TULBURĂRI CIRCULATORII

1. TROMBUSUL ROŞU RECENT

Trombusul este un coagul/cheag sanguin apărut în timp
ul vieţii individului, intravascular sau
intracardiac.
Pentru a se constitui un tromb trebuie îndeplinită triad
a lui Virchow:
leziuni ale endoteliului vascular sau ale peretelui cardi
ac
staza I modificări ale fluxului sanguin
tulburări ale factorilor de coagulare
Localizarea trombusului poate fi intravasculară (arte
re, vene) sau intracardiacă.
Macroscopie: masă solidă de culoare roşie, aderentă
la peretele vascular sau cardiac, cu
suprafaţă neregulată, rugoasă, având carac
ter uscat, consistenţa crescută, friabil.
Microscopie: Preparatul histopatologic prezintă o secţi
une transversală printr.:.o venă (perete
de grosime mică alcătuit dinspre interior spre exterior
din endoteliu unistratificat pavimentos,
fibre musculare netede, elastice şi ţesut celular lax);
pe o anumită porţiune endoteliul vascular
este dispărut, la acest nivel făcând corp comun cu masa
trombotică constituită dintr-o reţea de
fibrină, care reprezintă suportul pe care
sunt aşezate elementele figurate ale sângelui,
frecvente hematii, plachete şi rare leucocite.
Clasificarea trombilor se realizează după mai multe criter
ii:
-după morfologie: tromb alb
tromb roşu
tromb mixt alcătuit din cap: aspect de tromb alb
corp/piesă intermediară: prezintă linii Zahn
coadă: aspect de tromb roşu
-după vechime: tromb recent
tromb vechi
-după gradul de obstrucţie al lumenului vascu
lar: tromb parietal
tromb ocluziv
-dup ă conţinutul de germeni bacterieni:
tromb septic
tromb aseptic

INFARCTUL: zona de necroză de coagulare apărută în unna

ischemiei indus e de obstrucţia
totală şi acută/bruscă a unei artere/ram arterial. În
funcţie de tipul vascularizaţiei organului
afectat distingem două tipuri de infarct: alb/anemi
c la organele cu vascularizaţie de tip
terminal şi infarct roşu/hemoragic la organele cu dublă
vasculariz.aţie şi structura laxă.

2. INFARCTUL RENAL RECENT

Infarctul renal este o zonă de necroză de coagulare

apărută în urma ischemiei determinată de
ocluzia totală şi acută a unui ram arterial renal. Este
un infarct alb sau anemic.
Cauzele care pot duce la apariţia acestuia sunt:
trombembolie (fragment ce provine din AS I VS
dintr-o tromboza parietală post
infarct miocardic; tromboza dintr-un anevrism aortic;
plăci de aterom)
tromboză la nivelul arterei renale I ram din
artera renală
leziuni inflamatorii la nivelul arterei renale.

5
 Macroscopie: La 24 de ore de la producerea obstrucţie i arteriale, pe suprafaţa rinic
decapsulat se identifică o zona palidă, alb-gălbui hiului
e, care proemină în raport cu supra
organului, înconjurată de un lizereu alb şi de faţa
un chenar roşu-violaceu; diametrul zonei
afectate variază de la câţiva mm la câţi va cm. Pe
suprafaţa de secţiune a rinichiului, (secţ
longitudinală prin hilul renal), zona de iune
infarct are formă triunghiulară cu unul din vârfu
orientat către hilul renal şi latura opusă vârfului resp ri
ectiv orientată spre capsula renală.
Preparat histologic: secţiuni la parafină, coloraţie hem
atoxilin-eozina.
Diagnostic histologic de organ: rinichi - organ pare
nchimatos alcătuit din:
1. corticala ce conţine glomeruli renal (ghem capi
lar cu numeroase hematii, înconjurat de
capsula Bowmann, tapetată de un epiteliu turtit) şi
tubi contorti; şi
2. medulară, alcătuită numai din tubi ce apar secţi
onaţi sub diverse incidente. Stroma dintr
aceste componente este reprezentată de ţesut conj e
unctiv bogat în celule şi fibre şi numeroase
vase.
Microscopie: În zona de infarct se disting siluetele
glomerulilor şi tubilor renali (structuri
amorfe, colorate acidofil - celulele nu prezintă
nucleu/nucleul este picnotic, fragmentat, iar
!umenele capilarelor nu conţin hematii) ;
această zonă este înconjurată de
polimorfonucleare şi macrofage; la periferie, conc rare
entric cu cele două zone anterioare se
identifică hiperemie (vase cu multe hem
atii în lumenul lărgit) şi hemoragie (extravazare
hematii); pe alocuri cele trei zone se întrepătrund, de
ele nefiind precis ~onturate.

