Ghidurile optice de undă sunt structuri de tip sandwich care se folosesc pentru

confinarea şi ghidarea luminii într-un singur sau în mai multe moduri de oscilaţie în dispozitivele
şi circuitele optice integrate.
Fibra optică are o secţiune circulară şi este formată dintr-un miez (core) şi o cămaşă sau
înveliş (cladding) dispusă la exteriorul miezului.
 sunt realizate dintr-un material refractar acid (silica) care conţine cel puţin 93% SiO2
 Diametrul miezului este mult mai mare decât lungimea de undă a radiaţiei, fiind cuprins
între 4 µm200 µm.
 O valoare standard este de 50 µm diametrul miezului cu cămaşă de 125 µm

 Pentru evitarea radiaţiilor parazite luminoase în cămaşă, se adaugă o cămaşă exterioară

cu indice de refracţie mai mare decât al cămăşii interioare.
 Pentru evitarea radiaţiilor parazite luminoase în cămaşă, se adaugă o cămaşă exterioară
cu indice de refracţie mai mare decât al cămăşii interioare.
 Toate razele care sunt incidente la un capăt al fibrei sub un unghi mai mic decât unghiul
se propagă de-a lungul miezului fibrei în urma unor reflexii totale interne repetate pe interfaţa
miez-înveliş.
 Totalitatea acestor unghiuri de incidență formează CONUL DE ACCEPTANȚĂ
 Atenuarea: CAUZE: 1. Absorbția 2. Împrăștierea (datorată în special imperfecțiunilor
materialului) 3. Efectele neliniare etc.
 Dispersia undelor luminoase în fibre optice: Fenomenul de dispersie are ca efect asupra
materialului distorsionarea caracteristicilor de propagare.
 Lărgimea de bandă măsoară capacitatea de transport a datelor a unei fibre optice și este
exprimată ca produs al frecvenței datelor și al distanței parcurse
 Tipuri de fibre optice  fibre optice monomod (single-mode) cu profil de indice treaptă 
fibre optice multimod cu profil de indice treaptă  fibre optice multimod cu profil de indice
gradat.

Fabricarea fibrelor optice

a. Metoda creuzetului este utilizată în general pentru obţinerea fibrelor din sticle care au punct
de topire coborât. Materialele componente pure aflate în stare de pulbere sunt încălzite împreună
într-un creuzet de siliciu sau de platină. Pentru încălzire se poate folosi radiaţia emisă de pereţii
unui cuptor electric în care sunt introduşi componenţii, aceştia nefiind în contact cu pereţii
cuptorului.
b. Metoda de depunere din stare de vapori
Pentru producerea fibrelor se utilizează metoda de depunere din stare de vapori. Există mai multe
configuraţii experimentale, şi anume: depunere internă de vapori, (Inside Vapour Deposition-
IVD) în care gazele reactante generează straturi succesive în interiorul unui tub de cuarţ,
depunere externă de vapori, (Outside Vapour Deposition-OVD) în care straturile sunt depuse
pe suprafaţa unei bare care apoi este îndepărtată, depunere axială de vapori, (Vapour Axial
Deposition-VAD) în care se generează mai întâi o formă cilindrică axială etc.
 Depunere internă și externă de vapori: Prin hidroliză în flacără sticla se depune de-a
lungul unei bare de aluminiu sub forma mai multor straturi. Apoi bara este uscată şi urmează
procesul de obţinere a fibrei optice.
Avantajele transmisiei de date prin fibre optice: pierderi scăzute ale puterii optice (mai
mici de 0.16 dB/km în cazul unor fibre multimodale); viteza de transmisie a datelor prin fibrele
optice este mai mare decât prin cablu coaxial; absenta interferenţelor; siguranţă; nu conduc
electricitate, nu produc scântei şi nu se aprind usor; Securitate; fibrele optice sunt izolatori; nu
pot fi aflate datele transmise fără a afecta semnalul; greutate redusă; rol deosebit de important
în cazul utilizării lor la construirea avioanelor

