoana
poate consuma acel produs 70 de ani fara sa se imbolnaveasca. Studiul nu
este intotdeauna sigur. Cercetarile se fac de mai multe ori, iar daca aditivul
nu corespunde poate fi retras“, spune Anca Telniceanu. Un alt aditiv care
este considerat nociv este E 330, cunoscut ca acid citric. De fapt, acesta este
sarea de lamaie folosita de gospodine de foarte mult timp. Anca Telniceanu
este de parere ca E 330 nu este daunator organis-mului: „Acidul citric nu e
periculos. Este folosit ca acidifiant si este larg raspandit in natura. Nici nu
poate fi folosit in cantitati mari pentru ca produsul ar de-veni foarte acru“.
Produsele importate si comercializate sunt avizate de Institutul de Sanatate
Publica daca sunt insotite de buletinul de analiza si dupa verificarea listei cu
aditivii admisi in alimentatie.
Consumul indelungat de alimente, care au in compozitie aditivi
obtinuti pe cale sintetica, supune organismul la un adevarat bombardament
chimic care afecteaza organele interne. Pentru a se apara, acesta ajunge sa
produca anticorpi peste masura, care in cele din urma participa si ei la
vatamarea organelor. In cazurile nefericite rezultatul acestor procese este
distrugerea iremediabila a sistemului imunitar si aparitia unor tumori
maligne sau benigne.Studiile de specialitate arata ca sunt cateva produse a
caror folosire indelungata favorizeaza crearea unui astfel de dezechilibru in
organism. Folosirea lor intamplatoare, pentru o perioa-da limitata de timp nu
are efect daunator. Pe Internet sunt site-uri care vorbesc despre nocivitatea
acestor produse.

Tabloul clinic privind accidentele datorate aditivilor este foarte variat,

dar urticaria cronica, edemele si astmul sunt cele mai frecvente. Reactii
cutanate diverse, febra, rinite vaso – motoare, dermite de contact au fost
tratate in literatura de specialitate. Simptomele psihologice si neuro –
senzoriale sunt semnalate de o parte din pacienti si reluate de mijloacele
media : astenie, depresie, iritabilitate, agitatie psiho – motorie, dificultati de
concentrare intelectuala, pierderi de memorie, cefalee. Colorantii azoici au
fost in mod special incriminati si Feingold a propus termenul de sindromul
copilului hiperactiv. Fara a nega realitatea, trebuie observat faptul ca dupa
acestea sunt asociate cu tulburarile organice ( diaree insotita de colici
dureroase ) ele pot facilita boala cronica.
In ceea ce priveste aditivii alimentari, specialistii ( dr. clinicieni ) au
delimitat pacientii in 4 grupe in functie de reactiile adverse, si anume :
- prima grupa de subiecti este formata din subiecti ce sufera de astm
intrinsec, de polipoze nazalo – sinusiene si intolerranta la aspirine, la
substante inflamatoare. Printre aditivii cu risc de intoleranta respiratorie se
numara acidul benzoic, tartrazina, metabisulfitiisimetanolul ;
- a doua grupa este constituita din subiectii ce prezinta urticarii cronice sau
dermatita atopica. Testele de provocare sunt pozitive in 5 – 10% din cazuri.
Intoleranta descoperita se refera la mai multi aditivi pentru acelasi pacient ;
- a treia grupa este cea a subiectilor ce prezinta o alergie la alergenii proteici
alimentari. Testele de provocare sunt pozitive in 26 % din cazuri ; Testele au
fost provocate de catre aditivi a caror alegere a fost determinata de o ancheta
alimentara desfasurata pe parcursul uneisaptamani.
– a patra grupa este a alergicilor profesionali ce lucreaza in industria
alimentara si in restaurante, alergicii cutanati ( dermite in contact ), alergicii
respiratorii, rinite si astm. Factorii de risc il reprezinta expunerea cotidiana la
aditiv.

Dulciurile si produsele racoritoare sunt destinate in special copiilor si, pentru

a fi mai ispititoare, au nevoie de coloranti cat mai atragatori. Acestia, desi
valorosi prin proprietatile lor intrinsece, sunt vatamatori pentru sanatate,
determinand deficiente in vitamina B6 si zinc si chiar aparitia, in timp, a
unor tumori. Un astfel de colorant este tartrazina - E102, acceptat de
legislatia romaneasca, dar interzis pentru produse alimentare in Suedia,
Elvetia,MareaBritanie si Olanda.

