Noţiuni de fizica radiaţiilor

Click to add Text

Ing.fiz. Viorel RADU

Cuprins

1: Notiuni elementare de fizica radiatiilor

 Structura atomului
 Radioactivitatea
 Surse de radiatii
 Tipuri de radiaţii ionizante
2: Interactia Radiatiei cu materia
 Interacţia radiaţiei cu materia
 Mărimi şi unităţi de măsură
3: Echipamente pentru detectia radiatiilor
 Detectori de radiatii
 Dozimetria si principiile ei
 Echipamente de protectie la radiatii ionizante, echipamente de
masurare a dozelor de radiatii
Generalităţi

Generarea radiaţiei, transportul şi

interacţia cu materia sunt procese fizice:
Deşi radiaţia nu poate fi văzută sau
simţită, ea poate fi foarte bine descrisă şi
cuantificată din punct de vedere fizic;
Ea poate fi determinată cu precizie
folosind mijloace experimentale adecvate.
1: Notiuni elementare de fizica
radiatiilor

 Structura atomului
 Radioactivitatea
 Surse de radiatii
 Tipuri de radiaţii ionizante
 1.1. Structura atomului

 Atomul este alcătuit din nucleu Atomul

şi înveliş electronic.
 Nucleul la rândul lui este
alcătuit din particule mai mici:
electroni, protoni şi neutroni.
 Protonii+neutronii (nucleonii)
alcătuiesc nucleul.
 Numărul protonilor este egal cu
numărul electronilor.
 Nucleul are sarcină pozitivă
egală ca mărime cu a
electronilor dar de semn Nucleoni
contrar, fapt pentru care atomul Electroni
este neutru din punct de vedere
electric.
Structura atomului

 Electronii gravitează în jurul atomului pe orbitali.

 Pe un orbital se pot găsi cel mult doi electroni.
 Fiecare orbital corespunde unui anumit nivel de
energie.
 Pentru a îndepărta un electron din nucleu trebuie
cheltuită o anumită energie numită energie de
legătură.
 Această energie este mai mare pentru straturile
interioare şi scade rapid spre straturile exterioare.
 În schimb energia proprie electronilor este mai mare
la electronii de pe straturile exterioare.
 Henri Becquerel (1852-1908)

Descoperitorul radioactivitatii, 1896

1.2. Radioactivitatea

 Este o proprietate a nucleelor

 Datorată proprietăţilor fizice inerente, un
nucleu s-ar putea să nu fie stabil şi să fie
dispus să sufere o transformare nucleară.
Acest proces poate fi rapid (durată de
înjumatăţire scurtă) sau lent (durată de
înjumatăţire lungă).
Tipuri de radioactivitate

 Radioactivitatea naturală
Datorită proprietăţilor fizice inerente, un nucleu s-ar putea
să nu fie stabil şi să fie dispus să sufere o transformare
nucleară.
 Radioactivitatea artificială

Transformarea are loc în mod artificial datorită intervenţiei

omului (activarea unor nuclizi, reacţii de fisiune sau
fuziune).
Tipuri de radioactivitate

 Particule alfa (nuclee de heliu) – particulă

‘grea’, sarcină pozitivă dublă,
interacţionează puternic cu materia
 Particule beta (electron) - particulă
uşoară, interacţionează lent, parcurs
relativ mic
 Radiaţia gamma - fotoni
1.3. Surse de radiaţii

 Sursă de radiații = orice emiţător de

radiaţii ionizante, inclusiv orice
material radioactiv şi orice dispozitiv
generator de radiaţii ionizante
Sursă închisă

 Este o sursă radioactivă a cărei

structură este astfel încât să prevină,
în condiții normale de utilizare, orice
dispersie în mediu a materialelor
radioactive conținute
Sursă deschisă

 Este o sursă radioactivă a cărei

structură este astfel incât, în condiții
normale de utilizare poate dipensa în
mediu materialele radioactive
continute
1.4. Radiaţia ionizantă

 Radioactivitatea este UNA din sursele pentru

producerea radiaţiei ionizante.
 Depune în materie o cantitate de energie care
este suficientă pentru a determina ruperea unor
legături chimice.
 Descrierile ca particulă sau undă sunt ambele
folosite şi sunt corecte.
 O particulă de radiaţie deseori depune energie în
mai multe locuri - fie în mod direct, fie pe calea
formării unor alte particule (indirect).
Radiaţie = Radiaţia Ionizantă (RI)

 Energie suficientă pentru a ioniza atomul

(scoate un electron sau adăuga unul
atomului neutru, din p.d.v. electric).
 Ia naştere un ion ( “încărcat”,+ sau - ).
 Ionul va afecta legăturile chimice.
 Dacă ionul afectează (fie direct, fie
indirect) molecule critice, cum ar fi AND-
ul, rezultatul ar putea fi lezarea, mutaţia
sau moartea celulei.
Tipuri de radiaţii

 radiaţiile X şi radiaţia gama = fotoni

 electronii (particulele beta) - sarcina
negativă
 neutronii
 protonii - sarcina pozitivă
 paticule alfa şi particule încarcate grele
Fotonii

 Radiaţia gama: radiaţie

monoenergetică (una
sau mai multe linii).
 Radiatia X: spectru
continuu.
 Diferenţa apare privind CW Roentgen, descoperitorul razelor X
calea de producere :
– Gamma - în nucleu
– radiaţia X – la nivel
atomic
 Producerea radiaţiei X

