Interactiunea radiatiilor cu materia

• Pentru medicina nucleara este importanta :

– detectia radiatiilor emise de radionuclizi este posibila datorita proceselor

de interactiune cu detectorul camerei de scintilatie

– actiunea biologica si nocivitatea radiatiilor a/s organismului examinat cu

radioizotopi
 Interactiunea cu materia a fotonilor X
si γ
- Esentiala pentru intelegerea modului in care se face
detectia radiatiilor la nivelul cristalului de NaI al
detectorului gamma

- In functie de modul in care fotonii X si gamma isi

cedeaza energia particulelor materiei cu care
interactioneaza exista trei tipuri de interactiune:
A) Efectul fotoelectric
B) Efectul Compton
C) Formarea de perechi e+ - e-
 A. Efectul fotoelectric
- consta din ciocnirea inelastica dintre un foton si un electron
legat, urmata de absorbtia fotonului si transmiterea energiei
sale electronului ciocnit
- electronul ce transporta sub forma de energie cinetica
energia fotonului absorbit se numeste FOTOELECTRON
- acest tip de interactiune este cu atit mai probabil cu cit
numarul atomic Z al mediului este mai mare (in cristalul de
scintilatie fotonul gamma se ciocneste cu atomul de I ( Z=
53) superior celui al atomului de Na ( Z= 11)
- fotoelectronii produsi cedeaza pe parcursul deplasarii lor
energia cinetica prin procese multiple ce duc in final la
procese de ionizare si de excitare a atomilor urmate in
cristal de emisia de fotoni de fluorescenta
 A. Efectul fotoelecric
e- legat e- ( fotoelectron)
foton hν Ee- = hν-Elegatura K

Nucleu

L K
 B.Efectul Compton
- consta in ciocnirea elastica intre un foton si un electron
liber sau slab legat , in urma careia fotonul isi schimba
directia de miscare , cedand o parte din energia sa
electronului tinta
- in urma acestei interactiuni rezulta un foton cu energie
micsorata fata de energia sa incidenta si un “ electron
de recul “ a carui energie cinetica este egala cu
energia pierduta de foton
- in urma ciocnirii energia fotonului rezultat depinde de
unghiul sub care s-a facut imprastierea
- daca unghiul este 0 fotonul nu pierde energie
- daca unghiul este de 180 pierderea de energie este
maxima
 B.Efectul Compton

- in efectul Compton spectrul energiei de recul este

continuu deoarece imprastierea se poate produce in
toate directiile

- daca in efectul fotoelectric , fotonul incident dispare prin

absorbtie , prin ciocnirea Compton fotonul apare in
stare finala cu energie mult mai mica producind
succesiv mai multe imprastieri cu pierdere de energie

- efectul Compton este modalitatea principala de actiune

in medii cu Z mic ( apa , tesuturi )
 B.Efectul Compton

hν’
e- liber θ-unghi de imprastiere
θ
hν
ψ

e- de recul
 Atenuarea fasciculelor de radiatii
electromagnetice
• Fotonii ce faceau parte dintr-un fascicul sint eliminati
pe masura ce patrund mai adinc in materie ca o
consecinta a interactiunii cu materia

• eliminarea se face prin schimbarea directiei de

propagare a fotonilor sau imprastiere fara pierdere de
energie ( efect Compton ) fie prin disparitia fotonului
ca in cazul efectului fotoelectric
- ATENUAREA FASCICULULUI - eliminarea fotonului prin
diverse modalitati

-intensitatea cu care se face atenuarea este caracteristica fiecarei

substante si energiei fotonului
-COEFICIENTUL DE ATENUARE-
-fractiunea de fotoni scoasa din fascicul pe unitatea de timp

- atenuarea se face dupa o lege probabilistica

- sta la baza calcularii grosimii ecranelor

 Interactiunea radiatiilor cu materia

• Exista o probabilitate ca particulele fasciculului de radiatii sa intilneasca

particulele tinta ale materiei

• Daca interactiunea nu are loc traverseaza materia fara a-si modifica energia
sau viteza

• Daca interactiunea are loc particula energetica a radiatiei interactioneaza cu

materia
 Interactiunea radiatiilor cu materia

• Modificari a/s particulei incidente:

