Radiații X

Radiații X
Generalități privind Radiația X

Considerații depre atom

Un atom este alcătuit dintr-un nucleu central
format din protoni și neutroni (nucleoni), și un
înveliș de electroni care se învârte la viteze
foarte mari în jurul lui.
Traiectoriile electronilor sunt imposibil de prezis
acestea fiind doar estimate matematic prin
șanse statistice.
 Radiații X
Elemente instabile

În natură cei mai mulți nuclei ai atomilor sunt

stabili.

Există și anumiți atomi cu nuclee instabile din

cauza unui exces de protoni sau de neutroni,
sau ambele tipuri de particule în același timp.

Acești nuclei e numesc radionuclizi sau

radioizotopi.
 Radiații X
În interiorul nucleului acționează două tipuri de
forțe:

- forța de respingere dintre protoni (de natură

electrică)

- forța de atracție dintre nucleoni (de natură

nucleară).

Pentru nucleele care conțin neutroni în exces

cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar
izotopul este instabil și se dezintegrează
spontan prin emisie de radiații.
 Radiații X
Dezintegrarea radioactivă este fenomenul
spontan prin care nucleul unui izotop radioactiv
instabil emite radiații nucleare.

În funcție de radiația emisă putem avea

dezintegrare alfa, beta sau gama.
Dezintegrarea alfa este procesul prin care din
nucleul atomic se emite o particulă alfa (doi
protoni și doi neutroni), cu apariția unui atom
având numărul atomic diminuat cu 2 și numărul
de masă diminuat cu 4.
92U →23490Th + 42He
238
 Radiații X
Dezintegrarea beta este procesul prin care
nucleul atomic emite particule beta (electron sau
pozitron) pentru a obține număul optim de
protoni și neutroni.
55Cs →13756Ba + -e + antineutrino
137

11Na →2210Ne + +e + neutrino

22

Dezintegrarea gama numită și tranzție izomerică

este procesul prin care nucleul având o stare
excitată metastabilă (izomer) emite radiație
gama pentru a reveni la starea stabilă cu energie
mai scăzută.
 Radiații X
Diferite tipuri de radioactivitate.
 Radiații X
Un material radioactiv este caracterizat de
numărul de dezintegrări/sec.
Unitatea de măsură este becquerel-ul [Bq].
1 Bq = 1 Dezintegrare/Sec
De exemplu, corpul uman are o radioactivitate
medie de aprox. 120 Bq per kilogram.
Energia cedata de radiația ionizantă unei
anumite cantitati de tesut se numeste doza
absorbita si se exprima in Gray (Gy).
1 Gy = 1 Joule/kilogram
Doza asorbita se multiplica cu un factor f,
obtinandu-se astfel doza echivalenta:
1 Sv (Sievert)=[1 (beta și gama), 20 (alfa)] *Gy
 Radiații X
Descreșterea radioactivității.

