Sunteți pe pagina 1din 6

Spectroscopia radiatiilor gamma

Undele electromagnetice sau radiaia electromagnetic sunt fenomene fizice n general naturale, care constau dintr-un cmp electric i unul magnetic n acelai spaiu, i care se genereaz unul pe altul pe msur ce se propag. n funcie de frecvena sau lungimea de und cu care radiaia se repet n timp, respectiv n spaiu, undele electromagnetice se pot manifesta n diverse forme. Spectrul radiaiilor electromagnetice este mprit dup criteriul lungimii de und n cteva domenii, de la frecvenele joase spre cele nalte:

radiaiile (undele) radio microunde radiaii hertziene, radiaii infraroii, radiaii luminoase, radiaii ultraviolete, radiaii X (Rntgen), radiaii "" (gamma - liter greac).

Dupa proprietatile pe care le au radiatiile emise de substantele naturale ,sunt de trei tipuri : alfa,beta, si gama, denumite altfel dupa primele trei litere din alfabetul grec. a) Radiatia alfa are putere de patrundere foarte mica ,fiind formata din particule cu sarcina pozitiva si masa ;experientele efectuate de Rutherford au aratat ca particulele alfa sunt nuclee de heliu.Radiatiile alfa sunt formate din grupuri de particule cu energii bine determinate . b) Radiatia beta are putere de patrundere mai mare decat radiatiile alfa. El sunt formate din electroni sau pozitroni . Radiatiile beta sunt emise cu toate energiile posibile cuprinse intr-un interval larg ; zicem ca spectrul energetic al radiatiilor beta este un spectru continuu. Radiatiile beta au un spectru discret nu sunt emise de nucleu ci provin din invelisul de electroni care inconjoara nucleul. c) Radiatia gama are cea mai mare putere de patrundere si nu este deviata de campuri electrice sau magnetice.Aceasta radiatie este de natura electromagnetica si are lungimea de unda foarte mica.De regula ,radiatia gama insoteste radiatia alfa si beta. Radioactivitatea naturala se intalneste mai ales la elementele de la sfarsitul tabloului periodic.
176

Exista doar cateva elemente cu masa atomica mijlocie care emit radiatii(40K ,82Rb ,152Sm, Lu ,187Re ) ;toate acestea emit radiatii beta , exceptie facand samariul care emite radiatii alfa.

Radiatiile electromagnetice interactioneaza cu substanta pierzand energia prin numeroase procese. Dintre toate acestea doar trei sunt mai importante din punctul de vedere al pierderii de energie de catre un fascicol. Aceste procese sunt :efectul fotoelectric, efectul Compton si procesul formarii de perechi.

Radiaia sau razele gamma (gamma desemneaz litera greceasc ) sunt unde electromagnetice de frecvene foarte nalte produse de interaciuni ntre particule subatomice, cum ar fi la dezintegrrile radioactive sau la ciocnirea i anihilarea unei perechi electron - pozitron. Interaciunile cu mediul La trecerea printr-un mediu mai mult sau mai puin absorbant, radiaiile sufer o atenuare datorit proceselor de mprtiere i a celor de absorbie conform legii: I = I0e-x, unde I0 = intensitatea radiaiei nainte de a ptrunde n mediul absorbant; I = intensitatea radiaiei dup trecerea prin mediul absorbant; = coeficient de atenuare, dependent de energia radiaiei i de natura mediului absorbant; x = grosimea mediului absorbant. Razele gamma interactioneaza cu materia prin care trec prin urmtoarele mecanisme:

"Efect fotoelectric": Un foton poate dezlega un electron orbital din nveliul electronic al unui atom. Electronul, care preia toat energia fotonului , va putea nvinge fora electrostatic, eliberndu-se de pe orbita sa; fotonul incident dispare: aceast interaciune se numete "efect fotoelectric" (energia fotonului incident trebuie s fie mai mare dect energia de legtura (Wleg) a electronuluiexpulzat (e-) ). Efectul fotoelectric este mult mai probabil la elementele grele (probabilitatea este direct proporional cu Z5), dac fotonii incideni sunt de joas energie, sub 0,5 MeV. Elementul emis cu o anumit vitez (dependent de energia fotonului incident i de tipul atomului) produce ionizarea, la fel ca i o particul beta (beta), pn cnd surplusul su energetic este cedat complet. "Efect Compton", care devine preponderent cnd fotonii incideni au o energie mai mare dect 1 MeV. n acest proces numai o parte din energia fotonului este transferat electronului; restul de energie apare ca un foton secundar cu energie mai mic, mprtiat ntr-o direcie oarecare. Interaciunea continu pn la dispariia fotonilor mprtiai prin efect fotoelectric. "Producerea de perechi": Dac fotonul are o energie mai mare de 1,02 MeV, el va putea interaciona cu cmpul nucleului, transformndu-se n dou particule: una pozitiv i cealalt negativ (conversia energiei n mas). Particula pozitiv este numit pozitron, iar cealalt electron. Aceast interaciune este cunoscut drept "producere (generare) de perechi". Excesul energetic este preluat n mod egal, sub form de energie cinetic, de ctre cele dou particule electron + pozitron, care vor produce ionizri pn la ncetinirea lor complet (la fel ca n cazul radiaiilor ). n procesul de ncetinire, pozitronii produc

ionizri pn la momentul cnd vor fi captai de un electron. Noua pereche se "anihileaz" reciproc, genernd 2 fotoni de cte 0,51 MeV. Fenomenul de anihilare este opus fenomenului de generare de perechi. n cadrul acestui fenomen masa se transform n energie. Fotonii rezultai pot fi mprtiai prin efect Compton, sau absorbii prin efect fotoelectric. Schema de dezintegrare a cobaltului

Radiatia ionizanta - Particula sau radiatie energetica susceptibila sa transmita materiei iradiate energia sa, sa o ionizeze (conferind o incarcatura pozitiva sau negativa atomilor sau moleculelor care compun aceasta materie) si sa antreneze uneori o recombinare sau o reactie chimica. Efecte nedorite - Acestea pot fi greturile, varsaturile, o stare de anxietate. De asemenea, pot fi intalnite dermite ca petesiile (mici pete hemoragice subcutanate), o cataracta, leziuni ale maduvei osoase. Diareea sangvinolenta, leziunile tubului digestiv, o atingere a sistemului imunitar, leziuni ale sistemului nervos, un edem cerebral pot, de asemenea, sa intervina. Acumularea unor doze de radiatii ionizante antreneaza si alte tipuri de leziuni, intre care cancerele. Riscul de transmisie la descendenti a unei anomalii genetice legata de radiatiile ionizante ar fi de aproximativ 1% per sievert (unitatea SI pentru doza) care a afectat unul dintre parinti.

Radioprotectie - protectia persoanelor, bunurilor si mediului fata de radiatiile ionizante. Diferite tipuri de radioprotectie - Normele legislative si regulamentare sunt stabilite la scara nationala si internationala pentru a proteja persoanele fata de radiatii. Aceste norme sunt in legatura indeosebi cu radiatiile ionizante, cu instalatiile (localuri, perimetre interzise), cu

transportul substantelor radioactive, cu limitarea iradierii populatiei in ansamblul ci si cu supravegherea persoanelor expuse profesional. Pot surveni leziuni atunci cand doza totala de radiatie pentru o expunere depaseste pragul de sievert. Evitarea expunerii constituie cea mai buna protectie. In afara radiatiei naturale, de origine telurica, solara si cosmica de riscurile de iradiere legate de instalatiile si de experimentele nucleare ci vile si militare, exista o iradiere legata de utilizarea medicala a radiatiilor ionizante.

Prevenire - In caz de accident nuclear sau de expunere la gaze continand izotopi radioactivi, cea mai buna de a administra cat mai devreme posibil iod neutru, care satureaza tiroida si impedica iodul radioactiv sa se fixeze in ea. Supraveghere - Persoanele expuse accidental sau profesional unei iradieri excesive trebuie sa fie indepartate fara intarziere, mai multi ani, de locul de expunere la iradieri. Daca exista contaminare, se intreprind masurile de decontaminare in blocul medical prevazut in acest scop. Apoi este practicat, chiar imediat un examen clinic si biologic, care este repetat dupa o perioada scurta si apoi dupa una mai lunga.