I

1. În ce interval este cuprins domeniul de radiații electromagnetice în

IR(µm)? - pag. 89
 
0,5-1000
 
0,6-800
 
0,78-1000
 
1-500
 
1-1000

2. Care dintre următoarele catergorii reprezintă subdiviziuni ale IR? - pag. 89

 
IR apropiat
 
IR vecin
 
IR de mijloc
 
IR analitic
 
IR îndepărtat

3. Care subdiviziune a lui IR este situată în imediata vecinătate a domeniului

VIS? - pag. 89
 
IR apropiat
 
IR vecin
 
IR de mijloc
 
IR analitic
 
IR îndepărtat

4. Despre domeniul IR este adevărat că: - pag. 89

 
domeniul de radiații este cuprins între 780nm și 1mm
 
se subdivide în 2 categorii: - pag. IR apropiat și IR îndepărtat
 
radiațiile IR sunt mai puternice decât cele din domeniul UV

1
 
radiațiile IR au lungimi de undă mai mari decât domeniile UV și VIS
 
radiațiile IR au frecvențe mai mici decât domeniile UV și VIS

5. La trecerea unei radiații IR printr-o probă: - pag. 89

 
aceasta este absorbită de către legăturile moleculelor prezente
 
aceasta este respinsă de către legăturile moleculelor prezente
 
sub acțiunea radiației are loc întinderea sau deformarea legăturilor moleculei
 
lungimea de undă a radiației absorbite este caracteristică legăturii respective
 
regiunea analitică furnizează cele mai multe informații despre structura moleculară.

6. Regiunea IR apropiat: - pag. 89

 
furnizează cele mai multe informații privind structura moleculară
 
se folosește numai în industria alimentară
 
este aplicată pentru determinări cantitative
 
se lucrează numai în cercetare
 
este mai săracă în informații decât domeniul IR mediu

7. Care dintre următoarele afirmații nu este adevărată? - pag. 92

 
un sistem de vibrație molecular nu poate adopta decât anumite energii cuantificate
 
prin absorbție de energie, moleculele își cresc nivelul energetic vibrațional
 
la lungimile de undă la care nu se absoarbe energie, se înscriu linii negative a spectrului
 
în spectrul de absorbție, poziția maximului de absorbție corespunde poziției minimului de transmisie
corespunzător spectrului de transmisie
 
maximele de absorbție în IR se manifestă în spectru ca benzi.

8. Alegeți variantele adevărate: - pag. 92

 
orice modificare energetică vibrațională este însoțită de obicei de mișcări energetice rotationale

2
 
spectrele IR se mai numesc spectre de vibrație-rotație a moleculelor
 
de regulă, un spectru IR se reprezintă în coordonatele transmitanță-numere de undă
 
prin absorbție de energie, moleculele își scad nivelul energetic vibrațional
 
la lungimile de undă la care nu se absoarbe energie, se înscriu linii negative a spectrului

9. Este adevărat că: - pag. 93

 
nu orice vibrație a moleculei dă naștere unui maxim de absorbție
 
de regulă, un spectru IR se reprezintă în coordonatele transmitanță-numere de undă
 
în cazul moleculelor O2, Cl2, N2 simetrice, nu apar benzi de absorbție în IR
 
moleculele nepolare nu pot avea absorbții de vibrație
 
legătura C=C nu se manifestă în IR

10. Tranziția de vibrație: - pag. 93

 
este exercitarea unei mișcări de vibrație
 
nu se produce prin absorbție de energie
 
se produce dacă momentul de dipol al moleculei se modifică în timpul vibrației
 
se produce dacă momentul de dipol al moleculei nu se modifică în timpul vibrației
 
se produce dacă sunt absorbite acele radiații a căror energie este egală cu diferența între două nivele
energetice de vibrație adiacente

11. Cum este exprimată poziția unui maxim de absorbție în spectru IR?93
 
ca lungime de undă
 
ca frecvență
 
ca număr de undă
 
ca pic de undă
 
ca tăria legărurii

3
12. Poziția unui maxim de absorbție în spectrul IR este dependentă de: - pag.
93
 
tăria legăturii k
 
masa redusă µ a spectrului de vibrație
 
lungimea de undă
 
numărul de undă
 
frecvență

13. Ce moduri de vibrație există, în funcție de modul cum se deplasează

relativ atomii în timpul vibrației? - pag. 94
 
vibrație de întindere
 
vibrație de valență
 
vibrație de undă
 
vibrație de deformare
 
vibrație de frecvență

14. Cum pot fi vibrațiile de întindere în cazul grupelor triatomice de tipul

XY2(NH2, SO2, etc)? – pag. 94
 
simetrice
 
asimetrice
 
mici
 
mari
 
uniforme

15. Cum pot fi vibrațiile de deformare în cazul grupelor triatomice de tipul

XY2(NH2, SO2, etc)? - pag. 94
 
în plan δ
 
în afara planului ϒ

4
 
simetrice
 
asimetrice
 
toate variantele de mai sus

16. Este adevărat că: - pag. 96

 
în zona frecvențelor mici ale spectrelor IR apar atât benzi corespunzătoare vibrațiilor de valență ale
legărurii simple C-C, C-O, C-N cât și benzi corespunzătoare vibrațiilor de deformare ale diferitelor
legături
 
legăturile simple de tipul C-C, C-O, C-N formează vibrațiile de schelet ale întregii molecule
 
zona cuprinsă între 400-1500 cm-1 formează zona amprentelor digitale
 
forma spectrelor în IR mediu nu este complexă
 
legăturile de tipul C-C, C-O, C-N nu apar cumulate în spectrele organice

17. Creșterea numărului de benzi a unui spectru se datorează: - pag. 96

 
armonicelor
 
benzilor de combinare
 
rezonanțelor Fermi
 
vibrațiilor degenerante
 
vibrațiilor situate în afara domeniului IR uzual

18. Armonicele sunt: - pag. 96

 
benzi de intensitate mică
 
bezi de intensitate mare
 
situate la un număr de undă dublu față de banda fundamentală
 
benzi de combinare
 
vibrații degenerate

5
19. Scăderea numărului real de benzi față de cel teoretic se datorează: - pag.
97
 
vibrațiilor situate în afara domeniului IR uzual
 
armonicelor
 
vibrațiilor degenerate care dau benzi la același număr de undă
 
vibrații care nu produc modificări ale momentului de dipol al moleculei
 
vibrațiilor care produc modificări ale momentului de dipol al moleculei

20. Ordinea intensității de absorbție a legăturilor de tip C-X este: - pag. 97

 
C-C-OH ‹ C-N ‹ C-Cl ‹ C-O
 
C-Cl ‹ C-N ‹ C-C-OH ‹ C-O
 
C-C-OH ‹ C-O ‹ C-Cl ‹ C-N
 
C-N ‹ C-O ‹ C-Cl ‹ C-C-OH
 
C-O ‹ C-N ‹ C-C-OH ‹ C-Cl

21. Ordinea intensității de absorbție a legăturilor de tip X-H este: - pag. 97

 
N-H ‹ C-H ‹ O-H
 
O-H ‹ C-H ‹ N-H
 
C-H ‹ N-H ‹ O-H
 
C-H ‹ O-H ‹ N-H
 
O-H ‹ N-H ‹ C-H

22. Intensitatea vibrației de întindere crește în ordinea: - pag. 97

 
C=C-C- ‹ C=C-C=C ‹ C=C-C=O
 
C=C-C- ‹ C=C-C=C
 
C=C-C=O ‹ C=C-C=C ‹ C=C-C-
 
C=C-C=C-‹ C=C-C ‹ C=C-C=O
 
C=C-C- ‹ C=C-C=O ‹ C=C-C=C

6
23. În funcție de valoarea transmitanței, benzile de vibrație pot fi: - pag. 97
 
foarte intense
 
intense
 
medii
 
slabe
 
foate slabe

24. Alegeți varianta greșită dintre următoarele afirmații: - pag. 97

 
pregătirea probelor în faza gazoasă este cazul ideal pentru înregistrarea spectrelor în IR
 
probele în stare solidă nu sunt utilizate în identificări spectrale
 
determinările spectrale în soluție se fac pe soluții diluate în solvenți nepolari
 
natura solvenților are o mare importanță asupra poziției echilibrrelor care se pot studia prin spectrometrie
IR
 
în IR porbele se pot prepara în film lichid

25. Care dintre următorii factori interni duc la modificări în spectrul IR? -
pag. 98
 
tensiunea în cicluri
 
starea de agregare
 
efectele inductive și mezomere
 
fenomenul de cuplare vibrațională
 
polimorfismul

26. Spectrometrul dispersiv: - pag. 98

 
utilizează ca selector de lungime de undă un monocromator
 
include un dispozitiv numit interferometru
 
se folosește în sistem cuplat cu un cromatrograf de gaze sau de lichide
 

7
generează o sursă de radiații în care fiecare lungime de undă poate fi monitorizată într-o fracțiune de timp
extrem de scurtă
 
cuva pentru probă are ferectrele laterale confecționate din materiale transparente

27. Spectrometrul cu transformată Fourier: - pag. 98

 
utilizează ca selector de lungime de undă un monocromator
 
include un dispozitiv numit interferometru
 
se folosește în sistem cuplat cu un cromatrograf de gaze sau de lichide
 
generează o sursă de radiații în care fiecare lungime de undă poate fi monitorizată într-o fracțiune de timp
extrem de scurtă
 
cuva pentru probă are ferectrele laterale confecționate din materiale transparente

28. Ce componente are spectrometrul cu transformantă Fourier? - pag. 99

 
sursă de radiație
 
elemente de dispersie
 
cuva pentru probă
 
cuva pentru martor
 
detector

29. Detectorul spectrometrului dispersiv: - pag. 99

 
trebuie să fie sensibil la radiația care cade pe el
 
are rolul de a desface radiația în componentele sale
 
trebuie să fie capabil să prezinte radiația pe un ecran sau un întregistrator
 
poate fi o celulă Golay în care se găsește aluminiu depus pe colodiu
 
poate fi o prismă sau o rețea de difracție.

30. Elementele de dispersie: - pag. 99

 
trebuie să fie sensibile la radiația care cade pe ele
 
au rolul de a desface radiația în componentele sale

8
 
trebuie să fie confcționate din materiale transparente
 
pot fi celule Golay în care se găsește aluminiu depus pe colodiu
 
pot fi o prismă sau o rețea de difracție.

31. Tehnica de reflectanță difuză: - pag. 103

 
lumina este reflectată de o suprafață mată
 
lumina este reflectată de o suprafață lucioasă
 
lumina observată este de acceași intensitate, indiferent de unghiul de observație
 
este larg utilizată în domeniul IR îndepărtat
 
poate fi analizată la analiza probelor sub formă de pelicule sau a filmelor de acoperire

32. Tehnica reflectantei totale atenuate: - pag. 104

 
se aplică probelor solide și lichide
 
se aplică probelor gazoase
 
poate studia cauciucurile sau alți elastiomeri
 
se utilizează un cristal cu indice de refracție mare pe care se depune proba
 
proba poate fi analizată sub formă de gel sau cremă

33. Alege afirmațiile coreste despre spectrometria în IR ca tehnică de

amprentă: - pag. 106
 
atribuirea benzilor se face de obicei peste 1500 cm-1 , zona frecvențelor de grup
 
zona amprentelor digitale, situată sub 1500 cm-1 , permite identificarea certă a unui compus prin
compararea cu un spectru de referință
 
spectrul IR a unei substanțe este considerat un criteriu de identitate și puritate
 
stabilirea identității IR se face substanțelor lichide
 
identificarea se face prin compararea cu un spectru de referință dintr-o biblioteca de spectre sau obținut cu
o substanță de referință

34. Analiza spectrală în IR: - pag. 107

9
 
se folosește în caracterizarea materialelor din care sunt confecționate ambalajele
 
se face după solubilizare într-un solvent adecvat , depunerea pe KBr și evaporarea solventului
 
se face sub formă de film
 
se folosește reflexia totală atenuată
 
toate variantele de mai sus

35. Care dintre următoarele afirmații nu este adevărată despre spectrometria

în IR mediu? - pag. 110
 
spectrometria în IR mediu este folosită rar ca tehnică cantitativă în analiza farmaceutică datorită
dificultății asigurării unei reproductibilități bune a preparării probelor
 
detectarea impurităților în probă este posibilă indiferent de cantitatea în care acestea se găsesc în probă
 
o variație mică în modul de pregătire a probei sub formă de discuri de halogenură alcalină poate produce
modificări importante în spectru
 
principiul determinării cantitative este același ca în spectrometria UV-VIS
 
lungimea de undă a determinărilor cantitative se alege după frecvența legăturilor nesaturate

36. Care dintre următoarele afirmații despre analiza în IR apropiat este

adevărată? - pag. 111
 
radiația IR situată între 700 și 2500 nm este absorbită puternic de legăturile X-H din molecule
 
aplicabilitatea spectrometriei în IR apropiat este de ordin cantitativ
 
radiația IR situată între 700 și 2500 nm produce strângerea moleculelor
 
benzile armonice superioare sunt mult mai puțin intense decât benzile observate în IR mediu
 
spectrele în domeniu IR apropiat sunt reprezentate în unități de lungime de undă sau în numere de undă.

37. Cum sunt reprezentate spectrele în IR apropiat? - pag. 111

 
unități de lungime de undă
 
unități de frecvență de undă
 
unități de legătură

10
 
numere de undă
 
toate variantele de mai sus

38. Spectrometria în IR apropiat: - pag. 112

 
oferă posibilitatea determnării directe a conținutului în substanță activă a comprimatelor chiar și după
ambalare
 
controlează principiile active din forme farmaceutice cu mai multe componente
 
determinările se realizează la o anumită lungime de undă pentru a putea fi specifice
 
foloseste principiul ”corespunde/nu corespunde”
 
toate variantele de mai sus

39. Spectrometria în IR apropiat se folosește pentru următoarele, cu excepția:

- pag. 113
 
studiul polimorfilor
 
determinarea purității optice
 
determinarea umidității
 
determinarea conținutului în substanță activă a comprimatelor
 
determinarea tipurilor de legături din structura chimică

40. Domeniul spectral IR: - pag. 353

 
este mai larg decât cel UV-VIS
 
interesează regunea IR apropiat pentru determinările analitice
 
domeniul spectral IR apropiat este mai bogat în informații specifice decât cel mediu
 
domeniul IR îndepărtat este folosit în cercetare
 
IR mediu se folosește pentru determinările structurale, inclusiv pentru detecție.

 
se folosește pentru identificarea substanțelor organice
 

11
are dezavantajul distrugerii integrității moleculelor
 
detecția se bazează pe absorbția unor radiații din acest domeniu
 
detecția se realizează prin reflexia unor radiații din acest domeniu
 
produce tranziții electronice

42. Radiațiile IR: - pag. 354

 
au lungimi de undă mari
 
au energii mici
 
au energii mari
 
nu pot produce tranziții electronice
 
nu pot ptoduce tranziții de vibrație și de rotație

43. Ce tipuri de mișcări pot produce IR ? - pag. 354

 
tranziții electronice
 
tranziții de vibrație
 
tranziții de rotație
 
mișcări intermoleculare
 
mișcări intramoleculare

44. Alege afirmațiile corecte despre radiațiile IR: - pag. 354

 
pentru ca o moleculă să poată absorbi radiații IR este necesară modificarea dipolmomentului său
 
moleculele perfect simetrice (O2, N2,Cl2) nu absorb în IR
 
molecula de CO2 nu are dipolmoment
 
vibrațiile de valență simetrice au o frecvență mai mică decât vibrațiile de deformare ale acelorași grupe de
atomi
 
picurile de absorbție în IR sunt mai ascuțite decât cele din spectrele electronice UV-VIS

45. Ce condiții trebuie să îndeplinească o moleculă ca să poată absorbi în IR?

- pag. 354
12
 
să aibă o structură de dipol sau să poată dobândi o astfel de structură prin excitație cu radiații IR
 
perioada de vibrație trebuie să fie în fază cu perioada de oscilație a radiației IR incidente
 
perioada de vibrație nu trebuie să fie în fază cu perioada de oscilație a radiației IR incidente
 
cantitatea de energie a radiației IR trebuie să fie permisă de restricțiile cuantice
 
cantitatea de energie a radiației IR nu trebuie să fie permisă de restricțiile cuantice

