IMAGISTICA ABDOMINALĂ

•APARATUL DIGESTIV
• Imagistica tractului gastrointestinal a început cu
mai bine de un deceniu, folosind săruri de bismut
şi bariu. Tubul digestiv datorită lipsei de contrast
natural nu poate fi examinat fără ajutorul unor
substanţe de contrast, aer (radiotransparent) sau
substanţe chimice radioopace ( sulfat de bariu,
gastromiro, etc ). Din anii '70 au început să fie
folosite şi alte metode de diagnostic, precum
endoscopia, CT, IRM.
• Examenul clasic al tubului digestiv începe
cu examenul abdomenului pe gol. În primul
rând se urmăreşte prezenţa de aer sub
cupolele diafragmatice şi prezenţa de
nivele hidroaerice, cazuri în care se
contraindică administrarea de sulfat de
bariu.
Radiografie abdominala
AP- numeroase nivele
hidroaerice= ocluzie
 • Radiografie torace
incidenta AP- fracturi
arcuri costale
posterioare cu hemo-
pneumotorace drept si
pneumoperitoneu

bilateral.
• Faringele, esofagul, stomacul si duodenul se
examinează în acelaşi timp, constituind tractul
gastrointestinal superior. Se foloseşte tehnica
contrastului simplu şi a dublului contrast, în
ortostatism, decubituri laterale şi în poziţia
Trendelenburg.
• Solutia difera ca si vascozitate si cantitate in
functie de segmentul examinat ( pasta pentru
portiuni superioare si cantitate redusa, fluida
pentru stomac, duoden- 200 ml, irigografie- 1-1,5
l); sulfatul de bariu este insolubil, numar atomic
mare
= Examenul CT- nativ postcontrast po si iv;
-Pentru organe parenchimatoase, tub digestiv,
cavitate peritoneala, vase, ganglioni.
= Examen angio- vase abdominale
= Ecografie +/- contrast
= IRM- ficat, cai biliare, pancreas ( colangio-
pancreato-grafie- CPRM ), splina
• Faringe- elementele anatomice vizibile
sunt valeculele epiglotice, sinusurile
piriforme, toate acestea fiind simetrice
ca anatomie şi motilitate. In ultimul
timp examinarea clasica radiologica cu
contrast a pierdut teren in fata
examinarilor imagistice ( CT si IRM ) mai
ales in patologia tumorala
• Esofagul este o porţiune tubulară
care comunică prin joncţiunea eso-
gastrică (situata subdiafragmatic ) şi
orificiul cardia, cu stomacul.
Prezintă pliuri longitudinale regulate
şi o peristaltică ce împinge bolul
alimentar. Are în mod normal două
amprente, una superioară dată de
butonul aortei şi alta dată de bronşia
principală stângă.
• Stomacul are forma literei J, este situat în
stânga liniei mediane, are doua feţe
(anterioară şi posterioară), două margini sau
curburi ( mica si marea curbură ), şi două
porţiuni ( una verticală- fundul şi corpul
gastric-şi alta orizontală- antrul ).
• Duodenul comunică cu stomacul prin pilor, un
tub subţire de cca 5mm grosime şi lungime de
cca 1 cm. Are forma literei C, mai multe porţiuni
( bulb sau DI, DII, DIII ) iar de la nivelul unghiului
Treitz se continuă cu ansele jejunale;
corespondent stomacului are două feţe şi două
curburi.
• Bariu pasaj, stomac
opacifiat, bulb
duodenal, cadru
duodenal cu portiuni
(DI, DII, DIII, DIV ),
unghi Treitz ( jonctiune
duodeno- jejunala )
• Intestinul subţire- jejun şi ileon- se poate
examina ca un timp tardiv al examenului
tubului digestiv superior, sau sub forma de
enterocliză prin intubarea intestinului
subtire şi introducerea directă a substanţei
de contrast radioopace la acest nivel, sau
prin examinare retrogradă ( irigografie ).
• Intestinul gros are mai multe segmente:
cec, colon ascendent, transversal,
descendent, sigmoid şi rect şi se
examinează cel mai ades irigografic în
dublu sau simplu contrast, mai rar ca timp
terminal al tranzitului baritat per os.
• Alte metode de investigaţie sunt endoscopia,
care studiază direct aspectul mucoasei ,
putându-se şi recolta fragmente de ţesut.
• CT permite studiul organelor cavitare şi a celor
parenchimatoase intraabdominale, poate
evidenţia afecţiuni ale mucoasei (ulcere sau mici
neoplasme ), procese neoplazice , îngroşări ale
pereţilor, procese extrinseci tubului digestiv,
poate realiza stadializarea neoplasmelor, evalua
recurenţele, metastazele hepatice sau
ganglionare.
• Ecografia este utilă în examinarea organelor
tubulare şi în special a celor parenchimatoase
abdominale iar prin ecografia endoluminală
poate evidenţia direct procesele neoplazice
colorectale.
• IRM este cea mai nouă metodă introdusă în
examinarea tractului digestiv şi permite în
plus evidenţierea circulaţiei la nivel de
organe.
PREGĂTIREA PACIENTULUI