 Electroni de mare energie lovesc o ţintă

(metalică) unde o parte a energiei lor este
convertită în radiaţie
electroni
Energie joasă Energie înaltă
sau medie > 1Me
ţintă
(10-400keV)

Radiaţii X X
Radiaţii X
 Modul de producere a radiatiei X

Radiaţia X caracteristică:
1. electronul incident scoate un
electron de pe un nivel al 2
unui atom din materialul
anodului

2. un electron de pe un nivel
1 energetic superior ocupă locul
liber iar diferenţa de energie este
emisă ca radiaţie X având o
energie caraceristică acelei
tranziţii.
Tubul de radiaţii X pentru producerea de radiaţii X joase şi
medii
2: Interactia Radiatiei cu materia

 Interacţia radiaţiei cu materia

 Mărimi şi unităţi de măsură

 2.1. Interacţia radiaţiei cu materia

Depunerea
Sursa
de energie

Transport
Prima
Determină penetrarea interactie
(masura în care
radiaţia ajunge la
ţintă).
Determină doza
depusă în ţintă.
 Tipuri de radiaţii

 Radiaţia direct ionizantă - energia este

depusă de particulă în mod direct materiei
(electroni, protoni)
 Radiaţia indirect ionizantă - particula
primară transferă energia particulei
secundare, care la rândul său va
determina ionizarea (fotoni, neutroni)
Interactia radiaţiilor cu materia

Ionizari
Interacţia fotonilor

Efect fotoelectric

Efect Compton

Creare de perechi
Efectul fotoelectric
Albert Einstein

 Apare când un foton este absorbit total de un

electron de pe un nivel interior (puternic legat).
 Ca urmare a energiei primite electronul este scos de
pe orbită emisie de fotoelectroni atomul rămâne cu
sarcină pozitivă.
 Locul rămas vacant este ocupat de un electron de
pe un nivel exterior iar excesul de energie este emis
sub formă de radiaţie caracteristică sau electroni
Auger.
 Fotoelectronii au energia egală cu diferenţa dintre
energia fotonului absorbit şi energia de legătură a
electronului emis.
Efect Compton

 Împrăştierea Compton apare la interacţia fotonilor cu

electronii slab legaţi de pe nivele exterioare.
 Din interacţie rezultă un foton cu energia mai mică decât
a fotonului incident emis la un unghi faţă de direcţia de
mişcare a fotonului incident, cu atât mai mic cu cât
energia fotonului incident este mai mare şi un electron
de recul care preia energia pierdută de foton.
 Electronul are energie maximă când fotonul de rezultat
din interacţie este retroîmprăştiat (este emis la 1800 faţă
de direcţia de mişcare a celui incident).
 Atomul rămâne ionizat pozitiv.
 Probabilitatea de apariţie a efectului Compton este
proporţională cu Z.
Formarea de perechi

 Producerea de perechi apare când fotonul

interacţionează cu nucleul atomului.
 Fotonul dispare şi apare o pereche pozitron-electron
cu energia de repaus egală cu 0,511MeV.
 Energia de prag a acestei interacţii este de 1,022MeV.
 Aceste interacţii contează numai la energiile foarte
mari ale fotonilor produşi în acceleratorii de particule.
 Interacţia fotonilor cu materia
IMPRĂŞTIERE EFECT EFECT FORMARE DE
RAYLEIGH FOTOELECTRIC COMPTON PERECHI

Modalitatea de Cu electroni Cu electroni Cu electroni Câmp nuclear

interacţie legaţi puternic legaţi liberi

Rezultatul interacţiunii Imprăştierea Dispariţia Imprăştierea Dispariţia

fotonice fotonului (absorbtia) fotonului fotonului fotonului

Particule rezultate Nici o alta Fotoelectron Electron de Pereche

particulă recul Compton electron-
pozitron
Dependenţa de Z a Z Z3 independent Z
coeficientului de
atenuare masică
Domeniul energetic < 20 keV < 20 keV 20 keV- > 10 MeV
semnificativ pentru apă
10 MeV
 Interacţia eletronului cu materia

 Procesele de ionizare şi de excitare a atomilor au

loc dealungul parcursului electronului în materie.
Depunerile individuale de energie sunt mici iar un
electron de energie MV poate depune energie în
>10000 locaţii.

 Bremsstrahlung (= “radiaţia de frânare”). Electronul

pierde continuu energie sub forma de radiaţii X pe
măsură ce este deflectat de câmpul nucleului.
Interacţia electronului
2.2. Mărimi şi unităţi radiologice

 Sunt necesare cuantificări ale efectelor

radiaţiei pentru:
– a determina şi cuantifica riscurile
– a determina probabilitatea beneficiilor
– de a analiza beneficiile şi riscurile
– de a lua decizii documentate
Interacţia fotonilor cu materia
Numărul atomic (Z)
100

90

80

70
Photoelectric Pair
Formare de perechi
60 Efect fotoelectric
effect production
50

40
Compton
Efect Compton
30 process
20

10

0
Energia fotonilor (MeV)
0,01 0,1 1 10 100

The dominating photon absorption process in different materials of different atomic numbers

Photon energy (MeV)