Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. EVOLUTIA CONCEPTULUI
1
suplimentare conceptului original al FIA.
1.DESCRIERE GENERALA
FIA, în cea mai simpla forma , consta în injectarea unei cantitati bine
stabilite de proba într-un flux continuu si nesegmentat de lichid purtator,
urmat de dispersia ei si detectarea speciilor chimice urmarite.
Informatiile sunt înregistrate sub forma de peak-uri care sunt apoi
utilizate pentru determinarea concentratiilor speciilor chimice. Aceasta
tehnicanu se bazeaza pe omogenizare perfecta dintre proba si lichidul din
flux deci nu este necesara obtinerea echilibrului (fizic si chimic) deoarece si
proba si reactivii sunt dispersati în aceeasi masura .
Cel mai simplu sistem FIA este format din urm toarele componente:
-pompa cu rol de propulsare a reactivilor, solventilor sau a altui mediu
(exemplu:substanta tampon);
-conducte/ tevi/ tuburi de diferite dimensiuni si materiale;
-valva de injectie prin care se introduce periodic volumul de proba în
flux ;
-un microreactor pentru amestecarea fluidelor;
-sistem de detectie;
-sistem de înregistrare, prelucrare, afisare, stocare date.
2.PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE
2
Fig.1
Schema de principiu a sistemului de analize în flux continuu segmentat cu bule de aer : 1- intrare
flux continuu (lichidul purtator); 2- supapa alimentare cu aer; 3- valva de injectare a probei; 4-
amestecarea probei cu lichidul purtator; 5- bule de aer; 6- loc de desfasurare a reactiilor chimice;
7- evacuare bule; 8- detector; 9- sistem de achizitie, procesare, afisare date.
În lichidul purtator (1) se introduc prin supapa de alimentare(2) bulele de aer (5) cu rol
în amestecarea probei injectate cu lichidul purtator (4). În traseul spre detector,au loc reactiile
chimice(6) dintre componentele celor doua lichide cu obtinerea speciilor chimice detectabile.
Bulele de aer sunt indepartate din sistem (7) înainte de detector (8). Speciile rezultate în
urma reactiilor sunt detectate de catre detector si înregistrate de catre sistemul de achizitie si
procesare a datelor.
În urma evolutiei datorate numeroaselor cercetari în domeniu, sistemele FIA moderne
variaza de la simple la cât mai complexe, însa au ca baza sistemul clasic. Schema de principiu a
sistemului de analize prin injectie în flux clasica este reprezentata în figura urmatoare.
Fig.2
clasic:
Schema de principiu a sistemului de analize prin injectie în flux
1-intrare lichid purtator (din flux); 2- intrare reactiv, solvent; 3- punct de
injectare proba; 4- pompa ; 5- valva de injectie; 6,6” - zona de amestecare;
7- detector; 8- informatiile obtinute sub forma de pick-uri; 9- reziduri; I-
etapa de propulsare; II- etapa de masurare si de injectare a probei; III- etapa
de procesare a probei; IV-etapa de detectie, obtinere date.
Pompa (3) are rolul de a propulsa lichidele (lichidul purtator (1) si
reactivul sau solventul (2)) prin sistemul de tevi spre detector (7). Valva de
injectie (5) este folosita pentru introducerea periodica a volumelor mici de
proba (4). Prin injectarea probei în flux se formeaza o zona a probei injectate
care este dispersata în mod progresiv în lichidul purtator. La diferite puncte
3
de confluenta pot fi adaugati reactivi sau solventi (2). Acestia se amesteca cu
proba datorita dispersiei radiale pentru a produce specii chimice detectabile.
Fluxul, în traseul spre detector, trece prin camerele de amestecare
(agitatoare) (6, 6’), loc în care sunt favorizate producerea reactiilor dintre
proba , lichidul din flux si reactiv. Speciile rezultate în urma reactiilor sunt
detectate de catre sistemul de detectie (7) al sistemului si inregistrate sub
forma de peak-uri (8).
Înaltimea si aria pick-urilor sunt proportionale cu concentratiile
speciilor detectate determinate prin comparatie, utilizînd curba de calibrare
a fiecarei specii.