• Acest capitol este foarte important în examinarea

tractului digestiv. Pacientul trebuie să fie
examinat după un post alimentar de 12 ore, iar
pentru colon se impune clisma evacuatorie după
dietă hidrică de minim 24 ore.
PATOLOGIE FARINGIANĂ

• Deşi chiar şi examenul clasic cu pastă baritată

poate evidenţia defecte de umplere,
neregularităţi de contur, asimetrie de formă sau
tranzit la nivel de valecule şi sinusuri piriforme,
toate acestea putând reprezenta un proces
proliferativ malign local, examenul CT şi eventual
IRM constituie examinările cele mai adecvate în
studiul patologiei faringiene, acestea fiind
capabile de a identifica tumora, extensia ei locală
şi adenopatiile de însoţire.
• Examinare cu substanta de
contrast tub digestiv
superior cu esofag
neomogen, cu formatiune
endoluminala vegetanta cu
contur neregulat, cu fistula
eso-traheala cu
extravazarea contrastului in
trahee si bronsii principale
 PATOLOGIE ESOFAGIANA
• Atrezia esofagiană- atrage atenţia prin lipsa aerării
abdomenului în primele ore după naştere, lipsa
eliminării de meconiu, imposibilitatea alimentării cu
scădere în greutate iar la administrarea substanţei
de contrast hidrosolubile terminarea cel mai
frecvent în deget de mănuşă a porţiunii superioare a
esofagului. În cazul prezenţei de aer intraintestinal
trebuie căutată fistula eso- traheală sau bronşică
prezentă la nivelul esofagului distal.
Examinare esofag cu contrast
hidrosolubil administrat pe
sonda nazo-gastrica ( capat
distal al sondei oprit la nivel de
esofag superior )
!!!!! Aer la nivel gastric = exista
fistula portiune inferioara
esofag- arbore traheo-bronsic
Inflamatia- esofagita
• Coroziva prin RGE- ingrosare pliuri, eroziuni de
mucoasa reprezente prin mici imagini de aditie
• Postingestie substante ( acizi sau baze )- urmarire in
evolutie
• Stenoza după ingestia de substanţe
caustice apare în jumătatea inferioară a
esofagului, este axială, filiformă, cu contur
neregulat iniţial, cu dilatare supraiacentă.
• Diverticulii esofagieni- se prezintă ca imagini
radioopace de adiţie cu contur net,
dimensiuni, forme si localizări diferite. Forma
variază în funcţie de mecanismul de
producere ( rotunzi- de pulsiune, şi
triunghiulari- de tracţiune ).
- O formă particulară îl reprezintă diverticulul
Zenker situat în porţiunea superioară a
esofagului, pe peretele posterior al acestuia,
de dimensiuni mari.
• Esofag baritat cu
imagine aditionala
radioopaca pe
conturul stang, net
conturata= diverticul
Radiografie AP si LL dr esofag incipient cu substanta de contrast
radioopaca cu diverticul Zenker
• Corpii străini ingeraţi se pot evidenţia dacă
sunt radioopaci, cei radiotransparenţi se
identifica la ingestia de pâine imbibată cu
sulfat de bariu.
• Acalazia reprezintă lipsa
relaxării cardiei cu lipsa
peristalticii în porţiunea
inferioară a esofagului,
urmată în timp de apariţia
megaesofagului.
• Chalazia reprezintă insuficienţa cardiei cu
reflux gastro- esofagian
• Sclerodermia cu localizare esofagiană apare
ca un esofag neted, fără evidenţierea
pliurilor mucoasei, rigid, fără aderarea
substanţei de contrast la perete.
• Carcinomul se prezintă ca o stenoză de
obicei excentrică, neregulată, focală, uneori
multiplă, cu pliurile mucoasei neregulate,
formaţiuni polipoide intraluminale,
neînsoţită de dilatare supraiacentă.
Examenul CT determină stadializarea
cancerului prin evidenţierea invaziei locale
şi a metastazelor la distanţă precum şi
monitorizarea răspunsului la chimio- sau
radioterapie. Diagnosticul cert este
endoscopic
Examen cu substanta de
contrast esofag- esofag
stenozat cu aspect
neregulat in 1/3 mijlocie-
stenoza maligna
Examen cu substanta de
contrast al esofagului –
esofag calibru normal, cu
extravazarea substantei in
bronsia principala dreapta
= fistula probabil maligna
PATOLOGIA STOMACULUI
• Hernia hiatală constă în deplasarea unei porţiuni
gastrice supradiafragmatic prin hiatusul esofagian.
Mecanismul de producere deci şi aspectul
radiologic diferă: prin alunecare- porţiunea
gastrică alunecă supradiafragmatic împreună cu
cardia, rezultatul la examenul baritat fiind un
esofag cudat, serpiginos, cardia şi o porţiune
gastrică intratoracice, stomac in clepsidra;
• prin rostogolire- cardia rămâne subdiafragmatic,
doar o porţiune gastrică ( cel mai ades din marea
curbură ) fiind intratoracic, la examenul baritat
esofagul este de aspect normal;