LASER= Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation

1. amplificarea va fi cu atât mai mare cu cât drumul parcurs de lumină prin mediul activ este mai
mare (utilizarea oglinzilor).
2. la baza procesului de amplificare stau două fenomene: inversia de populaţie şi emisia
stimulată.
3. fenomenul de amplificare a radiaţiei electromagnetice bazat pe emisia stimulată a primit
denumirea de LASER (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation)
Din punct de vedere constructiv un laser este format din:
1. mediu activ – ce conţine substanţa în care se poate realiza inversia de populaţie.
2. sistemul de pompaj – care este format dintr-o sursă intensă de lumină şi oglinzi pentru
focalizarea luminii pe mediul activ, şi respectiv dintr-o sursă de tensiune aplicată unor electrozi
dintr-un tub de descărcare.
3. rezonatorul optic – format din două oglinzi care asigură reacţia pozitivă a sistemului oscilator
prin reflexia repetată a fotonilor între oglinzi.
Observaţie: frecvenţele care se pot propaga prin cavitate poartă numele de moduri de oscilaţie ale
câmpului electromagnetic în cavitate. În unele situaţii laserul poate funcţiona doar pe unul din
modurile de oscilaţie ale cavităţii.
Mecanisme de realizare a inversiei de populaţie în dispozitivele laser
1. Prin pompaj optic
A fost propusă de A. Schawlow şi G.H. Townes şi se realizează cu ajutorul unor surse de
radiaţii de bandă largă sau monocromatice. Ex: laserul cu rubin este pompat optic cu un
flash cu xenon, laserul cu iod este pompat tot cu flash cu Xe, iar laserul cu cesiu este
pompat cu o sursă conţinând He, laserul cu Nd-YAG este pompat cu un laser cu argon
etc.

2. Prin ciocniri electronice

Este metoda cea mai utilizată pentru excitarea laserelor cu gaz. În urma unei descărcări
electrice într-un mediu gazos, în incintă apar ioni şi electroni care prin accelerare în câmp
 electric pot excita prin ciocniri atomii şi moleculele neutre.A+e --->A*+e---T Ciocniri de
speța întâi. Ex: laserul cu He-Ne, laserul cu CO2 , laserul cu azot

3. Prin transfer rezonant de excitaţie

Transferul rezonant de excitaţie apare ca urmare a proceselor de tipul:
A*+B <-> A+B*+^E Ciocniri de speţa a doua
Există diferite scheme de producere a transferului rezonant de excitaţie:
a. ciocniri atom – moleculă A*+BC <-> A+BC*+^E
b. disocierea molecule A*+BC <-> A+B*+C*+^E
Ex de laseri: laserul cu He-Ne, laserul cu CO2

4. Prin reacţii chimice (pompajul chimic)

Constă în utilizarea energiei degajate în reacţiile chimice în vederea creării inversiei de
populaţie, energia chimică fiind transformată în energie electromagnetică. Metoda a fost
propusă de J.C.Polanyi în 1961, iar primele lasere chimice au fost realizate în 1964
(laserul cu iod, laserul cu HCl). Reacţiile chimice trebuie să fie exoterme!!!!

Proprietăţile radiaţiei laser

1. Strălucirea
2. Direcţionalitatea este proprietatea cea mai evidentă pentru un fascicul laser.
Fasciculul emergent dintr-un laser este foarte îngust şi îşi păstrează diametrul
constant pe distanţe mari spre deosebire de lumina emisă de un bec care se împrăştie
în toate direcţiile. Direcţionalitatea este determinată de unghiul de divergenţă.
3. Coerenţa Fasciculele laser sunt caracterizate de un grad înalt de coerenţă spaţială şi
temporală. Definim durata de coerenţă, ca fiind inversul lărgimii spectrale a liniei
laser în unităţi de frecvenţă, adică: tc=1/^miu . Lungimea de coerenţă, definită ca
distanţa pe care se propagă fasciculul în durata de coerenţă, adică în care faza
fasciculului este bine definită, este egală cu: lc=c*tc
4. Monocromaticitatea: Gradul de monocromaticitate este definit ca fiind raportul
miu/^miu
Ecuaţiile generale ale ratelor ca ecuaţii de bilanţ
Ecuaţiile ratelor reprezintă ecuaţii de bilanţ atât pentru densitatea de energie (numărul de fotoni)
a modului de oscilaţie considerat al câmpului electromagnetic din cavitatea FabryPérot, în
prezenţa pierderilor şi a câştigului, cât şi pentru populaţiile sistemului atomic cu n nivele
energetice aflat în interacţie cu câmpul de radiaţie din cavitate