3. INFARCTUL MIOCARDIC RECENT

Este un infarct alb/anemic caracterizat prin apari

ţia unei zone de necroză de coagulare
nivelul cordului, constituită în urma ischemiei indu la
se de obstrucţia totală şi acută a unei artere
coronare I ram coronarian.
Cauzele frecvent întâlnite sunt reprezentate de: atero
scleroză; spasm arterial generat de hipe
tensiunea arterială, stress, embolii, tromboze, arter r-
ite coronariene nespecifice şi specifice.
Macroscopie: după 48 de ore de la producerea obstrucţie
i vasculare se con5tată o zonă palidă,
de diverse dimensiuni, fiască, consi stenţă moale,
reliefată în raport cu suprafaţa cordului,
margini neregulate, înconjurată de un lizereu galb cu
en, înconjurat la rândul sau de un chenar
roşu-violet. În cazul infarctelor de dimensiuni
mari se poate produce ruptura cordului. Cele
mai frecvente localizări sunt la nivelul: porţiunii
antero-laterale a ventriculului stâng, apexul
cordului, sept interventricular, zona subendocardi
că.
Preparat histologic: secţiuni la parafină, coloraţie hema
toxilin-eozină
Diagnostic histologic de organ: fibre miocardice-
fibre musculare de tip striat, cu nucleu
situat central şi sarcoplasmă bogată în juru l nucleulu
i.
Microscopie: fibrele musculare cardiace lipsite de struc
tură şi nuclei sunt acidofile, omogene
(în zona de necroză); în jurul lor se obse
rvă infiltrate inflamatorii reprezentate
polimorfonucleare neutrofile iar la periferie exist de
ă hiperemie şi hemoragie.

4. INFARCTUL PULMONAR RECENT

Zona de necroză la nivelul parenchimului

pulmonar rezultată prin
obstrucţia bruscă şi totală a arterei pulm
ischemia indusă de
onare I ram din artera pulmonară.
Datorită faptului că plămânul este un
organ cu structură laxă şi are dublă vasculariz
infarctul pulmonar va fi un infarct roşu sau hemorag aţie ,
ic.
Cauzele frecvent incriminate în producerea sa
sunt: embolia şi tromboza dezvoltată în
contextul hipertensiunii pulmonare/aterosclerozei
pulmonare.
••-lllllic
••ill::s znnă de dimensiuni diferite, de culoare roşie-violet, consistenţă crescută,
fu raport cu suprafaţa organului, acoperită de pleură cu depozite de fibrină; pe
••lfză: seqiune zona respectivă are formă triunghiulară cu unul din vârfuri orientat către
pf•a u n şi cu baza opusă vârfului respectiv orientată către suprafaţa plămânului. La
piam i:•a ziei, fragmentul recoltat din zona de infarct cade la fundul vasului cu apă.
• a 4 llidologic: secţiuni la parafină, coloraţie hematoxilin-eozină.
m a & m.tologic de organ: plămân- organ parenchimatos alcătuit din alveole pulmonare
'*'ja:il i aeriene delimitate de pereţi subţiri, reprezentaţi de ţesut conjunctiv cu fibre elastice
~··c§ e capilare sanguine; pe suprafaţa dinspre cavitatea alveolară există un strat de celule
.-ir o:lnle alveolare); de asemenea se constată duete aeriene, (bronhii, bronhiole) cu
r i: gapetat de un epiteliu cilindric situat pe ·structuri conjunctive/cartilaginoase, cât şi
11mE saq;uine (artere, vene).
m wepic: numeroase hematii acoperă pereţii necrozaţi ai alveolelor pulmonare; se
www::ea şi celule încarcate cu pigment de culoare brună (siderofage); pe alocuri pereţii
- - se identifică sub aspectul unor siluete colorate acidofil, nevascularizate; la periferia
. - i se găsesc alveole parţial umplute cu hematii ce au pereţii îngroşaţi datorită hiperemiei
c::a:L::...
--e, edemului şi infiltratului inflamator cu polimorfonucleare.

