LP 2 ELEMENTE DE FIZICA RADIAȚIILOR

Disciplina Tehnici radiologice conventionale, RI an II

Cuprins
 Radiatiile X definitie, formare, proprietati
 Formarea si particularitatile imaginii radiologice
 Schema unei instalatii Roentgen
 Tehnici conventionale in Radiologie
 Filmul radiologic
 Analiza imaginii radiologice
 Modificari radiologice elementare
 Notiuni generale de dozimetrie

RADIATIILE IONIZANTE

Clasificarea radiatiilor se poate face din doua puncte de vedere

-al capacitatii de ionizare
-al naturii lor
Din punct de vedere al capacitatii de ionizare radiatiile se impart in:
-ionizante, a caror energie este suficient de mare,peste 10keV,pentru a extrage un
electron legat de atomul neutru,determinand aparitia unui ion pozitiv si a unui
electron liber
-neionizante care nu au energie suficienta pentru a extrage un electron din
atom,determinand doar excitarea electronului si trecerea lui de pe un nivel orbitar
inferior pe altul superior.
Radiatiile neionizante sunt radiatii electromagnetice din spectrul
vizibil,infrarosu,microundele si undele radio.
Din punct de vedere al naturii lor, radiatiile pot fi:

1
-corpusculare-protoni, neutroni, electroni, radiatii alfa si beta, cu proprietati specific
particulelor-masa, sarcina
-electromagnetice, cu character dual de unda si corpuscul-radiatii X si gama
Caracterele radiatiilor electromagnetice sunt:
-masa de repaus nula
-sarcina electrica nula
-energia lor este cuantificata,fiind direct proportional cu frecventa lor si invers
proportional cu lungimea de unda.

RADIATIILE X

Radiatile X sunt radiatii electromagnetice cu lungime de unda( λ)cuprinsa intre

0,06Å si 8 Å,caracterizate prin perioada si frcventa,ce iau nastere prin franarea brusca
pe anod a electronilor emisi de catod si prin formarea de raze caracteristice.

Spectrul radiațiilor electromagnetice în funcție de lungimea de undă

2
 Radiatiile X sunt generate prin doua procese distincte ,care apar la franarea brusca
a electronilor pe o tinta dintr-un material (metal) cu numar atomic mare de exemplu
tungsten. Primul proces determina aparitia radiatiei de franare, prin interactiunea
electronilor cu nucleele de tungsten,in timp ce al doilea conduce la aparitia radiatiei
caracteristice, ca urmare a interacțiunii electronilor accelerați cu electronii din atomul
materialului țintă.
Radiatiile X iau nastere in tuburile radiogene in doua feluri
a. prin franare pe anod a electronilor emisi de catod energia cinetica a lor se
transforma brusc in energie electromagnetica; de aceea aceste radiatii X se mai
numesc radiatii de franare
b. prin interactiunea electronilor accelerati cu electronii din atomul
materialului tinta-radiatiile iau nastere prin trecerea electronilor periferici cu
energie potential mare pe straturile central cu energie potentiala mica-radiatiile
sunt caracteristice.

