Sunteți pe pagina 1din 177

Obiectivele:

1. Rolul biologic al glucidelor. Clasificarea glucidelor.


2. Monozaharidele. Clasificarea lor. Importanţa şi structura
celor mai importante trioze, pentoze şi hexoze.
3. Structura glucozei (formula deschisă, proecţia Haworth,
conformaţia scaun). D- şi L-glucoza, anomerii şi epimerii
glucozei.
4. Reacţiile chimice importante ale monozaharidelor
(formarea O- şi N-glicozodelor, derivaţilor fosforilaţi,
aminoglucidelor, acizilor aldonici şi uronici).
5. Structura şi proprietăţile dizaharidelor (maltozei, lactozei şi
zaharozei).
6. Structura şi proprietăţile polizaharidelor (amidonului,
glicogenului şi celulozei).
7. Digestia şi absorbţia glucidelor în tractul gastrointestinal.
8. Metabolismul glicogenului (sinteza, mobilizarea, reglarea).
Glucidele
 sunt compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaţii lor.
 Rolul:
1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care
se produce în organism
2. Structural – sunt elemente constitutive ale
membranelor biologice
3. Intră în componenmţa AN şi a Co (NAD, FAD, HSCoA)
4. De sprijin- formează substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv (condroitinsulfaţii)
5. Anticoagulant - heparina
6. Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare (datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii)
7. Funcţie protectoare, mecanică (heteropolizaharide)
Clasificare:
 După comportarea la hidroliză se clasifică în:
–oze - monozaharide
- ozide - oligozaharide şi polizaharide
- Monozaharidele:
a. după grupele funcţionale: aldoze şi cetoze
b. după numărul atomilor de carbon se impart în:
trioze (3C), tetroze (4 C), pentoze (5 C), hexoze
(6 C)
Oligozaharidele
de la 2 pînă la 10 resturi de monozaharide: di- , tri- ,
tetrazaharide
Polizaharidele
mai mult de 10 resturi de monozaharide:
- homopolizaharide - formate din monomeri
identici
- heteropolizaharide- diferiţi monomeri- (a.
hialuronic, heparansulfaţii, keratansulfaţii)
Glucide

Oligozaharide Polizaharide
Monozaharide Di,tri,tetrazaharide

Aldoze Cetoze
Homopolizaharide Heteropolizaharide

Trioze
Tetroze
Pentoze
Hexoze
MONOZAHARIDELE
 din punct de vedere chimic prezintă
aldehido-sau cetoalcooli polivalenţi.
 Proprietăţi:
1. Substanţe incolore, solide
2. Uşor solubile în apă, greu solubile în alcool,
insolubile în eter şi cloroform
3. Cristalizează sub formă de cristale albe
4. Gust dulce
5. Sunt substanţe optic active, datorită
existenţei în molecula sa a atomilor de
carbon asimetrici
 Toate monozaharidele (exepţie–
dihidroxiacetona) conţin în moleculă atomi
de carbon asimetrici – pot prezenta mai
mulţi stereoizomeri.
n
 N=2
 N-nr. izomerilor; n- nr. atomilor de C
 Compuşii care au aceeaşi structură, dar diferă prin configuraţia
spaţială – stereoizomeri
 Stereoizomerii optici care au aceeaşi formulă şi prezintă aceleaşi
proprietăţi fizico-chimice, dar se deosebesc numai prin sensul în
care rotesc planul luminii polarizate – enantiomeri (se găsesc unul
faţă de celălalt – ca obiectul faţă de imaginea sa în oglindă).
Convenţional sunt notaţi: D şi L
 Aldotetrozele conţin 2C acimetrici (C*)- se prezintă sub forma a
patru stereoizomeri optici activi care formează 2 perechi de
enantiomeri
 Aldopentozele - 3 C* - 8stereoizomeri, 4 perechi de enantiomeri;
aldohexozele - 4 C* - 16 stereoizomeri- 8 perechi de enantiomeri
C O O
O O
C H C H

C H C H H C OH HO C H

HO C H H C OH
H C OH HO C H
H C OH HO C H

C H2O H C H2O H H C OH HO C H

CH2OH CH2OH
D -G l y c e r a l d e h y d e L -G l y c e r a l d e h y d e L-glucose
D-glucose
[(R ) - (+) - G l y c e r a l d e h[(Sy )d -e(] - ) - G l y c e r a l d e h y d e ]
Stereoizomerii care diferă prin configuraţia
tuturor atomilor de C* - enantiomeri
 Stereoizomerii care diferă prin configuraţia a

1, maximum n-1 C* (din totalul de nr de C*)


- diastereoizomeri (care diferă prin
configuraţia unui singur C* – epimer).
 Enantiomerii se deosebesc între ei prin

sensul de rotaţie a planului luminii


polarizate, unghiul de rotaţie fiind acelaşi
 Diastereoizomerii se deosebesc între ei prin