Ecuaţia de camp
Variaţia în timp a numărului de fotoni are loc datorită următoarelor cauze:
o pierderile de fotoni prin oglinzile rezonatorului şi prin alte mecanisme (refracţie,
împrăştiere, neomogenităţi) care sunt descrise de termenul -2kn, -2k=1/tauc
o emisia spontană determinată de termenul WN2
o emisia stimulată determinată de termenul WN2n
o absorbţia, luată în considerare prin termenul -WN1n
Ecuaţia de câmp este: dn/dt=W(N2-N1)n+WN2-2kn
Laserii sunt clasificaţi după mai multe criterii:
 după mediul activ avem: laseri cu solid, laseri cu gaz, laseri cu lichid
 după lungimea de undă avem: a. laseri în infraroşu (Lser cu CO2 – lamda=10.6
um, cu erbiu =1.55um, Nd:sticla =1.06um, cu He-Ne =1.12um si 3.39 um)
b.laseri in vizibil (cu rubin =693nm, cu Kr- =676,647nm, He-Ne =632.8nm, cu Ar+
=514,488 nm, cu Nd:YAG =531nm, cu Cu =578nm)
c. laseri in ultraviolet (cu Ar+ =364nm,351nm, armonica a 3a a las cu Nd:YAG
=266nm, cu He-Cd=325nm)
 după modul de operare avem:
- laseri care funcţionează în continuu
- laseri care funcţionează în impulsuri
 după lungimea de undă avem:
- laseri cu lungime de undă fixă
- laseri acordabili (cu coloranţi – există coloranţi care emit de la ultraviolet până
în infraroşu, laserul cu Ti: safir – 700nm – 1000nm; armonica a doua 350nm –
520nm)

Pompajul unui astfel de laser se face cu ajutorul unei descărcări în curent continuu
care produce electroni şi ioni liberi în gaz, tensiunea de alimentare fiind de ordinul a 23
kV, iar curentul descărcării fiind de ordinul a 510 mA.
Din punct de vedere constructiv, laserul cu He-Ne este realizat sub forma unui tub
din sticlă pyrex umplut cu un amestec de heliu şi neon.
Un astfel de tub de descărcare are lungimea cuprinsă între 0,1 m şi 2 m şi
diametrul cuprins între 0,8 cm ÷ 1,4 cm, extremităţile fiind prevăzute cu ferestre din cuarţ
optic, lipite la unghi Brewster . Rezonatorul optic pentru laserul cu He-Ne este realizat cu
ajutorul a două oglinzi, situate axial la capetele tubului laser.
Inversia de populație se realizează prin:
Transfer resonant de excitatie He* +Ne -> He+ Ne*+ ^E
Ciocniri electronice He+e- = He* +e- -T

Laserele cu He-Ne emit puteri cuprinse între 0,550 mW. Laserul cu He-Ne este folosit
în spectroscopie, telecomunicaţii, holografie, în dispozitivele de aliniere, în transporturi
aeriene şi maritime (giroscopul laser) etc. Laserii comerciali cu He-Ne au divergenta
fasciculului intre 0.5 si 3 mrad si diametrul fasciculului intre 0.5 si 2 mm.

Laserul cu CO2 a fost fabricat pentru prima dată în 1964 de către C.N. Patel utilizând o
descărcare în CO2 pur. Radiația laser rezultă în urma tranzițiilor de vibrație-rotație
suferite de molecula de CO2 . Cele mai cunoscute linii spectrale pe care funcționează
laserul cu CO2 sunt: lamda = 10.6 si 9.4 um.

Pompajul se face prin descărcare electrică în gaz.

Inversia de populație se poate face direct în urma ciocnirilor electronice de tipul: CO2+ e-
-> (CO2)* +e- -T , cât și prin transfer rezonant de excitație între molecula de dioxid de
carbon și molecula de azot: CO2+ (N2)* -> (CO2)* +N2 +^E
!!Excitarea moleculelor de azot se face tot prin ciocniri electronice de tipul:
N2+ e- -> (N2)*+ e- -T
Aplicații: - sudura materialelor, tăiere de materiale. gravare, tratament termic, - în
medicină (chirurgie, dermatologie)
Laserele cu CO2 emit puteri cuprinse între 20W ÷ 8000W

Laserul cu rubin

Din punct de vedere istoric laserul cu rubin a fost primul realizat în anul 1960 de
către T. H. Maiman şi colaboratorii săi. Laserul cu rubin este un exemplu de laser cu trei
nivele de energie.
Mediul activ utilizat la fabricarea laserului cu rubin este cristalul de Al2O3 (ce
conţine 0,05 % Cr2O3 ) dopat cu ionii de Cr3+ , care reprezintă elementele active în
emisia radiaţiei laser.
Bara de rubin are diametrul de aproximativ 1 cm şi lungimea de câţiva zeci de
centimetri. Una din oglinzile cavităţii este total reflectătoare, iar cealaltă este parţial
reflectătoare şi permite cuplajul radiaţiei laser cu exteriorul.

Pompajul -> optic -> Lampă flash

Funcționează:
 În regim continuu
 În impulsuri Puteri de 108W ÷ 109 W pentru o durată a pulsului de 10-8 s ÷ 10-7
s

Alte tipuri de laser

a. Lasere ionice
În anul 1964 a fost fabricat primul laser ionic cu Hg, la realizarea inversiei de
populaţie participând atomi simplu sau multiplu ionizaţi.