PROPRIETATILE RADIATIILOR X

1. Sunt radiatii electromagnetice cu masa de repaus nula, neutre din punct de

vedere electric.
2.Viteza lor de propagare in vid este egala cu viteza luminii (300000km/s).
Au caracter dual de unda si corpuscul, energia propagandu-se prin cuante de
energie caracteristice pentru fiecare element- fotoni.
3. Nu pot fi detectate de simturile omului.
4. Se propaga in linie dreapta si in toate directiile.
5 Intensitatea lor scade cu patratul distantei
6. Penetrabilitatea –este proprietatea radiatiilor X de a traversa diferite medii.Este
invers proportionala cu lungimea de unda-radiatiile cu lungime de unda mica se
numesc radiatii dure si au penetrabilitate mare iar radiatiile cu lungime de unda mica
se numesc radiatii moi si au penetrabilitate mica
3
 7. Atenuarea-este fenomenul prin care fasciculul incident sufera o scadere a
intensitati la traversarea unei structuri .Atenuarea se produce prin absorbtie(energia
fasciculului fiind absorbita de corpul traversat) si prin difuziune. Cantitatea de radiatii
X absorbite intr-un corp depinde direct proportional de lungimea de unda,de timpul
de expunere , de numarul atomic al structurilor traversate,de grosimea structurilor
traversate si de densitatea acestor structuri.
8. Luminiscenta-e proprietatea radiatiilor X de a provoca iluminarea unor saruri
minerale utilizate in confenctionarea ecranelor radioscopice si a foliilor intaritoare
plasate in contact cu filmele radiografice in casete.
9. Impresionarea emulsiilor fotografice-sta la baza executarii radiografiilor. Sub
actiunea radiatiilor X bromura de argint din structura filmului se transforma in argint
metalic,vizibil pe radiografie.

Radiografie de craniu

10. Ionizarea gazelor –permite masurarea cantitati de radiatii X cu ajutorul

camerelor de ionizare(contoare Geiger-Müller).

4
 11. Inducerea de efecte biologice- produc in tesuturi ionizari si excitatii ce duc la
alterari in materia vie-este o proprietate importanta cu aplicatie in radioterapie si
radioprotectie.

FORMARA IMAGINII RADIOLOGICE

Fasciculul de raze X iesit din tubul radiogen este omogen.Acest fascicul

traverseaza corpul uman , care absoarbe o parte din razele X proportional cu
grosimea, densitatea si numarul atomic al elementelor chimice care constituie
structurile din zona traversata. Astfel fasciculul se atenueaza si la iesire din zona
traversataeste heterogen.Acest fascicul heterogen sta la baza formarii imagini
radiologice
Fasciculul este captat de un ecran radiologic(radioscopia) sau de un film
radiologic(radiografia)

Captarea radiațiilor X

5
 Pe ecranul fluorescent zonele mai dense care absorb mai mult radiatiile X apar
intunecate, iar cele mai putin dense apar clare luminoase.Astfel oasele,cordul apar
intunecate ,iar pulmonul transparent luminos.
Pe radiografie zonele care primesc o cantitate mai mare de raze X se inegresc iar
cele ce primesc o cantitate mai mica raman albe.Asfel osul apare alb ,iar pulmonul
negru.

PARTICULARITATILE IMAGINII RADIOLOGICE

a. Imaginea este marita-gradul de marire este in functie de distanta focar –film si

film –obiect.

Proiecția conică a radiațiilor X

b. Cu cat focarul optic al tubului radiogen este mai mic imaginea este mai clara si
conturul mai net.
c. Imaginea e cu atat mai deformata cu cat se proiecteaza prin raze mai oblice.
6
d. Paralaxa=fenomenul ce rezulta din proiectia conica a razelor X si consta in
deplasarea imaginii radiologice in sens opus fata de deplasarea tubului
radiogen(se pot disocia diferitele imagini adiacente)
e. Fasciculul tangent la un obiect produce contururi nete

Legea incidențelor tangențiale

f. Imaginea radiologica este o proiectie bidimensionala a unui corp
tridimensional si la analizarea acesteia trebuie sa se tina cont de doua
fenomene:
-fenomenul de sumatie: doua structuri radioopace suprapuse par a se
contopi pe imagine si absorbtiile se aditionaza

Fenomenul de sumație

7
 -fenomenul de substractie: o structura transparenta suprapusa peste una
opaca atenueaza(anuleaza partial )opacitatea acesteia.

Conditii pentru obtinerea unei imagini radiologice optime:

1. Focar optic mic al tubului radiogen
2. Distanta focar-obiect cat mai mare.
3. Obiectul de examinat sa fie cat mai aproape de film si paralel cu acesta
4. Raza centrala sa cada perfect perpendicular pe film
5. Evitarea radiatiilor secundare prin folosirea de diafragme si conuri de metal
la tub si prin folosirea grilelor antidifuzoare(in continua miscare-absorb
radiatiile secundare).