– schimbarea directiei de deplasare
– variatii de energie
– disparitia din fascicul a unor particule

• Particula incidenta poate interactiona cu nuclee, electroni, sau atomi prin

numeroase mecanisme cedindu-le in parte sau in totalitate energia lor
 Interactiunea radiatiilor cu materia

• Principalele modalitati de interactiune ale particulelor

beta(-) ( au sarcina elctrica si masa de repaus) sint:

1. IONIZAREA MATERIEI
– se produce la trecerea particulei incarcate prin
preajma moleculei sau atomilor substantei
– se realizeaza prin smulgerea unui electron de pe o
orbita si proiectarea lui cu energie cinetica
- datorita energiei cinetice mari electronul deplasat
devine el insusi particula ionizanta
2. EXCITAREA ELECTRONILOR DIN ATOMI
- consta din trecerea unor electroni ai acestora pe nivele
enrgetice superioare fara ca electronii sa paraseasca
atomii sau moleculele
- procesul de excitare consuma mare parte din energia
particulei, care va fi redata mediului prin emisia de fotoni
X
3. EMISIA DE RADIATII DE FRINARE
- cind o particula incarcata isi modifica viteza
prin apropiere sau departare de nucleul atomic
(X)
Dupa diversele tipuri de interactiuni cu
materia electronii radiatiei sufera o modificare
a directiei de deplasare cunoscuta ca
“imprastiere” (scattering)
• Particula “ beta -” interactioneaza cu
electronii materiei producind ionizarea
substantei
• prin ionizari succesive distanta pe care
o parcurge prin materie este limitata si
depinde de energia sa initiala si de
energia pierduta la fiecare interactiune
• RADIATIA “ beta - “ are atenuare de
parcurs (distanta la care densitatea
fluxului scade la 0)
PARTICULA “ BETA +
• “probabilitatea intilnirii cu un electron
este foarte crescuta
• se produce ANIHILAREA ei cu formarea
a doi fotoni gamma ,fiecare cu energie
de 511 Kev si cu directii de deplasare
diametral opuse (180)
• fotonii gamma de anihilare sint utilizati
in scintigrafia cu pozitroni prin detectie
prin coincidenta (P.E.T.)
 Efectele radiatiei
Efectele genetice si somatice si modul de
evaluare a riscurilor acestora

In M.N. se utilizeaza izotopi artificiali ai

elementelor naturale ce emit radiatii β si gamma.
Radiatia β are o penetrabilitate limitata (la o energie
de 1 MeV strabat aproximativ 4 mm in tesutul moale
inainte de a ceda intreaga lor energie) fiind utilizati mai
ales in terapie (131 I).
Izotopii care emit mai ales radiatie gamma (99mTc,
201Tl) penetranta sunt utilizati in scop diagnostic.
 Interactiunea radiatiilor cu materia

Transfer liniar de energie (TLE)

Ionizari Atenuare
Excitari Oprire

Capacitate de a produce Parcurs in materie

ionizari
 Interactiunea radiatiilor cu materia

PARCURS
In aer In apa
α 5-10 cm µm

β 1m de ordinul mm
X, γ 100m- 1km ≈10 cm

n 100m-1km ≈10 cm
 Efectele radiatiei

Exista doua teorii referitoare la efectele biologice ale

radiatiilor ionizante:
1. Teoria “actiunii indirecte” . Radiatia de ionizare
poseda energie suficienta pentru a scoate un electron din molecula
de apa determinind aparitia unui ion pozitiv H2O+ care este
instabil si determina aparitia de radicali liberi si peroxid de
hidrogen.
Aceste substante foarte toxice pentru celula intra in
combinatie cu gruparile tiol si alti compusi vitali si determina in
final aparitia de leziuni celulare.
Efectele nocive nu apar imediat, ci dupa o perioada de latenta
(citeva secunde pina la citiva ani) interval in care au loc reactii
complexe ce duc la moartea celulei sau organismului.
Cronologia efectelor biologice ale radiatiilor
ionizante
0 IRADIERE
10-15 s Ionizari, excitari
10-5 s Formare de radicali liberi

secunde Afectare a moleculelor vitale

minute Leziuni ale ADN
zile, saptamani Moarte celulara
Efecte deterministe
ani Cancere
Mutatii genetice
 Efectele radiatiei