Întreaga analiza este împartita în patru etape si anume: etapa de
propulsare (I), de masurare si de injectare a probei (II), de procesare a probei
(III) si acea etapa de detectie si obtinerea datelor (IV).
Importanta analizelor prin injectie în flux în domeniul analizelor
analitice este data de abilitatea de a combina functiile analitice într-o
varietate de metode diferite ce creeaza un domeniu larg de metodologii si de
aplicare a acestor metodologii rapid, automat si cu precizie. Etapa II i IV sunt
în mare parte aplicatii ale stiintelor tehnice conventionale. Etapa III este
considerata “inima FIA” si are ca scop trasformarea analitului în specii ce pot
fi masurate de catre detector si aducerea concentratiei acestora pâna la un
nivel compatibil cu detectorul din sistem utilizând una sau mai multe operatii
de procesare.
Cele mai comune operatii de procesare a probei sunt dilutia,
amestecarea, îmbogtirea (concentrarea), extractia cu solvent, schimbarea
mediului. De exemplu, FIA poate dilua pâna la un factor de 10000 sau
concentra pâna la un factor de câteva sute, poate determina reactii chimice
în analit pentru a rezulta specii chimice detectabile, poate transfera un analit
dintr-un mediu în altul (exemplu: dintr-o proba gazoasa într-un lichid purtator
sau viceversa), poate utiliza extractia cu solventi si modificarea formulei
chimice sau eliminarea ei din proba .
3. SISTEMUL DE PROPULSARE
4. SISTEMUL DE TUBURI
4
Tevile sau tuburile utilizate în sistemele FIA au diametrul interior de
dimensiuni variabile însa cele cu diametrul interior cuprins între 0,3-1,0 mm
sunt utilizate în principal pentru mentinerea fluxului laminar de curgere si a
dispersiei controlate în zona probei injectate.
Tuburile utilizate sunt:
-tuburi de legatura
-tuburi pentru pompa
-tuburi de conectare
Tipuri de tuburi utilizate în sistemele FIA:tuburi scurte- necesit mai pu in timp pentru
difuzie iar dispersia este sc zut ; tuburi lungi- necesit mai mult timp pentru difuzie iar dispersia
este ridicata.
Fig.3.a),b).
5
Fig.4.Tuburi de conectare :
a)sub form de Y; b)sub form de W; c)sub form de T.
Aparatul cel mai frecvent utilizat pentru masurarea si injectarea probei (esantionului) în
fluxul purtator este valva de injectie. Ani de zile s-au folosit valvele de injectie de la HPLC, dar
acest lucru este acum considerat un cost suplimentar nejustificat deoarece valvele de injectie de
la HPLC sunt construite sa reziste a presiuni înalte pe cînd FIA este o tehnica de joasa presiune.
Sunt utilizate în general valvele de injectie rotative de joasa presiune cu 4 canale.
Volumul de injectie poate fi modificat prin schimbarea buclei de injectie atasate, fie manual, fie
pneumatic,fie electric. Alte sisteme de injectie utilizate: seringa cu supapa cu clapeta , valva
solenoid actionata prin comutator,sau injectia hidrodinamica . Sistemul de injectie poate fi cuplat
la un autosampler pentru o operatie complet automatizata .
6
-sa prezinte reproductibilitate pentru volumele injectate
-sa fie usor de schimbat
-limitele de presiune de aproximativ 100 p.s.i. (1p.s.i= 0,068atm);
-sa aiba capacitatea de a injecta volume de proba (esantion) de la câtiva microlitri la
câteva sute de microlitri sau fractiuni de microlitri.
În pozitia de injectie, conectarea porturilor este rapid schimbata astfel încât agentul
purtator sa treaca prin bucla cu proba , pe care o preia în flux. Aspirarea probei are loc pâna în
momentul în care flaconul probei este îndepartat sau înlocuit. Volumul conductelor dintre port-
uri este mic, de câtiva μl.