• Diagnosticul se pune deja în cadrul radiografiei

toracice în incidenţă PA prin evidenţierea unei
imagini hidroaerice supradiafragmatice, iar
examenul baritat aduce confirmarea precum şi
precizarea mecanismului de producere
• Eventraţia diafragmatică se
diagnostichează doar radiologic, şi constă în
ascensionarea stomacului care se mulează
cu marea curbură sub diafragm, cu
păstrarea poziţiei cardiei.
• Volvusul gastric reprezintă torsiunea
stomacului sau a unei porţiuni din acesta în
jurul axului longitudinal sau a celui
transversal gastric.
• Ulcerul gastric prezintă semne directe şi indirecte.
Semnele directe sunt nişa, respectiv ulceraţia
peretelui care la examinarea din faţă apare ca o
imagine radioopacă rotundă sau ovalară
înconjurată de un halou radiotransparent
reprezentat de edem, şi pliuri ale mucoasei ce
converg spre ea.
• Cel mai adesea nişa este localizată pe mica
curbură gastrică, are dimensiuni diferite, şi poate
fi omogenă sau cu aspect de stratificare în cazul
nişelor de mari dimensiuni.
• Văzută din profil nişa iese din conturul gastric, are
la bază un inel transparent ( halou inflamator ), o
linie subţire radiotransparentă- linia Hampton-
element de benignitate, reprezentată de mucoasa
sănătoasă din vecinătatea nişei.
• Există şi posibilitatea de a nu putea evidenţia o nişă,
aceasta fiind situaţia nişelor mici, a celor cu edem
marcat perinişic a celor care conţin resturi
alimentare, sânge, mucus, sau a celor de mici
dimensiuni care nu determină atragerea pliurilor
mucoasei.
• În cazul evidenţierii mai multor nişe concomitent
trebuie avut în vedere sindromul Zollinger- Ellison.
Bariu-pasaj cu nisa
benigna ( ulcer ) la nivel
de mica curbura
• Pe lângă nişă tot ca semne directe întâlnim
rigiditatea segmentară gastrică, retracţia micii
curburi şi stomacul bilocular. Semne indirecte
sunt modificarea pliurilor gastrice , modificări ale
peristaltismului în sensul accentuării mişcărilor
peristaltice, hipersecreţia şi hipertonia gastrică,
tulburări în evacuarea conţinutului gastric şi
incizură pe curbura mare .
• Tumorile benigne gastrice sunt rare,
evidenţiate ca imagini lacunare sau defecte
de umplere cu contur net, forme şi
dimensiuni diferite, fără expresie asupra
pliurilor mucoasei. Examenul baritat nu
poate preciza natura histologică a
formaţiunilor respective.
• Adenocarcinomul include forme ulcerative,
polipoide sau nodulare precum şi procese
infiltrative difuze ( schirul gastric ). Localizarea
predilectă este regiunea antropilorică, urmată
de polul superior (importantă examinarea în
poziţia Trendelenburg ) şi doar într-o mică
măsură de porţiunea corpului gastric.
Bariu pasaj cu portiune
antrala gastrica cu aspect de
stenoza neregulata, cu tranzit
incetinit, cu staza cu tripla