2. Teoria tintei sugereaza ca ionizarea are loc intr-o arie

senzitiva la nivelul cromozomilor (ADN) unde provoaca ruperea
lor.
Radiatia ionizanta poate determina disruptia cromozomului
si aparitia unor celule anormale.
Aceasta rupere de ADN are consecinte mai ales asupra
capacitatii de reproducere a celulei si poate determina:
• inhibitia temporara sau permanenta a sintezei de ADN
• degradarea ADN
• sinteza incorecta a ADN
 Leziuni moleculare la nivel celular
Numarul leziunilor per Gy
si per celula
Defect 50-1000 Rupturi simple
monocatenar
Defect bicate 40 Leziune bicatenara
nar
Afectarea bazelor 800-2000 Alterarea bazelor
Afectarea 800-1600
polizaharidelor Pontaje ADN-ADN
Pontaje AND-ADN 30
Legaturi cu
proteinele
Legaturi cu 15
proteinele
 Repararea ADN-ului:
Excizie si resinteza

Alterarea ADN (dimer de timina)

Endonucleaza “taie” ADN de o

parte si de alta a leziunii

Partea lezata este eliminata

Polimeraza si ligaza sintetizeaza,

respectiv leaga fractiunea noua a
ADN
Reparare fidela
 Repararea ADN:
Recombinare sau reparatie post-replicativa

A.In fata unei leziuni ( catena “mama”) exista o

bresa (catena “fiica”)

B.Aceasta bresa este combinata prin transfer

dintr-un segment provenind de la catena
“mama” al celuilalt lant de ADN. Cele 2
lanturi au o leziune sau o bresa fata in fata
cu un segment sanatos

C. Fiecare catena este supusa unui proces de

excizie-resinteza Reparare fidela
Repararea ADN:Reparare SOS ( save our
synthesis) sau reparare trans-leziune

Fata in fata cu o leziune, este blocata

sinteza pe catena fiica

Are loc sinteza las nivelul catenei fiice (

in fata leziunii), dar fara model

Una din celulele fiice prezinta o

molecula de ADN intacta.Cealalta
celula are un ADN cu leziune la
nivelul celor doua catene
“Reparare cu defect”
 Efectele radiatiilor ionizante asupra
cromozomilor

1 2 3 4 5 6 7 8

1-normal 4-inversiune 7-translocatie

terminala
2-fragment 5-inel dicentric 8-insertie
3-inel central 6-translocatie reciproca
 Efectele radiatiei

Indiferent de modul prin care radiatiile ionizante

actioneaza asupra tesuturilor vii, acestea pot produce modificari la
nivel:
- molecular – in prima etapa radiatiile ionizante excita si
ionizeaza moleculele prin transfer de energie.
Moleculele pot fi excitate prin absorbtia unei cantitati reduse
de radiatii (cca. 30kV).
Ionii si moleculele excitate produc radicali organici liberi
(produse toxice pentru celule).
Asupra acizilor nucleici radiatiile ionizante pot produce
mutatii prin pierderea sau alterarea bazelor (pirimidinele sunt mai
sensibile decit purinele).
 Efectele radiatiei

- Celular – la nivel celular radiatiile ionizante pot

determina doua tipuri de leziuni primare
• in membrana – pot determina un efect fiziologic, leziuni
biodinamice (scaderea metabolismului celular) sau defect
anatomic vizibil.
• la nivelul acizilor nucleici – alterarea cromozomilor.
Uneori aceste modificari apar mai tirziu si pot fi
transferate generatiilor urmatoare daca celulele se divid.
Leziunile genetice sau mutatiile sunt cele mai importante
efecte ale radiatiilor ionizante.
Efectele biologice ale radiatiilor
 DOZA DE IRADIERE
Unitatea de masura pentru doza de iradiere =REM
1 REM = doza primita de un tesut biologic
iradiat cu o radiatie care cedeaza unui Kg de tesut
o energie de 1x 10-2 J
Relatia doza / raspuns are un caracter exponen-
tial si are un “ prag “ peste care apar efecte ca -
racteristice in tesuturile mai sensibile
Cele mai sensibile tesuturi la iradiere sint :

- gonadele ( iradierea produce malformatii)