Exemple :
- valve de injectie la care pentru a modifica volumul de proba injectata trebuie
schimbata valva (cele cu bucla interna )
- valve de injectie la care volumul este modificat manual prin modificarea pozitiei
buclei exterioare
- valve de injectie cu dispozitiv de comanda electronica ce are capacitatea de a stabili
prin intermediul unui software timpul de injectie ce duce la modificarea volumului injectat în
flux.
Fig.5
6. PROCESUL DE DILUTIE
7
6.1 DISPERSIA ANALITULUI
Dilutia prin dispersie are loc în fiecare sistem FIA. Dispersia controlata este un proces
foarte complex. Este definit ca fiind procesul dinamic si reproductibil de amestecare a probei
injectate cu reactivul si/sau cu agentul purtator influentat de curgerea fluidului prin sistemul de
tuburi. Aceasta tehnica este, fara îndoiala , cea mai simpla si mai precisa metoda de diluare.
Fortele active ce conduc dispersia probei injectate în flux sunt difuzia moleculara si cea
prin convectie. De obicei efectele difuziei moleculare sunt neglijate. Convectia apare ca rezultat
al diferentei de debit a fluidelor în diferite puncte ale axei radiale a tubului si a aparitiei
fluxurilor secundare, create de fortele centrifuge, perpendiculare pe directia de curgere a fluxului
principal.
Astfel dispersia poate fi de doua tipuri:
a) dispersia radiala este determinata de profilul de curgere al fluxului determinând o
dilutie minima si totodata si latirea peak-ului.
b) dispersie axiala ce apare de-a lungul fluxului de curgere si provoaca o dilutie mai
mare ducând la un peak mai latit decât la dispersia radiala ; predonima în tuburile liniare.
Influenteaza în mod negativ analizele, zona unei probe injectate cu lungime de 1 cm
poate fi întins prin dispesie axiala pe o lungime de 1m.
Trasaturile specifice proceselor de dispersie sunt reproductivitatea si controlarea lor prin
manipularea parametrilor de curgere si dimensiunilor geometrice ale tuburilor utilizate.
Reproductivitatea dispersiei poate fi influentata de:
- debitul fluidelor
- volumul de proba injectat
- diametrul interior al tuburilor
- lungimea tuburilor
- tipul de reactor utilizat
-arhitectura interna a componentelor sistemului: valva de injectie, detectorii, conectorii.
8
Dilutia electronica este o tehnica simpla si noua care se bazeaza tot pe dispersie. De fapt
aceasta tehnica se bazeaza pe masurarea semnalului în anumite puncte de-a lungul pantei peak-
ului. Semnalul este masurat în mod normal în maxim (dat de vârful peak-ului)(t 1). Cu toate
acestea si t2 i t3 ce reprezinta momente în care proba era mai diluata pot fi folosite în evaluarea
informatiilor despre analit. = k1, i D poate fi determinata direct din raportul înaltimilor peak-
urilor.
Desi aceasta metoda este simpla , din pacate este si cea mai putin precisa , cu erori
inerente în masurarea pantei semnalului datorita rapiditaii si usurintei cu care vârful peak-ului îsi
modifica pozitia.
Membranele de discriminare sunt folosite pentru dilutie dar si pentru alte operatii de
procesare a probei cum ar fi: modificarea sau eliminarea unor compusi din proba , extractia cu
solventi sau pentru concentrarea analitului. Sunt construite din doua canale, pentru cele doua
fluxuri, separate de o membrana subtire. Unul dintre fluxuri este denumit flux donor si poate fi
lichid sau chiar gazos, iar celalalt flux este flux acceptor. Fluxul donor (1) contine analitul (A)
fiind format fie doar din proba propriu-zisa , fie din proba injectata si dispersata într-un agent
purtator. Dac este aleasa o membrana corespunzatoare (2), când fluxul donor ce contine analitul
trece prin dreptul membranei, o parte din analit va traversa membrana, în fluxul acceptor (3). În
conditii bine stabilite, fractiunea ce traverseaza membrana ramâne constanta.
Fig.6
Principiul membranei de discriminare
A- analitul; 1-traseul fluxului donor; 2- membrana; 3- traseul fluxului acceptor.
Tipuri de membrane:
7. CONCENTRAREA ANALITULUI
FIA este utilizat nu numai pentru diluarea unui analit ci si pentru concentrarea acestuia.