SCHEMA UNEI INSTALATII RÖNTGEN

Un aparat Röntgen este realizat dintr-un tub radiogen (tub generator de radiații, tub
Röntgen), un transformator de înaltă tensiune pentru crearea unei diferențe de
potențial între electrozii tubului, un transformator de joasă tensiune pentru încălzirea
filamentului (respectiv catodului) tubului radiogen. De asemenea, aparatul Röntgen
este prevăzut cu organe de reglaj și măsură a tensiunii de accelerare, a curentului
anodic, a timpului de expunere la radiații.

8
 Schiţă reprezentând tubul de raze X şi sursa de alimentare

1Anod
2 Catod
3 Filament de încălzire
4 Bobina primară
5 Bobina secundară

Tubul radiogen
Cea mai importantă componentă a unei instalații generatoare de radiații X este tubul
radiogen constituit dintr-o incintă vidată, de obicei de sticlă, în care sunt plasate o
țintă de wolfram, cupru sau molibden, și o spirală de wolfram menită să emită
electroni în momentul încălzirii. Diferența de potențial (tensiune) creată cu ajutorul
unui transformator de înaltă tensiune accelerează electronii emiși de spirală, izbindu-i
astfel cu putere de ținta de wolfram (sau alt metal greu fuzibil, cu număr atomic
mare). În urma ciocnirii unui electron cu un atom de metal, electronul va intra într-
9
unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt
electron. În urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiație X.
Transformatorul de înaltă tensiune]
Are rolul de a mări tensiunea rețelei de alimentare peste 10 kilovolți, pentru ca
radiațiile produse de tub să poată pătrunde prin învelișul de sticlă al tubului.
Transformatorul de încălzire (de coborâre a tensiunii)[
Are rolul de a încălzi filamentul de wolfram al tubului, pentru ca acesta să poată
emite electroni

Schiţă reprezentând detalii cu focarul termicşi optical tubului de raze X

Organele de reglaj și control

1. Reglaj: Un autotransformator este utilizat pentru reglarea curentului de înaltă
tensiune de la tub; apoi un reostat este utilizat pentru reglarea curentului de
încălzire a tubului. Un releu de timp este construit pentru a permite reglarea
timpului în care aparatul va produce radiații.
2. Organe de măsură: Un miliampermetru pentru măsurarea intensității curentului
anodic (intensitatea este proporțională cu cantitatea de radiații produse de către
tub) și un voltmetru pentru măsurarea tensiunii rețelei de alimentare.
Masa de comanda
10
Aparatul de radiografie cu masa de comandă

11
 Aparate Roentgen

TEHNICI CONVENTIONALE IN RADIOLOGIE

Radioscopia (valoare istorica) este tehnica ce utilizeaza un ecran fluorescent

pentru obtinerea imaginilor radiologice. Aceasta tehnica este practicata in obscuritate
si necesita pentru examinator o perioada de adaptare la intuneric de cel putin
5minute.
Radioscopia televizata: permite obtinerea unor imagini mai bune cu reducerea
considerabila a cantitatii de radiatii X,examinarea desfasurandu-se la lumina
zilei .Necesita un amplificator electronic de imagine,o camera de luat vederi si un
monitor. Radioscopia permite studiul dinamic al corpului dar este un studiu subiectiv
ce tine de experienta examinatorului.

12
 Radioscopie esofagiană televizată

Radiofotografia (valoare istorica) consta in inregistrarea imaginii de pe un ecran

radiologic pe un film de 10/10cm cu ajutorul unui aparat fotografic classic (MRF).
Radiografia: consta in inregistrarea imaginii radiologice pe unfilm radiologic

Radiografie pulmonară clasică

13
 Radiografia digitala: asigura transformarea datelor analoge in informative
digitala.Partile component ale receptorilor digitali utilizati in radiodiagnostic
sunt :detectorul de scintilatie,sistemul de conversie a energiei luminoase in energie
electrica si calculatorul.