5. ftCATUL DE STAZĂ I FICATUL CARDIAC I STAZA HEPATICĂ I HIPEREMIE

YASIVĂ CRONICĂ HEPATICĂ

Se concretizează în creşterea cantităţii de sânge în teritoriul venos şi capilar la nivelul

:menchimului hepatic.
Cauzele sunt reprezentate de insuficienţă cardiacă· dreaptă; consecutiv unor suferinţe
;:ulmonare: emfizem pulmonar, astm bronşic, tuberculoză pulmonară, bronşite cronice etc
:ezultând aşa-numitul cord pulmonar; obstrucţia venei cave inferioare; obstrucţia venelor
suprahepatice (sindromul Budd-Chiari); boala veno-ocluzivă hepatică.
lhcroscopic: ficatul are volumul şi greutatea crescute, capsula Glisson este destinsă, culoare
brun-violet iar la secţionare se scurge o cantitate mare de sânge închis la culoare.
În raport cu timpul scurs de la instalarea cauzei, staza hepatică parcurge patru stadii.
stadiul I (descris mai sus)
stadiul II mai poarta denumirea de ficat ,,muscad"/ficat „în cocarda": ficatul iş1
păstrează caracterele descrise anterior cu excepţia culorii; în acest stadiu pe suprafaţa
parenchimului hepatic cât şi pe suprafaţa de secţiune se identifică un aspect policrom
reprezentat de zone foarte mici roşii-violet, încojurate de o zonă galbenă iar aceasta
înconjurată de o zonă roşie-brună (aspect asemănător cu tri mici zone concentrice).
stadiul III: ficat inversat/intervertit: se menţine aspectul din stadiul II numai că în
contextul aspectului policrom se identifică două zone: zone de culoare brună ce
înconjoară zone de culoare galbenă.
stadiul IV: ciroza cardiacă - ficat cu suprafaţa neregulată, granulară, consistenţă
crescută, volum puţin micşorat.
Preparat.histologic: secţiuni la parafină, coloraţie hematoxilin - eozină.
Diagnostic histologic de organ: ficat- organ parenchimatos alcătuit din lobuli hepatici (teri-
toriu poligonal centrat de vena centrolobulară şi compus din hepatocite cu dispoziţie radiară­
cordoane Remack, ce delimitează capilarele sinusoide), la unirea a aproximativ trei lobuli he-
patici se identifică spaţiul port/Kieman- spaţiu conjunctiv ce cupride o arteriolă -ram din
artera hepatică, o venulă -ram din vena portă şi canalicule biliare tapetate de un rând de celule
epiteliale cubice.

7
 Micro scopic :
stadiul I: vena centro lobulară dilatată, către care converg capilar
e sinusoide
hiperemiate; unele hepato cite din jurul venei centrolobulare sunt atrofia
te.
stadiul Il: vena centrolobulară dilatată., capilare sinusoide hipere
miate; hepatocite
pericentrolobulare atrofiate; hepatocitele din zona mediolobulară, foarte
sensibile la
anoxie, prezintă aspect de distrofie grasă; hepatocitele din zona perifer
ică a lobulului
hepatic nu sunt afectate.
stadiul III: hepatocitele pericentrolobulare şi mediolobulare prezin
tă importante
leziuni degenerative, unele celule fiind chiar necrozate, în schimb
hepatocitele de la
perifer ia lobulil or hepatici nu prezintă leziuni (sunt indem ne de leziun
e), astfel încât
„lobulul hepatic pare centrat de spaţiul port".
stadiul IV: arhitectura parenchimului hepatic este modificată
datorită fibrozei
importante (aspectul va fi detaliat la patologia aparatului digestiv).