Pentru acest lucru de folosesc aceleasi membrane ca si la dilutie dar cu anumita configurare, de
exemplu, membrana tubulara instalata în partea opusa a celor doua orificii ale valvei de injectie
sau minicoloane cu material, în interior, ce retine analitul .
Principul sistemului FIA utilizat pentru concentrarea unui analit;
1-intrare reactiv; 2- intrare agentul putator; 3- traseul probei ce contine analitul; 4-
pompa ; 5- valva de injectie; 6- zona de amestecare; 7- detector; 8- membrana de discriminare
tubulara ; 9, 10- eliminare reziduu; 11- bucla by-pass.
Fig.7
10
Fig.8
11
spre detector .
Procesul poate fi automat, daca se utilizeaza un sistem ce sa comute valve de injetie la
un anumit interval de timp. Minicoloana (5) este instalata pe valva de injectie (3), în porturi
opuse. Initial, valva de injectie se afla într-o pozitie ce sa permita trecerea fluxului de proba (2)
prin coloana , iar analitul este absobit de umplutura coloanei. Valva este apoi comutata în pozitia
în care agentul purtator (1) va trece prin minicoloana si va pune în miscare analitul, spre detector
(6).
8. ZONA DE AMESTECARE
9. SISTEMUL DE DETECTIE
Sistemele FIA sunt utilizate de obicei pentru analize on-line. Detectorul sistemului are
rolul de a “simti” schimbarile de absorbanta , fluorescenta , chemiluminiscenta , emisie sau
absorbtie atomica , absorbtie în infrarosu, pH, potential de electrod, curent de difuzie,
conductivitate electrica , turbiditate, masa etc.
Interfata detectorului are o influenta decisiva asupra performantelor
sistemului.Complexitatea ei depinde de modul în care se efectueaza masurarea (solutie, plasma
sau vacuum). Parametrii ca reproductibilitatea, acuratetea, sensitivitatea si selectivitatea sunt
dependente de modul în care se realizeaza cuplarea. În general se poate utiliza orice detector apt
pentru flux. Sistemul de detectie variaza de la simplu la complex.
12
sau solide care pot fi trecute sau exista în faza gazoasa si care nu se descompun la încalzire în
alte specii chimice; etc.
Spectroscopia este o denumire generica data unei clase de procedee si tehnici
experimentale prin care se urmareste si se cuantifica efectul absorbtiei sau emisiei de energie de
catre o proba supusa unei analize chimice calitative si/sau cantitative. Scopul spectroscopiei este
acela ca dintr-un spectru se obtin informatii despre proba analizata . La analiza chimica calitativa
se realizeaza corelarea lungimilor de unda a spectrelor obtinute cu spectrele etalon, iar la analiza
chimica cantitativa se foloseste dependenta dintre intensitatea emisiilor spectrale specifice si
concentratia elementelor sau substantelor din compusi sau amestecuri de compusi.
Clasificarea metodelor spectroscopice:
1.spectroscopia atomica
4. spectroscopia Laser.
I=I 0 ek b c
în care:
I- intensitatea fasciculului trecut prin proba
k- coeficientul de absorbtie dependent de frecven ta
b- grosimea stratului absorbant
c- concentratia atomilor liberi
13
ceea ce uneori poate crea confuzii. În domeniul UV, ochiul omenesc nepercepând lumina, se
utilizeaza doar spectrofotometria.
Întrucât principiile sunt identice iar aparatele sunt în multe privinte similare în cele doua
domenii, în ultimul timp, în afara de aparatele dedicate domeniului VIS sau a celor pentru UV,
de multe ori se utilizeaza un singur instrument pentru ambele intervale de lungimi de unda , UV-
VIS.
Fig.9
Parti componente ale unui spectrofotometru de absorbtie
1- sursa de radiatie; 2- fanta; 3- monocromatorul; 3- cuveta cu proba ; 5- detectorul; 6-
amplificatorul; 7-sistemul de înregistrare.
Sursa emite un fascicol de radiatie ce trece prin fanta (2) si cade pe monocromator(3).