Conform unui studiu al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor (APC)

din Romania, s-a constatat ca pe piata romaneasca exista anumite produse,
destinate in special copiilor, care contin acest colorant: bomboanele Ciclete
cu aroma de zmeura (producator C.M. Chimica Daily Bucuresti), bauturile
racoritoare Kick de portocale (sub licenta Royal Crown Company), Prigat
Orange Light (Sigat Beverage Company), Fanta Exotic (SC Coca-Cola HBS
Rom) si Mirinda Orange (imbuteliata la Quadrant-AMRoQ Beverages),
bomboanele Kathy Lemon (Confiseue Kathy, Bruges), budinca cu gust de
vanilie (Euro Food Prod), bomboanele gumate Sugus Exotic (Kraft Foods
Romania), acadelele Chupa Chups (Elkeka Romania), Bega - baton cu
spuma si jeleu de lamaie (Kandia Timisoara Romania) si Kroky Mania
(jeleuri Silvana drajate de caise, zmeura sau portocale, produse de Kraft
Jacobs Suchard Romania).

Efecte negative asupra sanatatii

Acest colorant determina o reactie de intoleranta la aproximativ zece oameni

din o mie, care se manifesta prin edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm,
purpura si chiar soc anafilactic. Persoanele alergice la aspirina sunt alergice
si la tartrazina. Acest colorant se elimina preponderent prin bila, deci
persoanele cu afectiuni la nivelul acestui organ pot avea probleme cu
sanatatea din cauza consumului unor produse colorate cu tartrazina.
Consumul acestor produse determina deficiente in vitamina B6 si zinc, ceea
ce declanseaza probleme mai ales femeilor. S-a constatat ca vitamina B6
este implicata in metabolismul progesteronului, care la randul sau are un rol
in procesarea excesului de estrogen. In acest fel, femeile cu probleme
hormonale (hipersecretii de estrogeni) pot sa dezvolte in timp diferite tipuri
de tumori (fibroame etc.).

Doza maxima admisa

APC Romania solicita autoritatilor de resort interzicerea folosirii acestui

compus, cel putin pentru produsele frecvent consumate de copii, deoarece s-
a constatat ca dozele mari de tartrazina determina modificari histologice
ireversibile ale ficatului. Tinand cont ca acest compus este frecvent folosit in
bauturile racoritoare pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazina pot
deveni extrem de grave. Doza maxima admisa pentru consum este de 0,75
mg/kg corp, iar in produsele alimentare 70 mg/kg corp, cu exceptia
rahatului, unde doza admisa este de 30 mg/kg. Cu alte cuvinte, daca un
producator introduce in bauturi racoritoare cantitatea maxima de colorant -
70 mg/kg (echivalent litru) - atunci o persoana de 30 kg care bea doi litri de
suc va ingera 140 mg colorant, in timp ce doza maxima admisa pentru o
persoana de 30 kg este de 22,5 mg.

Consumul indelungat de alimente care au in compozitie aditivi

obtinuti pe cale sintetica supune organismul la un adevarat bombardament
chimic care afecteaza organele interne. Pentru a se apara, acesta ajunge sa
produca anticorpi peste masura, care in cele din urma participa si ei la
vatamarea organelor. In cazurile nefericite, rezultatul acestor procese este
distrugerea iremediabila a sistemului imunitar si aparitia unor tumori
maligne sau benigne.

Studiile de specialitate arata ca sunt cateva produse a caror folosire

indelungata favorizeaza crearea unui astfel de dezechilibru in organism.
Folosirea lor intamplatoare, pentru o perioada limitata de timp, nu are efect
daunator. Pe Internet sunt site-uri care vorbesc despre nocivitatea acestor
produse.

3. SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ADITIVILOR IN

ALIMENTATIE
 Aditivii alimentari au fost folositi cu mii de ani in urma, de catre
greci, egipteni si alte popoare antice, deoarece pastrarea alimentelor pe
perioade mai indelungate de timp a fost o necesitate. Alaturi de sare,
salpetrul ( de Chile = nitratul de sodiu, de India = nitratul de potasiu ) a fost
mereu utilizat pentru conservarea produselor din carne, iar colorantii de tipul
carmazului se utilizau pentru prepararea unor alimente aspectuoase.

Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for

Food Additives/GFSA, valabile pe plan international, stabilesc regulile de
utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specifica în mod clar daca un
aditiv poate fi folosit sau nu în prelucrarea unor produse alimentare.
Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta "Codex
Alimentarius"- un index pentru standardele destinate produselor
alimentare si care este considerat ca o autoritate de referinta în cazul unor
dispute aparute între partenerii tratatului "WTO Treaty". Aceasta înseamna
practic ca, orice fel de produse care sunt în acord cu standardele prevazute
de acest Codex, trebuie sa fie admise pe pietele tarilor semnatare ale
tratatului, chiar daca normele în tara importatoare sunt mult mai restrictive
decat aceste standarde. În cazul interzicerii unui import, tara respectiva care
a impus restrictia trebuie sa prezinte justificari legale care sa fundamenteze
refuzul. 10[22]

"Codex Alimentarius" a fost pentru prima data întocmit în 1962 sub

auspiciile "UN’s Food & Agriculture Organization" (FAO) si "World Health
Organization" (WHO). În ultimii 30 ani, aproximativ 270 de Codex-uri
pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, începand cu
standarde pentru igiena, reziduri de pesticide si terminand cu metode de
etichetare si de analiza.
Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate în
martie 1997, de catre guvernele membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate
de producatorii de alimente, în conformitate cu "Good Manufacturing
Practice".
In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa fie
semnalat, pe etichete sau ambalaje, prin binecunoscutul cod E. Decizia a fost
luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare foarte precise a
aditivilor si pentru a facilita informarea consumatorilor. De asemeni un
aditiv trebuie sa fie aprobat de comitetul mentionat mai sus.

10[22]
Focus Tips, Buletin, aprilie 1998
 4. PRINCIPALII ADITIVI DE PE PIATA SI EFECTELE LOR
ASUPRA SANATATII UMANE

E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina.
Desi se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul
sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer, este permis in Romania.

E210 (acidul benzoic) se adauga la bauturi alcoolice, produse de brutarie,

branzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm,
in special la persoane dependente de medicatie, si poate reactiona,
provocand hiperaciditate la copii. In urma testarii pe animale de laborator, a
fost asociat si cu cancerul.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si

pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare
cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25
mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie
si dulciuri, este de asemenea prezent in multe medicamente; se cunoaste ca
provoaca urticarie si agraveaza astmul. Asociatia consumatorilor din Piata
Comuna Europeana il considera cancerigen, insa este permis in Romania.

E250 (nitritul de sodiu) este utilizat in stabilizarea culorii rosietice a carnii

conservate (fara nitrit, hot dogs si bacon ar arata gri) si da o aroma
caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de
cantitati mici de substante cu potential cancerigen, in special in bacon.
Companiile care proceseaza carnea adauga acum, pe langa nitrit, acid
ascorbic sau izoascorbic pentru a impiedica formarea de nitrozamine.
Industria carnii justifica utilizarea nitritilor pentru efectul lor inhibitor asupra
dezvoltarii bacteriilor producatoare de toxina botulinica.

E132 (indigotina) este un colorant care se adauga in tablete si capsule,

inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti; poate provoca greata,
voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii
alergice. Este permis in Romania.

E123 (amaranthul) este obtinut din planta cu acelasi nume; este folosit in
amestecuri pentru prajituri, umpluturi cu aroma de fructe, cristale pentru
jeleuri, poate provoca astm, eczema si hiperaciditate; in teste pe animale a
provocat defecte neonatale si moarte fetala.
E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la
dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reactii
adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in
Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia. Este permis in Romania.

E155 (brun HT) este utilizat in ciocolata si prajituri. Poate produce reactii
adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice. Se cunoaste, de
asemenea, ca poate produce sensibilitate dermica. Este interzis in
Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA,
Norvegia. Este permis in Romania.

E952 (ciclamat) este un indulcitor artificial care poate produce migrene si

alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis
in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen. Este permis
in Romania.

E312 (galat de dodecil) se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor

grase; poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente
pentru sugari si copii mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este
asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase; se foloseste in uleiuri,
margarina, untura, sosuri de salate. Este permis in Romania.

E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) este un indulcitor artificial si umectant

care se obtine din glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe
uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii
sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este permis in hrana
pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice. Este
permis in Romania.

-aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216,
217, 218, 239, 330;
-aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252;
-aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233;
-aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312;
-aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive: E338, 339, 340, 341,
363, 465, 466, 450, 461, 407;
-aditivul care distruge vitamina B12: E200.

