FIZICA RADIATIILOR

STRUCTURA ATOMULUI

 Atomul este alcătuit din nucleu şi înveliş

electronic. Atomul
 Nucleul la rândul lui este alcătuit din
particule mai mici: protoni şi neutroni
(nucleonii)
 Numărul protonilor este egal cu numărul
electronilor.
 Nucleul are sarcină pozitivă egală ca mărime
cu a electronilor dar de semn contrar, fapt
pentru care atomul este neutru din punct de
vedere electric.

Electroni Nucleoni
 STRUCTURA ATOMULUI

 Electronii gravitează în jurul atomului pe orbitali.

 Fiecare orbital corespunde unui anumit nivel de energie.
 Pentru a îndepărta un electron din atom trebuie cheltuită o
anumită energie numită energie de legătură.
 Această energie este mai mare pentru straturile interioare
şi scade rapid spre straturile exterioare.
 În schimb energia proprie electronilor este mai mare la
electronii de pe straturile exterioare.
TIPURI DE RADIAŢII

Neionizante

Radiaţii Direct ionizante (particule

încărcate)
Ionizante
Indirect ionizante

(particule fără sarcină electrică)

RADIAŢIA IONIZANTĂ

 Energie suficientă pentru a ioniza atomul

(scoate un electron sau adăugă unul
atomului neutru, d.p.d.v. electric).
 Ia naştere un ion ( “încărcat”:
+ sau - ).
 Ionul va afecta legăturile chimice.
 Dacă ionul afectează ( fie direct, fie
indirect ) molecule critice, cum ar fi
ADN-ul, rezultatul ar putea fi lezarea,
mutaţia sau moartea celulei.
 TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE

 Radiaţia direct ionizantă - energia este depusă de particulă în mod

direct în materie (electroni, protoni - toate particulele încărcate
electric).
 Radiaţia indirect ionizantă - particula primară transferă energia
particulei secundare, care la rândul său va determina ionizarea
(radiaţii X,radiaţii gama, neutroni - toate particulele fără sarcină
electrică).
INTERACTIUNI DIRECT
IONIZANTE

 COLIZIUNEA= interactiunea dintre un electron incident

( care pierde energie si isi schimba traiectoria ) si un electron
periferic din medul traversat, care va fi smuls de pe orbita si
trimis pe o traiectorie aleatoare
 FRANAREA= interactiunea dintre un electron incident
( deviat ) si un nucleu din mediul traversat; electronul in
urma mai multor interactiuni poate fi absorbit.
 INTERACTIUNI INDIRECT IONIZANTE

1. EFECT COMPTON
2. EFECT FOTOELECTRIC
3. FORMARE DE PERECHI
4. IMPRASTIERE COERENTA
1) EFECT COMPTON

 Împrăştierea Compton apare la interacţia fotonilor cu electronii slab

legaţi de pe nivele exterioare.
 Din interacţie rezultă un foton cu energia mai mică decât a fotonului
incident emis la un unghi faţă de direcţia de mişcare a fotonului
incident, cu atât mai mic cu cât energia fotonului incident este mai
mare şi un electron de recul care preia energia pierdută de foton.
 Electronul are energie maximă când fotonul rezultat din interacţie
este retroîmprăştiat (este emis la 1800 faţă de direcţia de mişcare a
celui incident).
 Atomul rămâne ionizat pozitiv.
 Probabilitatea de apariţie a efectului Compton este proporţională cu
Z.
EFECT COMPTON

Foton împrăştiat

Foton

Electron
2) EFECTUL FOTOELECTRIC
 Apare când un foton este absorbit total de un electron de pe un nivel interior (puternic legat).

 Ca urmare a energiei primite electronul este scos de pe orbită – emisie de fotoelectroni

atomul rămâne cu sarcină pozitivă.

 Locul rămas vacant este ocupat de un electron de pe un nivel exterior iar excesul de energie
este emis sub formă de radiaţie caracteristică sau electroni Auger.

 Fotoelectronii au energia egală cu diferenţa dintre energia fotonului absorbit şi energia de

legătură a electronului emis.
EFECTUL FOTOELECTRIC

Fotonul
incident
Electron

Radiaţia X caracteristică
3) FORMAREA DE PERECHI
 Producerea de perechi apare când fotonul interacţionează cu nucleul atomului.
 Fotonul dispare şi apare o pereche pozitron-electron cu energia de repaus

egală cu 0,511MeV.

 Energia de prag a acestei interacţii este de 1,022MeV.

 Aceste interacţii contează numai la energiile foarte mari ale fotonilor produşi
în acceleratorii de particule.
FORMAREA DE PERECHI

Pozitron

Foton

Electron
4) ÎMPRĂŞTIEREA COERENTĂ

 Apare când un foton de mică energie excită un atom, fără

pierdere netă de energie.