- celulele de la suprafata tesutului osos
- celulele hematopoetice
- cristalinul
Radioprotectia in Medicina
Nucleara
 Introducere

Utilizarea radiatiilor ionizante in

Medicina Nucleara aduce cu sine
responsabilitatea, atit pentru pacient cit si
pentru personal pentru a maximiza beneficiul
diagnostic si terapeutic, concomitent cu
minimizarea potentialului pentru efecte adverse
sanatatii.
La scurt timp dupa descoperirea
radiatiei X de catre ROENTGEN in 1895 s-a
constatat potentialul pentru pericolul acut
pentru sanatate al radiatiilor ionizante.
 Riscurile efectelor tardive ale radiatiilor ionizante nu au
fost cunoscute si multi dintre utilizatorii timpurii nu au crezut ca
cineva ar putea suferi din cauza a “ceva” ce nu poate fi detectat de
simturile umane.

Multe experimente asupra efectelor biologice ale radiatiilor

ionizante s-au efectuat la inceputul anilor 1900 si primele
standarde de protectie impotriva radiatiilor au fost propuse de
Societatea Roentgen Britanica in 1915.
 Efectele radiatiei

Conceptul de radioprotectie in expunerile medicale la

radiatii ionizante are la baza o serie de criterii stintifice si
sociale.
Scopul principal al radioprotectiei (R.P.) il constituie
asigurea unui sistem adecvat de protectie pentru populatie,
fara a diminua activitatea benefica a practicii radiologic
(ICRP 1990 ).
Efectele asupra populatiei pot fi deterministice si apar
la o anumita doza prag sau stocastice (intimplatoare) pentru
care nu se pot stabili praguri.
 Justificarea

Expunerea medicala la radiatii ionizante trebuie sa

prezinte un beneficiu net suficient,, in raport cu detrimentul
individual pe care expunerea il poate cauza, luand in
consideratie eficacitatea, beneficiile si riscurile tehnicilor
alternative disponibile avand acelasi obiectiv dar care nu implica
sau implica mai putina expunere la radiatii ionizante.
 Justificarea

- toate tipurile noi de practici implicand expunerea medicala la

radiatii ionizante trebuie sa fie justificate inainte de a fi general
adoptate,

- tipurile de practici existente care implica expunerea medicala

la radiatii ionizante pot fi revizuite ori de cate ori se dispune de
informatii noi si importante privind eficacitatea sau consecintele
acestora.
 Justificarea
- toate expunerile medicale individuale la radiatii ionizante
trebuie sa fie justificate in prealabil tinand cont de obiectivele
specifice ale expunerii si de caracteristicile persoanei implicate.

- medicul ordonator si practicianul, trebuie sa caute, unde este

posibil, sa obtina informatiile anterioare de diagnostic sau
medicale utile pentru expunerea prevazuta la radiatii ionizante si
sa ia in considerare aceste date pentru a evita expunerea inutila
la radiatii ionizante.
 Justificarea

- expunerile medicale la radiatii ionizante pentru cercetarea

medicala si biomedicala trebuie sa fie examinate de un
comitet de etica, stabilit in concordanta cu reglementarile
specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei.

- o atentie speciala trebuie acordata justificarii acelor

expuneri medicale la radiatii ionizante atunci cand nu exista
un avantaj direct asupra sanatatii persoanei supusa
expunerii si in mod particular pentru expunerile cerute din
ratiuni medico- legale
 Justificarea

- Expunerile la radiatii ionizante trebuie sa prezinte un

beneficiu net suficient, luand in considerare atat beneficiile
directe asupra sanatatii pacientului cat si detrimentul pe care
expunerea il poate cauza. Decizia finala revine practicianului.

- Daca o expunere la radiatii ionizante nu poate fi

justificata, acesta va fi interzisa.
 Optimizarea
- Toate dozele datorate expunerilor medicale in scopuri
radiologice, trebuie sa fie mentinute la un nivel cat mai redus,
rezonabil posibil, pentru a permite obtinerea informatiei
diagnostice urmarite ( ALARA)

