este o porţiune tubulară care comunică prin joncţiunea eso- gastrică (situata

IMAGISTICA ABDOMINALĂ ESOFAGUL

subdiafragmatic ) şi orificiul cardia, cu stomacul. Prezintă pliuri longitudinale regulate şi o
peristaltică ce împinge bolul alimentar. Are în mod normal două amprente, una superioară
dată de butonul aortei şi alta dată de bronşia principală stângă.
Imagistica tractului gastrointestinal a început cu mai bine de un deceniu, folosind săruri de
bismut şi bariu. Tubul digestiv datorită lipsei de contrast natural nu poate fi examinat fără
ajutorul unor substanţe de contrast, aer (radiotransparent) sau substanţe chimice radioopace (
sulfat de bariu, gastromiro, etc ). Din anii '70 au început să fie folosite şi alte metode de
diagnostic, precum endoscopia, CT, IRM.

Examenul clasic al tubului digestiv începe cu examenul abdomenului pe gol. În primul rând
se urmăreşte prezenţa de aer sub cupolele diafragmatice şi prezenţa de nivele hidroaerice,
cazuri în care se contraindică administrarea de sulfat de bariu

Duodenul comunică cu stomacul prin pilor, un tub subţire de cca 5mm grosime şi lungime de
cca 1 cm. Are forma literei C, mai multe porţiuni ( bulb sau DI, DII, DIII ) iar de la nivelul
unghiului Treitz se continuă cu ansele jejunale; corespondent stomacului are două feţe şi
două curburi

Faringele, esofagul, stomacul si duodenul se examinează în acelaşi timp, constituind tractul

gastrointestinal superior. Se foloseşte tehnica contrastului simplu şi a dublului contrast, în
ortostatism precum şi în decubit lateral şi în poziţia Trendelenburg.

Solutia difera ca si vascozitate si cantitate in functie de segmentul examinat ( pasta pentru

portiuni superioare si cantitate redusa- 200 ml, fluida pentru stomac, duoden- 200 ml,
irigografie1-1,5 l); sulfatul de bariu este insolubil, nr atomic mare

Examenul CT- nativ postcontrast po si iv; -Pentru organe parenchimatoase, tub digestiv,
cavitate peritoneala, vase, ganglioni. Examen angio- vase abdominale Ecografie +/- contrast
IRM- ficat, cai biliare, pancreas ( colangio-pancreatografie- CPRM ), splina

Faringe- elementele anatomice vizibile sunt valeculele epiglotice, sinusurile piriforme, toate
acestea fiind simetrice ca anatomie şi motilitate. In ultimul timp examinarea clasica
radiologica cu contrast a pierdut teren in fata examinarilor imagistice ( CT si IRM ) mai ales
in patologia tumorala
Intestinul subţire- jejun şi ileon- se poate examina ca un timp tardiv al examenului tubului
digestiv superior, sau sub forma de enterocliză prin intubarea intestinului subtire şi
introducerea directă a substanţei de contrast radioopace la acest nivel, sau prin examinare
retrogradă ( irigografie ).
Intestinul gros are mai multe segmente: cec, colon ascendent, transversal, descendent,
sigmoid şi rect şi se examinează cel mai ades irigografic în dublu sau simplu contrast, mai rar
ca timp terminal al tranzitului baritat per os.
Alte metode de investigaţie sunt:
 endoscopia, care studiază direct aspectul mucoasei , putându-se şi recolta fragmente
de ţesut.
 CT permite studiul organelor cavitare şi a celor parenchimatoase intraabdominale,
poate evidenţia afecţiuni ale mucoasei (ulcere sau mici neoplasme ), procese
neoplazice , îngroşări ale pereţilor, procese extrinseci tubului digestiv, poate realiza
stadializarea neoplasmelor, evalua recurenţele, metastazele hepatice sau ganglionare
 Ecografia este utilă în examinarea organelor tubulare şi în special a celor
parenchimatoase abdominale iar prin ecografia endoluminală poate evidenţia direct
procesele neoplazice colorectale.
 IRM este cea mai nouă metodă introdusă în examinarea tractului digestiv şi permite
în plus evidenţierea circulaţiei la nivel de organe
PREGĂTIREA PACIENTULUI
 Acest capitol este foarte important în examinarea tractului digestiv. Pacientul trebuie
să fie examinat după un post alimentar de 12 ore, iar pentru colon se impune clisma
evacuatorie după dietă hidrică de minim 24 ore
PATOLOGIE FARINGIANĂ
Deşi chiar şi examenul clasic cu pastă baritată poate evidenţia defecte de umplere,
neregularităţi de contur, asimetrie de formă sau tranzit la nivel de valecule şi sinusuri
piriforme, toate acestea putând reprezenta un proces proliferativ malign local, examenul CT
şi eventual IRM constituie examinările cele mai adecvate în studiul patologiei faringiene,
acestea fiind capabile de a identifica tumora, extensia ei locală şi adenopatiile de însoţire.
PATOLOGIE ESOFAGIANA
Atrezia esofagiană- atrage atenţia prin lipsa aerării abdomenului în primele ore după naştere,
lipsa eliminării de meconiu, imposibilitatea alimentării cu scădere în greutate iar la
administrarea substanţei de contrast hidrosolubile terminarea cel mai frecvent în deget de
mănuşă a porţiunii superioare a esofagului. În cazul prezenţei de aer intraintestinal trebuie
căutată fistula eso- traheală sau bronşică prezentă la nivelul esofagului distal.
  Corpii străini ingeraţi se pot evidenţia dacă sunt radioopaci, cei radiotransparenţi se
identifica la ingestia de pâine imbibată cu sulfat de bariu.
 Acalazia reprezintă lipsa relaxării cardiei cu lipsa peristalticii în porţiunea inferioară a
esofagului, urmată în timp de apariţia megaesofagului
 Chalazia reprezintă insuficienţa cardiei cu reflux gastro- esofagian
 Sclerodermia cu localizare esofagiană apare ca un esofag neted, fără evidenţierea
pliurilor mucoasei, rigid, fără aderarea substanţei de contrast la perete
 Carcinomul se prezintă ca o stenoză de obicei excentrică, neregulată, focală, uneori
 Inflamatia- esofagita multiplă, cu pliurile mucoasei neregulate, formaţiuni polipoide intraluminale,
- Coroziva prin RGE- ingrosare pliuri, eroziuni de mucoasa reprezente prin mici neînsoţită de dilatare supraiacentă. Examenul CT determină stadializarea cancerului
imagini de aditie prin evidenţierea invaziei locale şi a metastazelor la distanţă precum şi monitorizarea
- Postingestie substante ( acizi sau baze )- urmarire in evolutie răspunsului la chimio- sau radioterapie. Diagnosticul cert este endoscopic

 Stenoza după ingestia de substanţe caustice apare în jumătatea inferioară a esofagului,

este axială, filiformă, cu contur neregulat iniţial, cu dilatare supraiacentă.
 Diverticulii esofagieni- se prezintă ca imagini radioopace de adiţie cu contur net,
dimensiuni, forme si localizări diferite. Forma variază în funcţie de mecanismul de
producere ( rotunzi- de pulsiune, şi triunghiulari- de tracţiune ). O formă particulară îl
reprezintă diverticulul Zenker situat în porţiunea superioară a esofagului, pe peretele
posterior al acestuia, de dimensiuni mari
PATOLOGIA STOMACULUI Eventraţia diafragmatică se diagnostichează doar radiologic, şi constă în ascensionarea
stomacului care se mulează cu marea curbură sub diafragm, cu păstrarea poziţiei cardiei.
Hernia hiatală

- constă în deplasarea unei porţiuni gastrice supradiafragmatic prin hiatusul esofagian.