6. STAZA RENALĂ/RINICIIl DE STAZĂ/HIPEREMIE PASIVĂ CRON

ICĂ RENALĂ
Se caracterizează prin creşterea cantităţii de sânge în teritoriul venos
şi capila r al rinichilor.
Cauzele frecvent întâlnite care duc la apariţia acestei patologii
sunt reprezentate de:
insuficienţa cardiacă dreapte/globală; leziun i la nivelul
venelor renale (tromboze pe fond de
ateroscleroza); compresii asupra venelor renale.
Macro scopic : rinichi măriţi de volum şi greutate; capsula renală este
destinsă; consistenţă
crescută; la secţionare parenchimul răzbuzeaz.ă (este mult
conţinut în raport cu capsul a); pe
suprafaţa de secţiune zona corticală prezintă pichet euri
de culoare roşie-violet ; limita dintre
corticală şi medulară este ştearsă; venele sunt dilatate,
concretizându-se sub aspectul unor
dungi de culoare roşie închisă.
Prepa rat histologic: secţiuni la parafină, coloraţie hematoxilin-eozină
Diagn ostic histologic de organ : rinichi - organ parenchimatos alcătui
t din:
1. corticala ce conţine glome ruli renal (ghem capilar cu numeroase
hemat ii, înconjurat de
capsula Bowmann, tapetată de un epiteli u turtit) şi tubi contorti; şi
2. medulara, alcătuită numai din tubi ce apar sectionaţi sub diverse
incidente. Stroma dintre
aceste componente este reprezentată de ţesut conjunctiv bogat în celule
şi fibre şi numeroase
vase.
Micro scopic : la nivelul glomerulilor capilarele sunt hiperemiate (în
lurnenul unui capilar
secţionat transversal se identifică mai mult de două
hematii); de asemenea capilarele din
reţeaua peritubulară sunt hiperemiate iar venele şi venule
le conţin mult sânge în lumen.
Datorită hipoxiei, la nivelul celulelor epiteli ale tubula
re se pot pune în evidenţă leziuni
distrofice (distrofie granulară, distrofie vacuolară, distrofie granulo-vacu
olară, distrofie grasă
şi chiar necroze); interstiţial mici infiltrate inflamatorii cronic
e.

7. STAZA PULMONARĂ/PLĂMÂNUL DE STAZĂ/HIPEREMIA

PASIVĂ CRONICĂ
PULMONARĂ

Reprezintă creşterea cantităţii de sânge în teritoriul venos şi capilar al parenchimului

pulmonar.
Cauza acestei patologii este frecvent reprezentată de insuficienţa cardia
că stânga, produsă de
stenoza mitrală ducând astfel la apariţi a plămânului cardiac.
Macro scopic : plămânul are volumul şi greuta tea crescute; culoare brună,
consistenţă crescu-
tă; la secţionare se scurge o cantitate mare de sânge închis
la culoare, cu caracter spumos.

8
Preparat histologic: sectiuni la parafină, coloraţie hematoxilin-eozină
Diagnostic histologic de organ: plămân· organ parenchimatos alcătuit din alveole pulmonare
- cavităţi aeriene delimitate de pereţi subţiri, reprezentaţi de ţesut conjunctiv cu fibre elastice
ce conţine capilare sanguine; pe suprafaţa dinspre cavitatea alveolară există un strat de celule
turtite (celule alveolare); de asemenea se constată duete aeriene, (bronhii, bronhiole) cu
peretele tapetat de un epiteliu cilindric situat pe structuri conjunctive/cartilaginoase, cât şi
vase sanguine (artere, vene).
Microscopic: la nivelul pereţilor alveolari capilarele sunt hiperemiate, au traiect sinuos şi
proemină în cavitatea alveolară; alveolele conţin hematii extravazate, edem şi macrofage
cunoscute sub denumirea de celule „cardiace", care conţin în citoplasma pigment de culoare
brună (coloraţia Perls I Albastru de Prusia/Albastru de Berlin evidenţiază faptul că pigmentul
conţinut în citoplasma macrofagelor este hemosiderină - se colorează în albastru).