 Nu are nici o contribuţie la doză.

 La energia radiaţiei X utilizate în radiodiagnostic

contribuţia împrăştierii coerente la interacţia cu materia

este de circa 5%.

INTERACŢIA FOTONILOR CU MATERIA

 Cele trei tipuri principale de interacţii ale fotonului cu materia au

probabilităţi diferite de apariţie în funcţie de numărul atomic Z şi
de energia fotonului incident.

 La energii mici şi numere atomice mici (cum e cazul ţesuturilor

moi) predomină efectul fotoelectric şi Compton, iar la energii mari
mult mai mari decât cele folosite în diagnostic predomină
formarea de perechi.
INTERACŢIA FOTONILOR CU
MATERIA

La energiile utilizate în radiodiagnostic (20-140 keV):

 efectul Compton este mecanismul dominant în interacţia

radiaţiilor X cu aerul, apa şi ţesutul moale ( Z mic );
 absorbţia prin efect fotoelectric se produce pe film,
ecranele întăritoare ( Z mare );
 ambele procese sunt importante pentru os.
INTERACŢIA FOTONILOR CU
MATERIA

absorbit

împrăştiat

transmis

Energia depozitată
 INTERACTIUNEA RADIATIEI X CU MEDIUL

 1. Ionizare si excitare molecule: ionii + si - rezultati sunt

foarte reactivi chimic
 2. efecte celulare= cumulative in timp
 a. directe ( la nivel de cromozomi, enzime, gene) pana la
moartea celulei
 b. indirecte ( substante rezultate din reactiile precedente )
INTERACTIUNEA RADIATIEI X CU MEDIUL

 Manifestari clinice:
1. cutanate
2. oculare
3. tesut hematopoetic- hemograma
4. gonade
5. Efecte feto-embrionare
6. Efecte genetice
7. Efecte cancerigene
8. !!!! RADIOPROTECTIA
 RADIOACTIVITATEA

Tipuri de radioactivitate:
 Radioactivitatea naturală
Datorită proprietăţilor fizice inerente, un nucleu s-ar putea să
nu fie stabil şi să fie dispus să sufere o transformare nucleară.

 Radioactivitatea artificială
Transformarea are loc în mod artificial datorită intervenţiei
omului (activarea unor nuclizi, reacţii de fisiune sau fuziune).
 SURSĂ DE RADIAŢII

 Orice emiţător de radiaţii ionizante, inclusiv orice material

radioactiv şi orice dispozitiv generator de radiaţii ionizante.

SURSĂ ÎNCHISĂ

 SURSĂ RADIOACTIVĂ A CĂREI STRUCTURĂ ESTE

ASTFEL CONCEPUTĂ ÎNCÂT SĂ PREVINĂ, ÎN CONDIŢII
NORMALE DE UTILIZARE, ORICE DISPERSIE ÎN MEDIU A
MATERIALELOR RADIOACTIVE CONŢINUTE
SURSĂ DESCHISĂ

O SURSĂ RADIOACTIVĂ CARE NU

ÎNDEPLINEŞTE CONDIŢIA DIN DEFINIŢIA DE
MAI SUS.
I

 Radiaţia gama
 Radiaţia X

 Se produc în locuri diferite:

♦ gama în nucleu
♦ radiaţia X la nivelul atomului

CW Roentgen, a descoperit radiaţiile X şi a realizat prima

radiografie: mâna soţiei sale.

 EDMUND KELLS

 În aprilie 1896 şi-a construit propriul

aparat de raze X, filmele erau
împachetate în cauciuc şi erau expuse de
către asistentul lui.
 10 ani mai târziu a făcut cancer la mâna
dreaptă.
 În următorii 20 de ani a făcut 42 de
operaţii, şi-a pierdut mâna, braţul şi
şoldul.
TUBUL DE RADIAŢII X PENTRU PRODUCEREA DE
RADIAŢII X JOASE ŞI MEDII
 Sursa= ANOD
 Vectorul= fascicolul de radiatii
 Modulatorul= corpul de radiografiat
 Receptorul– decodorul-- imagine
ELEMENTELE DE BAZĂ ALE UNUI
GENERATOR DE RAZE X:

tub de raze X;
generatori de tensiune;
masa de comandă;
accesorii.
 COMPONENTELE TUBULUI DE RAZE
X

 Catodul: filamentul incandescent emite

electroni care sunt atraşi de anod;
 filament de Tg.

 Anod: (fix sau rotativ): în urma

impactului cu electronii emite radiaţii X;
 bloc de Cu pe care este aplicată o
plăcuţă de W sau Tg.