Din punct de vedere constructiv un laser cu Ar este format dintr-un tub de descărcare
(din sticlă, cuarţ, ceramică) răcit cu apă, cu diametrul cuprins între 5 si 12 mm.

Alte lasere ionice mai importante sunt:

- Laserele cu ioni de Kr care emite 15 linii spectrale în domeniul vizibil și IR (cea mai
intensă fiind cea de 169.6 nm).
- Laserul cu Xe care emite 5 linii spectrale în vizibil (cea mai intensă fiind 531.5nm).

b. Lasere cu vapori metalici

Cel mai cunoscut laser cu vapori metalici este cel cu He-Cd care poate funcţiona
în regim continuu pe lungimile de undă 441.6nm, 448.2nm și 502.6nm sau în
impulsuri în care pe lângă liniile de mai sus s-a mai obținut efectul laser și pentru
533.7nm, 533.8 și 839nm.
 Rolul atomilor de He este de a contribui la realizarea inversiei de populație prin
transfer rezonant de excitație prin ciocnirea cu atomul de Cd. He* +Cd -> He+ (Cd)*
Vaporii metalici se pot obţine prin încălzirea Cd-ului la peste 250o C. Puterea
acestui tip de laser este de câteva sute de mW pentru un curent de descărcare de ~100
mA.

c. Lasere chimice
În cazul laserelor chimice inversia de populaţie se produce în urma unei reacţii
chimice elementare. Liniile emise de laserele chimice rezultă în urma tranziţiilor într-
o moleculă, rezultând o gamă largă de lungimi de undă cuprinsă între 2 2µm ÷
126,5µm . Printre laserele chimice cele mai utilizate se numără cel cu H2F2 ,
molecula activă fiind HF. Reacţiile chimice care au loc sunt de tipul: F+H2 ->HF*
+H, H+F2->HF*+F

Un laser chimic trebuie să conţină:

 un sistem pentru amestecarea gazelor care reacţionează,
 o tehnică de iniţiere a reacţiei fie înainte fie după amestecare
 o cavitate laser în care moleculele excitate suferă emisia stimulate
 un sistem de evacuare a gazelor expandate în cavitatea laser
Iniţierea reacţiei se poate face prin următoarele metode:
Fotoliza UV hv+F2 ->2F
Electrica e+F2 ->e+ 2F
Termica Q+F2 ->2F
Chimica NO+F2 -> NOF+F
Alte exemple de lasere chimice: - laserul laserul cu HN3 -O2 - laserul cu OH

Principalele aplicatii:
1.În holografie. Holografia reprezintă o tehnică de înregistrare şi redare a imaginii
tridimensionale a unui obiect. Tehnica holografică este utilizată mai ales pentru stocarea optică,
redarea şi prelucrarea informaţiei.
2. în fizica nucleară – de exemplu la declanşarea reacţiilor termonucleare.
3. pentru activarea clorofilei – se poate accelera şi controla procesul de fotosinteză.
4. în chirurgie şi terapie – se fac tratamente dermatologice
5. în comunicaţii optice, în transmiterea de date
6. în construcția senzorilor optici - un senzor este un dispozitiv care preia valorile unei mărimi
fizice (temperatură, presiune etc.) și le transformă în mărimi electrice direct măsurabile printr-un
sistem de control sau achiziție de date.
7. în domeniul industrial pentru tăiere, sudare şi lipirea a diferite materiale.
8. giroscopul laser utilizat pentru determinarea poziţiei (este bazat pe principiul conservării
momentului unghiular).
9. sistemul LIDAR (Light Detection and Ranging)
10. gravura 3D cu laser (de ex. Laser cu YAG (laser in impulsuri))
Sistemul LIDAR (Light Detection and Ranging)
Tehnologia LIDAR se bazează pe culegerea datelor din teren utilizând radarul cu laser și
procesarea lor în informații geospațiale asupra scoarței terestre. Acest sistem presupune scanarea
unei suprafețe cu ajutorul undelor laser asemănătoare cu detecția radar, dar cu deosebirea că, în
locul undelor radio, se folosesc cele luminoase. Conceptul de bază constă în determinarea
distanței de la platforma aeriană a aparatului la suprafața urmărită, a unghiului de scanare față de
verticala locului și ulterior, a punctelor reflectate de la suprafața locului.
Detectorul măsoară diferența de fază sau intervalul de timp dintre momentul în care
pulsul laser părăsește emițătorul, este reflectat de sol și se întoarce la receptorul de la bordul
avionului. Pe baza acestor date se obține distanța parcursă. Corelând poziția precisă a avionului,
furnizată de sistemul GPS (component al sistemului LIDAR), într-un sistem de referință cu
altitudinea și viteza de deplasare, deplasare, se obțin coordonatele coordonatele 3D ale punctelor
care definesc detaliile de la sol. Rezultă astfel un ”nor de puncte”, alcătuit din milioane de
puncte, cu coordonate determinate în sistemul global de referință. În acest mod, se pot obține
peste 10 puncte/mp acumulând astfel suficientă informație, atât pentru realizarea Modelului
Digital al Terenului, cât și pentru alte determinări și investigații privind suprafața urmărită,
vegetația etc.