- Mecanismul de producere deci şi aspectul radiologic diferă:
1. prin alunecare- porţiunea gastrică alunecă supradiafragmatic împreună cu
cardia, rezultatul la examenul baritat fiind un esofag cudat, serpiginos,
cardia şi o porţiune gastrică intratoracice, stomac in clepsidra;

Volvusul gastric reprezintă torsiunea stomacului sau a unei porţiuni din acesta în jurul axului
longitudinal sau a celui transversal gastric.

Ulcerul gastric prezintă semne directe şi indirecte.

 Semnele directe sunt:

2. prin rostogolire- cardia rămâne subdiafragmatic, doar o porţiune gastrică (
cel mai ades din marea curbură ) fiind intratoracic, la examenul baritat
esofagul este de aspect normal;
- Diagnosticul se pune deja în cadrul radiografiei toracice în incidenţă PA prin
evidenţierea unei imagini hidroaerice supradiafragmatice, iar examenul baritat aduce
confirmarea precum şi precizarea mecanismului de producere
- 1. nişa, respectiv ulceraţia peretelui care la examinarea din faţă apare ca o
imagine radioopacă rotundă sau ovalară înconjurată de un halou radiotransparent
reprezentat de edem, şi pliuri ale mucoasei ce converg spre ea.
- Cel mai adesea nişa este localizată pe mica curbură gastrică, are dimensiuni
diferite, şi poate fi omogenă sau cu aspect de stratificare în cazul nişelor de mari
dimensiuni.
- Văzută din profil nişa iese din conturul gastric, are la bază un inel transparent (
halou inflamator ), o linie subţire radiotransparentă- linia Hamptonelement de
benignitate, reprezentată de mucoasa sănătoasă din vecinătatea nişei.
- Există şi posibilitatea de a nu putea evidenţia o nişă, aceasta fiind situaţia nişelor
mici, a celor cu edem marcat perinişic a celor care conţin resturi alimentare,
sânge, mucus, sau a celor de mici dimensiuni care nu determină atragerea pliurilor
mucoasei.
- În cazul evidenţierii mai multor nişe concomitent trebuie avut în vedere sindromul
Zollinger- Ellison
Pe lângă nişă tot ca semne directe întâlnim rigiditatea segmentară gastrică, retracţia micii
curburi şi stomacul bilocular.

Semne indirecte sunt:

- modificarea pliurilor gastrice , modificări ale peristaltismului în sensul accentuării

mişcărilor peristaltice, hipersecreţia şi hipertonia gastrică, tulburări în evacuarea
conţinutului gastric şi incizură pe curbura mare .

Tumorile benigne gastrice sunt rare, evidenţiate ca imagini lacunare sau defecte de umplere
cu contur net, forme şi dimensiuni diferite, fără expresie asupra pliurilor mucoasei. Examenul
baritat nu poate preciza natura histologică a formaţiunilor respective.

Adenocarcinomul include forme ulcerative, polipoide sau nodulare precum şi procese

infiltrative difuze ( schirul gastric ).

- Localizarea predilectă este regiunea antropilorică, urmată de polul superior

(importantă examinarea în poziţia Trendelenburg ) şi doar într-o mică măsură de
porţiunea corpului gastric
PATOLOGIA DUODENULUI
Ulcerul duodenal, respectiv bulbar, prezintă caracterele descrise la ulcerul gastric.

De remarcat că după vindecare examenul radiologic evidenţiază modificările cronice ale

bulbului duodenal care apare deformat în ciocan, în treflă, cu aspect tubular.

Aspectul radiologic diferă în funcţie de stadiul de descoperire: iniţial se poate evidenţia doar
o redoare localizată, comparată de cele mai multe ori cu o scândură ce pluteşte pe apă, pliuri
îngroşate convergente, neregulate, ce se termină brusc, ca amputate, localizarea este la nivel
de fund gastric, antru, mare curbura.

Cancerul vegetant se caracterizează prin prezenţa unei lacune ( defect de umplere cu

substanţă de contrast a lumenului gastric ) de dimensiuni diferite, contur boselat, cu
semitonuri, iar la periferie se evidenţiază pinteni maligni; pliurile mucoasei adiacente apar
îngroşate, rigide.

Când apare nişa malignă aceasta are formă rotundă, ovalară sau neregulată, nu iese din
conturul gastric, pliurile mucoasei se termină brusc la distanţă fără a fi atrase spre nişă, haloul
radiotransparent este neregulat, marginile nişei sunt abrupte.
 INTESTINUL GROS

Diverticulul duodenal prezintă caracterele descrise la esofag.
Stenoza hipertrofică de pilor se manifestă la nou- născut ca imagine dublă hidro-aerică, cu
un canal piloric îngust, cu protruzia mucoasei în baza bulbului duodenal aspect similar cifrei
3 inversat; examenul ecografic evidenţiază la nivel piloric a unei imagini parenchimatoase
ovalare
Anomalii de poziţie- ptoza, cecul pelvian, cecul sus situat, sindromul Chilaiditi ( interpunerea
colonului între ficat şi hemidiafragmul drept), mezenterul comun, anomalii de calibru şi
lungime- dolicocolon, megacolon
Megacolonul congenital ( boala Hirschprung- constă în lipsa plexurilor Messner şi Auerbach
cu atonie locală ) sau dobândit, consecinţa constipaţiei habituale se caracterizează printr-un
calibru exagerat al colonului; dolicocolonul reprezintă a anomalie de lungime a colonului

Diverticulii- reprezintă hernierea mucoasei şi a stratului muscular prin peretele intestinal,

PATOLOGIA INTESTINULUI SUBŢIRE rezultând imagini de adiţie radioopace cu contur net sau şters (diverticulita ), de dimensiuni şi
localizări variate
Atreziile intestinale se manifestă încă de la naştere.

Mezenter comun- intestin subtire in hemiabdomenul drept, colonul in hemiabdomenul stang

Boala Crohn reprezintă o afecţiune inflamatorie cu localizare mai frecventă la nivelul

intestinului subţire şi a regiunii ileocecale caracterizată prin stenoze şi ulceraţii serpiginoase
înconjurate de edem, care pot asocia chiar fistule; se mai poate întâlni îngroşarea pliurilor
mucoasei intestinale, modificări de tip polipoid la nivelul ileonului terminal sau
pseudodiverticuli, modificări evidenţiate şi la examenul CT aspectul fiind asemanat cu “
pietre de pavaj”.

