IMAGISTICA ABDOMINALĂ

APARATUL RENAL
 Aparatul excretor nu dispune de contrast
natural suficient pentru examinare de aceea
este necesară administrarea intravenoasă
de substanță de contrast radioopacă iodată
hidrosolubilă.
METODE DE EXAMINARE
 Radiografia abdominală simplă- trebuie să preceadă orice
examinare radiologică, prin posibilitatea evidenţierii
condiţiilor care contraindică administrarea intravenoasă de
substanţe de contrast ( nivele hidroaerice, pneumoperitoneu ),
sau a unor imagini patologice- calculi radioopaci,
corectitudinea pregătirii pacientului, afecţiuni patologice ale
aparatului digestiv şi locomotor.
 Urografia iv – prin contrastul radioopac dă informaţii prin
nefrogramă asupra numărului, formei, dimensiunii,
poziţiei şi funcţiei renale, iar prin pielogramă asupra
anomaliilor de număr, formă, structură, dimensiuni, tonus,
motilitate, evacuare ale cavităţilor excretoare.
Radiografiile se pot efectua la 7-14-20 min sau 5-15-20
min, expunerile urografice putând fi întrerupte la
elucidarea diagnosticului sau prelungite din oră în oră la
nevoie până la 24 h.
 Pentru studiul vezicii urinare se poate folosi
cistografia ca timp al urografiei iv, sau
cistografia retrogradă prin introducerea prin
sondă uretrală a substanţei de contrast
completate cu cistografia postmicţională pentru
aprecierea reziduului.
 Ecografia reprezintă o metodă facilă, rapidă, uşor
accesibilă, aplicabilă tuturor categoriilor de pacienţi
indiferent de vârstă, status fiziologic, nenocivă,
neiradiantă,
 - evidenţiază numărul, poziţia, forma, dimensiunea
rinichilor, indicele parenchimatos, diferenţierea cortico-
medulară, starea căior de excreţie în porţiunea iniţială şi
finală ( în rest fiind ecranate de gazele din tubul digestiv );
 - în plus identifică formaţiuni înlocuitoare de spaţiu, le
specifică natura solidă sau lichidă a acestora, calculi
oricare ar fi compoziţia chimică a lor, răsunetul asupra
căilor de excreţie, iar examenul Doppler studiază fluxul
sanguin la nivelul vaselor renale.
 Dezavantajul metodei este că nu poate examina starea
ureterelor, acestea fiind mascate de suprapunerile
intestinale.
 CT- reprezintă o metodă cu acurateţe mai mare
de diagnostic faţă de cele anterior enumerate,
nedepinzând de pregătirea, dimensiunile
pacienţilor, permiţând şi studiul ureterelor.
 Angiografia renală constă în administrarea
substanţelor de contrast hidrosolubile
iodate în artera sau vena renală pentru a
descoperi stenoze, tromboze.
 Scintigrafia renală realizează o analiză a
morfologiei şi funcţiei renale.
 IRM permite examinarea căilor de
excreţie în secvenţe T2 fără a utiliza
substanţe de contrast.
MALFORMAŢII RENO-
URETERALE
1 Anomalii de număr
 rinichi supranumerar uni- sau bilateral cu
sau fără sudarea acestora
 agenezia renală- cea bilaterală este
incompatibilă cu viaţa
Ecografie rinichi stg-
dublu rinichi
2 Anomalii de dimensiuni
- hiperplazia renală- mărire în dimensiuni
- hipoplazia renală- dimensiuni reduse
- aplazia renală- ţesut renal fără forma şi
configuraţia normală renală
3 Anomalii de poziţie
- ectopia- de aceaşi parte sau încrucişată, rinichiul
putându-se opri oriunde pe traiectul migrării în
viaţa embrionară ureterul fiind de lungime
corespunzătoare poziţiei respective
- ptoza- rinichi situat mai jos cu ureter cudat.
- malrotaţia- viciu de rotaţie a rinichiului în jurul
axului longitudinal cu bazinet anterio, lateral sau
posterior
- rinichiul în potcoavă- jos situat, suprapus pe
coloana vertebrală, fuzat inferior sau superior
- fuziune cranio- caudală cu rinichi sigmoid
Rinichi ectopic situate
pelvin, langa vezica
urinara
4 Anomalii de formă
 persistenţa lobulaţiei fetale
 rinichiul în dromader
5 Anomalii pielice şi ureterale
- pielon dublu cu ureter unic sau dublu pe lungime
diferită, cu deschidere comună sau separată în
vezica urinară
- anomalie de joncţiune pielo- ureterală
- stenoză congenitală ureterală
- megaureter congenital
- ureterocel- dilatare a porţiunii terminale ureterale
- deschidere anormală a ureterului în vezica urinară
- ureter retrocav
- reflux vezico- ureteral
- amprentă ureterală prin vas aberant
Examen CT-
megaureter drept
supranumerar
LITIAZĂ RENO-
URETERALĂ
 Examenul radiologic precizează prezenţa de calculi
radioopaci, sediul lor, forma, dimensiunea şi răsunetul
asupra funcţiei renale.
 Pe radiografia simplă calculii bazinetali se proiectează
în patrulaterul Bazy- Moyerand care este delimitat
cranial şi caudal de două linii orizontale ce trec prin
apofizele transverse ale verebrelor L1 şi L2, extern de
o linie verticală paralelă cu coloana situată la 6 cm de
linia mediovertebrală, iar intern de o linie verticală
prin marginea laterală a corpilor vertebrali.
LITIAZĂ RENO-
URETERALĂ
Calculii intramurali se proiectează în
patrulaterul Robert- Gayet format dintr-o
linie cranială orizontală prin extremitatea
superioară a sprâncenei cotiloide, o linie
orizontală inferioară prin foseta
ligamentului rotund, extern de linie
verticală prin unghiul intern al găurii
obturatoare şi extern de o linie verticală
mediovertebrală.
LITIAZĂ RENO-
URETERALĂ
Urografia evidenţiază şi calculii radiotransparenţi
prin lacunele pe care o determină aceştia în
coloana de substanţă de contrast, precum şi
răspunsul acestora asupra funcţiei şi morfologiei (
întârzierea secreţiei şi excreţiei, dilatarea căilor de
excreţie supraiacent obstacolului).
LITIAZĂ RENO-
URETERALĂ
 Examenul CT evidenţiază chiar şi cele
mai mici concreţiuni calcare precum şi
răsunetul funcţional.
 Ecografia identifică microlitiaza şi
gradele de ureterohidronefroză, indicele
parenchimatos, apreciază diferenţierea
cortico- medulară.
Examen CT
abdomino-pelvin
nativ: calcul
hiperdens grup
caliceal inferior
stang; calcificari
pereti aorta
abdominala
Ecografie renala
stanga: imagine
arciforma
hiperecogena la
nivel de calice
mijlociu cu con de
umbr posterior,
fara hidronefroza=
litiaza
NEFROCALCINOZA