Radia ia incident , monocromatic , realizat cu ajutorul monocromatorului (3), trece prin
cuveta cu proba , (4),unde intensitatea scade fata de situatia în care în locul probei de analizat se
pune o a-numit proba martor (sau prob oarba ). Apoi fasciculul cade pe detector (5), unde
semnalul optic este transformat în semnal electric. Semnalul rezultat, dupa o amplificare, poate fi
în final masurat si înregistrat. Înregistrat nu mai înseamna astazi întotdeauna preluarea
semnalului cu un înregistrator ci mai degraba introducerea acestuia în memoria unui calculator
urmând de regula prelucrarea automata a datelor.
Aceste detectoare sunt de natura semiconductoare si sunt cei mai folositi senzori în
cromatografia de lichide datorita faptului ca foarte multe molecule organice absorb în ultraviolet,
iar detectorul este fiabil si ieftin.
Detectorul de UV este format dintr-o celul cilindrica (5) cu capacitate de 1µl-10µl care
este intersectat de coloana cu eluent. Razele UV (1) sunt aranjate astfel încât sa treaca prin celula
cu proba de analizat (5) si apoi sa cada pe fotoelement (6). Semnalul de la fotoelement ajunge la
amplificator (7) (acesta mareste intensitatea semnalului) si apoi la sistemul de achizitie,
prelucrare si afisare a datelor obtinute (8); rezultatul este o cromatograma (9) ale carui picuri vor
oferi informatii de natura calitativa si cantitativa despre substantele din solutia analizata.
Selectivitatea acestui detector este data de faptul ca pot fi detectate calitativ si analizate
cantitativ numai molecule ce absorb în domeniul ultraviolet. Asemenea substante sunt
alchene,hidrocarburi aromatice, sau compusi cu legaturi multiple între C, O, sau S.
Fig10
Principiul de func ionare al detectorului de UV
1- raze UV; 2- tub capilar de intare a substantei de la coloana cromatografica ; 3- tub
capilar de iesire a substantei; 4- geam de cuart ; 5- tub capilar prin care circul substanta de
analizat; 6- detector(fotomultiplicator); 7- amplificator; 8- sistem de achizitie, prelucrare si
15
afisare a datelor; 9- cuva detectorului.
Fig.11
16
Detectoare de fluorescenta
Fig.12
Principiul de functionare al detectorului de fluorescenta
1- sursa de radiatie; 2- fanta; 3- filtru; 4- lentila ; 5- tub capilar pentru
substanta ce vine de la coloana; 6-cuva cu substanta de analizat; 7- pereti de
cuart ; 8- unghi de 90 grade; 9- tub capilar pentru substanta ce iese din cuva; 10-
lentila ; 11- filtru; 12- fanta ; 13- detector de fluorescenta ; 14- amplificator; 15-
sistem de preluare, prelucrare si afisare a datelor.
Detectoare refractometrice
17
Acest tip de detector se bazeaza pe masurarea indicelui de refractie
a eluentului ce soseste din coloana, reprezentînd diferenta între indicele de
refractie a substantei analizate si indicele de refractie a fazei mobile pure.
Detectoarele refractometrice au marele avantaj de a putea fi folosite la aproape
toate substantele ,sînt fiabile iar indicatiile lor nu depind de viteza de curgere în
schimb indicatia este influentata de variatii de temperatura .Detectoarele
refractometrice au o sensibilitate mai mica decît detectoarele de ultraviolete.
Daca se doreste o sensibilitate inalta este necesara termostatarea aparatului si un
control foarte bun al compozitiei fazei mobile.
Fig.13
Detectoare electrochimice
18
Detectoarele electrochimice sunt simple, au limite de detectie
scazute si aplicabilitate la un numar extrem de mare de substante. Pentru a putea
fi detectabile prin amperometrie si coulometrie substantele trebuie sa fie usor
oxidabile, respectiv usor reductibile. Pentru a putea fi detectate pe cale
conductometrica substantele trebuie sa existe sub forma ionica
Din punct de vedere constructiv detectoarele amperometrice sau
coulometrice sunt relativ simple. Detectorul nu este altceva decât o celul
electrochimica clasica cu trei electrozi adaptat pentru conditii de masurare sub
presiune. Folosirea detectiei amperometrice sau coulometrice presupune
cunoasterea exacta a potentialului unde specia respectiva are activitate maxima .