Tumori intestin subtire

- Benigne: polipi, lipoame, evidentiati de obicei cand produc complicatii

- Maligne: adenocarcinoame, limfom

Ocluzia- multiple nivele hidroaerice în porţiunea mijlocie a abdomenului, cu evidenţierea

valvulelor conivente
Infarctul intestino- mezenteric se manifestă la examenul baritat ca o distensie aerică,
segmentul interesat este şi rigid, cu contur crenelat şi cu pliuri îngroşate, complet imobil;
aspectul CT include evidenţierea embolului de la nivelul arterei mezenterice superioare,
îngroşarea peretelui, ileus paralitic.
PATOLOGIE PERITONEALĂ
Pneumoperitoneul- cel mai ades este consecinţa efracţiei unui organ cavitar, apare sub forma
unor semilune radiotransparente subdiafragmatice uni sau bilateral în ortostatism, iar la
examenul CT prezenţa de aer intraperitoneal.

Polipii apar ca şi imagini lacunare cu contur net cu localizări variate; deoarece prezintă risc
crescut de malignizare se preferă excizia lor. • Pot sa apara in sindroame asociind si alte
patologii: sindromul Gardner (asociaza osteoame, fibroame, lipoame, chiste eidermoide),
sindrom Peutz-Jeghers (hipermelanocitoza epidermica periorificiala), sdr Turcot ( asociaza
tumori cerebraleglioblastom, meduloblastom ) • Polipoza familiala poate asocia cancere
gastrice, intestin subtire, pancreas, arbore biliar.

Cancerul de colon include forma polipoidă (care se prezintă cu aceleaşi caractere ca şi

cancerul vegetant gastric) şi cea stenozantă (aspect în cotor de măr cu dilatare suprastenotică
comparată cu pantalonul de golf ). Diagnosticul se poate pune cu ajutorul irigografiei,
ecografiei, examenului CT şi IRM

Abcesul intraabdominal şi febra de etiologie neprecizată- se urmăreşte prezenţa de aer

extraluminal asociat cu colecţie lichidiană prin examinare CT

Pregatire examinare CT

- Nu ingera alimente in dimineata examinarii (cu 4-6 ore inainte de examinare)

- Se poate administra medicatia po
- Examinarea stomac, pancreas – Nu ingera solide cu 1 seara inainte – Distensie optima
cu scobutil / glucagon + contrast negativ
- Enteroclisis CT - nu ingera solide cu 24 h inainte + 3l lichide + laxative
- Colonografie CT – nu ingera solide cu 48 h inainte + 3l lichide + laxative sau
- Pregatirea colonului cu clisme sau solutii ingerate ca pentru clisma Ba
 GLANDE ANEXE TUBULUI DIGESTIV
- Ultrasonografia reprezinta principala metoda de examinare in cazul ficatului, VB si
cai biliare, pancreas.
- Alta metoda imagistica de examinare a organelor parenchimatoase intraabdominale o
reprezinta examenul CT
- IRM permite examinarea organelor solide anexe tubului digestive
TEHNICA EXAMINARE ECOGRAFICA ORGANE ABDOMINALE
HEPATITE
 Acuta: Inflamatie ficat=>aspect normal/ acumulare fluid=>dimensiuni crescute,
ecogenitate scazuta ( mai hipoecogen ), pereti colecist cu aspect ingrosat, dedublat,+/-
splenomegalie, adenopatii hilare hepatice
 Cronica: evolutie lunga (> 6 luni ); aspect necaracteristic, ficat neomogen, adenopatii
hil hepatic, steatoza hepatica, splenomegalie
Steatoza ( incarcare grasa ): ficat hiperecogen ( mai alb ), omogen sau parcelar, cu
atenuarea posterioara a fasciculului de US, stergere pereti vase portale

- A jeune Ficat de staza- aspect asemanator cu cel din hepatita acuta ( dimensiuni mari,
- Decubit dorsal hipoecogenitate ) cu dilatare VCI si vene hepatice, ascita, colectie pleurala, pericardica
- Dupa aplicare gel pe tegument
CIROZA
- Traductoare 2-5 MHz
- Mai multe incidente: subcostal paralele cu rebordul, intercostale, sagitale, frontale - Contur neregulat ficat, structura neomogena, ascita (colectie transsonica in spatiile
TEHNICA EXAMINARE IMAGISTICA ( CT, IRM) declive intraabdominale: perihepatic, spatiul Morrison, fund de sac Douglas,
perisplenic), splenomegalie, dilatare vena porta si tributare, circulatie colaterala (
 A jeune sunturi venoase, varice esofagiene si perigastrice, dilatatii vase splenice,
 Decubit dorsal repermeabilizare V ombilicala); IRM noduli regenerare siderotici hiposemnal T2,
 Analize ( creatinina, uree ), lipomatosi hipersemnal T1;
 anamneza alergii, intolerante, boli ce contraindica administrare de contrast iv - Ingrosare si aspect de dedublare perete VB

HEPATOPATII FOCALE
FICAT
Ecografic:

- Margini nete
- Unghiuri ascutite
- Structura omogena fin granulara, ecogenitate ( gradul de griuri ) mai redusa decat
pancreasul si corticala renala, mai redusa decat corticala renala
- CT : structura omogena, hipodensa;
HFN ( hiperplazie focala nodulara ): cicatrice fibroasa central hiperecogena, cu vase
dispuse radiar in aspect de spite de roata; CT masa hipercaptanta in faza arteriala cu spalare Pancreatita = inflamatia pancreasului,
portal, ramanand tardiv cicatricea hipercaptanta; cicatrice hiposemnal T1 si hipersemnal T2
- Acuta / cronica,
Adenom: femei, anticonceptionale, hipo hiperecogena cu captare neomogena de contrast;
- simptomatologie de la usoara pana la severa.
Hepatocarcinom (HCC ): nodul hipohiperecogen, +/- halou, heterogen cu wash-out la
adminstrare contrast, tromboza vena porta cu captare contrast la nivel de tromb; metastaze Cauza- cea mai frecventa boala tract biliar si consumul de alcool.
pulmonar, glande suprarenale, os, ganglioni;