E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in

bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza.
Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi
categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a
prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de
care vorbeam ceva mai sus.
E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena
puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci.
Are actiune cancerigena si el.

E-urile din bauturile alcoolice

Daca votca are peste 37 de grade, este incolora si limpede atunci cu
siguranta produsul este lipsit de E-uri.

Exista, insa, un E-u, care se poate gasi in votca. Acesta este E 422, iar
consumul frecvent provoaca dureri de cap, sete, greata.

Vinurile si coniacurile adevarate nu au nevoie de aditivi. Daca pe eticheta se

mentioneaza, totusi, acest lucru, inseamna ca este un produs contrafacut.

Daca ati avut dureri de cap, diaree, palpitatii, varsaturi, insomnii dupa ce ati
consumat lichior, inseamna ca aceasta bautura contine CAFEINA. Cafeina
este un aditiv foarte des intalnit in lichioruri, care sunt considerate cele mai
puternic chimizate.

E-urile care pot fi gasite în lichioruri si afectiunile pe care le pot declansa:

E 129 -afecteaza ficatul si pancreasul

E150 caramel
E 150 a caramel I
E 150 b caramel II
E 150 c caramel III
E 150 d caramel IV
E 102 - astm, tumori tirodiene.

E-urile care pot fi gasite în vin si bere si afectiunile pe care le pot declansa:

E 220 - afectiuni intestinale

E 210 - astm.
E-urile din lapte si produsele lactate
Untul, laptele si iaurtul nu contin E-uri, dar exista si exceptii.

Laptele poate fi contaminat din cauza modului in care a fost hranit animalul.
Iar in anumite situatii, in sezonul cald, comerciantii pun in lapte soda
caustica pentru a preveni branzirea.

Brânza topita e un produs alimentar care contine multe E-uri numite „saruri
de topire“. Aceste saruri pun în pericol sanatatea. In brânza topita si în
frisca, aditivii sunt in exces, uneori.

Untul este un produs lactat sigur, exceptie facand cel care contine E 160.

Frisca contine multi aditivi din categoria „stabilizatori“, „substante de

îngrosare“ si „emulgatori“.

Iaurtul este un produs viu, deoarece contine germeni si bacterii în stare vie,
benefici omului. Nutritionistii spun ca este mai bun decat laptele, avand o
toleranta mai mare.

Iaurtul care are termen de valabilitate de peste 30 de zile a fost sterilizat si

nu mai este considerat natural.

Aditivii din bauturile racoritoare

In general, pe eticheta unei bauturi racoritoare sunt trecuti aditivii.

Daca citim eticheta unui asemenea produs, aflam ca intr-o sticla de doi litri
exista echivalentul a doua lingurite de concentrat. In rest, se gasesc E-uri din
categoria „conservanti“, „coloranti“, „antioxidanti“, „îndulcitori artificiali“.
Unii sunt înscrisi pe eticheta, altii nu.

E 211 –este cel mai intalnit aditiv din bauturile carbagazoase.