46. Despre spectrometria IR sunt adevărate afirmațiile: - pag. 354

 
vibrațiile de valență simetrice au o frecvență mai mică decât vibrațiile de deformare ale acelorași grupe de
atomi
 
picurile de absorbție în IR sunt mai ascuțite decât cele din spectrele electronice UV-VIS
 
pentru identificarea unei substanțe în IR se compară spectrul ei IR cu un ”spectru standard similar”
efectuat pe o substanță ”de referință”
 
spectrele obținute în regiunea spectrală IR îndepărtată sunt complete și unice, de aceea pot fi considerate
”amprente” ale substanțelor studiate
 
benzile de radiații la o anumită lungime de undă absorbite de diversele grupăr de atomi sunt influiențate
de grupările asemănătoare de atomi și de vecinătatea altori grupări prezente în moleculă

47. Excitarea unei molecule în IR: - pag. 355

 
se face de la starea vibrațională fundamentală la o stare vibrațională cu energie mai mică
 
se face de la starea vibtațională fundamentală la o stare vibrațională cu energine mai mare
 
numărul cuantic vibrațional produce absorbții armonice
 
duce la apariția benzilor de absorbție combinate când două vibrații moleculare diferite sunt excitate
simultan
 
duce la apariția benzilor de absorbție combinate când două vibrații moleculare diferite sunt excitate
succesiv

48. Ce condiții trebuie să îndeplinească solvenții folosiți în spectrometria IR: -

pag. 355
 
să fie transparenți
13
 
să fie vâscoși
 
să fie anhidri
 
să fie hidrofili
 
să nu aibă activitate spectrală proprie

49. Ce solvenți se folosesc în spectrometria IR? - pag. 355

 
apa
 
CCl4
 
CS2
 
nujol
 
toate variantele de mai sus

50. Ce componente are un spetrofotometru? - pag. 356

 
sursă IR
 
monocromator
 
amplificator
 
înregistrator
 
toate variantele de mai sus

51. Pentru înregistrarea spectrelor în IR, în domeniul 4000 cm-1 – 600 cm-1 este
necesar: - pag. 356
 
o sursă de radiație infraroșie continuă
 
proba se dizolvă sau se suspendă în nujol
 
proba se pastilează în KBr prin presare
 
radiația transmisă traversează amplificatorul apoi trece prin monocromator
 
analitul absoarbe anumite lungimi de undă, radiația transmisă conținând și radiația absorbită

14
52. Este adevărat că: - pag. 357
 
hidrocarburile saturate au spectre în IR simple
 
identificarea unei substanțe pe baza spectrului său în IR se face prin comparație cu datele de referință
existente în bibliotecile spectrale
 
benzile caracteristice unor grupe de atomi sunt afectate de restul moleculei
 
pentru legăturile simple de tipul C-C și C-H picurile sunt multe și dese
 
există o corelație între pozițiile maximelor de absorbție și prezența unor grupări funcționale organice

53. Cum se pregătește proba lichdă pentru înregistrarea spectrelor IR prin

transmisie? - pag. 362
 
se realizează o peliculă care se menține între două plăci
 
lichidul se introduce într-o cuvă transparentă la radiațiile IR
 
se amestecă cu un solvent organic pentru a avea o concentrație adecvată
 
se dispersează într-un mediu convenabil pentru a obține o pastă
 
se dizolvă în KBr apoi se compresează

54. Cum se pregătește proba solidă pentru înregistrarea spectrelor IR prin

transmisie? - pag. 362
 
se realizează o peliculă care se menține între două plăci
 
lichidul se introduce într-o cuvă transparentă la radiațiile IR
 
se amestecă cu un solvent organic pentru a avea o concentrație adecvată
 
se dispersează într-un mediu convenabil pentru a obține o pastă
 
se dispersează în KBr apoi se realizează o pastilă

55. Cum se pregătește proba pentru înregistrarea spectrelor în IR prin

reflexie multiplă? - pag. 363
 
dizolvarea probei de analizat într-un solvent potrivit
 
depunerea substanței solide pe o placă de bromoiodură de taliu

15
 
se amestecă cu un solvent organic pentru a avea o concentrație adecvată
 
se dispersează într-un mediu convenabil pentru a obține o pastă
 
se dispersează în KBr apoi se realizează o pastilă

56. Înregistrarea spectrelor în IR apropiat: - pag. 365

 
se folosește mai ales pentru substanțele organice
 
se limitează la rezonanțele unei grupări precum: - pag. C-H, O-H, N-H, S-H
 
este practic imposibil să se facă o comparație directă a unui spectru IR cu un spectru de referință
 
soluția probei de analizat se dizolvă în apă sau într-un solvent hidrofil
 
proba nu se poate pastila pe KBr

57. Metoda prin transmisie: - pag. 365

 
se utilizează pentru obținerea spectrelor IR pentru substanțele solide, tratate ca atare
 
se utilizează pentru obținerea spectrelor IR pentru substanțele lichide, diluate sau nu
 
folosește aparate dotate optic care minimizează interferențele
 
utilizează o sondă cu fibră optică, pentru care trebuie să se asigure condiții de maximă reproductibilitate
de la o probă la alta
 
compenzează interferențele prin calibrare cu un etalon de reflexie internă sau externă

58. Metoda prin reflexie difuză: - pag. 365

 
se utilizează pentru obținerea spectrelor IR pentru substanțele solide, tratate ca atare
 
se utilizează pentru obținerea spectrelor IR pentru substanțele lichide, diluate sau nu
 
folosește aparate dotate optic care minimizează interferențele
 
utilizează o sondă cu fibră optică, pentru care trebuie să se asigure condiții de maximă reproductibilitate
de la o probă la alta
 
compenzează interferențele prin calibrare cu un etalon de reflexie internă sau externă

59. Măsurătorile prin transreflexie: - pag. 366

 

16
înregistrează spectrele lichidelor, diluate sau nu
 
înregistrează spectrele solidelor, dizolvate sau în suspensie
 
folosește un reflector metalic sau din oxid de titan
 
utilizează o sondă cu fibră optică, pentru care trebuie să se asigure condiții de maximă reproductibilitate
de la o probă la alta
 
compenzează interferențele prin calibrare cu un etalon de reflexie internă sau externă

60. Ce parametri se verifică la spectrofotometrul IR utilizat? - pag. 366

 
scala lungimilor de undă
 
repetabilitatea lungimilor de undă
 
repetabilitatea răspunsului
 
zgomotul de fond al spectrofotometrului
 
toate variantele de mai sus

61. Spectrofotometrul Fourier: - pag. 366

 
permite trecerea de la un domeniu de măsurare la altul
 
permite transformarea unei categorii mai mari de variable, spre exemplu, căldura
 
se înregistrează o interferogramă cu două unde(fascicule)
 
piesa principală este sursa IR
 
practic, se obțin două spectre cu un singur fascicul

62. Ce avantaje prezintă spectrometria cu transformare Fourier? - pag. 366

 
sensibilitate scăzută a metodei
 
îmbunătățirea rezoluției și a vitezei de obținere a rezultatelor
 
nu există lumină parazită
 
zgomot mai pronunțat decât la metoda secvențională
 
lungimile de undă sunt calculate cu o precizie mai mare

17
63. Ce surse luminoase folosește spectrometria Fourier? - pag. 366
 
filament gros
 
filament subțire
 
bară de carbură de siliciu
 
bastonaș scobit confecționat dintr-un amestec de oxizi de zirconiu și lantanide
 
toate variantele de mai sus

64. Spectrometria de difuzie Raman: - pag. 373

 
folosește o sursă de lumină monocromatică mai intensă
 
radiația laser este focalizată pe probă
 
nu determină modificări ale energiei de vibrație și de rotație ale moledulelor existente pe traiectul radiației
infraroșii
 
utilizează un laser de argon sau de cripton ale cărui radiații sunt separate de un monocromator
 
toate afirmațiile de mai sus

65. Alege afirmațiile corecte: - pag. 373

 
În spectrometria Raman, în jurul configurației de echilibru, gradientul nu trebuie să fie diferit de zero.
 
difuzia Raman este determinată de transferul unei părți a energiei luminii de excitație către moleculele de
solvent, sub formă de energie de vibrație
 
difuzia Raman este de 100-1000 ori mai puternică decât cea Rayleigh, datorită pierderii unei părți de
energiei de excitație, absorbită de moleculele de solvent
 
difuzia Rayleigh se datorează coliziunii elastice a fotonilor luminii monocromatice cu moleculele de
solvent
 
difuzia Rayleigh se realizează fără pierdere de energie și fără deplasare

66. Spectrometria de difuzie Raman: - pag. 375

 
studiază probele lichide
 
folosește un solvent anhidru
 
dacă proba conține substanțe sensibile la lumină sau la căldură, este necesar un sistem de răcire
 
proba de analizat se supune acțiunii unei radiații monocromatice intense din domeniul vizibil
18
 
radiația produsă este foarte puternică

67. Spectrele Raman: - pag. 376

 
sunt bogate în benzi
 
sunt sărace în benzi
 
benzile sunt neclare și late
 
caracterizează comportarea moleculară vibrațională
 
vibrațile care dau creșteri mari ale absorbțiilor în IR, produc semnale Raman slabe

68. Ce aplicații are spectrofotometria Raman? - pag. 377

 
examinarea tabletelor, pudrelor și soluțiilor de substanțe medicamentoase
 
studiul polimorfismului
 
studiul reacțiilor de copolimerizare
 
cercetarea ambientului farmaceutic
 
toate variantele de mai sus

69. Ce poate cerceta spectrofotometria Raman? - pag. 381

 
reacțiile de copolimerizare
 
determinarea punctului de topire
 
cercetarea suprafețelor
 
determinarea substanțelor din spectre cromatrografice TLC
 
materialele și produsele farmaceutice degradateț

70. Celulele de răcire Raman: - pag. 379

 
difuzia apei este foarte slabă
 
difuzia apei este foarte puternică
 
funcționează pe principiul transferului de gaz
 

19
favorizează studiul substanțelor sensibile la căldură
 
utilizează proba imersată în parafină lichidă

71. Alegeţi afirmaţiile corecte despre domeniul IR: (8 pag 353)

 
este mai larg decât domeniul UV-VIS
 
existӑ 4 regiuni spectrale în IR: apropiat, mediu, îndepӑrtat, foarte îndepӑrtat
 
pentru analizele structurale prezintӑ interes regiunea IR-mediu
 
domeniul IR este situat la lungimi de undӑ mai mici decât domeniul vizibil
 
în domeniul IR, numerele de undӑ sunt mai mari decât în domeniul UV

72. Urmӑtoarele afirmaţii despre spectrometria IR sunt adevӑrate, cu

excepţia: (8 pag 354)
 
radiaţiile IR nu pot produce tranziţii electronice
 
moleculele de azot,oxigen, clor, absorb în IR apropiat
 
este utilizatӑ mai ales pentru identificarea substanţelor organice, inclusiv medicamentoase
 
prezintӑ dezavantajul cӑ are loc cu distrugerea integritӑţii moleculelor
 
radiaţiile IR au lungimi de undӑ mai mari şi deci, energii mai mici

73. Selectaţi afirmaţiile false despre spectrometria IR: (8 pag 355)

 
vibraţiile de deformare au o frecvenţӑ mai mare decât vibraţiile de valenţӑ simetrice şi asimetrice ale
aceloraşi grupe de atomi
 
picurile de absorbţie în IR sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice
 
spctrele de absorbţie obţinute în regiunea spectralӑ IR-medie sunt complete şi unice
 
în cazul amestecurilor de substanţe de obţin spectre combinate
 
picurile de absorbţie au o intensitate proporţionalӑ cu concentraţia fiecӑrei specii chimice analizate

74. Urmӑtoarele afirmaţii despre solvenţii folosiţi la obţinerea spectrelor IR

sunt adevӑrate, cu excepţia: (8 pag 356)
 
trebuie sӑ fie complet transparenţi şi perfect anhidri

20
 
se pot utiliza ca solvenţi tetraclorurӑ de carbon şi sulfurӑ de carbon, perfect anhidre
 
apa distilatӑ este solventul de elecţie în spectrometria IR
 
substanţele de analizat se pot suspenda în “nujol”
 
se pot utiliza amestecuri omogene ale substanţei de analizat cu bromurӑ de potasiu, condiţionate sub
formӑ de pastile

75. Selectaţi afirmaţiile corecte care caracterizeazӑ înregistrarea spectrelor în

IR: (8 pag 357)
 
se înregistreazӑ cu ajutorul unui spectrofotometru, cu un singur fascicul sau cu dublu fascicul
 
sursa de radiaţii IR este un ac Nernst de oţel, supus unei încӑlziri electrice pânӑ la 100̊C
 
de regulӑ, detectorul este un termocuplu
 
în cazul spectrofotometrelor cu dublu fascicul, substanţa de analizat de introduce într-o cuvӑ de cuarţ
 
soluţiile de analiţi în solvenţi organici trebuie sӑ fie perfect anhidre

76. Urmӑtoarele afirmaţii despre identificarea spectrelor IR sunt adevӑrate,

cu excepţia: (8 pag 360-361)
 
compararea spectrelor obţinute experimental cu spectrele din bibliotecile de spectre
 
în spectroteci, spectrele stocate în absorbanţӑ sunt numerotate şi normalizate prin adӑugarea la banda cea
mai puţin intensӑ a unei absorbanţe egalӑ cu 1
 
spectrele arhivate trebuie sӑ fi fost obţinute pe compuşi aflaţi în aceeaşi stare fizicӑ în care este compusul
analizat şi necunoscut
 
cercetarea în biblioteca de spectre este o comparare matematicӑ a reprezentӑrii spectrului compusului
analizat, necunoscut, pe care o face calculatorul cu toate spectrele substanţelor de referinţӑ din spectrotecӑ
 
se selecţioneazӑ numai spectrele cele mai asemӑnӑtoare, fӑcându-se apoi un clasament al spectrelor celor
mai apropiate de spectrul compusului necunoscut analizat

77. Pentru înregistrarea spectrelor IR prin transmisie este necesarӑ

pregӑtirea probei, care se face astfel: (8 pag 362)
 
pentru compararea absorbţiei datoratӑ solventului, se introduce în fasciculul de referinţӑ o cuvӑ similarӑ,
conţinând apӑ distilatӑ
 
pentru lichide se realizeazӑ o peliculӑ care se menţine între douӑ plӑci

21
 
în cazul probelor solide, pentru obţinerea unei paste, se tritureazӑ o cantitate din substanţa de analizat cu
KBr fin pulverizatӑ
 
în cazul gazelor, se utilizeazӑ o celulӑ transparentӑ la radiaţii infraroşii, din care se eliminӑ aerul
 
pentru pastilare, se pot utiliza KBr sau KCl fin pulverizate şi uscate

78. Ȋnregistrarea spectrelor în IR-apropiat se caracterizeazӑ prin urmӑtoarele

afirmaţii: (8 pag 365)
 
înregistrarea spectrului se face în transmisie sau în reflexie
 
metoda prin reflexie difuzӑ se utilizeazӑ pentru obţinerea spectrelor IR ale substanţelor lichide
 
aceastӑ tehnicӑ este utilӑ mai ales pentru identificarea substanţelor organice
 
la înegistrarea spectrelor probelor lichide, existӑ riscul producerii unor modificӑri datorate temperaturii
 
se pot face şi mӑsurӑtori prin transreflexie, metodӑ care se poate utiliza exclusiv la înregistrarea spectrelor
lichidelor diluate