stratificare a continutului
(contrast – lichid gastric-
aer )
• Aspectul radiologic diferă în funcţie de stadiul
de descoperire: iniţial se poate evidenţia doar o
redoare localizată, comparată de cele mai
multe ori cu o scândură ce pluteşte pe apă,
pliuri îngroşate convergente, neregulate, ce se
termină brusc, ca amputate, localizarea este la
nivel de fund gastric, antru, mare curbura.
• Cancerul vegetant se caracterizează prin prezenţa
unei lacune ( defect de umplere cu substanţă de
contrast a lumenului gastric ) de dimensiuni
diferite, contur boselat, cu semitonuri, iar la
periferie se evidenţiază pinteni maligni; pliurile
mucoasei adiacente apar îngroşate, rigide.
• Când apare nişa malignă aceasta are formă
rotundă, ovalară sau neregulată, nu iese din
conturul gastric, pliurile mucoasei se termină
brusc la distanţă fără a fi atrase spre nişă, haloul
radiotransparent este neregulat, marginile nişei
sunt abrupte.
Examen cu substanta de
contrast a stomacului, cu
formatiune vegetanta
(lacuna ) in portiunea
antrala, contur neregulat,
cu semitonuri
PATOLOGIA DUODENULUI

• Ulcerul duodenal, respectiv bulbar, prezintă

caracterele descrise la ulcerul gastric.
• De remarcat că după vindecare examenul
radiologic evidenţiază modificările cronice ale
bulbului duodenal care apare deformat în ciocan,
în treflă, cu aspect tubular.
Seriografie cu contrast pentru bulbul duodenal- nisa benigna
bulbara ( ulcer)
Seriografie cu contrast
pentru bulbul duodenal =
Ulcer bulbar
• Duodenul inversat- radiologic apare ca o
imagine în oglindă a normalului.
• Diverticulul duodenal prezintă caracterele
descrise la esofag.
• Stenoza hipertrofică de pilor se manifestă la
nou- născut ca imagine dublă hidro-aerică, cu un
canal piloric îngust, cu protruzia mucoasei în baza
bulbului duodenal aspect similar cifrei 3 inversat;
examenul ecografic evidenţiază la nivel piloric a
unei imagini parenchimatoase ovalare.
 PATOLOGIA INTESTINULUI
SUBŢIRE

• Atreziile intestinale se manifestă încă de la

naştere.
• Mezenter comun- intestin subtire in
hemiabdomenul drept, colonul in
hemiabdomenul stang
• Diverticulul Meckel este asimptomatic fiind
o descoperire întâmplătoare ca un defect
de umplere sacular pe marginea
antimezenterică a intestinului, mimând un
proces neoplazic.
• Boala Crohn reprezintă o afecţiune inflamatorie cu
localizare mai frecventă la nivelul intestinului subţire şi a
regiunii ileo-cecale caracterizată prin stenoze şi ulceraţii
serpiginoase înconjurate de edem, care pot asocia chiar
fistule; se mai poate întâlni îngroşarea pliurilor mucoasei
intestinale, modificări de tip polipoid la nivelul ileonului
terminal sau pseudodiverticuli, modificări evidenţiate şi la
examenul CT aspectul fiind asemanat cu “ pietre de
pavaj”.
• Tumori intestin subtire-