Colangiocarcinom: periferic, hilar ( tu Klatskin) sau de coledoc;

 dimensiuni crescute global sau segmentar,
Metastaze: aspect diferit pana la cocarda; vascularizate redusa ( exceptie tumori
neuroendocrine ),+/- spalare rapida  pancreas mai globulos,

 contur neregulat prin leziuni focale si sters prin infiltrare

 structura neomogena/ omogena,

PANCREAS
 dilatare duct Wirsung,
Anatomie:
 alterare aspect structuri peripancreatice ( colectii, necroze grasime- hipoecogenitati ),
- corn, virgula cu ax lung transversal ascendent,
- cap, istm, corp, coada,  ecogenitate redusa prin edem ( !!!! hiperecogenitati pot reprezenta necroze, hemoragii ),
- situate posterior, retroperitoneal, anterior de vasele mari;
- 3 / 2 / 2 / 2,5 cm;  ascita, colectie pleurala stg, lichid retroperitoneal, pseudochiste,
- vena splenica reper posterior;  aspect variabile in timp.
PANCREATITA CRONICA = repetari de episoade acute, cu distrugeri si fibroze TUMORI CHISTICE
parenchim pancreatic.
 Chistadenom microchistic= benign, femeie varstnica, tu hiperdensa (microchiste)
 contur neregulat,  Chistadenocarcinom mucinous= malign, aspect multichistic, cu pereti grosi si
 delimitare imprecisa, vegetatii interne
 ascita
 de obicei dimensiuni reduse global sau focal
 structura neomogena, cu calcificari/ litiaza TUMORI ENDOCRINE • mici, nete, hipoecogene: insulinom ( unica ), gastrinom (
multiple)

Dilatare duct Wirsung METASTAZE: • limfom, • melanom, • carcinom ovarian

- de obicei neregulata
- Tromboze vasculare ( VS )
VEZICULA BILIARA, CAI BILIARE
- Complicatii- DZ, pseudochist, tromboza porta sau V splenica
ECOGRAFIA

- metoda indispensabila pentru examinare VB

Pseudochiste
- Prima metoda de explorare in caz de
 colectie rotund-ovoida, dimensiuni pana la 15 cm, peripancreatic sau la distanta, - suspiciune de litiaza biliara
continut transonic/ depozit decliv/ hipoecogen/ septe, cu amplificare posterioara, - icter,
delimitare neta; - dureri hipocondru drept
 de verificat la 6 saptamani pentru hemoragie, suprainfectie, ruptura, disparitie;
PREGATIRE
 dg cert=punctie
 A jeune
 3,5 MHz, convex
TUMORI PANCREATICE Dg dificil;  Pozitie- decubit dorsal/ lateral stg/ ortostatism
 Sectiuni- epigastru, hipocondrul dr; ax scurt / lung
ADENOCARCINOM ( EXOCRINA )  Optimizare ( inspir profund blocat, spatii ic, decubit lateral stg, postingestie apa, post
administrare colecistokinetic )
- Cea mai frecventa
- Hipoecogena CT+ COLANGIO-CT IRM SI CPRM ( colangiopancreatografie prin rezonanta magnetica
- Delimitare neta/ stearsa ) ERCP ( colangiografia endoscopica retrograda) colangiografia peroperatorie ( transhepatica,
- Contur regulat dimensiuni mici- neregulat dimensiuni mari intraoperatorie, colangiografia pe tub Kehr
- Adenopatii peripancreatice, subhepatice, hil hepatic, metastaze ficat
- Ascita ANATOMIE • CBIH= canal hepatic dr si stg se formeaza in ficat din unirea ductelor biliare
- Tromboza VP, VS, VMS ce insotesc ramurile portei- nu se vad in mod obisnuit • CBEH= canalul hepatic comun ( ant
- Dilatare CBP si Wirsung ( cefalice )/ dizlocare si invazie stomac, invazie VS, colon de VP si lateral de A hepatica ) si canalul coledoc ( format din unirea canalului hepatic
transvers ( corporeale ) / splenomegalie ( caudale ) comun si canalului cistic) • A hepatica comuna+ CBP+VP formeaza hilul • CBP calibru < 6
- Dg dif: P cr, pseudochiste, abcese, metastaze mm ( 7-8 mm varstnici, 10 mm postcolecistectomie

ANATOMIE VB • 4/ 10 cm • VB intre LDH si LSH in foseta cistica, fata inferioara

hepatica, med si ant de RD, lat de VCI • Portiuni: col, infundibul, corp, portiune fundica
VIZUALIZARE COMPLETA • PERETI LITIAZA BILIARA
 4 straturi ( seroasa- peritoneu, subseroasa, muscular mucoasa )= 1-2 mm - imagine/ imagini hiperecogene
 CONTINUT • CBIH • CBEH & PANCREAS - Rotunde/ ovalare / arciforme
 SEGMENTE HEPATICE ADIACENTE Ax lung si ax scurt - Aproape toate cu con de umbra posterior ( - la cei < 2 mm )
- Declive / flotante
- Mobile
- Cu aspect de coada de cometa ( = colesterol )
- Triada WES ( wall-echogenicity-shadow ) cand ocupa intreg lumenul

 MODIFICARI- NUMAR
 Agenezie SLUDGE BILIAR
 Duplicatie
- Particule solide precipitate, cu aspect hiperecogen decliv, mobil cu pozitia pacientului
 MODIFICARI- POZITIE - Nivel fluid- fluid
 Intrahepatic - Tendinta la agregare- Bulgari
 Prehepatic
 Interhepato-renal
 Abdominal jos situate

 MODIFICARI- FORMA
 Diverticuli
 Cuduri
 In bisac
 Boneta frigiana

 MODIFICARI- DIMENSIUNI
 > 4/ 10 cm= HIDROPS
 !!! Semnul Courvoisier- VB de dimensiuni crescute, palpabile si icter fara COLECISTITA ACUTA litiazica/ alitiazica
durere in caz de tu cap pancreas
 Inflamatie cu ingrosare perete ( !!! Anterior )
 MODIFICARI- STRUCTURA / CONTINUT  Lichid pericolecistic
 Transsonic ( aspect normal )  Murphy pozitiv
 Sludge ( deposit hiperecogen decliv sau ecouri flotante in lumen )
 Crestere volum
 Hepatizatia bilei= colecistita ac
 Calculi  Sludge,
 Mase  Membrane flotante ( colecistita gangrenoasa )
 Paraziti  Bule de gaz ascendente ( colecistita emfizematoasa )
  Modificari focale perete COLESTEROLOZA
- hiperecogenitati= necroze, hemoragii, gaze
 Perete neregulat cu imagini milimetrice hiperecogene
- hipoecogenitati= microabcese, hemoragii
 Polipi= excrescente perete fara con posterior de umbra, fixe
 !!!! Neoplasmul
 Artefacte in coada de cometa ( colesterina intraparietala )

ADENOMIOMATOZA

 Dg + colecistografia orala care opacifiaza sinusurile Rokitansky- Aschoff

 Mici diverticuli intraparietali= ingrosare perete/ mici imagini transsonice
intraparietale/ reverberatii

VEZICULA DE PORTELAN -Imagine semilunara convexa cu con larg de umbra

posterioara
Colecistita alitiazica : tarati, DZ, postoperator, arsi,
NEOPLASM DE VB
Colecistita emfizematoasa- frecvent in colecistita alitiazica aer la nivel de perete cu evolutie
 Litiaza / vezicula de portelan/ colecistita cr= factori de risc
spre perforatie ( colectie distala/ in patul colecistului, efractie perete VB, traiect colectie-
lumen VB, lipsa evidentiere VB cu evidentiere doar a colectiei  Ingrosare focala neregulata perete
 Asemanatoare polipului, > 10 mm, sludge dar cu vascularizatie
 Formatiune hipoecogena proeminenta, baza larga de implantare, poate ocupa tot
lumenul, stergere demarcatie de parenchim hepatic
 Tumora hepatica cu dilatari CBIH