79. Ȋn funcţionarea spectrofotometrului IR, trebuie sӑ se verifice: (8 pag 366)

 
scala lungimilor de undӑ
 
repetabilitatea lungimilor de undӑ
 
repetabilitatea rӑspunsului
 
consumul de curent electric mediu
 
zgomotul de fond

80. Selectaţi afirmaţiile false despre spectrometria IR cu transformare

Fourier: (8 pag 366-367)
 
se bazeazӑ pe o operaţie matematicӑ ce permite trecerea de la un domeniu de mӑsurare la altul
 
diferitele radiaţii se separӑ cu un dispozitiv de franje de interferenţӑ cu douӑ unde
 
metoda nu poate fi utilizatӑ decât pentru determinӑri cantitative
 
substanţa de analzat este supusӑ acţiunii unei lumini infraroşii monocromatice

22
 
tranformarea Fourier a înregistrӑrii obţinute, ca funcţie de a diferenţei de drum parcurs, face posibilӑ
obţinerea unei curbe dependentӑ de frecvenţӑ sau de numӑrul de undӑ

81. Selectaţi avantajele spectrometriei IR cu transformare Fourier: (8 pag

369)
 
are sensibilitate crescutӑ
 
în aceastӑ tehnicӑ se utilizeazӑ componente dispersive
 
nu necesitӑ un calculator performant
 
rezoluţia este îmbunӑtӑţitӑ apreciabil
 
toate lungimile de undӑ sunt detectate şi mӑsurate simultan

82. Ca surse luminoase în spectrometria IR cu transformare Fourier se pot

utiliza: (8 pag 369)
 
bec de wolfram
 
filament gros
 
bastonaş scobit, confecţionat dintr-un amestec de oxizi de zirconiu şi lantanide
 
barӑ de carburӑ de siliciu
 
barӑ de carbonat de calciu

83. Despre spectrometria de difuzie Raman sunt adevӑrate urmӑtoarele

afirmaţii, cu excepţia: (8 pag 373)
 
se utilizeazӑ ca sursӑ de luminӑ un laser de argon sau de cripton
 
se poate utiliza pentru determinӑri cantitative
 
este necesarӑ o sursӑ de luminӑ policromaticӑ intensӑ, pe care o poate furniza un laser
 
în jurul configuraţiei de echilibru, gradientul trebuie sӑ fie diferit de zero
 
difuzia Rayleigh este mai slabӑ decât difuzia Raman

84. Un spectrometru Raman este alcӑtuit din urmӑtoarele elemente, cu

excepţia: (8 pag 375)
 

23
sursӑ de luminӑ laser
 
interferometru
 
monocromator
 
celulӑ fotoelectricӑ
 
detector

85. Selectaţi dezavantajele spectrometriei Raman: (8 pag 377-379)

 
este dificilӑ şi costisitoare
 
numeroase specii chimice, insuficient purificate, dau fluorescenţe slabe care pot “inunda” spectrele
Raman
 
nu se poate utiliza pentru examinarea tabletelor, pudrelor şi a soluţiilor de substanţe medicamentoase
 
nu se poate aplica în cazul amestecurilor, când substanţa medicamentoasӑ este diluatӑ în excipienţi
 
intensitatea benzilor Raman nu variazӑ cu temperatura

II
1. În funcție de procesele care stau la baza separării cromatografice, există
următoarele metode: - pag. 19
 
cromatografie de absorbție
 
cromatografie de repartiție

24
 
cromatografie de adsorbție
 
cromatografie de excludere sterică
 
cromatografie de schimb ionic

2. Următoarele metode sunt oficializate de FRX, cu excepția: - pag. 19

 
cromatografie pe hârtie
 
cromatografie de gaze
 
cromatografia de schimb ionic
 
cromatografia pe strat subțire
 
cromatografia de lichide sub presiune

3. Punerea în evidență a spoturilor de pe cromatogramă se face astfel: - pag.

22
 
examinarea ca atare în lumină vizibilă
 
examinarea după tratare cu reactivi în lumină vizibilă
 
măsurarea picului cromatografic
 
examinare în lumină UV la 366nm
 
examinare în lumină UV la 254 nm

4. Care dintre următoarele metode cromatografice sunt specifice unor specii

chimice, datorită unor interacțiuni foarte selective? - pag. 25
 
cromatografia de schimb ionic
 
cromatografia de afinitate
 
cromatografia chirală
 
cromatografia de lichide sub presiune
 
cromatografia cu lichide supercritice

25
5. În funcție de migrarea fazei mobile se disting următoarele feluri de
cromatografii: - pag. 25
 
cromatografia chirală
 
cromatografia prin developare
 
cromatografia pe coloană
 
cromatografia planară
 
cromatografia de eluție

6. Cromatografia prin developare: - pag. 25

 
se bazează pe proprietatea unor adsorbanți macromoleculari de a manifesta o afinitate pentru anumiți
analiți.
 
analiții rămân pe faza staționară sau sunt localizați pe aceasta în funcție de direcția de migrare
 
analiții sunt eluați până la ieșirea din coloană
 
este posibilă culegera succesivă a fracțiilor din analiți
 
poate fi monodimensională sau bidimensională

7. Cromatografia prin eluție: - pag. 25

 
se bazează pe proprietatea unor adsorbanți macromoleculari de a manifesta o afinitate pentru anumiți
analiți
 
analiții rămân pe faza staționară sau sunt localizați pe aceasta în funcție de direcția de migrare
 
analiții sunt eluați până la ieșirea din coloană
 
este posibilă culegera succesivă a fracțiilor din analiți
 
poate fi monodimensională sau bidimensională

8. Cromatografia de afinitate: - pag. 25

 
se bazează pe proprietatea unor adsorbanți macromoleculari de a manifesta o afinitate pentru anumiți
analiți
 

26
poate fi ascendentă sau descendentă
 
exploatează caracteristicele funcționale ale analiților,respectiv interacțiunile specifice dintre moleculele de
analit și un ligant fixat pe un suport inert, insolubil
 
faza staționară este un compus macromolecular reticulat
 
faza staționară este un gel

9. Cromatografia de schimb ionic: - pag. 21

 
faza staționară este un gel
 
faza staționară este un compus macromolecular reticulat
 
faza staționară schimbă ioni sau cationi cu proba
 
faza staționară se comportă ca o sită moleculară, fixând unele moleculeși eliminând altele
 
faza staționară este o peliculă de lichid fixată pe un suport solid

10. De ce factori depinde puterea de separare a unei coloane cromatografice?

- pag. 27
 
vitezele relative de eluție
 
coeficienții de repartiție între cele două faze
 
starea de agregare
 
polimorfism
 
concentrația probei

11. Faza staționară a unei coloane cromatografice: - pag. 29

 
este formată din particule fine, solide, sferice
 
particulele fazei staționare formează suportul pe care se fixează faza staționară lichidă
 
poate avea diferite grupări chimice care participă la procesele cromatografice
 
poate fi sub formă lichidă sau de gaz
 
este inertă din punct de vedere chimic

27
12. Volumul dintre particulele de fază staționară a coloanei cromatografice: -
pag. 30
 
se numește volum interstițial sau intergranular
 
este ocupat de faza mobilă
 
este ocupat de faza staționară
 
se mai numește volum mort
 
este umplut de gaz

13. Ce mărimi fundamentale sunt înscrise pe traseul unei cromatograme? -

pag. 39
 
lărgimea picului la bază
 
lungimea de undă
 
înălțimea picului cromatografic
 
volumul de retenție
 
frecvența

14. Care dintre următoarele sunt mărimi de retenție? - pag. 40

 
timpul
 
volumul
 
viteza
 
factorul de capacitate
 
toate variantele de mai sus

15. Care sunt cele mai importante caracteristici ale detectorilor utilizați in
cromatografie? - pag. 41
 
specificitate
 
sensibilitate
 

28
limită de detecție
 
liniaritate
 
înălțimea talerului teoretic

16. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate cu privire la mărimile

de retenție în procesele cromatografice? - pag. 40-41
 
caracterizează reținerea analiților în coloana cromatografică, respectiv pe faza staționară
 
timpul de retenție este egal cu volumul de fază mobilă necesar pentru a aduce analitul cu concentrația sa
maximă în detector
 
raportul de retenție se exprimă prin raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului și viteza medie
de deplasare a fazei mobile
 
cuprind timp de retenție, volum de retenție, raport de retenție, factor de retenție
 
factorul de retenție se exprimă ca raport între cantitatea de analit care se găsește în faza mobilă și
cantitatea de analit care se găsește în faza staționară.

17. Difuzia turbulentă: - pag. 46

 
este dată de particulele solide mici, acoperite sau nu cu un film subțire de lichid
 
depinde de debitul fazei staționare și de diametrul particulelor
 
exprimă influiența difuziunii moleculelor în direcția de curgere a fazei mobile
 
este general valabilă pentru toate particulele care se găsesc într-un fluid
 
este invers proporțională cu viteza de curgere a fluidului

18. Difuzia longitudinală: - pag. 46

 
este dată de particulele solide mici, acoperite sau nu cu un film subțire de lichid
 
depinde de debitul fazei staționare și de diametrul particulelor
 
exprimă influiența difuziunii moleculelor în direcția de curgere a fazei mobile
 

29
este general valabilă pentru toate particulele care se găsesc într-un fluid
 
este invers proporțională cu viteza de curgere a fluidului

19. Alege afirmațiile corecte despre cromatografie: - pag. 48

 
toate moleculele din faza mobilă sunt antrenate cu aceeași viteză
 
moleculele din mijlocul fluxului se deplasează cu o viteză mai mare decât cele dinspre pereții coloanei
cromatografice
 
contactul dintre faza mobilă și faza staționară este identic pe toată placa
 
când faza staționară este lichidă, moleculele fixate pe faza staționară se găsesc la distanțe diferite față de
faza mobilă
 
când faza staționară este lichidă, moleculele fixate pe faza staționară se găsesc la acceași distanță față de
faza mobilă

20. În care dintre următoarele metode cromatografice, cele două faze, mobilă
și staționară, nu sunt lichide? - pag. 50
 
cromatografie de repartiție cu fază legată normală sau inversă
 
cromatografie de excludere prin separări polare
 
cromatografia de repartiție cu fază adsorbită normală sau inversă
 
cromatografia de excludere prin separări nepolare
 
cromatografia de schimb ionic cu rășini chelatante

21. În analiza HPLC se pot utiliza următorii detectori: - pag. 73

 
detector UV, VIS, IR
 
detector de ionizare în flacără
 
detector de fluorescență
 
detector-spectrometru de masă
 
detector refractometric

22. Ce poate influiența fenomenul de lărgire a picurilor cromatografice? -

pag. 53

30
 
natura analitului
 
temperatura și presiunea
 
diametrul particulelor fazei staționare
 
calitatea umplerii coloanei
 
toate variantele de mai sus

23. Rezoluția procesului de separare cromatografică depinde de: - pag. 56

 
distanța care separă vârfurile picurilor
 
lărgimea fiecăruia dintre cele două picuri
 
viteza cu care se deplasează faza mobilă
 
starea de agregare a fazei staționare
 
coeficientul de repartiție

24. Cromatografia de lichide de înaltă performanță: - pag. 65

 
se bazează pe repartiția lichid-lichid
 
se bazează pe repartiția lichid-gaz
 
pentru moleculele mici se preferă metodele de repartiție
 
pentru moleculele cu M›10,000 se utilizează metode de excludere
 
se poate practica pe coloană sau pe suprafață plană

25. Cromatografia HPLC de absorbție: - pag. 66

 
se practică pe faza staționară de silicagel și alumină
 
doar compoziția fazei mobile poate controla coeficienții de distribuție a analitului
 
poate fi modulată și polaritatea fazei staționare
 
ca fază mobilă se utilizează solvenți organici
 
se aplică în cazul unor substanțe organice nepolare, cu M≤5000

31
26. Despre cromatografia HLPC de repartiție, este adevărat:
 
se disting două procedee, în funcție de polaritatea fazelor staționară și mobilă: cromatografia pe faza
staționară normală și cromatografia pe fază inversă
 
doar compoziția fazei mobile poate controla coeficienții de distribuție a analitului
 
poate fi modulată și polaritatea fazei staționare
 
creșterea polarității fazei mobile crește timpul de evoluție al acestuia
 
toate variantele menționate sunt adevărate

27. Fazele staționare impregnate din cromatografia HPLC de repartiție: -

pag. 67
 
formate din particule solide grosier divizate
 
fixează pe suprafața sau în porii lor o cantitate de lichid suficient de mare, lichid care constituie faza
staționară propriu zisă
 
analiții se repartizează doar în faza staționară în procesul de migrație cromatografică
 
cele solide pot fi utilizate în stare poroasă ca suport pentru lichidele utilizate ca fază staționară în
cromatografia de repartiție
 
au o capacitate mare de impregnare și își pierd proprietățile absorbante.

28. Ce reguli stau la baza cromatografiei de repartiție în ceea ce privește faza

mobilă? - pag. 71
 
faza mobilă trebuie să aibă o mare putere de dizolvare
 
faza mobilă trebuie să interacționeze chimic cu analiții din probe
 
faza mobilă trebuie să fie compatibilă cu sistemul de detecție
 
faza mobilă trebuie să dizolve faza staționară
 
faza mobilă este apa

29. Care dintre următoarele caracteristici sunt reprezentative pentru

carbonul poros grafitat? - pag. 77
 
stabilitate mare la presiunea solvenților, până la câteva sute de atmosfere
 
retenția mărită a substanțelor polare

32
 
selectivitate mărită pentru compușii cu structură înrudită
 
nu are nicio serie elutropă, spre deosebire de silicagel și alumină
 
este instabil față de condițiile extreme de lucru, cum ar fi pH, temperatură

30. Fazele staționare cu efect restrictiv: - pag. 80

 
se folosesc pentru determinarea substanțelor cu mase moleculare mici
 
se folosesc pentru analiza substanțelor cu mase moleculare foarte mari
 
permit injectarea directă și repetată a matricelor probelor netratate chimic înaintea analizei
 
limitează accesul macromoleculelor din probă în situ-rile de absorbție ale suporturilor poroase
 
favorizează contactul macromoleculelor cu suprafața adsobitivă a fazei staționare

31. Despre separarea enantiomerilor prin cromatografie este adevărat că: -

pag. 105
 
se poate realiza în fază lichidă sau în fază gazoasă
 
se poate folosi cromatografia de lichide și cea în fază supercritică
 
cea mai utilizată metodă este gazcromatografia
 
depinde de puritatea enantiomerilor
 
toate variantele de mai sus

32. Separarea directă a enantiomerilor: - pag. 106

 
se face fără derivatizare
 
utilizează faze staționare față de care enantiomerii au retenții diferite
 
separarea se face printr-o interacțiune tridimensională între sectorul chiral al fazei staționare și enantiomer
 
are la bază regula lui Dalgliesh
 
fazele staționare se obțin din KBr

33. Fazele staționare de tip I folosite pentru separarea enantiomerilor: - pag.

107

33
 
se obțin prin grefarea pe silicagel a unei grupări de 3-aminopropilsil, urmată de imobilizarea selectorului
chiral
 
discriminarea chirală se face de către cilcodextrine sau eteri coroană
 
sunt formate din polizaharide cum sunt amiloza și celuloza sau din poliacrilamide care au centre de
asimetrie
 
sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilați sau aminați
 
sunt utilizate pentru separarea stereoizomerilor aminelor primare, a aminoacizilor și a aminoalcoolilor

34. Fazele staționare de tip II folosite pentru separarea enantiomerilor: - pag.

107
 
se obțin prin grefarea pe silicagel a unei grupări de 3-aminopropilsil, urmată de imobilizarea selectorului
chiral
 
discriminarea chirală se face de către cilcodextrine sau eteri coroană
 
sunt formate din polizaharide cum sunt amiloza și celuloza sau din poliacrilamide care au centre de
asimetrie
 
sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilați sau aminați
 
sunt utilizate pentru separarea stereoizomerilor aminelor primare, a aminoacizilor și a aminoalcoolilor

35. Fazele staționare de tip III folosite pentru separarea enantiomerilor: - pag.
108
 
se obțin prin grefarea pe silicagel a unei grupări de 3-aminopropilsil, urmată de imobilizarea selectorului
chiral
 
utilizează ca fază mobilă normală amestecul hexan-alcool
 
sunt formate din polizaharide cum sunt amiloza și celuloza sau din poliacrilamide care au centre de
asimetrie
 
sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilați sau aminați
 
sunt utilizate pentru separarea moleculelor care conțin grupări polare

34
36. Fazele staționare de tip IV folosite pentru separarea enantiomerilor: - pag.
108
 
se obțin prin imobilizarea pe silicagel a proteinelor
 
au o afinitate stereoselectivă față de moleculele polare, mai ales față de metaboliți și biomolecule
 
utilizează ca faze mobile soluții apoase sau apoase-organice tamponate
 
sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilați sau aminați
 
sunt utilizate pentru separarea stereoizomerilor aminelor primare, a aminoacizilor și a aminoalcoolilor