 Reprezintă depozitarea la nivel de

parenchim renal de săruri de calciu,
diagnostic ce poate fi pus pe radiografia
simplă, ecografie, urografie, CT.
INFECŢII ŞI INFLAMAŢII
TBC
Leziunea iniţială este renală, apoi sunt
afectate căile de excreţie.
 Radiografia renală fără substanţă de
contrast evidenţiază mărirea sau micşorarea
umbrelor renale, opacităţi prin calcifieri, sau
litiază renală.
 Urografia evidenţiază stenoze postcicatriciale
cu dilatări de căi de excreţie în amonte, chiar
hidronefroze, şi caverne intraparenchimatoase
ce apar ca imagini de adiţie cu contur
neregulat, neomogene.
INFECŢII ŞI INFLAMAŢII

 Dacă leziunile se localizează la nivel de

vezică urinară cistografia evidenţiază o
vezică mică cu pereţi rigizi, datorită
fenomenelor cicatriciale, cu sau fără
uretero-hidronefroză înamonte prin
interesarea orificiilor ureterale.
INFECŢII ŞI INFLAMAŢII
 Pielonefrita acută se identifică greu
ecografic, ca zone hipocogene
intraparenchimatoase difuz delimitate, iar
în momentul apariţiei abcesului
evidenţierea de zonă transsonică
neomogenă cu reverberaţii dacă conţine şi
aer. Examenul CT evidenţiază zone
hipodense iar abcesul ca zonă neomogenă
fluidă cu perete gros iodofil.
INFECŢII ŞI INFLAMAŢII