proprietăţile fizico-chimice, precum şi


prin valoarea unghiului sau sensul de
rotaţie a planului luminii polarizate
 Compuşii optici se împart în 2 serii: D şi L
 Monozaharidele care au configuraţia
atomului de C* cel mai depărtat de gr.
carbonil identică cu cea a C* din D GA-
seria D; iar cele avînd configuraţia aceluiaşi
atom de C identică cu cea a C din L GA –
aparţin seriei L
 Un compus al seriei D poate fi levogir (-)
sau dextrogir (+)
 Majoritatea ozelor naturale aparţin seriei D
Structurile ciclice ale monozaharidelor
 Monozaharidele scheletul cărora e compus din 5 şi mai mulţi
atomi de C, în soluţie capătă forma de structuri ciclice închise, în
care unele grupe hidroxil interacţionează cu grupa carbonil în
limita unei şi aceeiaşi molecule.
 Gruparea hidroxil apărută la fostul carbon carbonilic – hidroxil
semiacetalic sau glicozidic.
 Monozaharidele, care conţin cicluri de 5atomi de C – furanozice;
iar acelea cu 6 atomi de C – piranozice.
 Ca urmare a reacţiilor de ciclizare fostul C carbonilic
devine C*, adoptînd 2 configuraţii sterice diferite: α şi
β anomer.
 Stereoizomerul care are aceeşi configuraţie la C-1 ca şi
ultimul C* - α anomer; de configuraţie contrară al
acestor 2 atomi – βanomer.
Proprietăţile chimice ale monozaharidelor
 Reducerea monozaharidelor- polialcooli (Gl- sorbitol;
fructoză- manitol sau sorbitol
Oxidarea ozelor: gr carbonil – acizi aldonici, la gr alcool primar-
acizi uronici
Oxidarea grupei aldehidice are ca urmare formarea acizilor
aldonici (gluconic, galactonic).
La oxidarea grupei hidroxile primare se formează acizi hexuronici
(glucuronic, galactonic)

COOH HC=O
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
HO-C-H HO-C-H
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
CH2OH COOH
acidul gluconic acidul glucuronic
 Esterificarea ozelor cu acid fosforic –
Gl 6 P; Fr 6 P.
 Formarea glicozidelor - (gr OH
formează oxigen-eteri cu alţi
compuşi care conţin gr OH (de ex
alcooli)
Dizaharidele
 Maltoza – 2 mol. de α glucopiranoze - leg.
1,4 glicozidică
 Zaharoza – α glucopiranoză+β
fructofuranoză – leg. α 1- β2 glicozidică
 Lactoza – βgalactopiranoză + α
glucopiranoză
POLIZAHARIDELE
 Homopolizaharidele: amidonul, glicogenul, celuloza -conţin unităţi
monozaharidice repetetive
 Amidonul- de origine vegetală,reprezintă rezerva glucidică
principală. E constituit din 2 componente:
- amiloza (20%) – resturi de Gl, legate prin leg 1,4 glicozidice
- amilopectina (80%) – resturile de Gl se leagă prin leg. 1,6 glicozidice
- Amiloza:

1. Masa molec a amilozei este de la mii la jumătate de mln.


2. Formează micelii hidratate care dau cu iodul o coloraţie
albastră
3. Configuraţia spaţială- α helix, pasul cuprinde 4-5 resturi de
glicozil
- Amilopectina:
1. Mm –este de ordinul zecilor şi sutelor de mln
2. Formează sol. coloidale care dau cu iodul o coloraţie roşie
3. Prezintă ramificări. Punctele de ramificări apar după 16
radicali de Gl în lanţul exterior şi după 10 radicali de Gl – în
cel interior
Glicogenul
 de origine animală
 reprezintă forma de depozitare a Gl în organismul uman
 localizat în ţesutul muscular şi ficat
 după structură se aseamănă cu amilopectina, dar are un grad de
ramificare mai mare – ramificaţiile exterioare –apar după 6-7
resturi de Gl; iar cele interioare – după 3-5 unităţi de Gl
 În apă formează sol. coloidale, care cu iodul dau o coloraţie brun
roşcată
 Mm – este de ordinul mln

CH2OH CH2OH
H O O
glycogen
H H H
H H
OH H OH H 1
O
OH
O
H OH H OH

CH2OH CH2OH 6 CH2 CH2OH CH2OH


H O H H O H H 5 O H H O H H O H
H H H H H
OH H OH H OH H 1 4 OH H OH H
4 O O
O O OH
OH 2
3
H OH H OH H OH H OH H OH
Celuloza
 polizaharid structural în lumea
vegetală.
 este alcătuit din resturi de β
glucoză, unite prin legături β -1,4-
glicozidice
Digestia glucidelor
 Începe în cavitatea bucală sub acţiunea α amilazei
salivare, care scindează leg. α 1,4 glicozidice din
amidon (până la dextrine)
 Continuă în duoden sub acţiunea amilazei
pancreatice – (leg. 1,4 glicozidice), care scindează
dextrinele până la maltoză .
 Leg α 1,6 glicozidice sunt scindate sub acţiunea
amilo-; oligo 1,6 glicozidaze
 Dizahaharidele se scindează sub acţiunea maltazei;
lactazei, zaharazei (se sintetizează în enterocite)
 Celuloza nu se scindează în TGI al omului deoarece
lipsesc enzimele β 1,4 glicozidazele
 în TGI polizaharidele sunt scindate până la
monozaharide
Absorbţia
 Monozaharidele se absorb la nivelul intestinului subţire
 Implică 2 mecanisme:
 Transport activ (necesită ATP şi Na)
 Difuzie facilitată
1. transportorul leagă la locuri separate atât Gl cât şi Na (legarea
Na creşte afinitatea pentru Gl)
2. pătruns în epiteliul intestinal, acesta este eliberat şi odată cu el
Gl. Gl- iese din celulă prin difuzie facilitată, iar Na este expulzat
contra gradientului de concentraţie prin intervenţia ATP-azei, Na,
K dependentă
Pătrunde în organizm Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
cu polimerii: Amidon α -amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide,
şi Glicogen trizaharide

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză
Transportorul glucozei
(GLUT 5)