14
15
 Radiografia digitală

Tomografia: permite inregistrarea pe film a unei sectiuni dintr-un corp prin

stergerea planurilor adiacente. Aceasta se obtine prin baleiajul tubului in jurul
planului de examinat(valoare istorica).

FILMUL RADIOLOGIC

Radiografia este tehnica radiologica prin care informatia continuta in fasciculul

de radiatii carea strabatut corpul uman este obiectivizata pe un film
radiologic,urmarindu-se obtinerea cat mai multor detalii anatoice cu o doza de
iradiere minima.

16
 Filmul radiologic este cel mai des utilizat in radiologia conventionala si din acest
motiv beneficiaza de o descriere mai amanuntita.

Filme radiologice - dimensiuni

Este format din doua straturi :baza sau suportul si emulsia radiosensibila.Baza este
confectionata din polivinil si nu participa la procesele de prelucrare a filmului.
Emulsia radiosensibila consta dintr-o masa gelatinoasa ce contine cristale de bromura
de argint,aplicata pe baza cu ajutorul unui material adeziv.

17
 Filmul radiologic

Datorita faptului ca filmele radiologice sunt sensibile la lumina,radiatii X,caldura si

umiditate sunt necesare conditii special de depozitare.
Radiatiile X produc modificari in emulsia fotografica-transformarea ionilor de
argint din bromura in argint metalic generand o imagine latenta care devine vizibila
dupa prelucrarea filmului .
Prelucrarea chimica a filmului cuprinde mai multe etape: developarea ,spalarea,
fixarea, spalarea si uscarea.

Soluții folosite la procesarea automata a filmelor

18
Prin developare se relizeaza neutralizarea argintului care se desprinde de pe film si
este indepartat prin spalare.
Fixarea are rolul de a opri procesul de developare si de a indeparta halogenura de
argint neredusa,prin formarea de saruri insolubile.
Urmatoarea spalare indeparteaza atat fixatorul cat si sarurile de argint dupa care
urmeaza uscarea cu aer cald.

Developeză automata filme radiologice

Pe imaginea radiologica obtinuta se analizeaza urmatorii parametric:

-contrastul-reprezinta diferenta dintre alb si negru pe imaginea radiologica.
Contrastul depinde de diferenta de densitate a structurilor traversate si de radiatiile
secundare.
-netitatea-reprezinta limita distinct de separare a detaliilor radiologice.

ANALIZA IMAGINII RADIOLOGICE

19
Acest studiu cuprinde doua faze:
a. -analiza: reprezinta o examinare de ansamblu a imaginii care permite
identificarea radioanatomica a zonei si identificarea incidentei utilizate .In
acest scop se realizeaza:
1.-pozitionarea filmului pe negatoscop.
2.-identificarea regiunii examinate.
3.-recunoastera pozitiei si proiectiei.
4.-aprecierea corectitudinii pregatirii bolnavului,pozitiei lui pe masa de
examinare ,proprietatile fotografice ale filmului
5.-inspectia in ansamblu.
6.-examinarea amanuntita a fiecarui element normal sau pathologic
b. –interpretarea permite stabilirea diagnosticului in functie de elementele de
semiologie radiologica.
Pentru fiecare regiune examinata exista o serie de incidente precise.Incidenta
defineste pozitia tubului de raze X, a pacientului si a casetei. Raza centrala este o
linie imaginara situate in central fasciculului de raze X care permite pozitionarea
corecta a zonei de radiografiat.

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE

Principalele modificari radiologice elementare sunt:

-opacitatea care este o zona anormal alba pe rediografie si neagra la radioscopie

20
 Opacitate pulmonară

-hipertransparenta care este o zona anormal neagra pe radiografie si mai

deschisa la culoare pe radioscopie

21
 Chist aeric pulmonar

-imaginea mixta sau hidroaerica-compusa din opacitate decliv si

hipertransparenta antidecliv cu nivel orizontal de delimitare, indiferent de pozitia
bolnavului

22
 Abces pulmonar

-imagine lacunara se intalneste in explorarea organelor cavitare ,lacuna fiind

expresia defectului de umplere cu substanta de contrast.