 Incinta: (sticla sau metal) vidată, în care

sunt fixaţi electrozii tubului.

 Strat protector metalic: în care se

află Pb (asigură protecţia împotriva
radiaţiilor împrăştiate).
 STRUCTURA ANODULUI

 material : tungsten, molibden;

 pată focală (focar termic): suprafaţa de
pe anod unde are loc frânarea; mic in
mamografie
 unghiul de înclinare al anodului;
 viteza de rotaţie de la 3.000 la 10.000
rot/min .
Grosimea  masa si volumul 
capacitatea de încălzire
PARTICULARITATI FASCICOL

1. INTENSITATE

 Crestere incalzire filament- creste nr electroni

 Cresc diferenta de potential catod- anod( I˜U²).
 Anoda din metal cu Z mare pentru interactiuni cat mai
numeroase ale electronilor accelerati
 Reducere distanta focar-subiect ( intensitatea este invers
proportionala cu patratul distantei )
 2. PENETRANTA FASCICOL
 Determinata de lungimea de unda a fascicolului
 Nr fotoni creste cu intensitatea curentului de incalzire a
filamentului catodic, iar lungimea de unda e functie de
tensiunea aplicata la bornele tubului ( tensiune ↑- lungime
unda ↓- energie fascicol ↑ = dure)
 EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)

Radiaţia X de frânare este produsă izotrop (cu aceeaşi

intensitate pe toate direcţiile).
Efectul de umbră al anodului constă în reducerea
intensităţii fasciculului la marginea dinspre anod ca urmare
a absorbţiei mai mari a radiaţiei ce trebuie să traverseze
materialul anodului.
Se apreciază că intensitatea fasciculului spre anod este cu
25% mai mică decât spre catod.
 EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)

 Din acest motiv se recomandă ca

poziţionarea pacientului să se facă astfel
încât porţiunile de grosimi mai mari să
fie plasate spre catod, iar cele mai puţin
dense spre anod.
 Pacientul trebuie astfel poziţionat încât
organele radiosensibile să fie situate spre
anod.
 De asemenea, este de preferat poziţie
culcată deoarece intensitatea radiaţiei
difuzate scade, ca urmare a redistribuirii
ţesuturilor moi.
 EFECTUL DE UMBRĂ AL ANODULUI
(HEEL EFFECT)

 De ex.:
 radiografia coloanei toracice (poziţionarea părţii mai
voluminoase a pacientului spre catodului tubului);
 în mamografie tubul este orientat cu catodul spre baza
sânului care este mai voluminoasă.
PATA FOCALĂ SAU FOCARUL
TERMIC

este sursa aparentă a radiaţiei X în

tubul roentgen.

Trebuie să fie:
 suficient de mică pentru a produce imagini
cu rezoluţie spaţială mare;
 suficient de mare pentru a permite încărcări
mari ale tubului.
 FILTRAREA TUBULUI

Filtrele reduc intensitatea fasciculului prin eliminarea

radiaţiei de energie mică ceea ce va duce la creşterea
timpului de expunere.
Filtrarea creşte duritatea fasciculului deoarece prin
eliminarea radiaţiei de energie mică, energia medie a
fotonilor din fascicul creşte.
Pentru 60-120 kV filtru Al 2 mm
Pentru > 120 kV filtru Cu 0,2-0,3 mm+ 1 mm Al
SISTEMUL
FLUOROSCOPIC

Un sistem fluoroscopic este format din:

intensificatorul de imagine;
sistemul de mărire a imaginii cu lupă sau cu o oglindă care
reflectă imaginea de pe ecranul secundar;
cine-camera sau fotospotul;
camera TV;
monitorul TV.
CCD – circuit cu cuplaj de sarcină - înlocuieşte camera TV şi
înregistrează imaginea luminoasă la ieşirea din amplificatorul de
imagine.
 INTENSIFICATORUL DE IMAGINI

 Cunoscut în practică şi sub denumirea de amplificator

de imagine converteşte radiaţia incidentă în imagine
luminoasă amplificată.
 INTENSIFICATORUL DE IMAGINI

Avantaje:
 sporeşte luminozitatea ecranului;
 reduce cu 50% iradierea pacientului şi a
medicului;
 permite examinarea pacientului la lumina zilei;
 permite transmiterea informaţiei la distanţă;
 permite înregistrarea informaţiei pe bandă
magnetică sau film.
 CERINŢE SPECIFICE

Toate unităţile de fluoroscopie trebuie să

folosească un intensificator de imagine.