 Pielonefrita cronică se manifestă prin rinici mici, cu contur

deformat prin cicatrici, imobil cu mişcările respiratorii la
examinarea ecografică, prin aderenţe.
TUMORI RENALE
La examinarea fără substanţă de contrast se
evidenţiază boseluri, deformări ale conturului renal,
calcificări difuze sau focale iar cea cu substanţă de
contrast pune în evidenţă întârzierea sau absenţa
secreţiei şi excreţiei unilateral, deformarea, efilarea,
amprentarea sau invadarea sistemului pielocaliceal,
defecte de umplere a cavităţilor ( lacune ).
TUMORI RENALE
 Chisturile renale se identifică urografic
prin amprenta pe care o determină asupra
arborelui pielocaliceal,
 ecografic ca imagini transsonice cu contur
fin ecogen, cu întărire posterioară şi fine
conuri de umbră marginală,
 iar CT ca imagini hipodense cu aceleaşi
caractere.
Ecografie renala
bilaterala
comparativa :
rinichi polichistici
Uro-CT cu chiste parapielice renale stanga
Examen IRM secventa T2 cu formatiuni hipersemnal la nivel
sinusal dreapta si cortical stg= chist parapielice dr si cortical stg
TUMORI RENALE
 Rinichii polichistici apar cu contur boselat,
măriţi în dimensiuni, cu calice efilate,
dezorganizate, asociaţi uneori cu imagini
de calculi;
 ecografic apar ca multiple imagini cu
caracterele chistului simplu care pot să
meargă până la înlocuirea completă a
parenchimului renal
TUMORI RENALE
 În cazul bolii polichistice hepatorenale se
identifică chisturi intrahepatice pe lângă cele
renale. Aspectul descris este caracteristic bolii
polichistice de tip adult sau autosomal dominante;
 în cazul bolii polichistice renale de tip recesiv
chisturile sunt de mici dimensiuni, greu
identificabile ecografic, rinichiul fiind
hiperecogen datorită multiplelor interfeţe
interpuse în fasciculul de ultrasunete.
TUMORI RENALE
 Rinichiul multichistic displazic se asociază
de obicei cu sindrom de joncţiune pielo-
ureterală şi apare ca rinichi mare unilateral
format din cavităţi chistice de mari
dimensiuni, cu dispariţia parenchimului
renal.
CT abdomino-pelvin cu contrast iv cu hidronefroza dr gr IV cu numeroase imagini de
calculi hiperdensi
TUMORI RENALE
 Angiomiolipomul este o tumoră benignă
care dacă are dimensiuni mari poate
deforma conturul renal, amprentează
calicele şi bazinetul, ecografia evidenţiază
o formaţiune hiperecogenă ( caracteristică
componentei grăsoase ) parenchimatoasă,
care la examenul CT apare cu densităţi
negative.
TUMORI RENALE
 Cancerul renal ( nefrocarcinomul, tumora
Grawitz ) se dezvoltă insidios, fiind de cele mai
multe ori descoperită întâmplător la examene
ecografice abdominale pentru patologie digestivă;
pe lângă identificare, se poate aprecia dezvoltarea
intracapsulară sau extracapsulară renală, invazia
grăsimii perirenale, trombozarea venei renale şi a
venei cave inferioare, prezenţa adenopatiilor
retroperitoneale.
TUMORI RENALE
 Stadializarea tumorii necesită examen CT
nativ şi cu contrast caracteristice fiind
iodofilia, structura neomogenă cu
calcificări şi necroze; examenul CT este
important pentru că precizează prezenţa
trombilor sau invaziei din vena renală şi
vena cavă inferioară, prezenţa
adenopatiilor hilare, din spaţiul pericav,
periaortic, interaorto-cav, metastazele
pulmonare.
Examen CT cu contrast iv abdominal cu formatiune hipodensa
neiodofila renala dreapta ( chist ) si formatiune cu iodofilie neomogena
rinichi stg- tu renala maligna
TUMORI RENALE

 Uroteliomul se dezvoltă din epiteliul căilor

urinare, se dezvoltă ca o formaţiune
vegetantă intraluminală cu hidronefroză
consecutivă progresivă.
Examen CT nativ
AP incidenta
frontala cu tumora
mixta ( componenta
solida si fluida si
calcificari ) renala
stanga si metastaza
osteolitica os iliac
stang cu invazie de
parti moi
TUMORI RENALE

 La copil se întâlneşte tumora Wilms care

ajunge la dimensiuni mari până la
momentul diagnosticării, caractere
imagistice asemănătoare carcinomului
renal de la adulţi.
PATOLOGIA VEZICII
URINARE
Litiaza este reprezentată de calculii migraţi prin
ureter sau formaţi intravezical; în cazul menţinerii
timp mai îndelungat forma acestora se modifică,
devenind din rotund- ovalari faţetaţi. După
compoziţie sunt radiotransparenţi ( vizibili la
urografie sau examinare ecografică sau CT ca
defecte de umplere a lumenului căilor de
excreţie ) sau radioopaci ( vizibili şi pe
radiografia simplă ).
PATOLOGIA VEZICII
URINARE
 Diverticuliiapar ca imagini adiţionale cu
contur net, dimensiuni diferite, structuri
omogene în examinarea urografică şi ca
imagini transsonice adiţionale vezicii
urinare ecografic.
PATOLOGIA VEZICII
URINARE

 Cistitele cronice apar cu vezică mică, cu

capacitate redusă, cu pereţi rigizi, nergulat
îngroşaţi .
PATOLOGIA VEZICII URINARE
 Tumorile vezicii sunt reprezentate de polipi cel
mai frecvent, urografic având expresie de lacună
cu contur net iar ecografic de formaţiune
parenchimatoasă net delimitată.
 Tumorile maligne pot fi vegetante, când
conturul apare polilobat, cu semitonuri, cu pinteni
maligni periferic, sau infiltrative cu asimetrie de
umplere, cu perete rigid, inextensibil, asociate sau
nu cu hidronefroză.
Uro- CT cu
evidentierea la
nivel de VU a
unei lacune cu
contur neregulat=
tumora maligna
vezicala