37. Separarea indirectă a enantiomerilor se face respectând următoarele

condiții: - pag. 109
 
derivatizarea enantiomerilor trebuie să se realizeze la temperatură normală
 
derivatizarea enantiomerilor trebuie să se realizeze la temperatură ridicată
 
reactivii utilizați pentru obținerea diastereoizomerilor trebuie să fie de mare puritate optică
 
grupa funcțională care urmează să fie derivatizată să nu fie apropiată de centrul chiral al moleculei
 
grupa funcțională care urmează să fie derivatizată să fie apropiată de centrul chiral al moleculei

38. Separarea enantiomerilor prin racemici volatili: - pag. 110

 
se realizează prin cromatografie de gaze
 
se realizează prin cromatografie de schimb ionic
 
nu mai este necesară derivatizarea prealabilă a enantiomerilor
 
se bazează pe interacțiuni de tip dipol-dipol , pe forțe de dispersie sau pe forțe electrostatice
 
este necesară creșterea temperaturii de lucru

39. Despre electrocromatografia capilară este adevărat că: - pag. 115

 
este o metodă combinată între HPLC pe fază inversă și electroforeza capilară
 
faza staționară este pe bază de silicagel
 
implică fluxul electroosmotic

35
 
succesul acestei metode îl constituie chimia fazelor staționare
 
toate variantele de mai sus

40. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate cu privire la

cromatografia cu lichide supercritice? - pag. 127
 
este utilizată pentru separarea substanțelor termolabile
 
este o metodă complementară cromatografiei în fază gazoasă și în fază lichidă
 
este o metodă complementară cromatografiei de excludere-difuzie
 
poate utiliza colane capilare ca în cromatpgrafia de gaze
 
poate utiliza colane umplute cu rășini schimbătoare de ioni

41. Detecția spoturilor analiților în cromatografia SFC se poate efectua prin

următoarele procedee: - pag. 128
 
examinarea bibliotecilor de spectre
 
examinarea plăclor cromatografice în UV
 
expunerea plăcii cromatografice la vapori de iod
 
măsurarea picurilor de pe cromatogramă
 
pulverizarea de reactivi diverși

42. Ce avantaje prezintă cromatografia SFC în comparație cu HPLC? - pag.

133
 
viteză de execuție de 5-10 ori mai mare
 
consum mic de solvenți organici
 
obținerea unor fracțiuni diluate pentru prepararea probei
 
posibilitatea analizării unor polimeri
 
developare mai rapidă

36
43. Cromatografia de excludere sterică include următoarele tehnici, cu
excepția: - pag. 140
 
filtrare pe gel, în cazul în care faza mobilă este apoasă
 
adsorbție la suprafața fazei staționare
 
permeația prin gel, în cazul în care faza mobiă este organică
 
schimb ionic
 
excluderea de mărime

44. Comatografia de excludere sterică este utilizată pentru: - pag. 152

 
separarea polimerilor sau a macromoleculelor cu masă moleculară mare
 
separarea de molecule cu mărime diferită
 
determinarea distribuției maselor
 
determinarea transmitanței
 
determinarea cantitativă a substanțelor volatile

45. Următoarele faze staționare se folosesc în cromatografia de excludere

sterică, cu excepția: - pag. 153
 
gel de dextran
 
silicagel
 
sepharoză
 
gel de poliacrilamidă
 
aerogel

46. Gelurile de dextran utilizate ca suporturi în cromatografia de excluziune

sterică prezintă următoarele caracteristici: - pag. 144
 
se obțin din dextran printr-o reacție de reticulare cu epiclorhidrina glicerinei, în mediu bazic
 
conțin molecule de galactoză
 
se mai numesc Sephadex
 

37
au o rigiditate mecanică bună
 
se obțin prin polimerizarea acrilamidei cu un agent de reticulare

47. Cromatografia de schimb ionic: - pag. 155

 
este o tehnică lichid cromatografică
 
colana este umplută cu fază staționară polimerică pe care sunt grefate grupări acide ionizabile
 
colana este umplută cu fază staționară polimerică pe care sunt grefate grupări bazice ionizabile
 
fazele staționare sunt constituite din geluri
 
faza mobilă este formată din soluții neapoase

48. Ce clase de compuși se separă prin cromatografia de schimb ionic? - pag.

157
 
alcaloizi și aminoacizi
 
acizi nucleici
 
peptide și proteine termolabile
 
acizi tari și baze tari
 
enantiomeri

49. Ce proprietăți fizico-chimice trebuie să îndeplinească schimbătorii de

ioni? - pag. 159
 
stabilitate chimică
 
stabilitate termică
 
porozitatea
 
capacitate redusă de schimb ionic
 
toate variantele de mai sus

50. Care dintre următoarele tehnici de eluție sunt folosite în

ioncromatografie? - pag. 171
 
eluția ascendentă

38
 
eluția descendentă
 
eluția selectivă
 
eluția simultană
 
eluția progresivă

51. Cromatografia planară: - pag. 173

 
include două tehnici asemănătoare:cromatografia pe hârtie și cromatografia pe strat subțire
 
utilizează cantități foarte mici de substanțe
 
au putere mică de rezoluție
 
pentru identificarea compușilor incolori separați se folosesc reactivi specifici
 
nu se poate face detecția prin expunere la UV

52. Cromatografia pe strat subțire: - pag. 174

 
se aseamănă cu cromatografia de schimb ionic
 
cele mai utilizate faze staționare sunt cele de silicagel, alumină, pulbere de celuloză
 
migrarea analiților se face prin capilaritate
 
probele de analiți se dizolvă în solvenți cât mai puțin polari și mai volatili
 
se aplică pentru separarea substanțelor volatile și ușor volatilizabile

53. Prin ce metode se face detecția analiților în cromatografia pe strat

subțire? - pag. 179
 
examinarea plăcii cromatografice în UV
 
expunerea plăcii la vapori de iod
 
pulverizarea soluțiilor caustice
 
utilizarea substanțelor etalon
 

39
măsurarea picurilor analiților pe placa cromatografică și compararea cu un sistem de referință

54. Cromatografia de gaze:198

 
este o metodă fizico-chimicăde separare cromatografică
 
utilizează ca fază mobilă un gaz
 
utilizează ca fază staționară un lichid
 
utilizează ca fază mobilă un lichid
 
utilizează ca fază staționară un solid

55. Despre cromatografia de gaze este adevărat că: - pag. 198

 
se aplică la separarea substanțelor volatile și ușor volatilizabile
 
folosește coloane cromatografice special concepute pentru separări de gaze
 
substanțele analizate părăsesc coloana succesiv, fiind conduse la un detector de identificare
 
pentru introducerea probelor în cromatograf se folosesc microseringi și injectoare
 
nu poate separa substanțe organice

56. În cromatografia de gaze, creșterea temperaturii determină: - pag. 199

 
obținerea unor separări bune prin accelerarea proceselor cromatografice
 
obținerea unor picuri largi
 
creșterea concentrației substanței în faza mobilă gazoasă
 
creșterea coeficientului de repartiție
 
obținerea unor picuri mai strâmte, cu baza mai mică

57. Schema unui gazcromatograf cuprinde: - pag. 198

 
rezervor gaz purtător
 
injector
 

40
coloană cromatografică
 
monocromator
 
detector

58. Determinarea concentrației componenților separați prin cromatografia de

gaze se poate realiza prin următoarele procedee, cu excepția:
 
metoda normării ariilor
 
metoda standardului intern
 
metoda curbei de calibrare
 
metoda examinării în UV
 
metoda standardului extern

59. Cu ce tip de injector se face injecția probei în gazcromatograf? - pag. 201

 
injector cu divizor
 
injector fără divizor
 
microinjector
 
injector cu ac de sticlă
 
injector on-line sau on-column

60. Fazele suport în cromatografia de gaze: - pag. 202

 
sunt formate din particule solide, inerte fizic și chimic, stabile termic
 
sunt acoperite cu un film foarte subțire și uniform de fază staționară
 
sunt acoperite cu un film gros și uniform de fază staționară
 
nu se dorește o finețe prea mare a particulelor
 
poate să apară ”pierderea de sarcină” dacă faza suport este prea scurtă

41
61. Fazele staționare ale cromatografiei de gaz: - pag. 203
 
sunt lichide
 
formate din compuși cu vâscozitate mare
 
formate din compuși cu vâscozitate mică
 
trebuie să fie inerte chimic și stabile termic
 
nu trebuie să adere de fazele suport

62. Polimerii poroși de tip Porapak: - pag. 207

 
se oțbin prin copolimerizarea stirenului
 
sunt formate din cristale de aminosilicați deshidratați
 
se prezintă sub formă de perle cu porozitate bine stabilită
 
sunt folosiți la separarea unor molecule polare precum apa, acetona, metanolul
 
sunt analogi ai zenoliților

63. Care dintre următoarele caracteristici sunt influențate de temperatură in

cromatografia de gaze? - pag. 209
 
mărimea de retenție
 
lățimea picurilor
 
viteza fazei mobile
 
compoziția coloanei cromatografice
 
toate variantele de mai sus

64. Catarometrul: - pag. 213

 
este un detector de conductibilitate termică
 
este un detector cu ionizare în flacără
 
măsoară variația conductibilității termice a gazului vector, care depinde de conținutul sau existența unui
analit în acest gaz.
 
are la bază arderea substanțelo organice la o temperatură foarte ridicată, dată de o flacără de hidrogen-aer

42
 
cel mai adesea utilizează azotul ca gaz vector

65. Detectorul cu ionizare în flacără:

 
este un detector de conductibilitate termică
 
este format dintr-o incintă în interiorul unui bloc metalic în care există un filament termo-sensibil de
platină sau wolfram
 
măsoară variația conductibilității termice a gazului vector, care depinde de conținutul sau existența unui
analit în acest gaz.
 
are la bază arderea substanțelo organice la o temperatură foarte ridicată, dată de o flacără de hidrogen-aer
 
cel mai adesea utilizează azotul ca gaz vector

66. Detectorul termo-ionic: - pag. 216

 
conține o pastilă de sare a unui metal alcalin plasată între flacăra de hidrogen aer și electrodul colector de
ioni
 
este utilizat pentru detecția compușilor cu fosfor, azot, halogeni
 
este un detector foarte sensibil, având o sensibilitate dependentă de natura sării utilizate
 
este format dintr-o incintă în interiorul unui bloc metalic în care există un filament termo-sensibil de
platină sau wolfram
 
măsoară variația conductibilității termice a gazului vector, care depinde de conținutul sau existența unui
analit în acest gaz.

67. Detectorul prin fotometrie de flacără: - pag. 217

 
se bazează pe arderea gazului care iese din coloana cromatografică într-o flacără foarte caldă de hidrogen-
aer care este foarte reducătoare
 
captează radiațiile luminoase emise de moleculele excitate, conținând mai ales sulf și fosfor
 
se bazează pe interacția dintre moleculele de analiți aduse spre detector, cu electroni de mare energie, cum
sunt razele B emise de o sursă radioactivă
 
flacăra trebuie să fie bogată în hidrogen

43
 
are o mare specificitate pentru compușii cu sulf și fosfor

68. Detectorul cu captură de electroni: - pag. 218

 
se bazează pe arderea gazului care iese din coloana cromatografică într-o flacără foarte caldă de hidrogen-
aer care este foarte reducătoare
 
se bazează pe interacția dintre moleculele de analiți aduse spre detector, cu electroni de mare energie, cum
sunt razele B emise de o sursă radioactivă
 
formează ioni pozitivi și electroni care sunt apoi captați de electrozi, cărora li se aplică o diferență de
potențial
 
nu se pot detecta hidrocarburile saturate, alcoolii,hidrații de carbon
 
solvenții utilizați trebuie să fie de înaltă puritate și să nu se utilizeze solvenți clorurați

69. Ce aplicații are cromatografia de gaze? - pag. 225

 
analiza și controlul medicamentelor
 
controlul purității materiilor prime folosite la prepararea medicamentelor
 
determinarea activității radiochimice a compușilor medicamentoși
 
determinarea stabilității în timp a substanței medicamentoase
 
determinarea impurităților produse de microorganisme

III
1. Pentru ca o substanță să poată servi ca titrosubstanță (substanță de
referință), ea trebuie: (Pag. 1177)
 
să aibă o compoziție bine definită
 
să fie păstrată la o temperatură între 4-100C
 

44
să fie stabilă
 
să prezinte un grad înalt de puritate
 
să nu fie solubilă în solventul ales

2. Cum prevede FRX exprimarea concentrației soluțiilor volumetrice ? (Pag.

1177)
 
mmol/ml
 
mol/l
 
mg/l
 
mEq/l
 
procente

3. Soluțiile volumetrice de molaritate exactă: (Pag. 1177)

 
cântărirea substanței chimice de referință la balanța analitică se face până la zecimala prevăzută în text
 
se determină experimental cu ajutorul unei substanțe chimice de referință
 
au factor de molaritate variabil
 
se folosesc la determinarea factorului de molaritate
 
toate variantele de mai sus

4. Factorul de molaritate al soluțiilor volumetrice preparare cu substanțe

chimice de referință este: (Pag. 1178)
 
0,90
 
0,95
 
0,97
 
1,00
 
1,10

45
5. Pentru determinarea factorului de molaritate, FRX prevede: (Pag. 1178)
 
stabilirea, în prealabil, a molarității soluției
 
se stabilește pe o substanță chimică de referință
 
se stabilește folosind o soluție volumetrică cu factor de molaritate cunoscut
 
folosirea apei fierte și răcite
 
folosirea unei soluții volumetrice diluate

6. Soluțiile volumetrice: (Pag. 1178)

 
au o concentrație bine stabilită
 
se prepară folosind apă proaspăt fiartă și răcită
 
factorul de molaritate se stabilește înainte de folosire
 
se prepară prin diluții succesive din soluții cu molaritate cunoscută
 
se păstrează în recipeinte bine închise, ferite de lumină

7. Factorul de molaritate: (Pag. 1178)

 
se folosește pentru conversia volumului soluției de molaritate aproximativă în volumul corespunzător al
soluției de molaritate exactă
 
pentru soluțiile volumetrice preparare cu substanțe de referință, este egal cu 1
 
se stabilește înainte de folosire , pentru soluțiile volumetrice nestabile
 
este constant pe toată perioada utilizării soluției volumetrice
 
nu este termosensibil

8. Pentru stabilirea factorului de molaritate al soluției de acid percloric 0,1

mol/l în acid acetic anhidru, titrosubstanța este: (Pag. 1179)
 
hidrogenocarbonat de potasiu
 
acid clorhidric 200g/l
 
hidrogenoftalat de potasiu

46
 
acid sulfuric 100g/l
 
acid oxalic

9. Pentru stabilirea factorului de molaritate al soluției de hidroxid de sodiu,

titrosubstanța este: (Pag. 1182)
 
acid clorhidric 100g/l
 
acid clorhidric 200g/l
 
acid sulfuric 100g/l
 
acid oxalic
 
niciun răspuns corect

10. Pentru stabilirea factorului de molaritate al soluției de acid clorhidric,

titrosubstanța este: (Pag. 1179)
 
hidroxid de sodiu
 
acetat de potasiu
 
hidrogenocarbonat de amoniu
 
hidrogenocarbonat de potasiu
 
hidroxid de potasiu

11. Fenilbutazona din unguentul cu fenilbutazonă se dozează: (Pag. 1003)

 
după dispersare în amestec alcool-eter
 
după dispersare în apă
 
prin titrare cu HCl 0,1 mol/l
 
în prezența indicatorului roșu de fenil
 
după dispersare în amestec alcool-eter neutralizat

47
12 Următoarele substanțe se pot doza complexonometric, conform FRX:
 
carbonat bazic de magneziu
 
sulfat de aluminiu
 
bromură de sodiu
 
benzoat de sodiu
 
gluconat de calciu

13. Conform FRX următoarele substanțe se pot doza cu EDTA-disodic:

 
carbonat de calciu
 
gluconat de caldiu
 
clorură de sodiu
 
clorură de calciu
 
bromură de potasiu

14. Care dintre următoarele substanțe nu se pot doza cu EDTA – disodic,

conform FRX?
 