- Pentru toate expunerile medicale la radiatii ionizante ale

persoanelor in scopuri terapeutice, expunerile volumelor tinta
trebuie sa fie planificate individual, luand in consideratie ca
dozele tesuturilor care nu sunt tinte trebuie sa fie mentinute la
un nivel cat mai redus, rezonabil posibil, in concordanta cu
scopul radioterapeutic intentionat al expunerii.
 Optimizarea
- Pentru fiecare proiect de cercetare medicala sau biomedical se
va asigura ca:
- persoanele implicate participa voluntar;
- aceste persoane sunt informate despre riscurile acestei
expuneri;
- s-a stabilit o constrangere de doza pentru persoanele pentru
care nu se asteapta un beneficiu medical direct de la aceasta
expunere;
- in cazul pacientilor care accepta voluntar sa se supuna unei
practici terapeutice sau de diagnostic experimentale si care
asteapta sa primeasca un beneficiu terapeutic sau de diagnostic
de la aceasta practica, s-au stabilit niveluri tinta de doza .
 Optimizarea

. Procesul de optimizare implica :

- alegerea echipamentului

- obtinerea unei informatii de diagnostic adecvate sau a

unui rezultat terapeutic adecvat

- asigurarea calitatii incluzand controlul calitatii

- stabilirea si evaluarea dozelor sau a activitatilor

administrate pacientului
 Optimizarea

In cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticarii

cu radionuclizi, practicianul sau utilizatorul instalatiei
radiologice va inmana pacientului sau apartinatorului sau
insotitorului legal al acestuia:
- instructiuni scrise, in scopul de a restrange
dozele persoanelor care vin in contact cu pacientul, la un nivel
cat mai redus posibil si
- va furniza informatii privind riscurile expunerii la
radiatii ionizante.
Aceste instructiuni vor fi inmanate inainte de parasirea
spitalului, a clinicii sau institutiei similare.
 Responsabilitati

Atat medicul ordonator cat si practicianul trebuie sa fie

implicati in procesul de justificare la un nivel corespunzator,
conform competentelor stabilite de Ministerul Sanatatii si
Familiei.

. Orice expunere este efectuata sub responsabilitatea medicala

a unui practician, asa cum este specificat in reglementarile
Ministerului Sanatatii si Familiei.
 NORME FUNDAMENTALE DE
SECURITATE RADIOLOGICA

Normele stabilesc cerintele referitoare la asigurarea

securitatii radiologice a personalului expus profesional, a
populatiei si a mediului, potrivit prevederilor Legii nr. 111/1996
privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare,
republicata.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Limite de doza pentru persoane expuse profesional

Limita dozei efective pentru personalul expus

profesional este de 20 mSv (milisievert) pe an.
Sunt valabile si urmatoarele limite de doza
echivalenta:
a) 150 mSv pe an pentru cristalin;
b) 500 mSv pe an pentru piele; limita se aplica
pentru valoarea medie a dozei pe 1 cm2, pe cea mai
puternic iradiata zona a pielii;
c) 500 mSv pe an pentru extremitatile mainilor si
picioarelor.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Protectia speciala in timpul perioadelor de

graviditate si de alaptare

Indata ce o femeie expusa profesional ia cunostinta de

faptul ca este gravida, ea trebuie sa informeze in scris titularul
de autorizatie despre acest fapt.

Titularul de autorizatie va lua imediat toate masurile

pentru a asigura protectia fatului la nivelul de doza prevazut
pentru populatie.

Conditiile de lucru ale femeii gravide trebuie sa asigure ca

doza efectiva primita de fat sa fie la cel mai scazut nivel
posibil, fara sa depaseasca 1 mSv pe toata perioada de
graviditate ramasa.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Protectia speciala in timpul perioadelor de

graviditate si de alaptare

Femeile expuse profesional care alapteaza

trebuie sa anunte in scris, de indata, titularul de
autorizatie despre acest fapt.