CAI BILIARE
 Dilatare -1.obstructive
Colecistita flegmonoasa: Hidrops+ ingrosare perete+ membrane flotante+/- colectie  litiazica,
pericolecistica  tumora CBP/ pancreas,
 strictura CBP

-2.nonobstructiva: ciroza, medicamente

 Aspect de teava de pusca

 In dilatarea CBP
Sindrom Mirizzi = Litiaza in ductul cistic cu compresia CBP ( diagnostic colangiografie/
ERCP )

Colangiocarcinomul, tumora Klatskin

= cancer al arborelui biliar; tu Klatskin apare la jonctiunea ductelor dr si stg hepatic

Dilatare ducte intrahepatice cu decalibrare brusca la nivelul Tu.

Alte cancere: carcinomul scuamos, chistadenocarcinomul

  Scintigrafia renală realizează o analiză a morfologiei şi funcţiei renale.
APARATUL RENAL  IRM permite examinarea căilor de excreţie în secvenţe T2 fără a utiliza substanţe de
contrast

Aparatul excretor nu dispune de contrast natural suficient pentru examinare de aceea este
necesară administrarea intravenoasă de substan ă de ț contrast radioopacă iodată hidrosolubilă.
MALFORMAŢII RENO-URETERALE
METODE DE EXAMINARE
1. Anomalii de număr =rinichi supranumerar uni- sau bilateral cu sau fără sudarea acestora
 Radiografia abdominală simplă- trebuie să preceadă orice examinare radiologică, prin  agenezia renală- cea bilaterală este incompatibilă cu viaţa
posibilitatea evidenţierii condiţiilor care contraindică administrarea intravenoasă de
substanţe de contrast ( nivele hidroaerice, pneumoperitoneu ), sau a unor imagini
patologice- calculi radioopaci, corectitudinea pregătirii pacientului, afecţiuni patologice
ale aparatului digestiv şi locomotor.

 Urografia iv – prin contrastul radioopac dă informaţii prin nefrogramă asupra numărului,

formei, dimensiunii, poziţiei şi funcţiei renale, iar prin pielogramă asupra anomaliilor de
număr, formă, structură, dimensiuni, tonus, motilitate, evacuare ale cavităţilor excretoare.
Radiografiile se pot efectua la 7-14-20 min sau 5-15-20 min, expunerile urografice
putând fi întrerupte la elucidarea diagnosticului sau prelungite din oră în oră la nevoie
până la 24 h

 Pentru studiul vezicii urinare se poate folosi cistografia ca timp al urografiei iv, sau
cistografia retrogradă prin introducerea prin sondă uretrală a substanţei de contrast
completate cu cistografia postmicţională pentru aprecierea reziduului.

Ecografia reprezintă o metodă facilă, rapidă, uşor accesibilă, aplicabilă tuturor categoriilor de
pacienţi indiferent de vârstă, status fiziologic, nenocivă, neiradiantă,
2. Anomalii de dimensiuni
 evidenţiază numărul, poziţia, forma, dimensiunea rinichilor, indicele parenchimatos,  hiperplazia renală- mărire în dimensiuni
diferenţierea cortico- medulară, starea căior de excreţie în porţiunea iniţială şi finală ( în  hipoplazia renală- dimensiuni reduse
rest fiind ecranate de gazele din tubul digestiv );  aplazia renală- ţesut renal fără forma şi configuraţia normală renală
 în plus identifică formaţiuni înlocuitoare de spaţiu, le specifică natura solidă sau lichidă a
acestora, calculi oricare ar fi compoziţia chimică a lor, răsunetul asupra căilor de excreţie, 3. Anomalii de poziţie
iar examenul Doppler studiază fluxul sanguin la nivelul vaselor renale.  ectopia- de aceaşi parte sau încrucişată, rinichiul putându-se opri oriunde pe traiectul
 Dezavantajul metodei este că nu poate examina starea ureterelor, acestea fiind mascate de migrării în viaţa embrionară ureterul fiind de lungime corespunzătoare poziţiei
suprapunerile intestinale respective
 CT- reprezintă o metodă cu acurateţe mai mare de diagnostic faţă de cele anterior  ptoza- rinichi situat mai jos cu ureter cudat.
enumerate, nedepinzând de pregătirea, dimensiunile pacienţilor, permiţând şi studiul  malrotaţia- viciu de rotaţie a rinichiului în jurul axului longitudinal cu bazinet anterio,
ureterelor lateral sau posterior
 Angiografia renală constă în administrarea substanţelor de contrast hidrosolubile iodate în  rinichiul în potcoavă- jos situat, suprapus pe coloana vertebrală, fuzat inferior sau
artera sau vena renală pentru a descoperi stenoze, tromboze. superior - fuziune cranio- caudală cu rinichi sigmoid
 LITIAZĂ RENO- URETERALĂ

 Examenul radiologic precizează prezenţa de calculi radioopaci, sediul lor, forma,

dimensiunea şi răsunetul asupra funcţiei renale.
 Pe radiografia simplă calculii bazinetali se proiectează în patrulaterul Bazy- Moyerand
care este delimitat cranial şi caudal de două linii orizontale ce trec prin apofizele
transverse ale verebrelor L1 şi L2, extern de o linie verticală paralelă cu coloana situată la
6 cm de linia mediovertebrală, iar intern de o linie verticală prin marginea laterală a
corpilor vertebrali.

LITIAZĂ RENO- URETERALĂ

 Calculii intramurali se proiectează în patrulaterul Robert- Gayet format dintr-o linie

4. Anomalii de formă cranială orizontală prin extremitatea superioară a sprâncenei cotiloide, o linie orizontală
 persistenţa lobulaţiei fetale inferioară prin foseta ligamentului rotund, extern de linie verticală prin unghiul intern al
 rinichiul în dromader găurii obturatoare şi extern de o linie verticală mediovertebrală.

LITIAZĂ RENO- URETERALĂ

5. Anomalii pielice şi ureterale
 pielon dublu cu ureter unic sau dublu pe lungime diferită, cu deschidere comună sau  Urografia evidenţiază şi calculii radiotransparenţi prin lacunele pe care o determină
separată în vezica urinară aceştia în coloana de substanţă de contrast, precum şi răspunsul acestora asupra funcţiei şi
 anomalie de joncţiune pielo- ureterală morfologiei ( întârzierea secreţiei şi excreţiei, dilatarea căilor de excreţie supraiacent
 stenoză congenitală ureterală obstacolului).
 megaureter congenital
Examenul CT evidenţiază chiar şi cele mai mici concreţiuni calcare precum şi răsunetul
 ureterocel- dilatare a porţiunii terminale ureterale
funcţional.
 deschidere anormală a ureterului în vezica urinară
 ureter retrocav Ecografia identifică microlitiaza şi gradele de ureterohidronefroză, indicele parenchimatos,
 reflux vezico- ureteral apreciază diferenţierea cortico- medulară
 amprentă ureterală prin vas aberrant
NEFROCALCINOZA -Reprezintă depozitarea la nivel de parenchim renal de săruri de calciu,
diagnostic ce poate fi pus pe radiografia simplă, ecografie, urografie, CT.