În tara noastra, acest conservant e admis prin Ordinul 975/1999 al

Ministerului Sanatatii, dar in Statele Unite si Rusia, E 211 a fost interzis. Iar
Institutul de Oncologie din Germania sustine ca E 211 este cancerigen.
 Produsele alimentare in care se gasesc aditivi sunt potrivit legislatiei
in vigoare:11[21]
1.Paine si produse de panificatie, care poate contine unii dintre urmatorii
aditivi: conservanti (acid acetic si saruri E 260 - E 261, acid propionic si
sarurile lui E 281 - E 283), acidifianti (acid acetic E260), emulsificatori
(lecitina E 322, mono si digliceride si esteri cu acizi grasi E471-E472,
sucrogliceride E474, sucroesteri E473), agenti de gelificare, sequestranti,
stabilizatori, substante de ingrosare (di-, tri- si polifosfati de Na, K, Ca, Mg,
NH4 E 450 - E 452), coloranti naturali (antociani E 163, Betaina E 162,
Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f , Xantofile E 161 a, b, c, d, e, f, g flavoxantina,
luteina, criptoxantina, rubixantina de produse violoxantina, rodoxantina,
cantoxantina Curcumina E 100, Riboflavina E 101, Clorofila E 140,
complecsi de cupruclorofila E 141, Caramel E 150 a, b, c, d, Cosenila sau
acid carminic E 120, Carbune vegetal E 153), agenti de afanare si
antiaglomeranti (Carbonat de sodiu E 500, Carbonat de amoniu E 503,
Carbonat de magneziu E 504).
2. Lapte si produse lactate: Conservanti (acid sorbic si sarurile lui E 200 -
E 203, nizina E 234, nitrat de sodiu sau de potasiu E 251 - E 252, acid
propionic si sarurile lui E 281 - E 283), substante tampon (Saruri ale acidului
citric E 331 - E 333) si altii.
3. Carne si produse din carne: conservanti (Esteri ai acidului
parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de potasiu sau de sodiu E 249 - E
250, samd...), antioxidanti (acid izoascorbic si sarurile lui E 315 - E 318,
acid erythorbic si saruri E 315), substante tampon (saruri ale acidului citric E
331 - E 333), samd...
4.Peste si produse din peste: conservanti (acid formic si saruri E 236),
substante tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337, Saruri ale
acidului malic E 349 - E 352), acidifianti (Acid citric E 330 ), antioxidanti
(Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313), samd...
5. Uleiuri si grasimi: antioxidanti (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306 - E
309, BHA si BHT E 320 - E 321), samd...
6. Oua si produse pe baza de ou: antioxidanti (BHA si BHT E 320 - E
321), samd...
7. Zahar si produse zaharoase: acidifianti (Acid tartric E 334), substante
tampon (Saruri ale acidului tartric E 335 - E 337), samd...
8. Fructe, legume si produse prelucrate: substante tampon (Saruri ale
acidului malic E 349 - E 352), samd...
11[21]
Constantin Banu, Nicolae Butu, Cornelia Lungu, Petru Alexe, Dorulet Rasmerita, Vizireanu Camelia,
“Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara”, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 13.
9. Bauturi alcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-
xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...
10. Bauturi nealcoolice: antispumanti (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-
dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E 900 B), samd...
11. Produse de cofetarie si de patiserie: emulsificatori (Lecitina E 322),
samd...
12. Cereale si produse din cereale: agenti de gelificare, sequestranti, agenti
de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd...
13. Condimente, supe, sosuri, salate: agenti de gelificare, sequestranti,
agenti de ingrosare (Alginat de propilenglicol E 405), samd...
14. Inghetate: agenti de gelificare, sequestranti, agenti de ingrosare (Acid
alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...
15. Alimente cu destinatie speciala: agenti de gelificare, sequestranti,
agenti de ingrosare (Acid alginic si sarurile lui E 400 - E 404), samd...

5. LEGISLATIA IN VIGOARE CARE PRIVESTE FOLOSIREA

ADITIVILOR

In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari

sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor:12[23]
- pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European
94/35/EC din 30 iunie 1994
- pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European
94/36/EC din 30 iunie 1994
- pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European
95/2/EC din 20 februarie 1995.
Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de Ministerul
Sanatatii si Familiei prin Ordinul nr. 975/1998, sunt preluati din “Codex
Alimentarius”. Acesta contine un numar de aproximativ 250 de aditivi
alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in functie de grupa alimentara
in care e inclus acesta. De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si
Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii)impreuna cu
specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii
analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce
conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime.
12[23]
dr. David Jukes, “Food additives in the European Union”, The School of Food Biosciences, The
University of Reading, UK, www.fst.rdg.uk/foodlaw/additive.htm
 In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei
care lucreaza la proiectele de armonizare a legislatiei cu statele membre ale
Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga oficialii Comunitatii
Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt solutii pentru existenta unui
sistem riguros de control al aditivilor din alimente si in special al celor noi.
Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998
pentru alimente: “ Orice produs alimentar fabricat pentru consum uman sau
dat in consum uman (din tara sau din import) trebuie sa respecte cerintele
prezentelor norme.
Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete noi,
dupa tehnologii noi sau care contin materii prime, aditivi alimentari sau
adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor pentru prima data intr-un
produs alimentar, vor fi supuse Ministerului Sanatatii spre avizare sanitara.”
13[24]

Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este necesara
obtinerea avizului sanitar. Aceasta implica o verificare a dozei utilizate si a
compozitiei preparatului recomandat de producator. Conform unui raport
trimis recent Ministerului Sanatatii de catre specialistii Institutului de
Sanatate Publica Bucuresti, laboratoarele de profil din Romania nu au o
dotare tehnica suficient de avansata pentru a determina cu exactitate daca
aditivul folosit este sau nu inclus in lista celor aprobate.14[25]
In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite denumiri
comerciale, acestea se vor aviza sanitar pentru a verifica daca atat
compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt corespunzatoare.
Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este
valabil timp de 3 ani de la data emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el poate
fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau daca aditivul
avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului, necunoscute la data emiterii
avizului.
Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de
Ministerul Sanatatii.
Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998
pentru alimente: “Este interzisa comercializarea sau utilizarea pentru
consum uman a alimentelor care ...:

13[24]
Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 11 iunie 1999
14[25]
Maria Giurea, “Semnificatia E-urilor de pe etichete si ambalaje” in Calita Buletin-Buletin Informativ
pentru Industria Alimentara, nr.16/2002, pag. 8
... f) contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau peste
limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare...
l) sunt falsificate. Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante
naturale sau sintetice in produse, in scopul mascarii unor defecte ale
acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati pe care
produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin retetele de
fabricatie; - schimbarea compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe
eticheta.”
Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienico-sanitare,
precum si pentru utilizarea oricarui aditiv in produsele alimentare dietetice si
in preparatele pentru copii se va cere avizul Ministerului Sanatatii.
De asemeni productia, importul, vanzarea sau folosirea aditivilor alimentari
care nu sunt cuprinsi in prezentul ordin este interzisa.
Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind
desfasurarea activitatii comerciale si urmareste dezvoltarea echilibrata a
retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu respectarea
principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii, securitatii si
intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului. Dar potrivit
Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost suspendata aplicarea Ordonantei
Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de
piata pana la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de catre
Parlament. 8
Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor care se
desfiinteaza, potrivit H.G. 166/2001 s-a organizat Autoritatea Nationala
pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale principale se
regasesc si urmatoarele:
1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative
in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea,
etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si
comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor,
astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea
consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime;
2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in domeniul
protectiei consumatorilor cu privire la avizarea speciala pentru fabricarea,
ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si
comercializarea anumitor produse;
3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau
in laboratoare proprii ori agreate, efectueaza sau finanteaza studii si teste
comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate
consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului;
4. desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor;
editeaza publicatii de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor;
5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta
riscuri
pentru sanatatea si securitatea lor;

8. Etichetarea

<<Adaosul de aditivi trebuie inscris vizibil pe eticheta fiecarui ambalaj de

desfacere (sticla, borcan, cutie, pachet), mentionandu-se dupa caz
“conservant chimic”, “aromatizat sau indulcit sintetic”, “colorat artificial”.
Comercializarea ditivilor alimentari se face numai in ambalaje originale pe
care se mentioneaza compozitia si denumirea chimica a produsului precum
si modul de intrebuintare >> a precizat Victoria Varcolici, inspector-sef in
cadrul fostului OPC Bucuresti.15[26]
Potrivit art. 5 din Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind
etichetarea alimentelor: “ Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod
obligatoriu:
a) denumirea sub care este vandut alimentul;
b) lista cuprinzand ingredientele;
c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform
art. 8;
d) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;
e) data durabilitatii minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de
vedere microbiologic au un grad inalt de perisabilitate, data limita de
consum;
f) conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita
indicatii speciale;
g) denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului, al
ambalatorului sau al distribuitorului; in cazul produselor din import se
inscriu numele si sediul importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in
Romania;
h) locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia
ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la
originea sau provenienta reala a alimentului;
i) instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o
utilizare necorespunzatoare a alimentelor;
15[26]
Maria Giurea, “Semnificatia E-urilor de pe etichete si ambalaje” in Calita Buletin-Buletin Informativ
pentru Industria Alimentara, nr.16 , 2002, pag. 9
j) concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de
1,2% in volum;
k) o mentiune care sa permita identificarea lotului;
l) mentiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevazute in
anexa nr.
1a).”16[27]
De asemeni conform aceleiasi Norme prin ingredient se intelege orice
substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui
aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma
modificata.
In schimb nu sunt considerate ingrediente si urmatoarele:
1. aditivii a caror prezenta intr-un aliment este datorata exclusiv faptului ca
au fost continuti in unul sau in mai multe ingrediente ale acestuia si cu
conditia ca acestia nu isi mai indeplinesc functia tehnologica in produsul
finit;
2. aditivii utilizati ca auxiliari tehnologici;
3. substantele folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau ca suport
pentru aditivi ori pentru arome
In Anexa nr. 1 a Normei mai sus mentionate, este prevazuta lista
alimentelor scutite de obligatia indicarii ingredientelor. Acestea sunt:
1. Fructele si legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au facut obiectul
unei curatari, taieri sau altor tratamente similare
2. Apele carbogazoase in a caror denumire apare aceasta caracteristica
3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs
de baza si care nu a suferit adaugarea nici unui alt ingredient
4. Branzeturi, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au
suferit decat adaugari de produse lactate, enzime si culturi de
microorganisme necesare fabricarii sau de sare, in cazul branzeturilor, altele
decat cea proaspata sau topita
5. Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci cand:
a) denumirea comerciala a acestuia este identica cu cea a ingredientului; sau
b) denumirea comerciala permite identificarea clara a naturii ingredientului.
De asemeni este prevazuta si lista cuprinzand ingredientele care
trebuie sa fie inscrise cu denumirea categoriei lor, urmata de
numele specific sau de codul numeric C.E.:
1. Colorant
2. Conservant
16[27]
Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002
 3. Antioxidant
4. Emulsificator
5. Agent de ingrosare
6. Gelifiant
7. Stabilizator
8. Potentiator de aroma
9. Corector de aciditate
10. Acidifiant
11. Antiaglomerant
12. Amidon modificat
13. Indulcitor
14. Agent de afanare
15. Antispumant
16. Agent de glazurare
17. Saruri de topire
18. Ameliorator (de faina)
19. Agent de intarire
20. Agent de umezire
21. Agent de incarcare
22. Gaz de propulsare 17[28]