Titularul de autorizatie trebuie sa asigure imediat

ca femeile respective sa nu desfasoare, pe perioada
alaptarii, activitati implicand un risc semnificativ de
contaminare radioactiva.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Limite de doza pentru populatie

Limita dozei efective pentru populatie este de 1 mSv pe
an.
Pentru populatie sunt valabile si urmatoarele limite de
doza echivalenta:

a) 15 mSv pe an pentru cristalin;

b) 50 mSv pe an pentru piele; limita se aplica pentru valoarea

medie a dozei pe 1 cm2, pe cea mai puternic iradiata zona a pielii.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Limite de doza pentru persoane in curs de pregatire

Limita dozei efective pentru persoanele avand varsta

cuprinsa intre 16 si 18 ani care, in timpul pregatiri lor, sunt
obligate sa utilizeze surse de radiatii, este de 6 mSv pe an.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte generale privind zonarea

Locurile de munca vor fi clasificate in zone controlate

si zone supravegheate, dupa criteriile specifice stabilite de
CNCAN, in reglementarile referitoare la practicile respective.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte generale privind zonarea

Pentru fiecare zona controlata/ supravegheata, trebuie sa

fie desemnat, in scris, cel putin un responsabil cu securitatea
radiologica care va raspunde de aplicarea prezentelor norme si a
reglementarilor specifice in zona respectiva.

Responsabilul cu securitatea radiologica trebuie sa fie

posesor al unui permis de exercitare emis de CNCAN in
domeniul si specialitatea corespunzatoare practicilor care se
desfasoara in zona controlata/supravegheata.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte referitoare la zonele controlate

Masurile minime pe care trebuie sa le indeplineasca un
titular referitor la o zona controlata sunt urmatoarele:

- va delimita precis zona, care trebuie sa nu fie accesibila

decat persoanelor care au fost instruite corespunzator, iar accesul
sa fie controlat potrivit instructiunii scrise a titularului de
autorizatie.

- in caz de risc semnificativ pentru extinderea contaminarii

radioactive, se vor lua masuri speciale de prevenire, incluzand
controlul contaminarii la intrarea si iesirea din zona
persoanelor si obiectelor si asigurarea decontaminarii
persoanelor si obiectelor;
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte referitoare la zonele controlate

- va organiza monitorizarea radiologica a mediului de lucru

in functie de natura si marimea riscurilor radiologice din zona
controlata;

- va afisa obligatoriu simbolul pericolului de radiatii precum

si indicatii referitoare la tipul zonei, natura surselor si riscurilor
pe care acestea le presupun;

- va stabili si implementa instructiuni de lucru adaptate riscului

radiologic asociat surselor si operatiilor efectuate.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte referitoare la zonele controlate

Accesul si stationarea in zona controlata sunt

permise urmatoarelor categorii de persoane:

a) persoanelor expuse profesional, desemnate in scris dintre

lucratori proprii ai titularului de autorizatie;

b) lucratorilor externi desemnati in scris, numai dupa

verificarea indeplinirii cerintelor de catre persoana expusa
profesional si a insusirii instructiunilor de lucru specifice.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Cerinte referitoare la zonele supravegheate

Masurile ce trebuie asigurate de catre titularul de
autorizatie pentru o zona supravegheata sunt urmatoarele:

a) sa asigure monitorizarea radiologica a mediului de lucru,

in functie de natura si marimea riscurilor radiologice din zona
supravegheata;

b) sa afiseze indicatii relative la tipul zonei, natura surselor si

riscurilor pe care acestea le presupun;

c) sa stabileasca si sa implementeze instructiuni de lucru

adaptate riscului radiologic asociat surselor si operatiilor
efectuate.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Clasificarea persoanelor expuse profesional

Persoanele expuse profesional se clasifica in doua

categorii:

a) Categoria A: cuprinzand persoanele expuse profesional

pentru care exista o probabilitate semnificativa de a primi o doza
anuala efectiva sau o doza anuala echivalenta mai mare decat trei
zecimi din limita de doza

b) Categoria B: cuprinzand alte persoane decat cele

prevazute in categoria A.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Obligatiile persoanelor expuse profesional

O persoana expusa profesional are obligatia de a nu se

expune si de a nu expune alte persoane la radiatii peste valorile
rezonabile necesare realizarii sarcinilor de serviciu.