INFECŢII ŞI INFLAMAŢII TBC

 Leziunea iniţială este renală, apoi sunt afectate căile de excreţie.

 Radiografia renală fără substanţă de contrast evidenţiază mărirea sau micşorarea
umbrelor renale, opacităţi prin calcifieri, sau litiază renală.
 Urografia evidenţiază stenoze postcicatriciale cu dilatări de căi de excreţie în amonte,
chiar hidronefroze, şi caverne intraparenchimatoase ce apar ca imagini de adiţie cu contur
neregulat, neomogene.
 Dacă leziunile se localizează la nivel de vezică urinară cistografia evidenţiază o vezică
mică cu pereţi rigizi, datorită fenomenelor cicatriciale, cu sau fără uretero-hidronefroză  Rinichii polichistici apar cu contur boselat, măriţi în dimensiuni, cu calice efilate,
înamonte prin interesarea orificiilor ureterale. dezorganizate, asociaţi uneori cu imagini de calculi;  ecografic apar ca multiple imagini
Pielonefrita acută se identifică greu ecografic, ca zone hipocogene intraparenchimatoase difuz cu caracterele chistului simplu care pot să meargă până la înlocuirea completă a
delimitate, iar în momentul apariţiei abcesului evidenţierea de zonă transsonică neomogenă cu parenchimului renal
reverberaţii dacă conţine şi aer. Examenul CT evidenţiază zone hipodense iar abcesul ca zonă  În cazul bolii polichistice hepatorenale se identifică chisturi intrahepatice pe lângă cele
neomogenă fluidă cu perete gros iodofil. renale. Aspectul descris este caracteristic bolii polichistice de tip adult sau autosomal
dominante;
Pielonefrita cronică se manifestă prin rinici mici, cu contur deformat prin cicatrici, imobil cu  în cazul bolii polichistice renale de tip recesiv chisturile sunt de mici dimensiuni, greu
mişcările respiratorii la examinarea ecografică, prin aderenţe identificabile ecografic, rinichiul fiind hiperecogen datorită multiplelor interfeţe interpuse
în fasciculul de ultrasunete.
TUMORI RENALE
 Rinichiul multichistic displazic se asociază de obicei cu sindrom de joncţiune pielo-
 La examinarea fără substanţă de contrast se evidenţiază boseluri, deformări ale conturului ureterală şi apare ca rinichi mare unilateral format din cavităţi chistice de mari
renal, calcificări difuze sau focale iar cea cu substanţă de contrast pune în evidenţă dimensiuni, cu dispariţia parenchimului renal.
întârzierea sau absenţa secreţiei şi excreţiei unilateral, deformarea, efilarea, amprentarea
sau invadarea sistemului pielocaliceal, defecte de umplere a cavităţilor ( lacune ).
 Chisturile renale se identifică urografic prin amprenta pe care o determină asupra
arborelui pielocaliceal,
 ecografic ca imagini transsonice cu contur fin ecogen, cu întărire posterioară şi fine
conuri de umbră marginală,
 iar CT ca imagini hipodense cu aceleaşi caractere

 Angiomiolipomul este o tumoră benignă care dacă are dimensiuni mari poate deforma
conturul renal, amprentează calicele şi bazinetul, ecografia evidenţiază o formaţiune
hiperecogenă ( caracteristică componentei grăsoase ) parenchimatoasă, care la examenul
CT apare cu densităţi negative.
  Cancerul renal ( nefrocarcinomul, tumora Grawitz ) se dezvoltă insidios, fiind de cele PATOLOGIA VEZICII URINARE
mai multe ori descoperită întâmplător la examene ecografice abdominale pentru patologie
Litiaza este reprezentată de calculii migraţi prin ureter sau formaţi intravezical; în cazul
digestivă; pe lângă identificare, se poate aprecia dezvoltarea intracapsulară sau
menţinerii timp mai îndelungat forma acestora se modifică, devenind din rotund- ovalari faţetaţi.
extracapsulară renală, invazia grăsimii perirenale, trombozarea venei renale şi a venei
cave inferioare, prezenţa adenopatiilor retroperitoneale. După compoziţie sunt radiotransparenţi ( vizibili la urografie sau examinare ecografică
sau CT ca defecte de umplere a lumenului căilor de excreţie ) sau radioopaci ( vizibili şi pe
Stadializarea tumorii necesită examen CT nativ şi cu contrast caracteristice fiind iodofilia,
radiografia simplă ).
structura neomogenă cu calcificări şi necroze; examenul CT este important pentru că precizează
prezenţa trombilor sau invaziei din vena renală şi vena cavă inferioară, prezenţa adenopatiilor  Diverticulii apar ca imagini adiţionale cu contur net, dimensiuni diferite, structuri
hilare, din spaţiul pericav, periaortic, interaorto-cav, metastazele pulmonare. omogene în examinarea urografică şi ca imagini transsonice adiţionale vezicii urinare
ecografic.
 Cistitele cronice apar cu vezică mică, cu capacitate redusă, cu pereţi rigizi, nergulat
îngroşaţi
 Tumorile vezicii sunt reprezentate de polipi cel mai frecvent, urografic având expresie
de lacună cu contur net iar ecografic de formaţiune parenchimatoasă net delimitată.
 Tumorile maligne pot fi vegetante, când conturul apare polilobat, cu semitonuri, cu
pinteni maligni periferic, sau infiltrative cu asimetrie de umplere, cu perete rigid,
inextensibil, asociate sau nu cu hidronefroză

Uroteliomul se dezvoltă din epiteliul căilor urinare, se dezvoltă ca o formaţiune vegetantă

intraluminală cu hidronefroză consecutivă progresivă.