9
DISTROFil

1. LEZIUNI HIDROPROTIDICE ÎN RINICID

Procesele distrofice stmt expresia tmor tulburări metabolice sau enzimatice ce devin evidente
morfologic la nivelul compartimentului celular sau al structurilor intercelulare.
Leziunile hidro-protidice sunt urmarea unei perturbări a mediului ionic celular urmată de
alterări ale ultrastructurii celulare care îşi găsesc expresia microscopică în modificarea
aspectului citoplasmatic: intumescenţă clară, intumescenţă tulbure, distrofia granulară,
distrofia vacuolară, distrofia granulo-vacuolară.
Evolutiv, în cadrul proceselor degenerative, celulele îşi pot păstra resursele functionale şi
aspectul structural (leziune reversibila) dar, când acţiunea agentului etiologic este îndelungată
şi severă, modificările structurale pot ajunge până la necroză/moarte celulară (leziune
ireversibilă).
La nivelul parenchimului renal aceste leziuni se identifică în celulele epiteliale ale tubilor.
Cauzele ce pot duce la apariţia acestor aspecte patologice sunt: tubulonefroze
toxice/infecţioase; alterări ale filtrarii glomerulare; septicemii; intoxicaţii.
Macroscopic: rinichi măriţi de volum şi greutate, cu aspect tulbure, mat, asemănător cu
„carnea fiartă"; capsula renală destinsă; la secţionare parenchimul răzbuzează (conţinut mai
mare în raport cu capsula); pe suprafaţa de secţiune nu se constată diferenţa între corticală şi
medulară.
Preparat histologic: secţiuni la parafină, coloraţie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: rinichi - organ parenchimatos alcătuit din:
1. corticală ce conţine glomeruli renal (ghem capilar cu numeroase hematii, înconjurat de
capsula Bowmann, tapetată de un epiteliu turtit) şi tubi contorti;
şi
2. medulara, alcătuită numai din tubi ce apar secţionaţi sub diverse incidente. Stroma
dintre aceste componente este reprezentată de ţesut conjunctiv bogat în celule şi fibre
şi numeroase vase.
Microscopic: la nivelul tubilor contorti şi anselor Henle se pot observa aspectele de distrofie
hidro·protidică, putând predomina unul dintre acestea:
intumescenţa clară: celulă mărită de volum, cu nucleu normal şi citoplasmă clară.
intumescenţă tulbure: celulă mărită de volum, cu citoplasmă tulbure (aspect înceţoşat),
foarte fin granulară, nucleu normal.
degenerescenţă granulară: celulă mărită de volum, citoplasmă cu aspect granular,
nucleu normal/picnotic.
degenerescenţă vacuolară: celulă mărită de volum, citoplasma conţine vacuole de
diverse mărimi , imprecis delimitate, nucleu normal/picnotic.
distrofia granulo-vacuolară: celulă mărită de volum, citoplasma conţine atât granule
cât şi vacuole, nucleu normal /picnotic.
Atâta timp cât nucleul persistă la nivelul celulelor leziunile sunt reversibile odată cu încetarea
acţiunii agentului cauzator.

2. DISTROFIA HIALINĂ ÎN OVAR I OVARUL HIALIN

Termenul de hialin este utilizat pentru descrierea unui material translucid, cu aspect omogen,
acidofil, acelular, ce se acumulează de regulă interstiţial şi foarte rar intracelular. Unele
varietăţi de hialin sunt de natură proteică/glicoproteică.