bromură de amoniu
 
clorură de amoniu
 
nitrat bazic de bismut
 
clorură de calciu
 
cefotaximă sodică
15. Conform FRX, factorul de molaritate al soluției de tiosulfat de sodiu 0. 01
mol/l se stabilește utilizând: (Pag. 1187)
 
permanganat de sodiu ca titrosubstanță
 
albastru de bromtimol ca indicator
 
dicromat de potasiu ca titrosubstanță
 
roșu de fenol ca indicator

48
 
amidon ca indicator

16. Factorul de molaritate pentru soluția volumetrică de permanganat de

potasiu 0,02mol/l se stabilește utilizând: (Pag. 1185)
 
acid clorhidric 0,1mol/l (R)
 
acid oxalic ca titrosubstanță
 
acid sulfuric 100g/l (R)
 
fenolftaleina ca indicator
 
metiloranj ca indicator

17. Factorul de molaritate pentru soluția volumetrică de permanganat de

potasiu 0,02mol/l se stabilește utilizând: (Pag. 1185)
 
acid sulfuric
 
acid sulfanicic (R)
 
amoniac 100g/l (R)
 
acid oxalic
 
galben de metanil – soluție (I)

18. La stabilirea factorului de molaritate al soluției volumetrice de iod 0,1

mol/l sunt utilizați următorii reactivi, mai puțin: (Pag. 1183)
 
hidrogenofosfat de potasiu (R)
 
trioxid de arsen ca titrosubstanță
 
hidroxid de sodiu 1 mol/l
 
hidrogenocarbonat de sodiu (R)
 
metiloranj ca indicator

49
19. Conform FRX, la dozarea teofilinei sunt utilizați următorii indicatori și
reactivi, cu excepția: (Pag. 913)
 
nitrat de argint 0,1mol/l
 
hidroxid de sodiu 0,1mol/l
 
albastru de bromtimol 0,1mol/l
 
acid percloric 0,1 mol/l în dioxan
 
fenolftaleină – soluție (I)

20. Conform FRX, la dozarea iodurii de potasiu sunt utilizați următorii

reactivi și indicatori, cu excepția: (Pag. 574)
 
hidroxid de sodiu 0,1 mol/l
 
fenolftaleina ca indicator
 
acid clorhidric (R)
 
roșu de fenol ca indicator
 
iodat de potasiu 0,05 mol/l

21. Ce reactivi prevede FRX pentru dozarea Cafeinei? (Pag. 272)

 
acid sulfuric 100g/l
 
anhidridă acetică (R)
 
acid percloric 0. 1 mol/l în acid acetic anhidru
 
acid percloric 0,1mol/l
 
hidroxid de sodiu 0,1mol/l

22. La dozarea benzoatului de sodiu, FRX prevede utilizarea următorilor

reactivi și indicatori:
 
fenolftaleina

50
 
albastru de bromtimol în metanol (I)
 
acid percloric 0,1 mol/l
 
anhidridă acetică (R)
 
acid percloric 0,1mol în dioxan

23. La dozarea clorhidratului de efedrină FRX nu prevede utilizarea

următorilor reactivi și indicatori: (Pag. 664)
 
acid acetic anhidru (R)
 
acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R)
 
galben de metanil în dioxan (I)
 
acid clorhidric 0,1 mol/l
 
fenolftaleina ca indicator

24. La dozarea metronidazolului din supozitoarele cu metronidazol sunt

utilizați conform FRX, următorii reactivi și indicatori: (Pag. 892)
 
cloroform (R)
 
roșu de metil în cloroform (I)
 
fenolftaleină soluție (I)
 
acid clorhidric 0,1 mol/l
 
acid percloric 0. 1 mol/l în dioxan

25. La dozarea acidului acetilsalicilic din comprimate sunt utilizați următorii

reactivi și indicatori, conform FRX: (Pag. 286)
 
roșu de metil (I)
 
alcool (R)
 

51
alcool (R) neutralizat la fenolftaleină
 
hidroxid de sodiu 0,1 mol/l
 
albastru de bromtimol (I)

26. La dozarea clorhidratului de procaină din soluția injectabilă sunt utilizați

următorii reactivi și indicatori (conform FRX) (Pag. 551)
 
acid sulfuric 100g/l
 
nitrit de sodiu 0,1 mol/l
 
bromură de potasiu (I)
 
roșu de metil (I)
 
tropeolină (I)

27. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimate, FRX prevede

utilizarea indicatorului: (Pag. 286)
 
metiloranj – soluție (I)
 
fenolftaleină soluție (I)
 
roșu de fenol – soluție (I)
 
albastru de bromtimol - soluție (I)
 
roșu de metil-soluție

28. Conform FRX, care dintre următoarele substanțe se dozează prin metoda
acido-bazică în mediu anhidru?
 
clorhidrat de papaverină
 
cafeină
 
tetraborat de sodiu
 
benzoat de sodiu
 
sulfat de sodiu

52
29. La determinarea concentrației soluției etalon de cobalt sunt utilizați
următorii reactivi și indicatori: (Pag. 1184)
 
acetat de amoniu (R)
 
negru eriocrom T (I)
 
murexid (I)
 
amidon
 
edetat disodic 0,05mol/l

30. La determinarea concentrației soluției etalon de fer sunt utilizați

următorii reactivi și indicatori: (Pag. 1184)
 
acid clorhidric 100g/l
 
iodură de potasiu (R)
 
murexid (I)
 
amidon (I)
 
tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l

31. La determinarea concentrației soluției etalon de cupru sunt utilizați

următorii reactivi și indicatori: (Pag. 1184)
 
acid acetic 300g/l (R)
 
fenolftaleină – soluție (I)
 
iodură de potasiu (R)
 
amidon (I)
 
tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l

32. Ce tirosubstanță prevede FRX pentru determinarea factorului de

molaritate al acidului sulfuric? (Pag. 1180)
53
 
hidroxid de sodiu
 
acetat de potasiu
 
hidrogenocarbonat de amoniu
 
hidrogenocarbonat de potasiu
 
hidroxid de potasiu

33. Soluția volumetrică de clorhidrat de papaverină: (Pag. 1184)

 
se prepară din ftalat de papaverină, uscat
 
factorul de molaritate este 1,00
 
factorul de molaritate este cuprins în intervalul 0,95-1,01
 
se conservă ferită de lumină
 
soluția preparată are o valabilitate de 30 zile

34. Ce reactivi și indicatori se folosesc la stabilirea factorului de molaritate al

soluției de clorură de bariu? (Pag. 1181)
 
amioniac concentrat (R)
 
amidon (R)
 
metalftaleină (I)
 
fenolftaleină (I)
 
acid sulfuric (R)

35. Cu ce soluție se titrează pentru a stabili factorul de molaritate al soluției

de clorură de bariu, conform FRX ? (Pag. 1181)
 
acid percloric 0,1 mol/l
 
acid sulfuric 0,5 mol/l
 
edetat disodic0,1 mol/l
 

54
amoniac (R)
 
acid clorhidric 0,1 mol/l

36. Ce reactivi se folosesc pentru prepararea soluției folosite la determinarea

factorului de molaritate al soluției de edetat disodic? (Pag. 1182)
 
zinc granule (R)
 
acid clorhidric (R)
 
apă de brom (R)
 
hidroxid de potasiu (R)
 
hidroxid de sodiu (R)

37. Soluția de hidroxid de potasiu in alcool: (Pag. 1184)

 
se prepară cu alcool purificat
 
se prepară la nevoie
 
se păstrează ferită de lumină
 
factorul de molaritate se determină în momentul utilizării
 
după 24 ore de la preparare se decantează

38. Ce indicator se folosește la stabilirea factorului de molaritate al soluției de

hidroxid de potasiu, conform FRX? (Pag. 1182)
 
roșu de fenil
 
fenolftaleina
 
roșu de alizarină
 
amidon
 
galben de metani

55
39. Ce indicator și ce reactiv se folosesc la prepararea soluției volumetrice de
lauril sulfat de sodiu? (Pag. 1183)
 
clofororm (R)
 
galben de dimetil în alcool-soluție acidă (I)
 
metanol absolut (R)
 
albastru de timol în dimetilformamidă (I)
 
cromat de potasiu soluție (I)

40. Din ce substanțe se prepară soluția volumetrică de metoxid de sodiu ?

(Pag. 1184)
 
sodiu
 
metanol absolut
 
benzen
 
cloroform
 
acid nitric

41. Cu ce titrosubstanță se determină factorul de molaritate al soluției

volumetrice de metoxid de sodiu? (Pag. 1184)
 
benzen
 
acid benzoic
 
clorură de sodiu
 
florură de sodiu
 
acid sulfanilic

56
42. Din ce substanțe se poate prepara soluția volumetrică de nitrat de bismut,
conform FRX? (Pag. 1184)
 
nitrat de bismut
 
carbonat bazic de bismut
 
carbonat acid de bismut
 
sulfat de bismut
 
clorură de bismut

43. Ce indicator se folosește pentru determinarea factorului de molaritate al

soluției volumetrice de nitrat de bismut?
 
fenolftaleina-soluție
 
cromat de potasiu-soluție
 
dimetilformamidă
 
xilenoloranj
 
alizarină S – soluție

44. Pentru stabilirea factorului de molaritate al soluției volumetrice de nitrit

de sodiu se folosesc reactivii: (Pag. 1185)
 
acid sulfanilic
 
acid sulfuric
 
amoniac
 
metanol ansolut
 
acid acetic 0,1 mol/l

45. La determinarea factorului de moaritate al soluției volumetrice de nitrat

de toriu se folosește indicatorul: (Pag. 1185)
 

57
fenolftaleina-soluție
 
cromat de potasiu-soluție
 
dimetilformamidă
 
xilenoloranj
 
alizarină S – soluție

46. Reactivul Karl Fischer: (Pag. 1185)

 
conține iod și dioxid de sulf într-un amestec de metanol absolut și piridină
 
se prepară prin folosirea unui amestec de apă și gheață
 
se prepară la temperaturi mai mari de 500C
 
1 ml reactiv poaspăt preparat corespunde la aproximativ 5 mg apă
 
titrul se stabilește imediat după preparare

47. Ce reactivi se folosesc la determinarea factorului de molaritate al soluției

volumetrice de sulfat de ceriu, conform FRX? (Pag. 1186)
 
acid sulfuric 100g/l (R)
 
acid clorhidric (R)
 
apă de brom (R)
 
iodură de potasiu – soluție (R)
 
hidroxid de sodiu (R)

48. Ce indicatori se folosesc la determinarea factorului de molaritate al

soluției volumetrice de sulfat de ceriu, conform FRX? (Pag. 1186)
 
fenolftaleina-soluție
 
amidon
 
dimetilformamidă
 
xilenoloranj

58
 
eriocrom T

49. Ce indicatori se folosesc pentru stabilirea factorului de molaritate al

soluției volumetrice de tiosulfat de sodiu? (Pag. 1187)
 
fenolftaleina-soluție
 
cromat de potasiu-soluție
 
amidon
 
xilenoloranj
 
alizarină S – soluție

50. Ce reactivi se folosesc pentru stabilirea factorului de molaritate al soluției

volumetrice de tiosulfat de sodiu? (Pag. 1187)
 
iodură de potasiu (R)
 
acid sulfuric 100g/l (R)
 
acid sulfuric 300g/l (R)
 
acid clorhidric 0,1 mol/l (R)
 
tampon amoniacal (R)

51. Metodele titrimetrice volumetrice sunt intens utilizate în analiza

farmaceuticӑ, datoritӑ: (9 pag 28)
 
robusteţei
 
preciziei
 
disponibilitӑţii reactivilor
 
costului mic per analizӑ
 
uşurinţei de lucru

59
52. Urmӑtoarele reprezintӑ dezavantaje ale metodelor volumetrice, cu
excepţia: (9 pag 30)
 
numӑrul mare de indicatori disponibili, precum şi degradarea ireversibilӑ a probei
 
lipsa selectivitӑţii pentru compuşi cu caracter chimic apropiat
 
timp relativ lung de efectuare a experimentului în cazul titrӑrilor neautomatizate
 
necesitatea unei manualitӑţi deosebite a analistului, în cazul titrӑrilor neautomatizate
 
necesitatea unor cantitӑţi relativ mari de probӑ şi reactivi

53. Pentru ca o reacţie chimicӑ sӑ poatӑ fi utilizatӑ în volumetrie, trebuie sӑ

îndeplineascӑ urmӑtoarele condiţii, cu excepţia: (9 pag 30)
 
sӑ fie cantitativӑ
 
sӑ fie simplӑ, cu mecanism cunoscut, fӑrӑ reacţii secundare
 
sӑ aibӑ vitezӑ micӑ de reacţie
 
la punctul de echivalenţӑ, concentraţia analitului sӑ se mai poatӑ sesiza
 
evidenţierea netӑ a punctului final de titrare

54. Selectaţi afirmaţiile care caracterizeazӑ o substanţӑ standard primar: (9

pag 30)
 
este o substanţӑ chimicӑ specificӑ al cӑrei conţinut în probӑ se poate determina prin titrare
 
se foloseşte la obţinerea soluţiilor titrate prin cântӑrire directӑ
 
se mai numeşte soluţie volumetricӑ
 
se foloseşte la stabilirea concentraţiei unei soluţii titrate
 
se mai numeşte titrosubstanţӑ

55. Standardul primar folosit în titrimetrie trebuie sӑ aibӑ urmӑtoarele

proprietӑţi, cu excepţia: (9 pag 31)
 
masӑ molecularӑ micӑ
 

60
puritate mare
 
stabilitate în aer şi în soluţie
 
nehigroscopic
 
solubil în solventul folosit la titrare

56. Selectaţi substanţele care îndeplinesc condiţiile de standard primar în

titrimetrie: (9 pag 31)
 
ftalat acid de potasiu
 
magneziu metalic
 
clorurӑ de sodiu
 
iodat de potasiu
 
bicromat de potasiu

57. Ȋn titrimetria fizico-chimicӑ, pentru evidenţierea punctului final al titrӑrii,

se mӑsoarӑ cu ajutorul instrumentelor o însuşire fizicӑ a sistemului, cum ar fi:
(9 pag 32)
 
diferenţa de potenţial
 
conductibilitate
 
reacţie secundarӑ
 
intensitate de curent
 
modificӑri vizuale

58. Urmӑtoarele reprezintӑ curbe de titrare, cu excepţia: (9 pag 32)

 
curba simetricӑ “S”
 
curba asimetricӑ
 
curbӑ de minim/maxim
 
curbӑ discontinuӑ

61
 
curbӑ segmentatӑ

59. Curbe de titrare simetrice se întâlnesc în urmӑtoarele tipuri de titrӑri: (9

pag 33)
 
fotometrice
 
redox
 
prin precipitare
 
turbidimetrice
 
conductometrice

60. Urmӑtoarele afirmaţii caracterizeazӑ titrimetria directӑ, cu excepţia: (9

pag 35)
 
analitul reacţioneazӑ cu o substanţӑ, iar cantitatea de produs de reacţie rezultatӑ, echivalentӑ cu cantitatea
de analit din probӑ, se titreazӑ cu o soluţie standard
 
soluţia probӑ este adusӑ peste soluţia titratӑ pânӑ la punctul de echivalenţӑ
 
determinarea concentraţiei se face pe baza volumului de echivalenţӑ
 
analitul şi produşii de reacţie sunt stabili în timpul determinӑrii
 
indicatorul evidenţiazӑ clar punctul final al titrӑrii

61. Selectaţi metodele titrimetrice fizico-chimice: (9 pag 36)

 
redoxometria
 
argentometria
 
potenţiometria
 
spectrofotometria
 
cerimetria

62
62. Intervalul de viraj al unui indicator de culoare depinde de urmӑtorii
factori, cu excepţia: (9 pag 36)
 