La copil se întâlneşte tumora Wilms care ajunge la dimensiuni mari până la momentul
diagnosticării, caractere imagistice asemănătoare carcinomului renal de la adulţi.
 APARATUL OSTEOARTICULAR
• Aparatul osteoarticular este primul care a beneficiat de aportul examenului radiologic.
METODE DE EXAMINARE
• Radiografia în două incidenţe perpendiculare, iar la organe pereche comparativ
evidenţiază modificări de dimensiuni, poziţie, formă, structură, contur. Segmentul de
radiografiat trebuie poziţionat cât mai aproape de casetă, se radiografiază segmente
limitate pentru a nu se deforma imaginea, iar pe radiografie trebuie prinsă şi
articulaţia vecină sau porţiuni de ţesut sănătos. Când expunerea se efectuează cu raze
moi se pot face aprecieri asupra părţilor moi adiacente leziunii.
• Artrografia vizualizează spaţiul articular.
• Scintigrafia osoasă detectează determinările secundare, cancerele primare, procesele
inflamatorii, permite urmărirea acestor afecţiuni.
• CT
• IRM
TRAUMATISME
 ENTORSA-se produce în cazul traumatismelor de intensitate mică şi nu are expresie
radiologică fiind reprezentată de afectarea părţilor moi, musculo- articulare. Expresie
imagistică are în cazul examinării IRM sau a ecografiei.
 LUXAŢIA- apare în traumatisme mai puternice şi constă în pierderea contactului
extremităţilor osoase ale unei articulaţii. Pot fi simple, când nu se însoţesc de leziuni
osoase, sau fracturi asociate cu luxaţii; pot fi recente sau vechi ( eventual recidivante).
FRACTURA OSOASĂ
• Reprezintă întreruperea continuităţii osoase şi apare pe radiografie ca o linie
radiotransparentă, sau radioopacă ( în cazul angrenării fragmentelor osoase), cu
margini nete. În descrierea fracturii se va preciza
• sediul acesteia ( segmentul osos interesat),
• traiectul ( transversal, oblic, spiroid, cu aspect cominutiv, în Y, T, V),
• dizlocarea fragmentelor ( longitudinală, laterală, angulare, rotaţie),
• aspectul normal sau patologic al osului ( respectiv leziuni endocrine, congenitale sau
determinări secundare osoase ),
• starea părţilor moi adiacente.
• Din punct de vedere radiologic vindecarea apare evidentă după 20- 60 de zile, prin
ştergerea conturului segmentelor osoase, lărgirea spaţiului fracturii, apariţia calusului
primitiv ca opacitate difuză, ştearsă, iar vindecarea definitivă este după 6- 12 luni
Complicaţiile fracturii constau în:
• interesarea spaţiului articular,
• întârzierea apariţiei calusului,
• calusul vicios, calusul hipertrofic,
• osteoporoza algică posttraumatică sau sindromul Südeck- Leriche şi
• pseudartroza ( se declară la 6 luni de la producerea fracturii prin lipsa formării
calusului), infecţii, necroze aseptice, artroze deformante, osificări în părţile moi.
Tipuri particulare de fracturi constau în

• fractura în lemn verde ce apare la copii ca o fisură a corticalei şi compactei osului de

o parte cu păstrarea integrităţii periostului,

• fractura cu burelet rezultată din tasarea şi strivirea ţesutului osos,

• decolarea epifizară la nivelul cartilajului de creştere,

• fractura de oboseală,

• fractura cu înfundare la nivelul oaselor craniului.

O formă particulară este:

• abcesul central Brodie prezent la nivelul oaselor lungi fără prezenţa sechestrului osos,

• panariţiul cu osteoliza unei porţiuni sau totală a unei falange neînsoţită de apoziţii
periostale,

• osteomielita coloanei care constă în afectarea corpilor vertebrali cu osteoscleroză,

osteofite şi punţi osoase rămânând mult timp discul intervertebral intact,

• osteomielita sclerozantă Garre fără supuraţie, cu procese accentuate de osteoscleroză.

Tuberculoza osoasă apare în zone cu spongioasă bogată, începe prin

• hiperemie deci demineralizare osoasă;

INFLAMAŢII
• în forma proliferativă se identifică un focar de osteoliză, care când apare central este
• Osteomielita reprezintă inflamaţia monoostică şi monotopă a ţesutului osos, produsă
numită cavernă, iar când e prezentă periferic carie osoasă,
de obicei de stafilococul aureu, asociat sau nu cu streptococ, ce începe la nivelul
cartilajelor de creştere, respectiv articulare la adulţi, cu expresie radiologică după 10- • în forma cazeoasă exudativă se constată doar prezenţa unui inel de osteoscleroză.
15 zile de evoluţie. Iniţial se remarcă edemul părţilor moi şi osteoporoza, apoi la
nivelul osului apar osteolize mici multiple la nivel metafizar şi periostită cu • Fenomene de însoţire reprezintă scleroza paratuberculoasă, extensia în părţile moi sub
îngroşarea periostului. forma abceselor reci, extensia intraarticulară cu îngustarea spaţiului articular, aspect
neregulat al cartilajului, osteoporoza segmentelor osoase vecine articulaţiilor, uzuri,
• În perioada de stare apare sechestrul osos respectiv o zonă osoasă mai radioopacă carii, caverne la nivelul segmentelor osoase, luxaţii, atitutidini anormale, tulburări de
(fiind lipsită de vascularizaţie ) comparativ cu ţesutul osteoporotic adiacent, creştere, anchiloză.
înconjurat de un lizereu clar reprezentat de abces, osteoscleroză endostală cu
dispariţia canalului medular, iar ca şi complicaţii se poate evidenţia artrita purulentă,
fractura patologică, deformarea membrului afectat cu scurtarea sau alungirea acestuia.
 • Sifilisul osos congenital precoce se manifestă prin osteocondrită respectiv îngroşarea
neregulată a calcificărilor provizorii, cu bandă radiotransparentă între metafiză şi zona
de calcificări, leziuni de periostită, osteomielita sifilitică.

• Sifilisul osos congenital tardiv are următoarele aspecte: forma hiperostozantă cu

îngroşarea marcată a periostului, forma rarefiantă cu prezenţa gomelor sifilitice.

2. Tumori maligne
 Caracteristici generale
 Sunt unice cele primare şi multiple cele secundare, conturul apare neregulat,
şters, cu spiculi, osul apare deformat, suflat, periostul dispărut, invadează
părţile moi vecine, recidivează după excizie, au radiosensibilitate variată.
 Osteomul este o tumoră benignă radioopacă intensă şi omogenă,apare net
conturat, frecvent găsit la nivelul oaselor craniului şi creşte lent.

TUMORI

1. Tumori benigne
 Caracteristicile generale
 Sunt în număr de una, cel mult două, trei, conturul net, dimensiuni mici,
periostul şi conturul osos nemodificate, evoluţia este lentă, fără să
invadeze părţile moi adiacente, nu metastazează, nu recidivează, nu sunt
radiosensibile.
• Osteoblastomul apare ca imagine radiotransparentă netă cu sau fără calcificări, la
tineri, localizare predilectă la nivelul corpilor vertebrali.
 • Chistul osos apare în perioada de creştere, la băieţi, la nivelul extremităţii superioare
• Fibromul apare la nivelul oaselor lungi ale membrelor inferioare, în zona metafizelor, a humerusului, metafizar, ca imagine radiotransparentă netă, neseptată, urmată
la copii, ca şi zona radiotransparentă net conturată, cu eventuală linie de scleroză în câteodată de complicaţii precum fracturi.
jur, care dacă ajunge la dimensiuni mari suflă osul.

• Osteomul osteoid apare predominant la bărbaţi, ca imagine radiotransparentă cu

imagine radioopacă centrală ( nidus ), cu scleroză cu hiperostoză în jur.