17[28]
Norma metodologica din 7 februarie 2002 privind etichetarea alimentelor, publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 147 din 27 februarie 2002
 6. PERCEPTIA SOCIETATII CIVILE ASUPRA
PROBLEMEMLOR PRODUSE DE ADITIVI

6.1. INTERVIU REALIZAT LA OFICIUL PENTRU

PROTECTIA CONSUMATORULUI BACAU

1. Care este pozitia OJPC in societatea civila ?

Conform legii 106/2002.
2. Institutia dumneavoastra este guvernamentala sau
neguvernamentala si carui minister se subordoneaza ?
Este o institutie guvernamentala, organ aflat in subordinea
Guvernului.
3. Dispuneti de resurse materiale si umane pentru a va desfasura
activitatile ?
-
4. Puteti sa ne spuneti care este structura organizatorica a OJPC si
cu ce se ocupa fiecare departament ?
Structura organizatorica a OJPC cuprinde :
- director executiv
- director adjunct
- 10 inspectori
- laborator de analize organo – leptice, fizico – chimice.
Analizele efectuate in acest laborator sunt :
- determinarea umiditatii
- cenusii
- aciditatii
- alcalinitatii
- concentratiilor alcoolice
- grasime
- zahar
- ph – ul
- sare
- porozitatea la paine ( glutenul )
- determinarea esterilor
- determinarea alcoolului metilic
- mierea de albine ( adaos de zahar artificial )
- colorant sintetic
 5. Ce specializare au salariatii OJPC ?
Toti salariatii sunt ingineri pe diferite domenii cum ar fi :
- chimie alimentara
- chimie organica
- chimie anorganica
- electronica
- mecanica
- pielarie
- incaltaminte
6. Intalniti frecvent situatii de nerespectare a legislatiei specifice in
vigoare ?
S-au intalnit frecvente situatii de nerespectare a legislatiei in vigoare.
7. Va rugam sa dati exemple ?
- Pepsi ( o persoana care a consumat acest produs era alergica la
fenilalanina )
- Napolitane cu ciocolata ( alergic la ciocolata )
8. Ce masuri se iau pentru remedierea abaterilor de la lege ?
Masurile care se iau pentru remedierea abaterilor de la lege se dau in
functie de gravitatea cazului :
Etapa I : 5.000.000 – 30.000.000 ( pentru expirarea termenului de
valabilitate ) . In acest caz s – a dispus distrugerea produsului prin ardere
Etapa II : Inchiderea unitatii respective pe o scurta perioada de timp.
Etapa III : Inchiderea unitatii pana la 6 luni
Etapa IV : Inchiderea definitiva a unitatii
9.Ce parere aveti despre societatea civila din Bacau?
-
10. Societatea civila a reactionat pana acum in momentul depistarii
unor cantitati prea mari de aditivi care afecteaza sanatatea populatiei?
-
11. Cum? Dar in alte situatii reactioneaza ? Exemple.
-
12. Ca institutie abilitata prin lege ati mediatizat suficient problemele
pe care le pot ridica E – urile asupra sanatatii umanecand sunt folosite
necorespunzator?
-
13. Va rugam sa ne dati exemple?
-
14. Cunoasteti proiecte de viitor care au in vedere reducerea
cantitatii de aditivi cu efect negativ asupra sanatatii umane ?
-
 15. Ce sugestii aveti pentru a ne ajuta sa derulam acest proiect ?
DVSA, DSP, nutritionist.