Radioactivi Perioada de După două După trei După zece

tate inițială înjumătățire perioade de perioade de perioade de
timp rămân timp rămân timp rămân
un sfert de o optime de o miime de
nuclei nuclei nuclei
radioactivi radioactivi radioactivi
 Radiații X
Radio izotopii naturali.
În urma formării Terrei acum 5 miliarde de ani,
materia conținea atomi instabili în proporție mult
mai mare decât în prezent.
Între timp cea mai mare parte a lor s-a
dezintegrat și au ajuns la stabilitate.
Există încă mai mulți atomi radioactivi naturali
cu perioada de înjumătățire foarte mare.
- Uraniu 238, p.î. 4,5 miliarde de ani;
- Potasiu 40, p.î. 1,3 miliarde de ani;
 Radiații X
Descendenți radioactivi ai izotopilor anteriori:
- Radiul 226, dezintegrare U 228; mai departe
se transformă în gaz radioactiv Radon 222;
Radioizotopi creați de radiația cosmică:
- Carbonul 14 se formează în straturile
superioare ale atmosferei prin interacțiunea
neutronilor din radiația cosmică cu izotopul
azotului 14N prin reacția:
14N
+ n = 14C + p
- Carbonul 14 este oxidat rapid la bioxid de
carbon și intră prin fotosinteză în plantele și
animalele vii precum și în lanțul alimentar.
 Radiații X
Când plantele și animalele mor, procesele
metabolice de încorporare a carbonului (inclusiv
C-14) încetează iar inventarul de radiocarbon
începe să dispară prin reacția de dezintegrare:
14C = 14N + β
 Radiații X
Radio izotopii artificiali.
Se utilizează în diverse aplicații civile sau
militare.
Ca surse pentru radiografii gama sau
radioterapie în medicina oncologică:
- Cobalt 60;
- Iridium 192;
Ca surse de energie în centralele atomoelectrice
(reactoare nucleare):
- Stronțiu 90;
- Cesiu 137;
 Radiații X
Exemple de Radio izotopi:
 Radiații X
Radiația X:
A fost descoperită de Wilhelm Conrad Röntgen
în 1895.
A denumit radiația cu numele de X, litera aceasta
reprezentând necunoscuta în matematică.
 Radiații X
Lungimea de undă a radiațiilor X și Gama:
Radiațiile X și Gama sunt de natură
electromagnetică.
Lungimea de undă a radiațiilor Gama este între
0,0001 și 0,001 [nm] iar cea a radiației X variază
între 0,03 și 10 [nm].
Dimensiunea unui atom este de ordinul 0,1 [nm]
(Angstrom 1.0 × 10-10).
 Radiații X
Caracterizarea radiațiilor X:
Toate radiațiile de natură electromagnetică se
diferențiază între ele prin doi parametrii:
- Lungimea de undă;
- Energia fotonului care le caracterizează;
Un foton este o particulă cu masa de repaus
nulă, fără sarcină electrică, care se deplasează
cu viteza luminii și transportă o cantitate de
energie E:
- E = h*f = h*c/λ;
- Unde h este constanta lui Planck:
h = 6,626 *10^-34 Js;
 Radiații X
Tuburi de radiații X:
Utilizează un filament încălzit drept catod care
aflat sub o diferență de potențial foarte mare (10-
150kV) emite electroni ce sunt accelerați în
direcția anodului. Procesul se desfășoară în vid.
 Radiații X
Tuburi de radiații X:
Două fenomene se petrec simultan în tub:
- electronii, străbat învelișul de electroni al
atomilor anticatodului și se apropie de
nucleu. Acesta, fiind pozitiv, îi deviază de la
direcția lor inițială. Când electronii se
îndepărtează de nucleu, ei sunt frânați de
câmpul electric al nucleului; frânarea se
realizează cu eliberare de energie și astfel în
acest proces se emit radiații X.
 Radiații X
Tuburi de radiații X:
Două fenomene se petrec simultan în tub:
- electronii rapizi pot ciocni electronii din
învelișul atomilor anodului. În urma ciocnirii,
un electron de pe un strat interior (de
exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat.
Locul rămas vacant este ocupat de un
electron aflat pe straturile următoare (de
exemplu de pe straturile L, M sau N).
Rearanjarea electronilor atomilor
anticatodului este însoțită de emisie de
energie, sub formă de radiații X.
 Radiații X
Radiografia cu radiații penetrante:
Radiografia cu radiații X:
- Permite reglarea energiei de radiație și a
intensității acesteia;
- Utilizează proprietatea de absorbție diferită a
radiației X de către materialul probei;
- Este dependentă de o sursă de electricitate;
Radiografia cu radiații Gama:
- Nu are nevoie de sursă de curent;
- Utilizează o pastilă de izotop radioactiv;
- Pastila din Ir (Iridium) 192 permite controlul
pentru grosimi între 8 și 90 mm;
- Pastila de Co 60 (Cobalt) grosimi 200 mm.
 Radiații X
Fenomene care se produc la interacțiunea
radiațiilor penetrante cu materia:
Efect fotoelectric:
- Corespunde unui transfer COMPLET de
energie între fotonul incident și UN electron,
urmată de absorbția totală a acestuia;
- Atomul e ionizează pozitiv;
- Trecerea din starea ionizată în starea neutră
se face cu emisie de radiație X;
- Poate avea loc eventual o reemisie în
fluorescență X;
- Efectul este cu atât mai pronunțat cu cât
energia fotonului este mai mică.
 Radiații X
Fenomene care se produc la interacțiunea
radiațiilor penetrante cu materia:
Efectul Compton:
- Corespunde unui transfer PARȚIAL de
energie între fotonul incident și UN electron
slab legat, urmată de devierea fotonului, în
timp ce electronii astfel activați provoacă o
emisie secundară;
- această difuziune este preponderentă față de
efectul fotoelectric către energii de 1MeV și
este principalul efect din radiografia
industrială.
 Radiații X
Fenomene care se produc la interacțiunea
radiațiilor penetrante cu materia:
Formarea de perechi electron-pozitron:
- Corespunde anihilării totale a energiei
fotonului cu emisie de radiație secundară;
- Se produce o pereche de particule electron-
pozitron odată cu dispariția fotonului;
- Acest fenomen predominant către valori ale
energiei de peste 1,02MeV și nu interesează
cazul radiografiei industriale.
 Radiații X
Fenomene care se produc la interacțiunea
radiațiilor penetrante cu materia:
Împrăștierea Thomson sau Rayleigh:
- Are loc atunci când un foton interacționează
cu întreg atomul;
- Fotonul este împrăștiat fără a afecta energia
internă a atomului sau energia fotonului.
 Radiații X
Coeficientul de absorbție μ în funcție de energia
radiației X:
 Radiații X
Coeficientul de absorbție μ în funcție de energia
radiației X:
O radiație monocromatică de intensitate I0 ce
traversează un mediu omogen de grosime X,
suportă o atenuare conform relației:
I = I0 * exp(-μX).
Unde μ[cm^-1] reprezintă coeficientul de
absorbție liniară (depinde de lungimea de undă
și de natura mediului de propagare).
Se definește un coeficient de absorbție masică
μm[cm^-1], care reprezintă μ/ρ – ρ este
densitatea).
 Radiații X