- Benigne: polipi, lipoame, evidentiati de

obicei cand produc complicatii

- Maligne: adenocarcinoame, limfom

• Ocluzia- multiple nivele hidroaerice în
porţiunea mijlocie a abdomenului, cu
evidenţierea valvulelor conivente.
INTESTINUL GROS
• Anomalii de poziţie- ptoza, cecul pelvian, cecul sus
situat, sindromul Chilaiditi ( interpunerea
colonului între ficat şi hemidiafragmul drept),
mezenterul comun, anomalii de calibru şi
lungime- dolicocolon, megacolon.
• Megacolonul congenital ( boala
Hirschprung- constă în lipsa plexurilor
Messner şi Auerbach cu atonie locală ) sau
dobândit, consecinţa constipaţiei habituale
se caracterizează printr-un calibru exagerat
al colonului; dolicocolonul reprezintă a
anomalie de lungime a colonului.
• Diverticulii- reprezintă hernierea mucoasei
şi a stratului muscular prin peretele
intestinal, rezultând imagini de adiţie
radioopace cu contur net sau şters
(diverticulita ), de dimensiuni şi localizări
variate.
Irigografie :
diverticuli la nivel
de colon descendent
si sigmoid
• Infarctul intestino- mezenteric se manifestă
la examenul baritat ca o distensie aerică,
segmentul interesat este şi rigid, cu contur
crenelat şi cu pliuri îngroşate, complet
imobil; aspectul CT include evidenţierea
embolului de la nivelul arterei mezenterice
superioare, îngroşarea peretelui, ileus
paralitic.
• Polipii apar ca şi imagini lacunare cu contur net
cu localizări variate; deoarece prezintă risc
crescut de malignizare se preferă excizia lor.
• Pot sa apara in sindroame asociind si alte
patologii: sindromul Gardner (asociaza
osteoame, fibroame, lipoame, chiste
eidermoide), sindrom Peutz-Jeghers
(hipermelanocitoza epidermica periorificiala),
sdr Turcot ( asociaza tumori cerebrale-
glioblastom, meduloblastom )
• Polipoza familiala poate asocia cancere gastrice,
intestin subtire, pancreas, arbore biliar.
• Cancerul de colon include forma polipoidă
(care se prezintă cu aceleaşi caractere ca şi
cancerul vegetant gastric) şi cea stenozantă
(aspect în cotor de măr cu dilatare
suprastenotică comparată cu pantalonul de
golf ).
Diagnosticul se poate pune cu ajutorul
irigografiei, ecografiei, examenului CT şi IRM.
Irigografie cu formatiune vegetanta cu stenoza excentrica la nivel de
portiune incipienta sigmoid, contur neregulat, cu semitonuri
Stenoza maligna la nivel de jonctiune colon descendent-sigmoid
PATOLOGIE PERITONEALĂ

• Pneumoperitoneul- cel mai ades este consecinţa

efracţiei unui organ cavitar, apare sub forma unor
semilune radiotransparente subdiafragmatice uni-
sau bilateral în ortostatism, iar la examenul CT
prezenţa de aer intraperitoneal.
• Abcesul intraabdominal şi febra de
etiologie neprecizată- se urmăreşte
prezenţa de aer extraluminal asociat cu
colecţie lichidiană prin examinare CT.
 Pregatire examinare CT
 Nu ingera alimente in dimineata examinarii (cu 4-6 ore inainte de examinare)
 Se poate administra medicatia po
 Examinarea stomac, pancreas
– Nu ingera solide cu 1 seara inainte
– Distensie optima cu scobutil / glucagon + contrast negativ
 Enteroclisis CT - nu ingera solide cu 24 h inainte + 3l lichide + laxative
 Colonografie CT
– nu ingera solide cu 48 h inainte + 3l lichide + laxative sau
– Pregatirea colonului cu clisme sau solutii ingerate ca pentru clisma Ba