UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

Centrul Universitar Nord Baia-Mare

Facultatea de Științe, Departamentul de Chimie și Biologie
Masterat Chimie Didactică

Tehnica experimentala în
cromatografia in
strat subtire
Masteranzi:
Coordonator TUFĂNEANU (PETRESCU) RALUCA ELENA
Conf.dr. Cristina Mihail TINCA MARIANA
 Cromatografia în strat subțire
 Cromatografia în strat subțire este o metodă în
care compușii dintr-un amestec sunt separați pe
baza solubilității lor într-un amestec de solvenți
respectiv pe baza interacțiunilor acestora (forte
de tip London sau Van der Waals, interacții dipol-
dipol, legături de hidrogen intermoleculare) cu
fază staționară (suprafață cromatografic planară).
 Faza stationară este suportul cromatografic
(silicagelul, oxidul de aluminiu, kieselgurul,
fluorisil – silicat de magneziu, hidroxidul de
magneziu, pulberea de celuloza, poliamide- Tabel
1 care absoarbe apa. Dimensiunea particulelor
este în general între 10-25μm
 Tipuri de suporturi cromatografice
utilizate în cromatografia în strat subtire
Faza staționară Aplicații în separarea biomoleculelor

Silicagel Aminoacizi, alcaloizi, zaharuri, acizi grasi, lipide,

steriozi,
terpenoide
Alumina Alcaloizi, steroli, vitamine, carotenoide, aminoacizi

Kiselguhr Zaharuri, oligozaharide, acizi grasi, trigliceride,

aminoacizi,
steroli
Celita Steroide

Celuloza / schimbatori de Nucleotide

ioni
Amidon Aminoacizi

Poliamida Antioxidanti, flavonoide, proteine

Sephadex Nucleotide, proteine

 Cromatografie în strat subțire
 Profilul separării în cromatografia în strat subțire
poate fi modificat prin schimbarea compoziției
fazei mobile (amestecului de solvenți). Alegerea
eluantului este determinată de procesul de
absorbție și de natura componenților din probă.
 Polaritatea solvenților poate fi obținută din seriile
eletropice în care acești solvenți sunt aranjați în
ordinea creșterii polarității (constantei dielectrice,
Tabel 2).
 În general este de preferat o fază mobilă în care
amestecul de solvenți are polaritatea mai mică și
conduce la o rezoluție bună a separării.
Seria eluotropica a solventilor la 25 ºC