Pentru elementele metalice uzuale precum Al,

Cu, Fe, Pb, Zn etc s-a constatat că valorile μm se
regrupează între 0,10 și 0,20 cm^2, atunci când
energia radiațiilor este de rodinul a 400-500 KeV.
 Radiații X
Grosimea pentru semiabsorbție pentru câteva
materiale la diferite energii.
 Tomografia cu Radiații X
Imaginea Radiografică
 Tomografia cu Radiații X
Imaginea Tomografică
 Tomografia cu Radiații X
Imaginea Radiografică

Se bazează pe atenuarea diferențiată a radiației

X pe proba de examinat.
Se obține o proiecție plană a întregii probe.
Cele două efecte responsabile de această
atenuare sunt: efectul Compton și efectul
fotoelectric.
Numărul de fotoni care sunt absorbiți de
material variază după relația:
 Tomografia cu Radiații X

Unde:
N – este numărul de radiații X după
parcurgerea mediului de examinat;
N0 – este numărul de fotoni emis de tub;
μ (miu) – este coeficientul de atenuare (m^-1);
L – este drumul parcurs în probă de radiație.
În apă, pentru o sură de 140 keV, μ = 0,15 cm^-1.
Să se calculeze numărul de fotoni după trecerea
printr-un strat de apă cu grosimea de 20 de cm?
 Tomografia cu Radiații X
Imaginea Tomografică

Se bazează pe atenuarea diferențiată a radiației

X pe proba de examinat iar recepția se
realizează pe celule receptoare matriceale.

Se obține o imagine a atenuării radiației X în

secțiuni succesive ale probei .

Imaginea vizualizată este recompusă digital.

 Tomografia cu Radiații X

Un tub de radiație X emite 5.000 de fotoni.