Distanța de la punctele caracteristice ale obiectelor din peisaj și avion poate fi obținută în
tehnologia LIDAR prin trei moduri:
1. mas timp
d=c*t/2, c=3*10^8 m/s
2. mas dif de faza dintree semnal emis si receptat
d= n*lamda+^fi * lam/2pi
3. metoda triangulatiei

Tipuri de sisteme LIDAR

1. după regimul de mobilitate a aparaturii avem două tipuri distincte de scanare 3D cu

laser:
1.1. sistem LIDAR cu scanare în regim static - de exemplu instrumentele geotopografice
fixe denumite generic de scanare cu laser 3D (avantaje: densitate mare de puncte
preluate, precizia rezultatelor etc.)
1.2. sistem LIDAR cu scanare în regim dinamic - atunci cînd echipamentul este montat
pe o platforma mobile aeriana sau terestra

2. după tipul laserului folosit avem:

2.1. sistem LIDAR cu laser în impulsuri - laserul emite un puls laser care este reflectat și
receptat ulterior de către sistem, iar distanța este determinată prin măsurarea timpului
necesar parcurgerii traseului dus-întors de către raza laser
2.2. sistem LIDAR cu laser continuu - laser care emite un fascicul fără întrerupere.
Determinarea distanței se face prin măsurarea diferenței de fază. Semnalul de întoarcere
acoperă o amprentă mare a terenului și conține informații despre întreaga structură a
acestuia.

3. după domeniul de operare al laserului

3.1. sistem LIDAR cu laser în vizibil – domeniu verde (albastru-verde) al spectrului.
Aceste tipuri de sisteme LIDAR sunt folosite pentru scanarea terenurilor, pentru scanarea
suprafețelor cu apă (sisteme topografice)
3.2. sistem LIDAR cu laser în infraroșu apropiat - sunt specifice sectorului forestier, cu
vegetație. Laser utilizat cel mai des: laser cu YAG-Nd cu lungimea de undă de 1064 nm
(sunt absorbite ușor de apă => măsurători nesigure pe zonele cu apă).

4. după tipul de scaner folosit avem:

4.1. sistem LIDAR cu scaner liniar: - unidirecțional - care generează linii de scanare pe o
singură direcție; - bidirecțional - care scanează în zig-zag (cu oglinzi oscilante).
4.2. sistem LIDAR cu scaner conic (Palmer) - diametrul spotului laser la nivelul solului:
3-14 dm.

Componentele de bază ale sistemului LIDAR

-scanerul scanerul laser - este componenta componenta principală principală formată din:
a) unitatea de măsurare a distanțelor, emițătorul și receptorul; b) scanerul opto-mecanic
care emite până la 1000 de pulsuri laser pe secundă; c) unitatea de prelucrare și control.
-sistemul GPS care este necesar poziționării 3D a punctelor înregistrate (compus din 2 - 3
receptoare care primesc informații de la sateliți).
- sistemul inerțial de măsurare

Avantaje ale sistemului LIDAR

- desimea mare de puncte - peste 10 puncte/mp (chiar și 40 puncte)
- viteza mare de colectare a datelor, a punctelor (peste 10000 pe secundă) (ex. sistem
LIDAR Leica - 125000 de puncte pe secundă).
- post-procesare rapidă (2-3 ore de lucru la o oră de zbor).
- identificarea și poziționarea elementelor de arboret de sub plafonul coronamentului
pădurii sau obiectelor mici (cablurile electrice) îngropate la mică adâncime.
- precizie ridicată de poziționare (±15÷20cm).
- achiziționarea datelor oricând (doar cu restricții legate de condițiile atmosferice).

Limitări ale tehnologiei LIDAR

-în zonele cu apă și cu exces de umiditate (aceste zone nu pot fi reprezentate cu
exactitate).
- costul destul de ridicat.
- precizie diferențiată (mai scăzută în plan orizontal și mai crescută în plan vertical).