Glucoza împreună cu Na+


pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu


cei de K+
Patologiile medicale:
 Malabsorbţia glucidelor cauzată de deficienţele
dizaharidazelor de la nivelul marginii de perie a
enterocitelor; cel mai frecvent fiind deficitul
ereditar al lactazei, manifestat prin intoleranţă la
lactoză şi la nou-născuţi prin diaree în urma
ingestiei de lapte.
 Malabsorbţia congenitală a glucozei şi galactozei
exprimată prin diaree severă, care poate cauza
moartea prin deshidratare. Patologie cauzată de
deficitul co-transportatorului glucoză-Na+.
 Monozaharidele ajung prin vena portă la
ficat.
 O parte se transformă prin gliconeogeneză în
glicogen, iar alta (doar glucoza) trece în
circulaţie.
 Galactoza şi fructoza sunt transformate în
glucoză.
Căile de metabolizare a Gl
 Gl- piruvat- Acetil CoA -CO2 şi H2O
 Din Gl se sintetizează glicogenul, alte
monozaharide
 Furnizează compuşi importanţi ca:
1. Pentoze (utilizate în sinteza
nucleotidelor şi AN)
2. Acizi uronici –sinteza de proteoglicani
3. Glicerol şi Acetil Co A – neolipogeneză
4. NADPH- necesar biosintezei reductive
Transferul intracelular al glucozei:
 Străbate membrana celulară în ambele sensuri
fără consum de energie cu ajutorul unor
transportatori pasivi.
 Transportatorii glucozei (Glu T) sunt o familie
de glicoproteine transmembranare, codificate
de diferite gene.
TRANSPORTORUL GLUCOZEI prin membrana celulelor
(GLUT 1-5)

 GLUT 1: predomină în eritrocite


 GLUT 2: în hepatocite, celulele beta
pancreatice
 GLUT 3: în celulele sistemului nervos
 GLUT 4: în celulele ţesutului muscular şi
adipos
 GLUT5: în celulele intestinale (transportă
glucoza în sînge)
Glucoza
Glucoza

Glucozo-6-fosfat Glicogen
Glicogen
Glucozo-6-fosfat
Pentoze
Pentoze
NADH2
NADH2

Piruvat
Piruvat
Metabolismul
Glicogenului
Metabolismul glicogenului
 Glicogenul – forma de depozitare a exesului de
glucide, la care se face apel în faza catabolică a
metabolismului.
 Depozitele de glicogen se găsesc în muşchi (1%
din greutate) şi în ficat (6%) din greutate. Ficatul
utilizează glicogenul în scopul menţinerii
glicemiei; iar muşchiul îşi satisface necesităţile
proprii de Gl.
 În perioadele interprandiale glicogenul depozitat
în muşchi şi ficat este utilizat pentru obţinerea
glucozei.
 12-20 ore de inaniţie- reduc considerabil
conţinutul glicogenului în ficat; iar activitatea
musculară intensă – îl reduc în muşchi
 Sinteza de glicogen – glicogenogeneza
 Degradarea (scindarea) glicogenului –
glicogenoliză
Sinteza glicogenului
Activarea Gl 1 fosfat
 E- Glucozo1fosfat uridiltransferaza
glucozo-1-fosfat + UTP  UDP-glucoză + PPi
PPi + H2O  2 Pi
Transferul Gl pe capătul nereducător al
glicogenului
E- glicogensintaza
glicogen(n) + UDP-glucoza 
glicogen (n +1 ) + UDP
Formarea leg 1,6 glicozidice
 Glicogen-sintaza realizează legăturile 1,4-glicozidice.
 Formarea legăturilor 1,6-glicozidice se face cu participarea
enzimei de ramifiere – amilo 1,4-1,6 transglicozidaza
şi implică transferul de resturi glicozil (cel puţin 6) la C6 al
unui rest de glucoză.
În lipsa amorsei de glicogen
 Glcogensintaza recurge la un primer
de natură proteică – glicogenina
 Glicogenina – este o proteină
catalitică glicoziltranferazică
6 CH
2OH
Conţine resturi
5
UDP-glucose de tirozină
H O H
H O O Glycogenin
C O
4 OH H 1
OH O P O P O Uridine HO C CH
3 2 H2
H OH O− O− NH

6 CH
2OH
O-linked 5 O
glucose H H
H
C O
residue 4 OH H 1
OH 3
O C CH + UDP
2 H2
H OH NH

CH2OH CH2OH
LegăturaO glicozidică se formeO H
ază între atomul C1 a
H H H
gluco
H zei d e riv ată dinHUDP-glucoză şi hidroxilul C O
tiroOH
zineiHdin Glycogenin OH .
H
OH O O C CH
UDP rezultă ca produs. H2
NH
H OH H OH
Reglarea glicogenezei
 E -glicogensintaza.
 prin fosforilare-defosforlare –

Forma fosforilată este inactivă în timp ce


cea defosforilată este activată:
 Insulina activează enzima glicogen-

sintaza, astfel are loc activarea sintezei


glicogenului;
 glucagonul, adrenalina au efect invers

asupra acestei enzime.


Degradarea glicogenului (glicogenoliza)

glicogen(n ) + Pi  glicogen (n–1 ) +


glucozo-1-fosfat
Enzima- glicogenfosforilaza (acţionează
asupra leg. 1,4 glicozidice).
Asupra leg. 1,6 glicozidice acţionează E de deramificare
(amilo1,4-1,6 glucantransferazică)- transferă 3
unităţi zaharidice de pe un lanţ pe altul
Glucozo-6-fosfat – fructozo -6-fosfat---- glicoliză-
piruvat-DOP-C Krebs (ţ. muscular- sursă de energie
pentru el)
glucozo-6-fosfat + H2O  glucoza + Pi – ficat
G lico gen G luco za
H exo kina sau G luco k inaza
G-6-P
lucoase
se
G lu co zo
-1-P G luco-6-P
zo G lu co za +i P
G lico liza