Solvent Constanta Solvent Constanta

dielectrica dielectrica
Hexan 1,89 Tetrahidrofuran 7,58

Ciclohexan 2,02 CH2Cl2 9,14

1,4-Dioxan 2,21 Alcool tertbutilic 10,9

CCl4 2,24 Piridina 12,3

Benzen 2,28 Butan-2-ol 15,8

Toluen 2,38 2-Metilpropan-1-ol 17,7

Acetonitril 3,88 n-Butanol 17,8

Dietileter 4,34 Alcool izopropilic 18,3

CHCl3 4,87 n-Propanol 20,1

Acid formic 5,0 Acetona 20,7

Alcool izoamilic 5,82 Etanol 24,3

Acetat de etil 6,02 Metanol 33,6

Acid acetic 6,15 Apa 78,3

 Fazele metodei sunt:
 prepararea fazei staţionare (în coloana sau pe
placă);
 introducerea probei;
 trecerea probei (dizolvată sau sub forma de gaz)
peste faza staţionară;
 separarea componentelor pe faza staționară;
 colectarea componenţilor amestecului prin eluare
(preluare) cu solvenți (gaz sau lichid) potriviți;
 analiza calitativă;
 analiza cantitativă.
 Principiul metodei TLC
 Separarea se bazează pe distribuția
componentelor probei între două faze:
 Faza fixă– strat subțire de material solid depus pe
un suport plan- silicagel/oxid de aluminiu/
Kieselgur
 Faza mobilă- lichidă- singular sau amestecuri de
solvenți în proporții diferite și concentrații
variabile.
 Mod de lucru
 Metoda TLC folosește plăcuțe de cromatografie cu
strat silicagel.
 Eluentul este o soluție care se găsește în
urmatorul raport:
 eter de petrol/ hexan=1:2
 acetat de etil/hexan =2:1
 Acesta este preparat și se găsește în balonul cotat
de pe masă.
 Mod de lucru
 Într-o sticlă de reactiv curată și uscată se adauga circa 10 ml
eluent și se închide- se realizează camera de separare .
 Pe plăcuța de cromatografie cu ajutorul unui creion se trage o
linie subțire la circa 1,5 cm de baza plăcuței.
 Cu un tub capilar se aplică în centrul plăcuței pe linia desenată
anterior un spot cu diametrul de circa 5mm
 Se lasă solventul să se evapore, după care se repetă operația de
3- 4 ori pentru a obține o probă mai concentrată, având grija să
se mențină aceași mărime a spotului și lasând să se usuce după
fiecare aplicare.
 Mod de lucru
 Plăcuță se introduce în camera de separare și se
închide.
 Se eluează proba până la aproximativ 1 cm față
de capatul superior al plăcuței și apoi se scoate
din pahar.
 Cu ajutorul creionului se machează rapid linia
finală a frontului de eluent, precum și spoturile ce
se pot identifica pe placuță.
 Mod de lucru
 Determinati valorile Rf
pentru toate spoturile.
 Măsurăm distanța de la
linia de start până la linia
frontului de eluent.
 Apoi măsurăm distanța de
la linia de start până la
linia fiecarui spot.
 Factorul de retenție-Rf

 Este o un parametru important care se

determină după separarea cromatografică
𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛ț𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠ă 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑢𝑠
 Rf=
𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛ț𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑢𝑟𝑠ă 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑜𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑙𝑣𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖
 Factorii de retenție depind de temperatura,
grosimea stratului, gradul de saturare cu
solvent din camera de separare, mărimea
probei, tipul de faza mobila și stationară.
 Valoarea Rf-ului mare sunt pentu compuși
care călătoresc îndeaproape cu solventul;
 Valoarea Rf-ului scăzută sunt pentru
compuși care se află aproape de origine.
 Analiza calitativă
 Când compușii sunt colorați identificarea se poate
face pe baza culorii colerata cu valoarea Rf-
ului. Identificarea se poate realiza și pe baza
spectrului de absorție în UV-VIS în situ, direct de
pe placă. Dupa separare “spotul poate fi decupat”
și componentul poate fi transferat în soluție,
identificarea relizându-se metoda UV.
 Analiza cantitativă
 Prelucrarea cromatogramelor;
 Utilizarea curbei de calibrare. Analiza cantitativă
decurge în două etape:
 obținerea ecuatiei curbei de calibrare A= f (m)
unde A= aria picului cromatografic corespunzator
unei cantități de compus cunoscută
 pe baza ariei picului cromatografic corespunzator
compusului din proba necunoscuta și pe baza
ecuației de regresie se determină cantitatea de
compus din spot.
 Aplicatii ale TLC constau în separarea și
identificarea:
 componențiilor din medicament;
 substanțelor cancerigene, mutagene sau malformante;
 substanțelor periculoase, toxice sau otrăvitoare;
 pesticidelor, erbicidelor, fungicidelor din apă,sol,
alimente;
 substanțelor cu potențial de poluare a apei, solului,
aerului;
 determinarea purității substanțelor;
 coloranților, aromelor și îndulcitorilor din industria
alimentară;
 determinarea stării de dezvoltare a unei reacții de chimie
organică.
 Bibliografie
 Bettelheim, F. A. si Landesberg, J. (2000),
Laboratory Experiments for general, organic, and
biochemistry - 4th edition , Harcourt College Pub, p
437-446.
 Petru Bodoga, Constantin Măruțoiu, Maria
Coman,1995, Editura Tehnică, Cromatografia pe
strat subțire.
 https://youtu.be/RBr4tna0ODQ
 https://ro.warbletoncouncil.org/cromatografia-capa-
fina-11112
 https://adrianachis.files.wordpress.com/2015/05/curs
ul-12-13-metode-cromatografice.pdf.