temperaturӑ
 
tӑria ionicӑ
 
substanţe coloidale
 
concentraţia analitului
 
solvent

63. Selectaţi substanţele care pot fi dozate prin titrӑri de tip acid slab – bazӑ
tare: (9 pag 40)
 
acid acetilsalicilic
 
acid citric
 
acid clorhidric
 
acid percloric
 
acid benzoic

64. Selectaţi substanţele care se pot doza prin tratare cu hidroxid de sodiu în
exces, urmatӑ de titrarea excesului de hidroxid de sodiu cu acid clorhidric: (9
pag 41-42)
 
alcool benzilic
 
dimetilftalat
 
ulei de castor
 
oleat de etil
 
alcool cetostearilic

65. Urmӑtoarele substanţe sunt dozate argentometric, cu excepţia: (9 pag 45)

63
 
hidroxid de aluminiu
 
clorhidrat de tiaminӑ
 
clorurӑ de sodiu
 
clorurӑ de potasiu
 
acetat de calciu

IV
1. Ce se întâmplă atunci când o radiație electromagnetică interacționează cu
moleculele unei probe? (Pag. 55)
 
are loc absorbția radiației
 
scaderea în intensitate a luminii incidente
 
are loc fenomenul de reflexie pe fețele cuvei, absorbției și împrăștierii de particule
 
are loc emisia de radiații
 
toate varantele de mai sus

64
2. Care sunt regiunile spectrale care stau la baza tehnicilor instrumentale
spectrale? (Pag. 56)
 
regiunea frecvențelor radio
 
regiunea infraroșu
 
regiunea vizibil-ultraviolet
 
regiunea radiațiilor Z
 
regiunea electronilor

3. Ce este caracteristic regiunii vizibil-ultraviolet care stă la baza tehnicilor

instrumentale spectrale? (Pag. 56)
 
tranzițiile între stările vibraționale de energie se produc prin absorbție de energie
 
se pot observa spectrele de rotație pură la moleculele gazoase mici, de tipul HF, HCl
 
se observă tranzițiile electronilor de pe straturile externe, între diferite stări ale atomilor și molecule
 
se întâlnește spectrometria de absorbție și de emisie
 
au loc schimbări ale configurației nucleare

4. Ce este caracteristic regiunii infraroșu care stă la baza tehnicilor

instrumentale spectrale? (Pag. 56)
 
tranzițiile între stările vibraționale de energie se produc prin absorbție de energie
 
se pot observa spectrele de rotație pură la moleculele gazoase mici, de tipul HF, HCl
 
se observă tranzițiile electronilor de pe straturile externe, între diferite stări ale atomilor și molecule
 
se întâlnește spectrometria de absorbție și de emisie
 
au loc schimbări ale configurației nucleare

5. Domeniul UV-VIS este situat între: (Pag. 58)

 
400-900nm
 
185-400nm

65
 
400-800nm
 
190-700nm
 
700-1100nm

6. Ce tipuri de electroni sunt implicați în absorbția radiațiilor UV-VIS? (Pag.

60)
 
electroni Ϭ
 
electroni π
 
electroni n
 
electroni α
 
electroni β

7. Electronii Ϭ: (Pag. 60)

 
sunt implicați în legături simple de tipul C-C, C-H
 
necesită energii mari pentru a trece într-o stare superioară de energie
 
necesită energii mici pentru a trece într-o stare superioară de energie
 
sunt electroni mobili ai legăturilor multiple
 
sunt electroni neimplicați în legături chimice

8. Electronii n: (Pag. 60)

 
sunt implicați în legături simple de tipul C-C, C-H
 
necesită energii mari pentru a trece într-o stare superioară de energie
 
conjugarea cu electroni π determină intensificarea absorbției
 
sunt electroni mobili ai legăturilor multiple
 
sunt electroni neimplicați în legături chimice

66
9. Electronii π: (Pag. 60)
 
sunt implicați în legături simple de tipul C-C, C-H
 
necesită energii mari pentru a trece într-o stare superioară de energie
 
au legături covalente instabile
 
sunt electroni mobili ai legăturilor multiple
 
sunt electroni neimplicați în legături chimice

10. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte, cu privire la electronii

implicați în tranziții electronice? (Pag. 60)
 
electronii Ϭ sunt implicați în legături covalente Ϭ
 
electronii Ϭ nu contribuie la absorbții în domeniul UV-VIS
 
electronii π sunt implicați în legături simple
 
electronii π sunt greu excitabili
 
electronii π sunt responsabili pentru majoritatea spectrelor electronice

11. Din punct de vedere al participării sau neparticipării electronilor existenți

într-o moleculă, la tranziții electronice, se disting următoarele tipuri de
electroni: (Pag. 60)
 
înveliș de electroni închis, în care electronii sunt implicați în legături chimice
 
electroni de tip π, în legături duble și triple
 
electroni de tip Ϭ
 
electroni de tip n
 
electroni care se găsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanți în învelișul exterior al unor atomi
ușori

12. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate cu privire la electronii n,

implicați în tranziții electronice? (Pag. 60)
 

67
se găsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanți în învelișul exterior al unor atomi ușori
 
sunt mai putenic atrași de nucleele acestor atomi decât electronii Ϭ
 
pot fi excitați cu radiații UV-VIS
 
pot contribui la absorbții în domeniul IR
 
nu pot fi excitați cu radiații UV-VIS

13. Spectrele de absorbție în UV-VIS se obțin grafic prin reprezentarea pe:

(Pag. 63)
 
abcisă- transmitanța, ordonată-lungimea de undă
 
abcisă- absorbanța, ordonată-lungimea de undă
 
abcisă- lungimea de undă, ordonată-absorbanța
 
abcisă- lungimea de undă, ordonată-transmitanța
 
abcisă- transmitanța, ordonată-numărul de undă

14. Legea Lambert-Beer: (Pag. 62)

 
este legea fundamentală a absorbției
 
este valabilă numai pentru suspensii
 
este valabilă pentru soluții concentrate
 
este valabilă numai pentru soluții diluate
 
absorbanța este proporțională cu concentrația analitului

15. Conform legii Lambert-Beer, absorbanța depinde de: (Pag. 62)

 
lungimea cuvei în care se află soluția
 
concentrația substanței
 
intensitatea radiației incidente
 
intensitatea radiației transmise

68
 
viteza radiației incidente

16. Care dintre următoarele enunțuri nu sunt adevărate? (Pag. 62)

 
abdorbanța este proporțională cu concentrația analitului
 
legea Lambert-Beer este valabilă numai pentru soluții concentrate
 
absorbanța este logaritmul zecimal al transmitanței
 
absorbanța este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente și intensitatea luminii
transmise
 
adsorbanța este proporțională cu grosimea stratului absorbant

17. Absorbanța specifică: (Pag. 62)

 
reprezintă absorbanța corespunzătoare a unui strat de soluție cu grosimea de 1cm
 
este o constantă specifică fiecărei substanțe la o lungime de undă dată
 
reprezintă absorbanța corespunzătoare unui strat de soluție care conține 1mg substanță în 100 ml
 
reprezintă absorbanța corespunzătoare unui strat de soluție care conține 1g substanță în 100 ml
 
se poate utiliza pentru a calcula concentrația unui analit

18. Spectrofotometrul de absorbție în UV-VIS e compune din următoarele

părți: (Pag. 64)
 
sursă de radiații
 
monocromator
 
coloană cromatografică
 
interferometru
 
detector

19. Sursa de radiații în VIS:

69
 
este o lampă de hidrogen
 
este o lampă cu fir de wolfram
 
este o lampă cu deuteriu
 
furnizează un fascicul cu radiații în domeniul 160-380nm
 
furnizează un fascicul cu radiații în domeniul 320-2500 nm

20. Sursa de radiații în UV: (Pag. 297)

 
este o lampă de hidrogen
 
este o lampă cu fir de wolfram
 
este o lampă cu deuteriu
 
furnizează un fascicul cu radiații în domeniul 160-380nm
 
furnizează un fascicul cu radiații în domeniul 320-2500 nm

21. Ca detectori în spectrometria UV-VIS se pot utiliza: (Pag. 64)

 
detector cu ionizare în flacără
 
foromultiplicatorul
 
fotodiode
 
detectorul termoionic
 
detectorul de conductibilitate termică

22. Monocromatorul spectrofotometrului utilizat în spectrofotometria UV-

VIS are următoarele caracteristici: (Pag. 64)
 
are rolul de a descompune radiația în componentele sale
 
poate fi prismă, rețele de difracție, interferometre
 
are formă paralelipipedică
 

70
este sensibil la radiația care cade pe el
 
întrerupe fasciculul luminos și permite detectorului să măsoare diferența între cele două semnale

23. Ce parametri sunt utilizați pentru a verifica funcționalitatea

spectrofotometrelor UV-VIS? (Pag. 66)
 
rezoluția
 
nivelul de zgomot
 
valoarea zero a absorbanței
 
linia de bază
 
toate variantele de mai sus

24. Verificarea calibrării scalei de lungimi de undă a unui spectrofotometru UV-

VIS: (Pag. 66)
 
se înregistează spectrul unui filtru de oxid de holmiu, pentru determinarea exactității
 
se înregistrează linia de emisie a lămpii de deuteriu, pentru determinarea exactității
 
se înregistrează spectrul pentru soluția de bicromat de potasiu, pentru determinarea exactității
 
se verifică mai întâi exactitatea, apoi reproductibilitatea
 
se înregistrează de 3 ori spectrul pentru standardele folosite, pentru verificarea reproductibilității

25. Verificarea calibrării scalei de absorbanță a unui spectrofotometru UV-

VIS: (Pag. 66)
 
se verifică exactitatea, reproductibilitatea și liniaritatea
 
pentru verificarea exactității, se folosește o soluție de bictomat de potasiu
 
pentru verificarea exactității, se folosește o soluție de oxid de potasiu
 
pentru verificarea liniarității se reprezintă grafic absorbanța în funcție de concentrație și se calculează
coeficientul de regresie liniară
 
toate variantele de mai sus

71
26. Verificarea liniei de bază a unui spectrofotometru UV-VIS: (Pag. 67)
 
se înregistrează spectrul aerului pe întreg domeniu al lungimilor de undă al spectrofotometrului
 
se întregistrează spectrul apei pe întreg domeniu al lungimilor de undă al spectrofotometrului
 
toleranța tipică pentru intervalul de lungimi de undă folosit este de 0,001 unități
 
se repetă inregistrarea la 1-2 ore
 
se măsoară absorbanțele A0, A1 și A2 corespunzătoare picului de referință

27. Ce reguli trebuie respectate în interpretarea spectrelor UV-VIS? (Pag. 67)

 
prezența unei singure benzi de intensitate mică sau medie situată la lungimi de undă sub 220nm indică o
tranziție n→π*
 
prezența unei singure benzi de intensitate mică sau medie situată la lungimi de undă sub 220nm indică o
tranziție n→Ϭ*
 
o bandă de intensitate mică, situată în regiunea 250-360nm, fără prezența unei benzi de absorbție intense
situată la 200-250 nm, indică o tranziție n→π*
 
benzile de intensitate mare care apar peste 210 nm caracterizează cetonele α,β-nesaturate, dienele sau
polienele
 
compușii colorați intens nu absorb în domeniul vizibil

28. Cum se comportă cromoforii benzoidici în spectrometria UV? (Pag. 71)

 
benzenul are o bază de absorbție slabă la 200 nm
 
substituirea cu un rest alchil reduce structura fină a compusului
 
dacă se atașează o grupare fenolică are loc deplasarea batmocromă importantă la 280 nm, dependent de
pHul mediului
 
grupa amino este un auxocrom slab pentru benzen
 
benzenul are o bandă de absorbție intensă la 200 nm

29. Cum se comportă cromoforii steroidici în sectrometria UV? (Pag. 72)

72
 
spectrele structurilor steroidice sunt similare pentru cei mai mulți reprezentanți ai acestei clase
 
spectrele structurilor steroidice prezintă un maxim de absorbție în jurul lungimii de undă 240 nm
 
legătura dublă din betametazonă nu modifică semnificativ forma spectrului
 
hidrocortizonul nu determină extinderea cromoforului original
 
toate variantele de mai sus

30. Determinarea valorilor pKa cu ajutorul spectrometriei UV-VIS: (Pag. 74)

 
se folosește pentru substanțele cu caracter acido-bazic ale căror spectre UV-VIS sunt influiențate
semnificativ de ph
 
la trecerea dintr-o formă în alta prin schimb de protoni se produc modificări ale efectelor electronice în
moleculă
 
în cazul unui acid slab, la pH mic, există aproape exclusiv forma HA
 
în cazul unui acid slab, la pH mare există exclusiv forma HA
 
spectrul este dat de forma ionizată A+

31. Ce metode sunt cunoscute pentru calcularea concentrației unei soluții prin
spectrometria UV-VIS? (Pag. 76)
 
calcularea din legea Lambert-Beer cu ajutorul absorbanței specifice
 
calcularea picurilor pe cromatogramă
 
metoda standardului extern
 
metoda curbei de calibrare
 
comparația cu bibliotecile spectrale

32. Ce caracteristici are metoda standardului extern folosită la determinarea

concentrației unei soluții cu ajutorul spectrometriei UV-VIS? (Pag. 76)
73
 
se folosește legea Lambert-Beer
 
se compară absorbanța soluției probă cu cea a unei soluții standard a analitului de interes din probă
 
soluția standard este obținută în același mod ca proba, concentrațiile acesteia fiind egală cu cea așteptată
în probă
 
se raportează absorbanța soluției probă la o scară de absorbanțe obținută cu o serie de soluții standard ale
analitului de interes
 
concentrațiile analiților sunt situate într-un domeniu care include concentrația așteptată în probă

33. Ce caracteristici are metoda curbei de calibrare folosită la determinarea

concentrației unei soluții cu ajutorul spectrometriei UV-VIS? (Pag. 76)
 
se folosește legea Lambert-Beer
 
se compară absorbanța soluției probă cu cea a unei soluții standard a analitului de interes din probă
 
soluția standard este obținută în același mod ca proba, concentrațiile acesteia fiind egală cu cea așteptată
în probă
 
se raportează absorbanța soluției probă la o scară de absorbanțe obținută cu o serie de soluții standard ale
analitului de interes
 
concentrațiile analiților sunt situate într-un domeniu care include concentrația așteptată în probă

34. Cum influiențează factorii fizico-chimici legea lui Lambert-Beer? (Pag. 77)
 
la concentrații mari, există o diferență între indicii de refracție ai soluției și solventului folosit ca martor
 
solventul poate să afecteze absortivitatea analitului
 
absorbanța este afectată de folosirea unor solvenți cu transmisie mică sau a unor soluți fluorescenți
 
erori de măsurare
 
utilizarea unor soluții tampon

35. Ce avantaje prezintă metoda de determinare cantitativă pe baza

absortivității? (Pag. 78)
 
se evită prepararea unei soluții standard din substanța de referință

74
 
literatura de specialitate oferă valorile coeficienților de absorbție pentru numeroase substanțe
 
coeficientul de absorbție variază în funcție de aparat
 
necesită o calibrare atentă a spectrometrului
 
soluția probă poate avea o concentrație de liniaritate care nu se încadrează în domeniul stabilit de legea
Lambert-Beer

36. Ce dezavantaje prezintă metoda de determinare cantitativă pe baza

absortivității? (Pag. 78)
 
se evită prepararea unei soluții standard din substanța de referință
 
literatura de specialitate oferă valorile coeficienților de absorbție pentru numeroase substanțe
 
coeficientul de absorbție variază în funcție de aparat
 
necesită o calibrare atentă a spectrometrului
 
soluția probă poate avea o concentrație de liniaritate care nu se încadrează în domeniul stabilit de legea
Lambert-Beer