După ce parcurge o probă cu grosimea de 5 cm la
detectorul de radiație ajung 1400 de fotoni.
Care este coeficientul de atenuare al probei?
 Tomografia cu Radiații X
Dacă radiația se propagă pe domenii de absorbție
infinitezimal mici, OMOGENE, atunci:

Dacă radiația se propagă pe domenii de absorbție

infinitezimal mici, NEOMOGENE, atunci:

Adică:
 Tomografia cu Radiații X
Pentru a calcula nivelul de absorbție în fiecare
punct al imaginii se integrează aceasta pe
domeniul parcurs, așa cum s-a arătat anterior:

Logaritmând convenabil relația, se va obține:

 Tomografia cu Radiații X
Conform definiției integralelor definite dacă
f:[a,b]→R este o funcție care admite primitive pe
[a,b] şi F=μ^2⁄2 este o primitivă a funcției f, atunci:

Respectiv, coeficientul de absorbție global este:

În imagistică distribuția coeficientului de

absorbție se utilizează atât în radiografie cât și în
TOMOGRAFIA în TRANSMISIE.
 Tomografia cu Radiații X
Detectori de radiație X.
Există două tipuri de detectori:
- Prin conversia directă a radiației în semnal
electric;
- Prin conversia indirectă (X-ray - scintilație –
fotodiodă - curent);
 Tomografia cu Radiații X
Detectori de radiație X prin conversie directă:
- Sunt materiale cu rezistivitate ridicată (10^10-
10^16 Ohm*m);
- Se utilizează mai ales:
- seleniu în stare amorfă;
- Iodura de plumb (PbI2);
- oxidul de plumb (PbO);
- Iodura de Mercur (HgI2);
- telurit de cadmiu zinc (Cd0,9Zn0,1Te);
 Tomografia cu Radiații X
Scintilatori de radiație X
Sunt materiale care în contact cu radiația X emit
lumină în spectrul vizibil.
Pentru o bună eficiență a conversiei radiației X
în lumină este necesar ca grosimea materialului
să fie între 0,3-2,5 mm.
Cele mai utilizate materiale sunt:
- iodură de sodiu (NaI);
- tungstat de cadmiu (CdWO4) - mai ales
pentru Tomografii;
- Iodură de cesiu (CsI) dopată cu taliu (TI) – mai
ales pentru radiografii;
 Tomografia cu Radiații X
Vedere microscopică a scintiilatorului de
Iodură de cesiu dopat cu taliu (CsI);
 Tomografia cu Radiații X
Eficiența:
- scintilatorul de Iodură de cesiu dopat cu
taliu (CsI) are o eficiență de 60 de fotoni la 1keV;

- acesta are maximul spectral în zona

lungimii de undă pentru culoarea verde;

- scintilatorul de tungstat de cadmiu

(CdWO4) produce 20 fotoni/keV;
 Tomografia cu Radiații X
Fotodetectate de scintilație:
- transformă lumina vizibilă produsă prin
scintilație în curent electric (curent/tensiune);
- se numesc fotodiode;
- cele mai utilizate sunt pe bază de siliciu amorf
a-Si;
- au sensibilitatea maximă în zona culorii verde
(în coerență cu scintilatorul);
- sunt construite sub formă de film transversal
subțire (TFF);
- dispun de un condensator care acumulează
electronii produși pe care îi cedează, la
momentul citirii grilei de către controler.
 Tomografia cu Radiații X
Schema de principiu a unei fotodiode cu
siliciu amorf de tip TFT;
 Tomografia cu Radiații X
Tendința actuală în tomografia computerizată
este de a realiza imagini de o calitate cât mai
ridicată prin utilizarea algoritmilor matematici de
prelucrarea a imaginii.
Deoarece există limite de optimizare a funcțiilor
care nu se pot depăși, în acest moment se
dezvoltă tehnologii care să preia mai multă
informație din probă, metoda dual energy.
Pentru aceasta se utilizează doi senzori: de înaltă
și de joasă energie.
 Tomografia cu Radiații X
Schema de principiu a tomografiei prin metoda
dual energy:
Vă mulțumesc frumos!