PIR U V A T
M E T A B O L IS M U L G l in ficat
Reglarea glicogenolizei
Adrenalina , glucagonul

adenilatciclaza
Degradarea glicogenului

ATP AMPc+PP

Fosforilaza n Fosforilaza a
Proteinkinaza n - PKa (defosfo) (fosforilată)

Fosforilazkinaza n ---fosforilazkinaza a
F
o
s
f
 GLICOLIZA

GLUCONEOGENEZA
Obiectivele:
1. Glicoliza - treptele enzimatice a glicolizei
aerobe şi anaerobe. Reglarea glicolizei.
Bilanţul energetic al degradării anaerobe
şi aerobe a glucozei.
2.Sistemele navetă pentru transferarea
NAD.H din citozol în mitocondrii.
3. Soarta piruvatului.
4.Fermentaţia alcoolică.
5. Gluconeogeneza ( mecanismul,
reglarea).
6.Procesul de sinteză şi reglare a lactozei.
Glicoliza (Embden-Meyerhof-Parnas)
 - scindarea Gl în condiţii aerobe până
la CO2 şi H2O (38 sau 36 mol de
ATP); în condiţii anaerobe până la 2
mol de acid lactic (2 mol de ATP)
 Rolul: se realizează în scopul
procurării energiei – ATP (de către
toate ţesuturile)
 În ficat şi alte ţesuturi – prin glicoliză
(prin intermediarii săi) se obţin lipide
de rezervă (Tg)
 Localizarea: citozol
1. Fosforilarea Gl
2. Izomerizarea Gl 6 P în Fr 6 P
3. Fosforilarea Fr 6 P
Fosfofructokinaza
 această reacţie reprezintă etapa limitantă
de viteză în glicoliză
 Este o E alosterică:
 Inhibitori: ATP; PEP; 1,3 difosfoglicerat;
citratul
 Activatori: AMP, ADP, Fructozo 1,6
difosfat, Fructozo 2,6 difosfat (ea creşte
afinitatea E pentru S, micşorînd-o însă pe
cea a inhibitorilor: citrat şi ATP).
4. Scindarea Fr 1,6 difosfatului în 2
trioze fosfat
5. Izomerizarea triozofosfaţilor
6. DH şi fosforilarea
gliceraldehidfosfatului
7. Fosforilare la nivel de substrat
8. Transformarea 3 fosfogliceratului în
2 fosfoglicerat
9. Dehidratarea 2 fosfogliceratului
10. a 2 fosforilare la nivel de
substrat
PIRUVATKINAZA
 Se prezintă sub 2 forme: L (ficat) şi M (muşchi)
 Izoenzimele de tip L – sunt E alosterice:
 Activatori: Fructoza 1,6 difosfatul
 Inhibitori: ATP. Ala; acil CoA; Acetil CoA
 Reglare covalentă: este activă în forma
defosforilată (promovată de insulină) şi inactivă în
forma fosforilată (glucagon şi catecolamine)
 Reglare hormonală : insulina – inductor al E,
activînd transcrierea genei ce-i corespunde;
glucagonul – acţionează ca represor
În condiţii anaerobe:
11. Reducerea piruvatului
Glicoliza (Calea Embden-Mejerhof)
6
HO CH2

Glucoza H
5
H
O
H
4 1
OH H
1 ATP OH 3 2
OH

H OH

ADP
6
P O CH2
Glucoza – 6 – fosfat H
5
O
H
4
H 1
OH H
OH 2
OH
3

2 H OH

P O CH2 CH2 OH
Fructoza – 6 – fosfat H
O
HO
H OH
OH H
P O CH2 CH2 OH
Fructoza – 6 – fosfat H
O
HO
H OH
3 ATP OH H

ADP
P O CH2 O CH2 O P
H
Fructoza – 1,6 – bifosfat HO
H OH
OH H
4

O
P O CH2 CH C
Gliceraldehida – 3 – fosfat
H
OH
+

Dihidroxiaceton fosfat P O CH2 C CH2OH

5 O
5

Gliceraldehid 3 – fosfat (2) P O CH2 CH C

2 Pi H
2 NADH+ OH
6

2 NADH + H +
O

P O CH2 CH C
1,3 – Bifosfoglicerat (2)
O P
OH
2 ADP
7

2 ATP
O
P O CH2 CH C
3 – Fosfoglicerat (2)
OH O-
O
8
CH2 CH C

OH O-
2 – Fosfoglicerat (2) O

P
9 O
2 H2O CH2 CH C

O-
O
Fosfoenolpiruvat (2)
10 2 ADP P

2 ATP
O
CH2 C C
Piruvat O-
O
Bilanţul energetic al glicolizei aerobe
BILANŢUL ENERGETIC AL
GLICOLIZEI ANAEROBE
Fermentaţia alcoolică

C H3 p ir u v a t
d e c a r b o x ila z a O
C = O 4 C H3 C 4 C H3 C 2H O H
H
COOH - 4 CO +
2 4 N A D 4HN A D
+
p iru va t a c e t a l d e h i +d a4 H a lcoo l etilic
 În rezultatul glicolizei anaerobe în citozol se
formează NAD·H2. Pentru ca atomii de
hidrogen cu un potenţial energetic înalt să
elibereze energia ei trebuie întroduşi în MC
unde vor fi transportaţi prin LR spre O2. O
parte din energie, eliberată de ei, va fi
acumulată în legăturile macroergice ale ATP
(fosforilare oxidativă).
 însă - membrana internă a MC nu este
permeabilă pentru NAD·H2, deaceia pentru
transportul H2 în MC servesc aşa numitele
sisteme naveta.
 Există 2 asemenea sisteme:
1. glicerolfosfat (activă în muşchi şi creier)
2. malat-aspartat (activă în miocard, ficat,
rinichi.)
SISTEME NAVETĂ
1. glicerolfosfat (activă în muşchi şi
creier);
2. malat-aspartat (activă în miocard,