În acest sens de un real folos sunt curbele curent-tensiune care se pot trasa
pentru diferitele specii ionice cu celule electrochimice cu trei electrozi.
Daca se aplica unei asemenea celule tensiuni progresiv crescatoare
atunci prin înregistrarea parametrilor curent-tensiune între electrodul de lucru
(2)si electrodul de referinta (6) se obtine o curba specifica ce da infomatii
valoroase despre activitatea electrochimica a speciei respective.
Fig.14
19
(oxidarea începe la E4) decât substanta (Y) (oxidarea începe la E5), oxidarea
solventului necesita potentilaul cel mai ridicat si începe la (E6). Importanta
interpretarii acestei curbe consta în posibilitatea alegerii potentialului de
descarcare care da sensibilitatea cea mai ridicata pentru anumita specie ionica
moleculara prezenta într-un amestec. Asa cum se observa din figura daca
potentialul celulei cromatografice ar fi cel corespunzator pozitiei (O) nu ar
putea fi identificat nici una din cele trei substante deoarece peak-ul de pe
cromatogram ar avea valoarea zero. La stânga sau la dreapta acestui punct cele
trei substante pot fi identificate cu sensibilitati diferite în functie de valoarea
potentialului aplicat celulei. Situatia alegerii potentialului de descarcare pentru
obtinerea unei sensibilitati maxime este analog cu modificarea lungimii de unda
în cromatografia cu detectoare UV pentru ob inerea sensibilittii maxime pentru
o anumita specie. Linia punctata din figura reprezinta curba curent-tensiune
reziduala corespunzatoare solventului atunci când ar lipsi cele trei substante
(X),(Y) i (Z).
Curba cinetica
Fig.15
20
Fig.16
Principiul de functionare al detectorului conductometric
1- generator de înalta frecventa ; 2- celula conductometrica ; 3-
electrozi de platina :; 4-tub de intrare pentru sustanta de analizat; 5-tub capilar
prin care iese substanta din celula conductometrica ; 6- amplificator; 7-sistem de
achizitie, prelucrare si afisare a datelor.
Detectorii conductometrici
III.PROCESUL CHIMIC
21
Reactiile chimice joaca un rol important în cele mai multe metodologii
FIA. Scopul acestora este de a converti analitul în specii detectabile compatibile cu
detectorul utilizat.Obtinerea reactiilor chimice ideale este adesea o provocare si de
cele mai multe ori o sarcina descurajatoare Cu toate acestea, acest lucru devine mai
usor datorita resurselor bogate de metode analitice colorimetrice din literatura de
specialitate, dezvoltate cu decenii în urma când analizele colorimetrice au fost
utilizate pe scara larga . În majoritatea cazurilor aceste metode pot fi adaptate pentru
FIA. Acesta este unul dintre motivele pentru care metodele colorimetrice sunt cel mai
des utilizate în FIA. De asemenea au fost aplicate si alte tehnici manuale, cum ar fi
titrarea.
De obicei configurarea sistemului este modificat pentru a îndeplini
cerintele particulare ale metodei sau detectorului utilizat însa se au în vedere si
influentele asupra reactiilor chimice ce ar trebui sa aiba loc.
Schimbarea debitului total poate afecta semnalul obtinut prin
modificarea timpului de reactie. Cresterea debitului total determina scaderea timpului
de reactie, iar daca timpul de reactie este redus formarea amestecului proba -reactiv
este redus iar semnalul obtinut are înaltime mai mica . Totodata , prin modificarea
ratei de formare a amestecului se modifica cinetica reactiei chimice.
Modificarea lungimii tevii duce la modificarea evidenta a semnalului
obtinut deoarece determina cresterea timpului de reactie. Schimbarea diametrului
interior poate sau nu sa afecteze semnalul. Daca schimbarile sunt mici di=0,3-0,5mm,
cu lungimea l<1m, timpul de reactie nu se modific substantial si nici semnalul nu este
semnificativ diferit. Daca modificarile sunt mari di=0,3-0,9mm combinate cu
cresterea lungimii tevii, timpul de reactie creste semnificativ. De aceea, daca
conditiile stricte stabilite nu sunt atinse, semnalul obtinut va fi amplificat.