37. Ce presupune metoda standardului extern de evaluare cantitativă? (Pag.

79)
 
se utilizează o soluție standard din substanța de referință a cărei concentrație cs trebuie să fie aproape cu
valoarea concentrației în probă cprobă
 
se utilizează o soluție standard din substanța de referință a cărei concentrație cs trebuie să fie egală cu
valoarea concentrației în probă cprobă
 
determinarea cantitativă propriu zisă se bazează pe proporționalitatea A~c
 
se aplică atunci când se verifică legea Lambert-Beer
 
nu este necesară existența unei substanțe de referință cu puritate înaltă

75
38. Ce presupune metoda determinării cantitative pe baza curbei de
calibrare? (Pag. 80)
 
are la bază legea Lambert-Beer
 
pentru un sistem cu o singură absorbantă în regiunea de interes, absorbața este invers proporțională cu
concentrația analitului
 
se folosesc minim 5 soluții standard de analit
 
se determină absorbanța pentru cele 5 soluții și se trasează o curbă de calibrare A=f (c)
 
concentrațiile soluțiilor standard trebuie să fie cuprinse într-un domeniu care acoperă concentrațiile
așteptate în probe

39. Cum se realizează dozarea unui singur component dintr-o probă care
conține mai multe substanțe absorbante,folosind spectrometria UV-VIS?
(Pag. 82)
 
se face o singură măsurătoare la o lungime de undă la care componentul absoarbe și ceilalți nu absorb
 
substanțele interferente trebuie să se afle în concentrații mai mici decât componentul de interes
 
se acceptă o eroare sistematică ≤2%
 
componentele din probă nu trebuie să interacționeze între ele
 
absorbanța este dată de suma absorbanțelor fecărei componente la lungimea de undă dată

40. Ce prevede metoda sistemului de ecuații folosită la dozarea substanțelor în

probe cu mai mulți analiți, folosind spectrometria UV-VIS? (Pag. 83)
 
absorbanța este dată de suma absorbanțelor fiecărei componente la lungimea de undă dată
 
fiecare component se supune legii Lambert-Beer
 
se acceptă o eroare sistematică ≤2%
 
componentele din probă nu trebuie să interacționeze între ele
 
dacă se vor face determinări la un număr de lungimi de undă egal cu numărul componentelor, se obține
un sistem de două ecuații cu două necunoscute

76
41. Ce presupune spectrometria de diferență? (Pag. 84)
 
un component dintr-un amestec este analizat pe baza unei reacții selective pentru analit
 
absorbanța este dată de suma absorbanțelor fiecărei componente la lungimea de undă dată
 
mărimea măsurată este diferența de absorbanță ΔA între două soluții echimoleculare ale analitului în două
forme chimice diferite care au amprentă spectrală diferită
 
în spectrul analitului pot fi induse schimbări reproductibile prin adăugarea unuia sau mai multor reactivi
 
absorbanța substanțelor interferente este afectată de adăugarea reactivilor

42. Determinarea concentrației in UV-VIS se face prin următoarele metode?

(Pag. 80)
 
metoda nromării ariilor
 
cu ajutorul absorbanței specifice
 
metoda volatilităților relative
 
metoda celor mai mici pătrate
 
metoda adaosului standard

43. La alegerea solvenților folosiți în spectrometria UV-VIS trebuie să se țină

cont de următoarele reguli: (Pag. 80)
 
se poate utiliza orice solvent
 
solventul nu trebuie să absoarbă semnificativ în regiunea spectrală utilizată pentru analit
 
alegerea solventului potrivit este o problemă deosebită
 
interacțiunile dintre analit și solvent produc modificări în spectrul UV
 
solventul trebuie să aibă maximul de absorbție la aceeași lungime de undă cu analitul

44. Avantajele spectrometriei derivate sunt: (Pag. 85)

 
oferă precizie mai mică decât spectrometria de ordin zero
 

77
picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate
 
picurile spectrelor derivate sunt mai bine diferențiate
 
oferă precizie mai mare decât spectrometria de ordin zero
 
oferă o rezoluție mai mică decât spectrometria de ordin zero

45. Spectrele derivate din spectrometria de absorbție prezintă următoarele

caracteristici, cu excepția: (Pag. 86)
 
oferă o rezoluție mai bună decât spectrul inițial
 
rezoluția crește o dată cu ordinul derivatei
 
rezoluția scade o dată cu ordinul derivatei
 
amplitudinea picurilor derivate crește cu ordinul derivatei
 
nu oferă rezoluție mai bună decât spectrul inițial

46. Care dintre următoarele enunțuri nu este corect referitor la spectrometria

derivată? (Pag. 87)
 
se aplică în analiza și controlul medicamentelor, analiza biochimică și laborator clinic
 
se aplică când spectrele compușilor din amestec nu sunt suficient de diferențiate
 
în practica analitică se utilzează mai ales spectrele derivate de ordinul 1 și 2
 
cel mai utilizat spectru derivat utilizat în practica analitică este spectrul cu numărul 3
 
picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate, mai diferențiate

47. În spectrometria derivată spectrul derivat de ordin 3 prezintă

următoarele caracteristici: (Pag. 86)
 
prezintă două maxime, unul mai mic, al doilea mai mare
 
prezintă 2 minime, din care unul mai important
 
prezintă 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate
 
ține seama de maximile și minimile spectrului derivatei de ordin imediat superior

78
 
picul cel mai important este situat la aceeași lungime de undă ca și maximul picului de ordin zero

48. În specrometria derivată, spectrul derivat de ordin 1 prezintă următoarele

caracteristici: (Pag. 86)
 
prezintă un maxim corespunzător punctului de inflexiune a părții ascendente a spectrului de ordin zero
 
prezintă un minim corespunzător punctului de inflexiune a părții descendente a spectrului de ordin zero
 
prezintă două maxime mai mici
 
prezintă două minime accentuate
 
se utilizează în practica analitcă

49. Ce aplicabilitate are spectrometria UV-VIS în formularea

medicamentului? (Pag. 87)
 
stabilește cedarea substanței medicamentoase din diferite formulări farmaceutice
 
determină coeficientul de repartiție
 
determină solubilitatea substanței medicamentoase într-un solvent
 
determină puritatea substanței medicamentoase
 
toate variantele de mai sus

50. Cum se determină coeficientul de repartiție folosind spectrometria UV-

VIS? (Pag. 88)
 
agitarea solventului organic nemiscibil cu apa împreună cu faza apoasă
 
agitarea solventului organic miscibil cu apa împreună cu faza apoasă
 
determinarea cantității de substanță din cele două faze prin spectrometrie UV-VIS
 
se poate determina și valoarea pKa, daca se folosesc soluții tampon
 
agitarea substanței adăugate în solventul ales până la stabilirea echilibrului

79
51. Domeniul spectral UV-VIS este alcătuit din: (Pag. 296)
 
ultravioletul îndepărtat
 
ultravioletul apropiat
 
vizibilul
 
infraroșu foarte apropiat
 
infraroșu mijlociu

 52. Spectrometria UV-VIS: (Pag. 297)

 
este utilizată pentru determinări cantitative
 
este utilizată pentru determinări calitative
 
se bazează pe absorbția radiațiilor din domeniul 190-900 nm
 
absorbția este direct proporțională cu concentrația analitului
 
toate variantele de mai sus

53. Spectrofotometrele UV-VIS: (Pag. 296)

 
sunt utilizate ca detectori ai mai multor analiți, din amestecuri multicomponente
 
sunt utilizate ca detectori ai unor analiți din amestecuri de maxim 2 componente
 
se folosesc după separarea prealabilă a componenților amestecului prin cromatografie de lichide sau
electroforeză
 
dacă se lucrează sub vid, pot folosi lungimi de undă mai mari de 190 nm
 
oferă spectre electronice ale substanțelor analizate

54. Tranzițiile electronice: (Pag. 298)

 
se suprapun peste tranzițiile rotaționale
 
se suprapun peste tranzițiile vibraționale
 
sunt produse de energii foarte mari
 

80
au loc într-o manieră cuantificată
 
spectrofotometrele au avantajul de a înregistra tranziții individuale

55. Tranzițiile Ϭ-Ϭ*: (Pag. 300)

 
au loc în sisteme saturate
 
au loc în sisteme izolate care conțin o legătură dublă etilenică izolată
 
le corespund benzi de absorbție foarte intense
 
le corespund benzi de absorbție slabe
 
sunt tranziții puternice

56. Următoarele enunțuri referitoare la tranzițiile Ϭ-Ϭ*sunt adevărate, cu o

excepție: (Pag. 300)
 
constau în saltul unui electron de pe un orbital molecular de legătură Ϭ pe un orbital Ϭ*
 
apar în UV îndepărtat
 
necesită multă energie
 
sunt tranziții puternice
 
apar în UV apropiat

57. Care dintre următoarele enunțuri referitoare la tranzițiile Ϭ-Ϭ*sunt

adevărate: (Pag. 300)
 
constau în saltul unui electron de pe un orbital molecular de legătură Ϭ pe un orbital Ϭ*
 
apar în UV îndepărtat
 
necesită puțină energie
 
sunt tranziții puternice
 
apar în UV apropiat

58. Tranziția n-π*: (Pag. 300)

81
 
constă în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegătură n pe un orbital molecular de
antilegătură π*
 
este o tranziție de intensitate mare
 
se întâlnește în sisteme nesaturate (compuși carbonilici)
 
este o tranziție de intensitate mică
 
apare în UV îndepărtat (sub 200 nm)

59. Tranzițiile de tip d-d*: (Pag. 301)

 
sunt specifice compușilor anorganici care implică electroni din orbitalul molecular d
 
se produc în domeniul UV
 
se produc în domeniul VIS
 
sunt însoțite de o absobtivitate mică
 
sunt specifice compușilor carbonilici

60. Care dintre următoarele enunțuri sunt adevărate? (Pag. 304)

 
efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbție spre lungimi de undă mai mari
 
efectul hipercromic constă în creșterea intensității benzilor
 
efectul batmocromic constă în deplasarea benzilor de absorbție spre lungimi de undă mai mici
 
efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbție spre lungimi de undă mai mici
 
efectul hipercromic constă în scăderea intensității benzilor

61. Tranzițiile Ϭ-Ϭ*: (Pag. 300)

 
necesită multă energie
 
apar la lungimi de undă sub 200nm

82
 
pot avea loc în apă
 
au loc numai în solvenți hidrofobi
 
necesită puțină energie

62. Tranzițiile n-Ϭ*: (Pag. 301)

 
au loc prin trecerea unui electron al unei legături duble pe un nivel Ϭ*
 
au loc prin trecerea unui electron dintr-un dublet ”n” al atomilor de O,N,S, sau de halogen X pe un nivel
Ϭ*
 
au o intensitate mare
 
se produc la lungimi de undă diferite, în funcție de natura substanței
 
sunt specifice compușilor anorganici

63. Tranzițiile n-π*: (Pag. 301)

 
au loc prin trecerea unui electron de pe un orbital molecular de nelegătură n pe un orbital molecular de
antilegătură π*
 
au loc prin trecerea unui electron dintr-un dublet ”n” al atomilor de O,N,S, sau de halogen X pe un nivel
π*
 
are intensitate medie
 
se întâlnesc în sistemele nesaturate care conțin un heteroatom ce are un dublet de electroni neparticipanți
 
le corespund benzi de absorbție foarte intense

64. Tranzițiile π-π*: (Pag. 301)

 
au loc în sisteme nesaturate care conțin o dublă legătură etilenică izolată
 
le corespund benzi de absorbție foarte intense
 
sunt specifice compușilor anorganici
 
au loc prin trecerea unui electron al unei legături duble pe un nivel n
 
au o intensitate mică

83
65. Tranzițiile d-d*: (Pag. 301)
 
sunt specifice compușilor organici nesaturați
 
sunt specifice compușilor organici saturați
 
sunt specifice compușilor anorganici
 
sunt însoțite de o absorbitivitate mică
 
se produc în domeniul vizibil

66. Ce tip de electroni sunt caracterizați prin descrierea : ”nu sunt implicați în
legături chimice deoarece au energii de excitare foarte mari”: (Pag. 302)
 
înveliș de electroni închis
 
electroni de tip α
 
electroni de tip Ϭ
 
electroni de tip π
 
electroni de tip n

67. Ce tip de electroni sunt caracterizați prin descrierea : ” se găsesc sub

forma perechilor de electroni neparticipanți în învelișul exterior al unor atomi
ușori”: (Pag. 302)
 
înveliș de electroni închis
 
electroni de tip α
 
electroni de tip Ϭ
 
electroni de tip π
 
electroni de tip n

68. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la cromofori: (Pag. 302)

 
la originea tranzițiilor electronice stau ”grupările cromofore”

84
 
dacă o moleculă conține mai mulți cromofori separați prin cel puțin două legături simple, se poate observa
o suprapunere a efectelor grupărilor individuale
 
în cazul unei serii de compuși conținând același cromofor, poziția și intensitatea benzilor de absorbție sunt
constante
 
în cazul unei serii de compuși conținând același cromofor, poziția și intensitatea benzilor de absorbție nu
sunt constante
 
intensitatea și forma benzilor este dată de gruparea cromoforă

69. Ce cauze există pentru erorile datorate aparatelor folosite în

spectrometria UV-VIS? (Pag. 311)
 
zgomotul de fond al sursei luminoase
 
culoarea sursei luminoase
 
zgomotul de fond al fotomultiplicatorului
 
procedeul de reflexie în timpul parcursului optic al spectrometrului
 
procedeul de difuzie în timpul parcursului optic al spectrometrului

70. Alegeți afirmația incorectă despre înregistrarea spectrelor UV-VIS: (Pag.

318)
 
înregistrarea spectrelor UV-VIS se face în soluțiile analiților în solvenți potriviți
 
solventul nu trebuie să absoarbă semnificativ în regiunea spectrală utiizată pentru determinarea unui analit
 
pentru determinările spectofotometrice în vizibil nu se alege apa ca solvent
 
spectrometria UV-VIS se poate alege și pentru studiul unor procese chimice care se petrec în soluție
 
utilizânduse mai mulți solvenți se poate pierde din structura fină a spectrului unei substanțe

85
V
* 1. Impuritățile anorganice din proba de analizat: (Pag. 1006)
 
pot proveni din materiile prime
 
pot proveni din procesul de fabricație
 
pot proveni dintr-o purificare incompletă
 
pot proveni dintr-o conservare necorespunzătoare
 
toate variantele de mai sus

2. Cum se exprimă, conform FRX, limitele admise pentru impuritățile

anorganice din proba de analizat? (Pag. 1006)
 
în grame
 

86
% m/m
 
%m/v
 
% mmoli/m
 
procente

3. Ce condiții prevede FRX să se respecte la determinarea limitelor pentru

impuritățile anorganice? (Pag. 1006)
 
eprubetele în care se efectuează reacțiile trebuie să fie identice
 
eprubetele în care se efectuează reacțiile trebuie să fie sterile
 
substanțele din care se prepară soluțiile etalon trebuie să corespundă condițiilor de calitate prevăzute la
capitolul ”Reactivi”
 
stabilirea modificărilor care au loc în soluții se efectuează privind straturile de lichid orizontal, pe un fond
negru(tulbureală, opalescență) sau de sus în jos, pe un fond alb (colorația)
 
reactivii se adaugă înordinea prevăzută și, pe cât posibil, în mod identic, atât în soluția de analizat, cât și
în soluția etalon

4. Cum se procedează în cazul în care, pentru o impuritate, monografia

prevede ”nu trebuie să dea reacția. . . ”? (Pag. 1007)
 
la soluția de analizat se adaugă reactivii prevăzuți
 
la soluția de analizat se adaugă reactivul principal care pune în evidență impuritatea respectivă
 
soluția cu reactiv se împarte în două
 
unei jumătăți din soluție i se adaugă reactivul principal
 
nu trebuie să se observe nicio diferență după adaugarea reactivilor

5. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de amoniu? (Pag. 1007)

 
prezența ionului amoniu se pune în evidență prin apariția unei colorații roșiatice sau a unui precipitat
roșiatic
 
se folosește ca reactiv tetraiodomercurat (II) de potasiu, soluție alcalină
 

87
soluția de analizat se poate neutraliza cu hidroxid de sodiu 100g/l
 
prezența ionului amoniu se pune în evidență prin apariția unei colorații galbene sau se formează un
precipitat galben-brun
 
se folosește ca reactiv carbonatul de potasiu 100g/l (R)