ficat, rinichi).
MALAT-ASPARTAT
 1. MDH (citoplasmatică şi MC)
 ASAT (citoplasmatică şi MC)
 Transportatorul malat-cetoglutarat
(antiport)
 Transportatorul Asp-Glu (antiport)
Sistemul navetă malat-aspartat
 NADH+H - din glicoliză (6)- nu se poate
include în LR, deoarece se află în citozol.
Sistemul naveta Malat-Aspartat
Sistemul naveta Glicerol-Fosfat
 E- glicerol-3 fosfat DH:
 a.G-3P-DH-citoplasmatică (Co- NAD)
 b. G-3P-DH-mitocondrială (Co- FAD)
Sistemul naveta Glicerol-Fosfat
GLUCONEOGENEZA
GLUCONEOGENEZA
 Sinteza Gl din produşi neglucidici:
1. Din piruvat
2. Lactat
3. AA
4. Glicerol
5. OA
 Are loc în condiţiile de:
1. Epuizare a rezervelor de glicogen hepatic
2. În inaniţie
3. În cazul unui regim bogat în lipide şi proteine dar sărac
în glucide
4. În efort prelungit
Localizat: ficat; cortexul renal (rinichiul asigură numai 20%
din totalul de Gl produsă)
glicoliza
GLUCONEOGENEZA
 Sunt reacţiile inverse ale glicolizei cu excepţia a
3 reacţii ireversibile: a10, a 3 şi 1.
 Deaceea există 3 căi de ocolire:
 transformarea piruvatului în PEP
 transformarea Fr 1,6 difosfat în Fr 6 fosfat
 transformarea Gl 6 fosfat în GL
I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în PEP
Piruvatcarbo
xilaza
Piruvat +
HCO3- + ATP

oxaloacetat
+ ADP + Pi
I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în PEP
Piruvatcarboxilaza
Piruvat + HCO3- + ATP  oxaloacetat +
ADP + Pi
PEP carboxikinaza :
oxaloacetat + GTP  PEP + GDP + CO2
Sumar:
Piruvat + ATP + GTP + H2O ---> PEP
+ ADP + GDP + Pi + 2H+
II cale de ocolire:
transformarea Fr 1,6 difosfat în Fr 6 fosfat
fructoza-1,6-disfosfataza:
fructoza-1,6-diP + H2O  fructoza -6-P
+ Pi
III cale de ocolire:
transformarea Gl 6 fosfat în GL
glucoza-6-fosfataza:
glucoza-6-fosfat+ H2O  glucoza + Pi
Reacţia sumară
 Glicoliză:
 Glucoza +2NAD+ +2ADP +2Pi 

 2 piruvat +2NADH +2ATP


Gluconeogeneza din piruvat:
2Piruvat+2NADH +4ATP+2GTP 
 Glucoza + 2NAD + 4ADP + 2GDP
+6Pi
Gluconeogeneza din lactat
 Lactat +NADH+H Piruvat +NAD
E - LDH
Gluconeogeneza din AA
 Toţi AA glucoformatori (excepţie Leu) – Gl
 Glu, Gln, His, Arg, Pro----- alfa
cetoglutarat---- OA
 Asp, Asn- - - OA
 Met, Ile--- propionil CoA---succinil
CoA-----OA
 Val, Trh, Met - succinil CoA-----OA
 Tyr şi Fen ---- fumarat----OA
 Ala, Ser, Gli, Cis --- Piruvat
Alanina
Piruvat Gluconeogeneza
Alanina Piruvat
CO2
ATP

ADP
Oxaloacetat
NADH

NAD+
Malat MITOCONDRIE

ATP Malat
NAD+

ADP NADH
Oxaloacetat
GTP

GDP

CO2

Fosfoenolpiruvat
Gluconeogeneza din glicerol
Fructoza 6 - fosfat

Glucoza 6 - fosfat
ADP

Pi
Glucoza 1 - fosfat ATP
Glucoza
UTP

Glicogen UDP
Reglarea glicolizei şi
gluconeogenezei
 Glicoliza:
1. Hexokinaza/ glucokinaza (1)
2. Fosfofructokinaza (3)
3. Piruvatkinaza (10)
 Gluconeogeneza:
1. Piruvatcarboxilaza şi PEPcarboxikinaza
2. Fructozo -1,6- difosfataza
3. Gl 6 fosfataza
Reglarea alosterică a glicolizei şi
gluconeogenezei
Reglarea alosterică a glicolizei şi
gluconeogenezei
Reglarea hormonală:
 Activatori:
 glucagonul, catecolaminele, glucocorticoizii
(activează lipoliza – TG– glicerol ---
substrat pentru gluconeogeneză)
 Glucocorticoizii – favorizează proteoliza
extrahepatică --- AA--- Gl
 Glucagonul: micşorează concentraţia de
fructozo 2,6 difosfat (activator al
fosfofructokinazei, inhibitor al
fructodifosfotazei) – va favoriza
gluconeogeneza şi inhibă glicoliza
 Insulina – inhibă gluconeogeneza şi
activează glicoliza
 Ciclul pentozofosfat
 Metabolismul

Fructozei
 Metabolismul

galactozei
Şuntul pentozofosfat
 O altă cale de degradare a Gl 6 fosfat
 Localizat: în citoplasmă
 Activ:
1. Ţesut adipos
2. Ficat
3. Corticosuprarenale
4. Glanda mamară în lactaţie
5. Ţesut limfatic
 Relativ activ:
1. În eritrocite
 Slab activ:
 Inimă,
 Ţesut muscular
 Muschii sceletici
ROLUL
producător