În mod evident, schimbarile volumului probei vor afecta semnalul
observat, prin modificarea lungimii zonei probei în flux. În concluzie, cele mai multe
modificari ale semnalului se datoreaza caracteristicilor dispersiei si nu efectelor
cineticii chimice. Cinetica reactiilor chimice poate fi utilizata în modificarea
semnalului obtinut prin modificarea timpului de retentie si prin varierea debitului
probei si reactivului. Pentru a creste timpul de reactie se scade debitul sau se mareste
lungimea tevii. Orice modificare a sistemului ce determina cresterea timpului de
reactie si nu modifica semnificativ procesul de dispersie este cea mai buna pentru
cinetica chimica .
22
introdus sau când cantitatea lichidului analizat este mare (de exemplu:analiza apei
oceanelor, monitorizarea compozitiei apei reziduale etc.)
Parti componente ale sistemului FIA cu injectie de reactiv :1- tub
capilar cu lichidul purtator (fluxul); 2- injectare reactiv; 3- tub capilar cu proba; 4-
pompa ; 5- zona de amestecare; 6- detectorul; 7-evacuare reziduu; 8- informatiile
obtinute.
Const în injectia reactivului (2) în fluxul continuu ce contine lichidul
purtator (1) si proba(3) propulsat de catre pompa (4) prin conducte. Astfel se
economisesc reactivii si totodata se îmbunatateste sensibilitatea analitica.
Acest sistem este utilizat în special atunci când FIA este conbinat cu
AAS (spectroscopia de absorbtie atomica ) si în analizele produselor farmaceutice
si a bauturilor.
Parti componente ale sistemului FIA ce utilizeazs extractia cu solventi
1- tub capilar cu lichidul purtator (fluxul); 2- tub capilar cu faza organica ; 2’-
dispozitiv de segmentare a fazei organice; 2’’- dispozitiv de separare a fazelor; 3-
injectare proba ; 4- pompa ; 5- serpentina de extractie; 6- detectorul; 7, 7’-
23
evacuare reziduu; 8- informatiile obtinute.
Proba saturata cu apa (3) ce contine analitul ce urmeaza a fi extras este
injectat în fluxul agentului purtator (1). Faza organica (2) este adaugata în
segmentator (2’). Se produce un flux segmentat de faz organica - solutie apoasa
ce va trece prin serpentina/ bobina de extractie (5).
Transferul de masa între cele doua faze are o eficienta de 80-99%.
Fluxul segmentat este separat de catre separatorul de faze (2’’) situat înaintea
detectorului în faza organica pura si faza ce contine un amestec de apa si solutie
organica.
24
i) Sistemul FIA cu reactor în care se produc modificari ale probei
(termice, fotochimice,electrochimice)
25
V. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE TEHNICII
CARACTERISTICILE TEHNICII
Caracteristici de productivitate
26
Contributiile automatizarii
economice:
reducerea numarului personalului;
avantajele automatizarii reducerea pierderilor;
viteza
precizie, se înlatura erorile umane
cost mare la achizitie
dezavantajele automatizarii necesita reglare si calibrare
inflexibilitate
COMPARATIE FIA-HPLC-SIA
27
trasformarea datelor integrare integrare întime
conditii de amestecare laminar laminar turbulent
VI.DOMENII DE APLICARE
28
aplicarea metodei pentru determinarile selective a substantelor cu sensitivitate mare
a fost rezolvata prin utilizarea unor detectori de înalta selectivitate, de exemplu:
determinarea acizilor nucleici prin oxidarea guaninei cu un electrod de grafit,
determinarea paracetamolului utilizând spectroscopia FTIR. Exemple de aplicatii:
-determinarea codeinei din preparatele farmaceutice
-determinarea proteinelor
-determinarea creatinei si izoprenului
-determinarea penicilinei
-determinarea drogurilor cu structura fenolica
29