6. Ce prevede FRX petru controlul limitei de arsen?1008

 
există 3 procedee pentru controlul limitei de arsen
 
procedeul I se aplică atunci când arsenul din porba de analizat este sub limita de sensibilitate a reacției cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric
 
reacția are loc pe baie de gheață
 
reacția are loc prin încălzire la fierbere
 
în funcție de concentrație, apare o colorație brună sau un precipitat brun

7. Ce presupune procedeul I pentru determinarea limitei de arsen prevăzut în

FRX? (Pag. 1008)
 
proba se dizolvă în apă
 
proba se dizolvă în acid clorhidric 250g/l
 
proba se dizolvă în acid acetic 100g/l
 
se încălzește pe baie de apă
 
se poate adăuga eter(R) dacă în probă există impurități care reacționează cu reactivul

8. Ce reactivi conține soluția de bază folosită în procedeul II pentru

determinarea limitei de arsen, conform FRX? (Pag. 1009)
 
hidroxid de sodiu 100g/l (R)
 
acid clorhidric 100g/l (R)
 
acid sulfuric 100 g/l (R)
 
acid acetic 100g/l(R)
 

88
acid clorhidric 250 g/l (R)

9. Ce conține dispozitivul folosit la determinarea arseului, conform FRX?

(Pag. 1009)
 
flacon de sticlă de 50 ml
 
un sistem de 3 tuburi
 
un sistem de 2 tuburi
 
dopuri de cauciuc
 
hârtie de acetat de plumb

10. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de fer? (Pag. 1011)

 
obținerea unei colorații verzi sau a unui precipitat verde
 
obținerea unei colorații albastre sau a unui precipitat albastru
 
o reacție cu hexacianoferatul II de potasiu
 
o reacție cu tetraiodomercurat (II) de potasiu
 
amestecul se fierbe

11. Ce conține soluția de bază folosită la determinarea limitei de fer,conform

FRX? (Pag. 1011)
 
sulfat de amoniu-fer (III) (R)
 
hexacianoferat II de potasiu
 
acid sulfuric 100g/l (R)
 
acid clorhidric 100g/l (R)
 
apă

12. Cu ce soluție se poate neutraliza soluția de analizat pentru controlul

limitei de fer, conform FRX? (Pag. 1012)

89
 
acid clorhidric 100 g/l (R)
 
acid sulfuric 100 g/l (R)
 
acid acetic 100 g/l(R)
 
amoniac 100g/l (R)
 
amidon

13. Tehnica de lucru prevăzută de FRX pentru determinarea limitei de fer nu

se poate aplica pentru următoarele săruri: (Pag. 1012)
 
de crom
 
de mercur
 
acetați
 
sulfați
 
fosfai

14. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de fer din substanțele organice?
(Pag. 1012)
 
calcinarea cu acid sulfuric (R)
 
dizolvarea reziduului obținut prin calcinare în acid clorhidric (R), prin încălzire
 
dizolvarea reziduului obținut prin calcinare în acid sulfuric (R), prin încălzire
 
răcire pe baie de gheață
 
neutralizare cu amoniac concentrat (R)

15. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de fosfați? (Pag. 1012)

 
o opalescență
 
o tulbureală
 
un precipitat galben
 

90
un precipitat roșu
 
un precipitat solubil în amoniac și insolubil în acid nitric

16. Cum se face controlul limitei de fosfați, conform FRX? (Pag. 1012)
 
soluția etalon se obține din dihidrogenofosfat de potasiu (R)
 
soluția de analizat se neutralizează cu acid nitric 100 g/l
 
soluția de analizat de neutralizează cu amoniac 100 g/l
 
ambele soluții se tratează cu molibdat de amoniu
 
soluția de analizat trebuie să prezinte un precipitat galben

17. Ce prevede FRx pentru controlul limitelor de metale grele? (Pag. 1012)
 
metalele grele trebuie să fie sub formă de sulfuri în mediul acid
 
metalele grele trebuie să fie sub formă de fosfați în mediul acid
 
se poate forma un precipitat albastru
 
compararea se face cu o soluție de ioni de plumb
 
soluția de analizat se încălzește la fierbere

18. Ce reactivi prevede FRX pentru controlul limitelor de metale grele? (Pag.
1012)
 
acid clorhidric 100g/l (R)
 
acid acetic 100g/l(R)
 
acid acetic 300 g/l(R)
 
sulfură de sodiu soluție (R)
 
formaldehidă (R)

91
19. Ce prevede FRX pentru substanțele care conțin mai mult de 0,05% fer ca
impuritate și pentru care se face controlul limitelor de metale grele? (Pag.
1012)
 
nu se mai poate face controlul deoarece metodele interferă
 
soluția de analizat se răcește pe baie de gheață
 
soluția de analizat se încălzește la fierbere
 
soluția de analizat se alcalinizează cu amoniac 100 g/l (R) și se filtrează
 
se adaugă acid acetic 300 g/l (R) și se filtrează

20. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de metale grele în substanțele

organice? (Pag. 1012)
 
calcinarea cu acid sulfuric (R)
 
calcinarea cu acid acetic (R)
 
se adaugă acetat de amoniu (R) soluție saturată
 
metoda are nevoie de încălzire în mai multe etape
 
reacțiile se efectuează pe baie de gheață

21. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de nitrați? (Pag. 1012)

 
calcinarea cu acid sulfuric 100g/l (R)
 
se formează un nitroderivat colorat în galben
 
se formează un compus colorat în verde
 
reacțiile se realizează la cald
 
soluția etalon se prepară din nitrat de potasiu (R)

22. Ce reactivi prevede FRX pentru prepararea probei etalon la controlul

limitei de nitrați? (Pag. 1013)
92
 
amoniac concentrat (R)
 
formaldehidă (R)
 
acid sulfuric (R)
 
acid clorhidric (R)
 
hidroxid de sodiu 100g/l (R)

23. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de sulfați ? (Pag. 1013)

 
se formează o tulbureală
 
se formează un precipitat alb solubil în acid clorhidric
 
se formează un precipitat alb insolubil în acid clorhidric
 
soluția de bază se prepară din sulfat de potasiu uscat la 1050C până la masă constantă
 
reacția are loc cu săruri de bariu

24. Cu ce se poate neutraliza soluția de analizat pentru controlul limitei de

sulfați, conform FRX? (Pag. 1013)
 
acid clorhidric 100g/l (R)
 
hidroxid de sodiu 100g/l (R)
 
hidroxid de potasiu 100 g/l (R)
 
amoniac 100 g/l (R)
 
nu se neutralizează

25. Ce prevede FRX pentru controlul limitei de zinc? (Pag. 1013)

 
reacția are loc cu hexacianoferatul (II) de potasiu
 
reacția are loc cu tetramercuriatul (III) de potasiu
 
se formează un precipitat alb insolubil în acizi diluați
 
se formează un precipitat alb solubil în acizi diluați

93
 
soluția etalon se prepară la nevoie

26. Cu ce se poate neutraliza soluția de analizat pentru controlul limitei de

zinc, conform FRX? (Pag. 1013)
 
acid clorhidric 100g/l (R)
 
hidroxid de sodiu 100g/l (R)
 
hidroxid de potasiu 100 g/l (R)
 
amoniac 100 g/l (R)
 
nu se neutralizează

27. În cazul controlului limitei de impurități care dintre următoarele soluții

etalon se neutralizează, conform FRX?
 
controlul limitei de zinc
 
controlul limitei de sulfat
 
controlul limitei de nitrat
 
controlul limitei de fosfat
 
controlul limitei de arsen, procedeul I

28. În cazul controlului limitei de impurități care dintre următoarele soluții

etalon nu se neutralizează, conform FRX?
 
controlul limitei de zinc
 
controlul limitei de sulfat
 
controlul limitei de nitrat
 
controlul limitei de fosfat
 
controlul limitei de arsen, procedeul I

94
29. Ce metode prevede FRX pentru controlul limitei substanțelor organice
ușor carbonizabile? (Pag. 1015)
 
procedeul prin calcinare
 
procedeul cu acid acetic
 
procedeul cu acid sulfuric
 
pierderea prin uscare
 
toate metodele de mai sus

30. Procedeul prin calcinare: (Pag. 1015)

 
se determină pentru substanțele minerale incolore
 
se determină pentru substanțele minerale colorate
 
se efectuează calcinarea în flacără timp de 10 minute
 
prezența impurităților apar particule colorate
 
în prezența impurităților reziduul se colorează în cenușiu sau în negru

31. Procedeul cu acid sulfuric pentru controlul limitei substanțelor organice

ușor carbonizabile : (Pag. 1015)
 
se dizolvă proba în acid sulfuric
 
amestecul se colorează datorită carbonizării impurităților
 
eprubetele în care se efectuează determinarea trebuie spălate în prealabil cu acid clorhidric
 
determinarea se face la temperaturi de 150C
 
determinarea se face la fierbere

95
32. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate despre reactivii folosiți
pentru controlul limitelor de impurități? (Pag. 101)
 
reactivii sunt evidențiați prin utilizarea literei R după numele unei substanțe sau a unei soluții
 
descrierea unui reactiv din Farmacopeea Europeană cuprinde un cod de referință din 5 cifre
 
descrierea unui reactiv din Farmacopeea Europeană cuprinde un cod de referință din 7 cifre
 
reactivii și soluțiile apoase se prepară cu apă R
 
reactivii și soluțiile de reactivi trebuie să fie conservate în recipiente bine închise

33. Acidul nitric (R): (Pag. 105)

 
soluție limpede, incoloră, miscibilă cu apa
 
poate prezenta o tulbureală admisă de FRX
 
soluția 10g/l este puternic acidă, pozitivă reacția pentru nitrați
 
se controlează limitele de cloruri, sulfați, arsen
 
se conservă ferit de lumină

34. Acidul sulfuric (R) : (Pag. 107)

 
lichid coroziv, uleios,incolor
 
nu este miscibil cu apa
 
în reacție cu alcoolul se degajă o cantitate mare de căldură
 
se conservă în recipiente din sticlă cu dop rodat
 
toate variantele de mai sus

35. Cu ce reactivi se prepară o soluție de amoniac care urmează să fie utilizată

la determinarea limitei de fer? (Pag. 111)
 
apă(R)
 
acid citric 200g/l (R)
 

96
acid tioglicolic (R)
 
acid acetic 100g /l (R)
 
acid clorhidric 100g/l (R)

36. Dioxidul de plumb (R): (Pag. 118)

 
pulbere neagră
 
degajă oxigen prin încălzire
 
nu degajă oxigen prin încălzire
 
solubil în acid clorhidric cu degajare de clor
 
solubil în apă

37. Ce concentrație poate avea o soluție etalon de amoniu utilizată pentru

controlul limitelor de impurități? (Pag. 136)
 
2,5ppm
 
1 ppm
 
5ppm
 
100ppm
 
10 ppm

38. Ce concentrație poate avea o soluție etalon de nitrat utilizată pentru

controlul limitelor de impurități? (Pag. 136)
 
2,5ppm
 
1 ppm
 
5ppm
 
100ppm
 
10 ppm

97
39. Ce concentrație poate avea o soluție etalon de plumb utilizată pentru
controlul limitelor de impurități? (Pag. 137)
 
2,5ppm
 
1 ppm
 
2 ppm
 
100 ppm
 
10 ppm

40. Ce concentrație poate avea o soluție etalon de sulfat utilizată pentru controlul
limitelor de impurități? (Pag. 136)
 
2,5ppm
 
1 ppm
 
5 ppm
 
100ppm
 
10 ppm

Raspunsuri
I
1 C 31 ACE 61 ABCE
2 ACE 32 ACDE 62 BCE
3 A 33 ABCE 63 ACD
4 ADE 34 E 64 ABD
5 ACDE 35 BE 65 BDE
6 CE 36 BDE 66 ACD
7 C 37 AD 67 BDE
8 ABC 38 E 68 E
9 ABC 39 E 69 ACDE
10 ACE 40 ADE 70 ACD
11 ABC 41 AC 71 AC
12 AB 42 ABD 72 BD

98
 13 ABD 43 BC 73 A
14 AB 44 ABE 74 C
15 AB 45 ABD 75 ACE
16 ABC 46 BCE 76 B
17 ABC 47 BCD 77 BDE
18 AC 48 AC 78 ACD
19 ACD 49 BCD 79 ABCE
20 A 50 E 80 DE
21 C 51 ABC 81 ADE
22 AB 52 ABCE 82 BCD
23 ABCD 53 AB 83 CE
24 B 54 DE 84 B
25 ACD 55 AB 85 AB
26 AC 56 ABC
27 BD 57 BC
28 ACE 58 ADE
29 ACD 59 ABC
30 BE 60 E

II
1 BCDE 31 ABD 61 ABD
2 C 32 ABCD 62 ACD
3 ABDE 33 AD 63 ACD
4 BCE 34 BE 64 AC
5 BE 35 BCE 65 DE
6 BE 36 ABC 66 ABC
7 CD 37 ACE 67 ABDE
8 AC 38 ACD 68 BCDE
9 BC 39 E 69 ABD
10 AB 40 ABD
11 ABC 41 AD
12 ABD 42 ABDE
13 ACD 43 BD
14 ABD 44 ABC

99
 15 ABCD 45 B
16 ACD 46 AC
17 AB 47 ABC
18 CDE 48 ABC
19 BD 49 ABC
20 BDE 50 CDE
21 ACDE 51 ABD
22 E 52 BCD
23 AB 53 ABCD
24 ACDE 54 ABCE
25 ABDE 55 ABCD
26 ACD 56 ACE
27 BD 57 ABCE
28 AC 58 D
29 ACD 59 ABDE
30 ACD 60 ABD

III
1 ACD 31 ABE 61 CD
2 B 32 D 62 D
3 A 33 BDE 63 ABE
4 D 34 AC 64 BCD
5 ABC 35 C 65 AE
6 ABE 36 ABC
7 ABC 37 ABC
8 C 38 B
9 D 39 AB
10 D 40 ABC
11 DE 41 B
12 ABE 42 AB
13 ABD 43 D
14 ABE 44 AC

100
 15 CE 45 E
16 BC 46 ABD
17 AD 47 AD
18 AE 48 B
19 DE 49 C
20 ABD 50 AB
21 BC 51 ABD
22 BE 52 A
23 DE 53 CD
24 ABE 54 BDE
25 CD 55 A
26 BCE 56 ACD
27 B 57 ABD
28 ABD 58 D
29 ACE 59 BC
30 ABDE 60 AB

IV
1 E 31 ACD 61 ABC
2 ABC 32 ABC 62 BD
3 CD 33 DE 63 AD
4 AB 34 ABC 64 AB
5 D 35 AB 65 CDE
6 ABC 36 CDE 66 A
7 AB 37 ACD 68 E
8 CE 38 ACDE 69 ABC
9 D 39 AB 70 ACDE
10 ABE 40 ABDE 71 C
11 BCDE 41 ACD
12 AC 42 BDE
13 CD 43 BCD
14 ADE 44 BCD
15 ABCD 45 CE

101
 16 BC 46 D
17 ABDE 47 AB
18 ABE 48 ABE
19 BE 49 ABC
20 ACD 50 ACD
21 BC 51 BCD
22 ABE 52 E
23 ABC 53 ACE
24 ABDE 54 ABD
25 ABD 55 ACE
26 ABD 56 E
27 ABD 57 ABD
28 BCE 58 ACD
29 ABC 59 ACD
30 ABC 60 BDE

V
1 E 31 ABD
2 AB 32 ACD
3 ACDE 33 ACDE
4 ACD 34 ACD
5 BCD 35 ABC
6 BDE 36 BD
7 ABDE 37 AB
8 ABC 38 DE
9 BDE 39 CDE
10 BCE 40 E
11 ACE
12 AD
13 ABE
14 ABE
15 ABCE
16 ABCD

102
17 ADE
18 CDE
19 CD
20 ACD
21 CE
22 AC
23 ACDE
24 AD
25 ACE
26 AD
27 ABD
28 CE
29 AC
30 ACDE

103