NADPH,
1. Biosinteza AG, Col, a. RIBOZA-5-FOSFAT
biliari,; vitaminei D; h. 1. Sinteza nucleozidelor,
corticosuprarenali nucleotidelor, AN
2. Neutralizarea 2. Sinteza His
medicamentelor şi 3. Sinteza Co: NAD, NADP,
toxinelor în lanţul FAD, CoA
oxigenazic; neutralizarea
NH3 în cazul aminării
reductive
3. Reducerea glutationului
Etapele
 Implică 2 etape:
1. Conversia hexozelor la pentoze
(etapa oxidativă)
2. Conversia pentozelor la hexoze
Conversia hexozelor la pentoze
(etapa oxidativă)
1. DH Gl 6P la 6fosfoglucolactonă (produs intermediar)
2. hidroliza 6 fosfoglucolactonei la 6 fosfogluconat
DH şi decarboxilarea
6 fosfogluconatului
Conversia ribulozei 5 fosfat
Bilanţul sumar

6glucozo 6P + 12 NADP +6H2O


▬►4Xilulozo-5P + 2 Ribozo-5P +
6 CO2 +12NADPH+H +H3PO4
Conversia pentozelor la hexoze
2. Conversia pentozelor la hexoze
 2 ribozo-5-fosfat + 2 xilulozo-5-fosfat 2 sedoheptulozo – 7-
fosfat + 2 gliceraldehid–3-fosfat
2 sedoxeptulozo 7 fosfat+ 2 gliceraldehid 3 fosfat
2 fructozo 6 fosfat+ 2 eritrozo 4 fosfat
Bilanţul sumar
6 glucozo 6P + 12 NADP +6H2O ▬► 6 CO2
+12NADPH+H + 4 fructozo 6P + 2 gliceraldehid
3P
2 gliceraldehid 3 P = fructozo1,6 difosfat =
glucozo 6P
4fructozo 6P= 4 glucozo 6P
6 glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2
+12NADPH+H + 5 glucozo 6P+ H3PO4

glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2


+12NADPH+H +H3PO4
Reglarea
 Glucozo 6P DH:
 Activatori: mărirea de NADP
 Inhibitori: NADPH+H; acil CoA
 raportul glutation oxidat/glutation
redus. Concentraţiile mari de GSSG
creşte viteza şuntului
 Sinteza DH creşte în glanda mamară
în perioada de lactaţie;
 scade în ficat şi ţesutul adipos în
diabet şi inaniţie
Deficienţele ereditare ale E
 Deficienţa transcetolazei ( E are o afinitate
redusă pentru TPP) – conduce la tulburări
neurologice (sd Wernicke – Korsakoff)
 Deficienţa de Gl 6PDH – se manifestă în
special în eritrocite, unde calea
pentozofosfat e unica sursă de NADPH+H
– conduce la hemoliza eritrocitelor
 NADPH+H – protejează AG nesaturaţi de
interacţiunea O2 în membrană şi asigură
gradul de oxidare a Fe 2+ în hemoglobină.
Metabolismul Fructozei
 Fr se formează din zaharoză
 2 căi metabolice

|I. în rinichi, muschii scheletici:


Fr + ATP ▬► Fr 6P + ADP
E- hexokinaza- inhibată de Gl
II. În ficat
Fr + ATP ▬► Fr1P + ADP
E- fructokinaza
Absenţa fructokinazei conduce la
fructozurie esenţială – starea nu se
agravează, dar se acumulează Fr în urină
Fr 1P ▬► dioxiacetonfosfat +
gliceraldehidă
E- aldolaza
 Absenţa E – intoleranţă ereditară a Fr:
Intoleranţa ereditară a Fr:
1. Acumularea intracelulară a Fr1P ( inhibă
Gl-6-P-aza şi glicogen fosforilaza) ceea ce explică:
2. Hipoglicemie, vomă, icter, hemoragie
3. Insuficienţă hepatică
 Tratament: dietă fără Fr şi zaharoză
Gliceraldehida (GA) intră în
glicoliză pe următoarele căi:
1. Sub formă de GA fosfat
GA + ATP ▬► Gliceraldehidfosfat
+ADP
E – tiokinaza
2. Sub formă de dioxiaceton fosfat

1. GA + NADH+H ▬► glicerol +NAD


2. Glicerol +ATP ▬► glicerol 3P+ADP
3. Glicerol 3P +NAD ▬► dioxiacetonP
+NADH+H
3. Sub formă de 2 fosfoglicerat

1. GA +NAD+H2O ▬► glicerat +
NADH+H
2. Glicerat + ATP ▬► 2fosfoglicerat +
ADP
Metabolismul galactozei (Gal)
 Se metabolizează în ficat şi rinichi
1. Fosforilarea Gal
Gal + ATP ▬► Gal 1P + ADP
E- galactokinaza
 Deficienţa galactokinazei –
conduce la galactozemie şi
galactozurie:
1. Cataracta cristalinului

2. Reducerea Gal la galactiol


2. Interacţiunea Gal 1P cu UDP-Gl
 E- UDP glucozo -galactozo 1P- uridil
transferaza:
 Gal 1P + UDP-Gl  UDP-Gal- + Gl 1P
 Deficitul E –UDP Gl -Gal 1P-
uridiltransferază – conduce la
galactozemia clasică
1. Dereglare autosomal recesivă

2. Alterări hepatice

3. Cataractă (acumulării de galactiol)

4. Tulburări neuropsihice (alteraţie


mentală severă)
 Tratament: dietă fără Gal (fără lapte)
3. Interconversia UDP-Gal în UDP-Gl
 UDP-Gal  UDP-Gl
E – epimeraza
Soarta UDP gl:

1. Sinteza glicogenului
2. UDP- Gl +PP 
UTP+Gl1P
E- UDP-Gl-
pirofosforilază
Gl 1P  Gl6P
Calea acidului glucuronic
1. Activarea Gl1P sub formă de UDP-Gl
 UTP + Gl1P  Gl-UDP + PP
 E- UDP-Gl-pirofosforilaza
 Gl-UDP + 2NAD +H2O Glucuronat-
UDP+ 2 NADH+H
 E-DH NAD dependentă
 UDP-glucuronatul – forma activă a
glucuronatului:
1. sinteza polizaharidelor (donor de rest
glucuronil)
2. detoxifierea compuşilor străini
(xenobioticelor) sau proprii (conjugare)
3. sinteza vitaminei C
CH2OH
H O
H
H UDP-glucoza
OH H
HO O UDP
H OH

2NAD+ + H2O

UDP-glucoz dehidrogenaza
2NADH + 3H+

COO-
O
H
H
H UDP-D-glucuronat
OH H
HO O UDP
H OH
H2O
UDP

Sinteza
Inserţia glucoronatului Glucuronidarea vitaminei C
în glicozaminoglicani aşa ca medicamentelor,
hialuronatul, condroitin sulfatul toxinelor
Sinteza lactozei
 E- lactozo-sintetază alcătuită din 2
subunităţi:
 Subunitatea G- catalitică- galactozil-

transferaza:
UDP-Gal +N-acetilglucozamină → UDP
+ Nacetillactozamină
 Subunitatea M –lactozo-sintetază:

UDP-Gal+ Glucoza → UDP+Lactoza


 Lactozo-sintetaza se proliferează în
glanda mamară; iar galactozil transferaza
în toate ţesuturile (sinteza glicoproteinelor)
 În graviditate: în glanda mamară se
sintetizează şi se acumulează şi
galactozil-transferaza
Samo v
mlečnih
žlezah, preko
UDP-glukoze
in encimov:
Laktoza
sintaza in
galaktozil
transferaza.
Ob prisotnosti
alfa-
laktalbumina
tvori laktozo, v
nemlečnih
tkivih pa N-
acetillaktozami
n.
Reglarea nivelului de glucoză în
sânge
 Concentraţia normală de Gl în sînge este de
3,3 –5,5 mMol/l.
 Creşterea c% de Gl în sînge mai sus de
valorile normale – hiperglicemie
 Micşorarea glicemiei sub valorile normale –
hipoglicemie
 Valoarea normală a glicemiei este menţinută
de acţiunea unor hormoni.
 Insulina este unicul hormon, care
micşorează concentraţia de glucoză în sînge.
 Adrenalina, glucagonul, cortizolul,
somatotropina, tiroxina – accelerează
utilizarea de energie, măresc nivelul glucozei
 Insulina este unicul hormon, care
micşorează concentraţia de
glucoză în sînge.
Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+ -dependentă
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A

Lanţul B
PC3
Reglarea secreţiei Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică





 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
Reglarea secreţii de insulină

GLUT2 Na+
K+

Na+ KIR K+
K+
Vm
K +

Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+

Granule de Insulină
Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +

K+
Vm
K +

Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+

Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites, hormones
and neurotransmitters
GLUT2 Na+
K+

Glucokinase Na+ KIR K+


K+
Km= 7-9 mM
- K +
Vm
ATP Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Canale de Ca2+
pancreatice IP3
Voltage-depend
cAMP Ca2+

Granule de Insulină
Nivelul normal de Insulină
 Unităţi: 1 U = 36 µg, i.e. 28 U/mg
 Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
 Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml
 Insulina Postprandială : la 90 µU/ml

120
Masa
Glucosa, mg/dl

µ U/ml
100

Insulina,
80

60
80
40

Basal 20

Minutes 0 30 60 90 120
Secreţia insulinei are loc în 2 faze:

Stimularea cu Gl
Seсreţia de insulină

normă
1 2
fаză fază

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

DZ tip 2

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

minute
Mecanismul de acţiune al Insulinei:

Partea externă a
receptorului:
α subunitatea conţine
situl de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
β subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Insulin receptor signaling
Insulina se fixează la Insulin
subunitatea α reglînd
activitata β subunităţii GLUT4
PO4
autoposporilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depuneri de
Glicogen
⇑ activitatea tyr ⇓+
kinazelor protein phosphatase-1

⇓+ ⇓-
fosforilarea altor
substrate
glicogen posporilaz kinaza
sintaza

⇓-
posporilarea MAP posporilaza

kinazelor
Transmiterea semnalului de către
Insulină
Insulina se fixează la α Insulin
subunitate reglînd
activitatea subunităţiiβ
GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

⇑ activitatea tyr
kinazelor

fosforilarea altor Translocarea transportorului de


substrate Glucoză spre membrana celulară

activarea fosfo- inositol


3-kinazelor
Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
 măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc transportul
glucozei în celule;
 activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei glicogen-
fosforilaza la formă ei neactivă);
 activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
 Activează E şuntului pentozofosfat
Influenţa insulinei asupra
metabolismului lipidic
 Activează lipogeneza
 Inhibă lipoliza (triglicerid lipaza
tisulară)
 Activează lipoproteinlipaza
Influenţa insulinei asupra
metabolismului proteic
 Facilitează utilizarea AA exogeni în
muşchi şi ficat
 Activează sinteza proteinelor şi
inhibă proteoliza
 Măreşte expresia genică
Adrenalina
 sporeşte glicemia prin activarea
mobilzării glicogenului - favorizeză
glicogenoliza şi blocheză absorbţia glucozei.
 Glucoza obţinută din glicogen
iese din celulă în sînge, mărind
glicemia.
Cortizolul
 facilitează gluconeogeneza - prin inducţia E
reglatoare ale gluconeogenezei în ficat.
 La nivelul ţesuturilor periferice cortizolul
are acţiune catabolică (sporeşte lipoliza în
ţesutul adipos şi scindarea proteinelor),
astfel furnizînd substrate (glicerol,
aminoacizi) pentru gluconeogeneza
hepatică.
− glucagonul amplifică glicogenoliza şi
gluconeogeneza;
− somatotropina inhibă absorbţia glucozei;
DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic caracterizat


prin hiperglicemie cronică determinată de scăderea
absolută sau relativă (insulinorezistenţă) a secreţiei
de insulină .