23
 Imagini lacunare

-imagine de aditie sau plus de umplere reprezinta iesirea din contur a unei zone
a unui organ cavitar care se poate umple cu substanta de contrast.

24
 Imagini de adiție

NOTIUNI GENERALE DE DOZIMETRIE

Dozimetria Reprezintă disciplina care se ocupă cu studiul tehnicii şi

posibilităţilor de măsurare a dozelor de radiaţii. Dozele măsurate sunt exprimate în
sistemul röntgenologic şi radiobiologic.

Unităţi de măsură pentru radiaţii

Rad-ul serveşte la măsurarea dozei primite şi reprezintă energia absorbită sub
formă de radiaţii ionizate pe unitatea de masă. Un rad corespunde la 10-2 jouli pe
kilogram corp iradiat. Astăzi sistemul metric internaţional recomandă utilizarea

25
gray-ului - simbol Gy - care reprezintă doza primită de un corp iradiat care
absoarbe 1 joul pe kg. Un gray este deci echivalentul a 100 de rad.
Rem-ul este unitatea care reprezintă nocivitatea biologică a radiaţiilor şi
înseamnă “Rad equivalent man”. El este egal cu produsul dozei absorbite
exprimată în rad de către un factor de calitate Q care evaluează gradul de
nocivitate al diferitelor tipuri de radiaţii.
Röntgenul reprezintă doza de radiaţii Röntgen sau gamma a căror emisie
corpusculară asociată produce în condiţii fizice normale un număr de 2,1x101°
perechi de ioni cu sarcină electrică de un franklin. (1Fr = (1/3) x10-9 C. Dacă
această mărime se raportează în funcţie de timp se obţine o altă mărime numită
doză-debit.
Doza integrală este o altă mărime definită ca produsul dintre doza de radiaţie şi
masa corpului iradiat.
În sistemul radiobiologic avem trei mărimi fundamentale:
• doza absorbită (D) este raportul dintre energia W absorbită de un corp iradiat şi
masa m a acestuia, respectiv:având ca unitatea de măsură radul definit prin relaţia
1 rad=100 erg/g;
• doza biologică (B) evaluează efectele biologice ale radiaţiilor în funcţie de doza
absorbită D, unde unitatea de măsură este remul definit ca fiind doza biologică
când un gram din ţesutul iradiat absoarbe prin inter-mediul particulelor ionizate
energia de 100/ergi:
• parametrul spectral, definit ca densitate liniară medie de ioni (numărul de
perechi de ioni produşi în medie pe unitatea de lungime a traiectoriei particulei
ionizate), fie ca transfer liniar mediu de energie (energie transferată mediului de
către particula ionizată pe unitatea de lungime a traiectoriei acesteia).

Sistemul internaţional de unităţi de măsură este un sistem unitar care cuprinde:

• bequerelul (simbol Bq) utilizat pentru activitate (viteză de dezintegrare) este
egal cu o transformare (dezintegrare) nucleară pe secundă: 3,7 x 101° dezintegrări
pe secundă este egal cu un curie (simbol Ci), \
26
• gray-ul (simbol Gy) utilizat ca unitatea de măsură pentru doza absorbită este
egal cu 1 joule/kg (J/kg) ; 1 gray este egal cu 100 rad;
• sievert-ul (simbol Sv), utilizat ca unitate de măsură pentru doza biologică şi este
egal cu 100 rem.
• coulomb-ul (simbol C) utilizat ca unitate de măsură pentru doza de radiaţie
radiologică; un coulomb este egal cu 3876 röntgen.

Dozimetru de radioprotectie portabil cu camera de ionizare

27