• Tumora cu mieloplaxe este o tumoră semimalignă, radiotransparentă, septată, cu

aspect de reţea, sau fagure, delimitată uneori de o zonă de osteoscleroză, nu invadează
ţesuturile vecine, nu afectează articulaţia.

• Hemangiomul apare la nivelul oaselor spongioase, fiind de natură vasculară,

determină , rarefierea şi îngroşarea trabeculelor osoase, "umflarea corpului vertebral • Osteocondromul se prezintă ca eccondrom, cu origine în corticala osoasă, imagine
afectat ". periferică radiotransparentă semisferică net conturată şi ca encondrom imagine
radiotransparentă cu contur net, rotundă sau ovalară, care la dimensiuni mari suflă
osul. IRM este util în identificarea transformării sarcomatoase a tumorii.
 reprezentat de dezlipirea periostului şi formare de ţesut osos nou, invadează cartilajele
de creştere şi se dezvoltă rapid.

• Scintigrafia pune în evidenţă hipervascularizaţia tumorală, evidenţiază invadarea

epifizei precum şi metastazele pulmonare.

• CT evidenţiază extensia intra şi extraosoasă dar este şi metoda cea mai sensibilă de
evidenţiere a metastazelor pulmonare.

• IRM reprezintă prima metodă de utilizat după identificarea tumorii prin radiologia
convenţională deoarece evidenţiază cel mai bine marginile acesteia, vascularizaţia
(utilă în intervenţia chirurgicală), identifică afectarea medularei.

• Condroblastomul are origine cartilaginoasă, este situată în epifiza oaselor lungi,

apare ca imagine radiotransparentă rotundă sau ovalară, de obicei net conturată.

Condrosarcomul are origine metafizară, se manifestă ca zonă de osteoliză neregulat,

rapid progresivă ce se asociază cu fenomene de osteoscleroză, metastazează foarte

• Osteosarcomul reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă şi poate fi

- osteogenic sau osteosclerotic şi se manifestă ca spiculi dispuşi anarhic sau

perpendiculari pe suprafaţa osului cu extensie rapidă , cu invadarea părţilor moi, şi

- osteolitic manifestat ca o zonă de osteoliză neomogenă, cu contur neregulat, cu

tendinţă la extensie în părţile vecine, marginal se evidenţiază " pintenele sarcomatos "
 târziu

• Reticulosarcomul/ LNH malign se dezvoltă în diafiza sau metafiza oaselor lungi ca

magini radiotransparente difuz delimitate, cu osteoscleroză difuză în jur, cu
distrugerea corticalei fără apoziţii periostale.

• Fibrosarcomul osos apare ca imagine radiotransparentă de osteoliză, asemănătoare

osteosarcomului osteolitic.

• Mielomul multiplu se manifestă prin imagini radiotransparente rotunde sau ovalare

ce dau aspect ciuruit osului, asociate cu fracturi în os patologic.

• Sarcomul Ewing apare la tineri şi adolescenţi ca imagine radiotransparentă ce umflă

osul, se însoţeşte de apoziţii periostale lamelare, aspect "similar foilor de ceapă " .
Fiind sarcom este radiosensibil, dă metastaze pulmonare, osoase şi ganglionare.
 Metastazele osoase cele mai frecvente apar în cancerul de sân şi sunt

• osteolitice, deci imagini radiotransparente fără reacţii de osteoscleroză, de obicei cu

contur şters, asociate de obicei cu fractură în os patologic;

• cele osteosclerotice sunt mai rare (în cazul cancerului de vezică şi prostată ), osul
apare local cu opacitate mai crescută, aspect vătos, se asociază şi ele cu fracturi fiind
vorba de rezistenţă scăzută a osului.

RAHITISMUL

• reprezintă o tulburare în metabolismul vitaminei D evidentă din copilărie prin lărgirea

metafizelor, contur neregulat al diafizei spre metafiză, micşorarea până la dispariţie a
centrilor de osificare, oase cu rezistenţă scăzută, cu fracturi.
 DEFORMAŢII ALE SCHELETULUI OSOS
SCORBUTUL
– scolioza- reprezintă deviaţia laterală a coloanei vertebrale
• Apare în cazul deficitului de vitamina C; oasele sunt cu radioopacitate mult scăzută,
iar în zona metafizei se identifică o linie radioopacă transversală. – cifoza- reprezintă accentuarea curburii cu convexitatea posterioară în plan
sagital

– lordoza- accentuarea curburii cu convexitatea anterioară în plan sagital

HIPERPARATIROIDISMUL
– spondilolistezis- alunecarea anterioară, posterioară sau laterală a unui segment
• Se caracterizează prin hiperactivitate a osteoclastelor, osteopenie, aspect neregulat al
al coloanei vertebrale faţă de segmentul subiacent
conturului oaselor lungi.
– coxa vara- micşorarea unghiului de înclinaţie a colului femural pe diafiză

– coxa valga- mărirea unghiului de înclinaţie a colului femural pe diafiză

BOALA PAGET
– genu varum- deviere spre înăuntru a gambei pornind de la nivelul
• Se caracterizează prin procese de osteoscleroză neregulată dând aspect vătos osului,
genunchiului ( aspect de O la nivelul genunchilor )
alternând cu zone de osteoporoză.
– genu valgum- deviere spre înafară a gambei pornind de la nivelul genunchiului
( aspect de X la nivelul genunchilor )

NECROZE ASEPTICE

• reprezintă necroza produsă prin obliterarea vaselor osului; cea mai cunoscută este
necroza aseptică de cap femural Legg- Calve- Perthes, caracterizată prin zone de
osteoporoză şi osteoliză dând un aspect pătat osului, prăbuşirea parcelară epifizară cu
păstrarea cartilajului articular.
PATOLOGIE ARTICULARĂ

• Artritele, de obicei infecțioase, reprezintă afectarea spaţiului articular cu lărgirea

acestuia prin acumularea de lichid intraarticular în exces, a suprafeţelor articulare cu
distrugerea cartilajului articular, cu afectarea segmentelor osoase aferente respectiv
osteoporoză, edem inflamator al părţilor moi periarticulare.

• Spondilita anchilopoetică- apare iniţial la nivelul articulaţiei sacroiliace cu

îngustarea până la dispariţia spaţiului articular, apoi cu manifestări la nivelul coloanei
vertebrale prin apariţia sindesmofiţilor, respectiv calcificarea tuturor ligamentelor
longitudinale cu rigidizarea acesteia şi aspect radiografic de coloană de bambus.

• Artroza- se manifestă prin distrugerea cartilajului articular, cu îngustarea uniformă

sau pensarea spaţiului articular,
osteocondensarea suprafeţelor osoase
articulare şi mici chiste subcondrale, apariţia
osteofitelor marginale.

- pensarea spaţiului articular,

- osteocondensarea suprafeţelor osoase

articulare

- mici chiste subcondrale

- osteofite marginale.