În paralel cu tulburările metabolismului glucidic apar şi


perturbări ale metabolismului protidic, lipidic şi
hidroelectrolitic.
Aprecierea toleranţei
organismului faţă de glucoză.
 Se recoltează sîngele pînă la încărcarea cu
glucoză (dimineaţă după 10-14 ore de foame)-
 se administrează glucoză în 250 ml de apă.
 Se determină glicemia la intervale de 30 min.
(probele I, III şi IV).
 În mod normal probă II va fi cea mai înaltă, însă
nu mai mare decît 160 mg/100ml. Ulterior
descreşte şi proba IV aproximativ se egalizează
cu prima.
 La diabet probele III şi IV rămîn crescute.
Glicogenozele
 Defect în mobilizarea glicogenului şi
acumularea lui în ţesuturi:
sunt afecţiuni ereditare
duc la acumularea glicogenului în ţesuturi şi
afectarea metabolismului glucidic,
simptomelor clinice ca: hepatomegalie,
hipoglicemie, hipotonie musculară, deficit
energetic în caz de efort fizic.
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenul
ui

I. Boala glucozo-6-normală hipoglicemi


“von fosfatază e, cetoză
Gierke”
II. Boala α-1,4- normală Inima
“Pompe” glucozidază SNC
lizozomală
III. Boala amilo-1,6- lanţul extern hipoglicemie,
“Forbes”, glucozidazei lipseşte (scurt) afectat ficatul,
ramificaţie inima, muşchii
“Cori” (enzima de mărită scheletici.
deramifiere);
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenulu
i
IV. Maladia enzimei de lanţ foarte progresează
Andersen ramifiere lung intern, ciroza hepatică
(1,4→1,6)- - moarte până
neramificat
transglucozilaze la vârsta de 20
i; extern; ani

V. Boala glicogen normală nivel scăzut a


“McArdle”: fosforilazei lactatului şi
piruvatului
musculare după exerciţii,
VI. Boala glicogen normală hepatomegalie
glicogenică;
“Hers”: fosforilazei hipoglicemie şi
hepatice cetoză blândă.
Aglicogenozele
 Dereglări în sinteza glicogenului şi micşorarea
lui:
Deficitul de glicogen sintază

 Hipoglicemie bazală
 Vomă
 SNC
 Moarte prematură
 retard de creştere, deces precoce;
 I. Boala “von Gierke”(glicogenoza
hepatorenală):
 deficienţă de glucozo-6-fosfatază în
ficat, intestin şi rinichi;
 structura glicogenului este normală;
 hipoglicemie, cetoză;
 galactoza şi fructoza nu sunt
convertite la glucoză.
II. Boala “Pompe” (glicogeneză generalizată):
 deficit de α-1,4-glucozidază lizozomală

 structura glicogenului este normală;

 concentraţii excesive de glicogen în vacuole

anormale din citozol;


 în unele cazuri inima este principalul organ

implicat cu moarte timpurie, în altele ̶ sistemul


nervos este afectat sever;
 valori normale ale zahărului sanguin.
III. Boala “Forbes”, “Cori” (dextrinoza limitată):
 deficienţa enzimei amilo-1,6-glucozidazei (enzima de
deramifiere);
 structura glicogenului este anormală: lanţul extern
lipseşte sau este foarte scurt, numărul punctelor de
ramificaţie este mărit;
 hipoglicemie, răspuns hiperglicemic diminuat la
epinefrină sau glucagon şi normal la fructoză şi
galactoză;
 în proces este afectat ficatul, inima, muşchii
scheletici.
IV. Maladia Andersen (deficienţa de ramificare,
amilopectinoză):
 deficienţa enzimei de ramifiere (1,4→1,6)-

transglucozilazei;
 structura glicogenului este anormală: lanţ foarte lung

intern şi neramificat extern;


 boală rară, dificil de recunoscut;

 depozitarea glicogenului anormal;

 progresează ciroza hepatică şi evoluţia este fatală până

la vârsta de 20 ani.
V. Boala “McArdle”:
 deficienţa glicogen fosforilazei musculare

structura glicogenului este normală;


 conţinut mărit a glicogenului muscular (2,5-

4,1%, în normă 0,2-0,9%);


 nivel scăzut în sânge a lactatului şi piruvatului

după exerciţii, scăderea pH-ului nu are loc.


VI. Boala “Hers”:
 deficienţa glicogen fosforilazei hepatice

structura glicogenului este normală;


 este o formă atenuată a afecţiunii von

Gierke;
 hepatomegalie glicogenică;

 hipoglicemie şi cetoză blândă.


Maladia Tarui:
 insuficienţa fosfofructokinazei musculare;

 structura glicogenului este normală;

 tablou clinic similar cu maladia McArdle;

 sunt afectate şi eritrocitele ce determină o hemoliză

intensă;
 are loc acumularea lactatului;

 nu este complet clar de ce acest defect rezultă prin

creşterea depozitării glicogenului.


VIII. Glicogenoza de tip VIII:
 reducerea activării fosforilazei în hepatocite

şi leucocite;
 structura glicogenului este normală;

 hepatomegalie, creşterea depozitării

glicogenului hepatic;
 etiologie neclară
Glycogen