Folosirea fluoroscopiei ,,directe” nu mai este

permisă.
 ACCESORII

Diafragmul - limitează fasciculul incident şi radiaţia secundară:

 diafragm primar: - tuburile autoprotejate;

- 4 lamele de Pb;
- localizatoarele adaptate la tub;
 diafragm secundar: - grila;

- localizatoarele.
 GRILA ANTIDIFUZOARE

Radiaţia care ajunge la pacient:

 fasciculul primar : contribuie la formarea imaginii;
 radiaţia împrăştiată : nu ajunge la detector şi contribuie în mare
măsură la doza per pacient.

Grila (dintre pacient şi film): elimină în mare parte radiaţia

împrăştiată.
Ea poate fi:
 grila fixă (Potter Bucky);
 grila mobilă (mai performantă).
 GRILA ANTIDIFUZOARE

Sursa de raze X

Pacient

Rad. X Plumb
împrăştiată

Film şi casetă
Rad. X utilă
 GRILA ANTIDIFUZOARE

 Grilele focalizate au benzi absorbante divergente şi sunt

construite pentru o distanţă focar plan de proiecţie
determinată. Sistemul Potter-Bucky are o focalizare
pentru distanţă de 90-100cm.
 Grilele oscilante se mişcă în timpul expunerii astfel
încât să nu apară pe imagine. Dispozitivul care
realizează aceste oscilaţii se numeşte dispozitiv Bucky.
GRILA ANTIDIFUZOARE

 grătar din lamele fine, în general din plumb, legate între

ele printr-un material cu absorbţie redusă (lemn,
material plastic, aluminiu);
 acest material are rolul de a menţine lamelele orientate
în acelaşi sens cu fasciculul primar şi la aceeaşi distanţă
unele de altele;
 aluminiul este un bun absorbant pentru radiaţiile
împrăştiate, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea calităţii
imaginii;
 RADIAŢIA X
EMISĂ DE TUB

 Radiaţia primară/incidenta: fasciculul iniţial de fotoni.

 Radiaţia împrăştiată/ secundara: rezultată după cel puţin o interacţie si este sursa de
iradiere a mediului inconjurator.
 Radiaţia de fugă/de scapare: radiaţia X neabsorbită de cupola tubului.
 Radiaţia difuzată: este radiaţia împrăştiată plus radiaţia de fugă.
 Radiaţia transmisă: radiaţia rezultată în urma trecerii prin grilă.
 Radiaţia absorbita: nu paraseste obiectul de radiografiat
 RADIAŢIA ÎMPRĂŞTIATĂ

 Are efect asupra calităţii imaginii:

 creşte neclaritatea;
 contribuie la pierderea contrastului;
 Contribuie la doza per pacient:
 creşte doza superficială şi profundă.

Posibilităţi de reducere :
 utilizarea grilei;
 limitarea câmpului de expunere la zona de interes;
 limitarea volumului iradiat (ex.: compresia sânului în
mamografie).
DISPOZITIVE DE CENTRARE - RAZA NORMALĂ DIN FASCICULUL
INCIDENT SĂ CADĂ PERPENDICULAR PE FILM. ( LUMINOS OPTIC/
LASER )

Localizatoarele: - limitează câmpul examinat;

- reduc radiaţiile secundare (prin compresia
sânului se micşorează grosimea).

O bună colimare poate reduce doza/pacient cu un factor până

la 100.
CERINŢE SPECIFICE

 O colimare bine făcută este unul din cei mai importanţi factori
care contribuie la minimizarea dozei pacientului (şi
operatorului) şi să îmbunătăţească calitatea imaginii.

 O filtrare variabilă (posibilitatea adăugării filtrelor) este de

dorit reducerii energiei fasciculului, care nu duce la o
îmbunătăţire a calităţii imaginii, dar creşte în mod nedorit
doza/pacient.
 CERINŢE SPECIFICE

 Este recomandată utilizarea Dispozitivului de Control Automat al

Expunerii (AEC). Cu un asemenea dispozitiv, timpul de expunere se
termină când la receptorul de imagine se atinge o doză prestabilită de
radiaţie.

 Voltajul tubului (kV), curentul tubului (mA), şi timpul de expunere (sau

mAs) sunt parametrii minimi care trebuiesc afişaţi la masa de comandă
înainte de efectuarea radiografiei (mAs poate fi afişat după expunere, dacă
există AEC).
 CERINŢE SPECIFICE

Toate unităţile de fluoroscopie:

 trebuie să afişeze instantaneu valoarea kilovoltajului tubului de raze X

(kVp), curentul tubului (mA) şi timpul de expunere cumulat pe procedură;
 trebuie dotat cu un Dose-Area Product metru sau un sistem de măsură care
să indice expunerea pacientului;
 debitul de doză nu trebuie să depăşească valorile recomandate.
BED = 10‾⁷ SV. 1MICROSV= 10 ‾⁶ SV