Este interzis persoanelor expuse profesional sa

utilizeze sursele de radiatii sau instalatiile nucleare in alte
scopuri decat cele pentru care au fost create si autorizate, sau
pentru alte lucrari decat cele rezultate din sarcinile de serviciu.
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Obligatiile persoanelor expuse profesional

a) sa poarte echipamentul individual de protectie si
mijloacele de monitorizare individuala;
b) sa anunte de indata responsabilului cu securitatea
radiologica orice defectiune constatata la echipamentul
individual de protectie, la echipamentul colectiv de
protectie, sau la sistemul de avertizare;
c) sa predea, imediat dupa folosire, la locul de pastrare,
echipamentul individual de protectie si mijloacele de
monitorizare individuala;
d) sa respecte instructiunile de lucru si indicatiile
responsabilului cu securitatea radiologica pentru zona
controlata sau supravegheata;
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE RADIOLOGICA

Obligatiile persoanelor expuse profesional

e) sa se prezinte la examinarile sau testele medicale cerute de

medicul competent, in timpul de lucru si pe cheltuiala
angajatorului, si sa dea toate detaliile privind starea sanatatii sale
solicitate de medicul competent;
f) sa notifice de indata, inclusiv in scris, responsabilului cu
securitatea radiologica sau conducerii titularului de autorizatie,
ori de cate ori are motive intemeiate sa creada ca el sau alta
persoana au suferit o supraexpunere ori ca a aparut un eveniment
deosebit cum ar fi pierderea/furtul unei surse de radiatii sau
instalatii nucleare, scurgeri de material radioactiv, defectiuni care
pun in pericol securitatea surselor de radiatii, a instalatiilor
nucleare sau integritatea mijloacelor de protectie;
 Radioprotectia si dozimetria in M.N.

Obiectiv:

Trecerea in revista a practicilor (masurilor) de radioprotectie si de

dozimetrie necesare unei bune functionari a unui serviciu de MN
 1.Principalele reglementari romanesti
Directiva Directiva Directiva
EURATOM 90/641 EURATOM 96/29 EURATOM 97/43

Dozimetria -Controlul Dozimetria

operationala calitatii pacientului
-Dozimetria
personalului
 1. Principalele reglementari romanesti

Reglementarile sunt bazate pe 3 principii:

-principiul justificarii:
Avantajul medical direct trebuie sa fie superior riscurilor
-principiul optimizarii:
Procedurile si operatiile sunt puse in practica astfel incat doza de radiatii sa
fie mentinuta la nivelul cel mai scazut posibil (ALARA)
-principiul limitarii dozei individuale si colective:
Pentru procedurile justificate si optimizate echipamentele de protectie
individuala trebuie sa fie disponibile si adaptate
Limitele expunerii Categoria Categoria Public
anuale (mSv) A B

Corp intreg* 20 6 1

Cristalin** 150 45 15

Extremitati** 500 150 50

Piele**
Fat* , ** 1

* Efect stocastic, ** Efect determinist

 2. ALARA=As Low As Reasonably Achievable

• Din cauza necunoasterii exacte a efectelor biologice in urma expunerii la

doze mici de radiatii ionozante, expunerea-atat a personalului ce lucreaza in
mediu cu radiatii, cat si a pacientilor-trebuie mentinuta la nivele atat de mici
cat este rezonabil posibil

• In practica acest lucru este posibil pentru iradierea externa, folosind

principiile de baza: TIMP, DISTANTA si ECRANARE
 Influenta TIMPULUI

Cand o persoana (personal medical/pacient) este expusa

radiatiilor (iradiere interna sau externa), doza de radiatie
primita este direct proportionala cu durata expunerii si este
cumulativa in timp

Expunere( doza)=Rata de expunere x timp

Cu cat o persoana se expune un timp mai lung unei surse de

radiatii, cu atat mai mari sunt riscurile unor efecte biologica
asupra individului.Astfel este foarte prudent de a sta un timp
cat mai scurt in apropierea unei surse radioactive
(pacient/seringa) (ALARA)
 Influenta DISTANTEI

Expunerea fata de radiatii scade dramatic daca stam cat

mai la distanta fata de sursa

Intensitatea expunerii la radiatii este invers

proportionala cu patratul distantei pana la sursa de
iradiere

I1/ I2= d22/d12

unde I1=intensitatea radiatiei la d1 (distanta initiala)
I2=intensitatea radiatiei la d2 (noua distanta fata de
sursa)
 Influenta DISTANTEI