Interviu realizat cu Domnul Director Asdjunct al Oficiului Judetean de

Protectia Consumatorului Bacau

INTERVIU REALIZAT LA DIRECTIA SANITAR

VETERINARA

1. Care sunt atributii institutiei dumneavoastra legate de Protectia

calitatii alimentelor ?

Institutia noastra urmareste 2 tipuri de programe. Programul strategic

subventionat de la Stat si programul de autocontrol, suportat de agentii
economici – respectarea Normelor privind producerea, prelucrarea,
desfacerea, pastrarea, transportul produselor alimentare si a materiilor prime
de origine animala si vegetala.

2.Care sunt principalele analize pentru depistarea calitatii

alimentelor ?

Analizele pentru controlul calitatii alimentelor sunt de 2 feluri : fizico

– chimice si microbiologice. Ambele categorii sunt in functie de tipul
produsului ( alimentului ) si urmaresc compozitia acestuia – umiditate,
continutul de lipide, glucide, proteine, saruri minerale, respectiv categoriile
de microorganisme ce pot contamina produsul : numarul total de germeni,
drojdii si mucegaiuri, Staphilococcus, Streptococcus, Coliformi totali,
Escherichia Coli.

3. Aveti seturi de analize specifice pentru aditivii alimentari ?

Deocamdata nu se detin analize specifice pentru aditivii alimentari,

decat pentru cazul in care consideram ca sarea ( NaCl ) si continutul de
azotiti ( NO2 ) sunt de fapt aditivi si concentratia lor este limitata prin
Normele specifice fiecarui produs si prin Ordinul Ministerului Sanatatii
975/1998. Mai este si cazul acelor aditivi care vin insotiti de Fisa
tehnologica in care este prevazuta si metoda de analiza pentru verificarea
compozitiei acestuia.
 4. Care sunt acestea si daca corespund cu cele din UE ?

Institutia noastra opereaza numai cu metode de analiza aprobate de

Institutii specializate si standardizate, transmise prin instruiri organizate si
atent controlate si bineinteles, in conformitate cu normele europene.

5.In cazul in care detrminati valori ale aditivilor alimentari mai mari
decat cele ale concentratiei maxime admise de lege cum procedati ?

In cazul depistarii unor valori ale anumitor parametri care se abat de la

limitele prescrise, este anuntat medicul care a recoltat proba si care verifica
agentul economic respectiv care aplica strategia de actiune conform cu
Normele de legislatie in vigoare.

6.Ati intalnit situatii de acest tip ?

Se intalnesc asemenea situatii saptamanal.

7. Daca da, ne puteti da exemple concrete ?

8. Ati primit sesizari de la populatie legata de problema aditivilor

alimentari ?

Nu am primit sesizatii de la populatie legate de aceasta problema,

majoritatea adresandu –se Oficiului Judetean pentru Protectia
Consumatorului.

9.Daca da, dati exemple si cum ati solutionat problema ?

10. Credeti ca legislatia in vigoare legata de acest subiect este

suficienta ?

Nu este suficienta dar se actualizeaza in permanenta si noi suntem

informati de noutatile aparute .
 11.Credeti ca populatia cunoaste suficiente informatii despre aditivii
alimentari ?

Populatia nu este informata si chiar trebuie luate masuri in aceasta

privinta.

12. Ce solutii, sugestii aveti pentru a realiza o mai buna informare si

constientizare a populatiei privind aditivii alimentari ?

Pentru acest punct doresc o discutie mai ampla pentru ca nu – mi

ajunge timpul.
 UNIVERSITATEA DIN BACAU
FACULTATEA DE INGINERIE
SECTIA : INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

INFLUENTA ADITIVILOR
ALIMENTARI ASUPRA SANATATII
UMANE

STUDENTI :
ANDRIES IULIANA
GRIGORAS ADINA
ARNOLD CATALIN

2005