40 µGy/h 10 µGy/h

1m

2m
 Influenta ECRANARII

-Ecranarea reprezinta una din cele mai eficiente masuri de radioprotectie

-Ecranarea scade cantitatea de radiatii din cauza proprietatilor fizice ale

materialelor folosite

-Ecranele de Plumb si cimentul atenueaza radiatiile, impiedicand aproape in

totalitate patrunderea acestora in organismul uman
 Influenta ECRANARII

-Pentru radioprotectia individuala

sunt folosite materiale din plumb
sau tungsten
-Exista mai multe tipuri de materiale
de protectie: sorturi, seringi
ecranate, containere de plumb,
manusi de plumb
 Proceduri in caz de contaminare
accidentala
• Contaminare cutanata
-incident relativ frecvent, in general benign, dar care necesita
decontaminare, act foarte simplu
-se verifica prezenta radionuclidului pe tegumente cu un
detector radioactiv ? care va localiza contaminarea, aprecia
extinderea si controla eficacitatea decontaminarii
*contaminare extinsa:
-inlaturarea hainelor si dus-va inlatura contaminarea in
proportie de 90-95%
*contaminare localizata:
-se spala partea contaminata cu apa de la robinet si sapun
lichid
-in cursul decontaminarii fetei si parului vor fi protejate
conductul auditiv, narinele si ochii
-hainele contaminate vor fi depozitate intr-un sac de plastic
-nu duceti mainile la gura
 Procedura
Persoana contaminata cu o sursa radioactiva:
-va evita contaminarea podelelor si a mobilierului
-va limita deplasarea si nu va atinge clantele
- nu va duce mainile la gura sau fata (contaminare
interna!!)
-va alerta un coleg-PCR, care masoara activitatea cu un
contaminometru si un dozimetru-evalueaza importanta
contaminarii
-daca exista pericolul contaminarii ochilor , PCR sau un alt
coleg va practica lavajul ocular cu ser fiziologic
-inlaturarea imbracamintei contaminate-sac de plastic
-spalare sau dus insistand asupra partilor contaminate
-schimbare cu alte haine
-se masoara din nou radioactivitatea cutanata; spalarea
trebuie repetata pana cand radioactivitatea va scadea de o
maniera considerabila
 Proceduri in caz de contaminare interna

• O expunere interna poate fi detectata prin examen antropogammametric, un

examen radiotoxicologic urinar, masurare externa a glandei tiroide in caz de
suspiciune de contaminare cu 131I
• Activitatile masurate sunt de obicei foarte mici

a) Contaminare prin inhalare

-spalarea fetei cu apa si sapun

-curatirea narilor si a urechilor cu un tampon
 Proceduri in caz de contaminare interna

-administrarea de Iod stabil sub forma de:

-Iodura de potasiu in caz de contaminare cu 131I
-Albastru de Prusia in caz de contaminae cu Cesiu
-ingestia unei capsule de DTPA de 4 ml (1g) si injectare i.v. de ½ fiola DTPA
in caz de contaminare cu radionuclizi emitatori de α (plutoniu)

b) Contaminare digestiva:
-idem procedurile in caz de contaminare prin inhalare + administrarede
laxative usoare
Modalitati de iradiere

Contaminare externa

Iradiere externa

Contaminare interna
 Iradierea externa
• Doze mari, Debitul dozei mare
-Radiodiagnostic
-Radiatia solara
-Generatoare X
-Surse inchise (X, γ , n, β)
• Prevenire:
-Timp
-Distanta
-Ecrane
• Scoaterea din campul de iradiere:
-Intreruperea alimentarii cu electricitate
-Indepartarea sursei si depozitarea ei in
locuri special amenajate
 Contaminarea externa
• Doze mari la nivelul pielii, debit al dozei mare
-Surse deschise ( X, γ , β)
-Aerosoli
-Prafuri radioactive
! PERICOL DE CONTAMINARE INTERNA, PRIN
REPUNEREA IN SUSPENSIE SI INHALARE
• Masuri de radioprotectie:
-respectarea regimului de lucru cu sursele
deschise
-imbracaminte adecvata
• In caz de contaminare: se practica
decontaminarea externa, fara a exagera (
spalare neagresiva)
 Contaminarea interna

• Debit mic al dozei, dar DOZE CUMULATE

mari ( doze angajate)
-Inhalare, ingestie, contaminarea prin rani
deschise
-Praf, aerosoli, vapori
-α, β, γ, X
-Protectie vestimentara si respiratorie
-Surse inchise
-Respectarea igienei zonei de lucru
-Masuri de decontaminare externa
-Tratament