11
Hialinul poate să apară în contextul unor procese patologice (cicatrici vechi,
organizarea
trombilor, nefropatii glomerulare, tumori benigne/maligne, hipertensiune arterial
ă, nefropatii
cronice, hepatite virale/toxice etc) sau uneori poate reprezenta un proces de involuţ
ie normală
a ţesuturi lor „îmbătrânite" (involuţia corpului galben al ovarului rezultând corpul
albicans),
hialinoza arterelor uterine la menopauză sau hialinoza arterelor din diverse
ţesuturi la
persoanele în vârstă.
Macroscopic: ovarul are consistenta crescuta iar pe suprafata de sectiune se identifi
ca zone
de dimensiuni diferite, bine delimitate, omogene, albicioase, translucide.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hernatoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: ovar- prezinta la periferi e capsula- condensare
de fibre
conjunctive dispuse paralel; urmeaza corticala ce contine foliculi ovarieni in diverse
stadii de
dezvoltare, dispusi intr-o stroma densa, bogat celulara; medulara reprezentata
din tesut
conjunctiv lax cu numeroase vase sanguine.
Microscopic: corpul albicans reprezinta depunerea de hialin, in conditii fiziolog
ice, pe
cicatricea rezultata din involutia corpului galben; are aspect omogen, acidofi
l, dimensiuni
diferite, forma rotund-ovala I neregulata; nu prezinta in jur reactie inflamatorie.
La nivelul
peretilor arteriali ingrosati se pot distinge depozite de substanta omogena, acidofi
la.

3. DISTROFIA FIBRINOIDA I DEGENERESCENTA FIBRINOIDA I NECR

OZA
FIBRINOIDA

Fibrinoidul este o substanta cu aspect omogen, fin granular sau filamen

tos, acelulara,
acidofila, PAS pozitiva ce prezinta afinitati tinctoriale asemanatoare fibrinei
, de unde si
denumi rea de fibrinoid.
Distrofia fibrinoida este un element caracteristic bolilor cu componenta imuna
(LES-lupus
eritematos sistemic, boala reumatismala, reactii de hipersensibilitate,
sclerodermie,
dermatomiozita, poliarterita nodoasa etc). In functie de conditiile de formare
, compozitia
chimica a fibrinoidului este complexa si include: fibrina, gamaglobuline
, proteine,
mucopolizaharide etc.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie PAS.
Microscopic: mase acidofile, PAS pozitive, omogene/fin granulare, de întindere variabi
la,
înconjurate de infiltrate inflamatorii alcatuite din limfocite, plasmocite, histioci
te, fibroblaste
si fibrocite.

4. AMILOIDOZA RENALA I DISTROFIA AMILOIDA RENALA

Amiloidul este o substanta proteica patologica depozitata extracelular la nivelul

tesuturilor si
organelor, realizand diverse aspecte anatomo-clinice.
Se pune in evidenta prin coloratii speciale:
-Rosu de Congo - depozitele de amilod se coloreaza ortocromatic
-Violet de Gentiana - amilodul se coloreaza metacromatic
-in lumina polarizata, dupa Rosu de Congo se observa birefrin genta verde.
Amiloidoza renala apare frecvent in cursul amiloidozei secundare.
Macroscopic: rinichii sunt mariti de volum, au suprafata neteda sau usor neregu
lata,
consistenta crescuta; sunt palizi; pe suprafata de sectiune corticala este palida,
ingrosata, are
culoare cenusiu-galbuie si aspect ceros.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie Rosu de Congo

12
Diagnostic histologic de organ: rinichi - organ parenchimatos alcatuit din: 1. corticala ce
contine glomeruli renal (ghem capilar cu numeroase hematii, înconjurat de capsula Bowmann,
tapetata de un epiteliu turtit) si tubi contorti ; si 2. medulara, alcatuita numai din tubi ce apar
sectionati sub diverse incidente. Stroma dintre aceste componente este reprezentata de tesut
conjunctiv bogat in celule si fibre si numeroase vase.
Microscopic: folosind una din coloratiile speciale) se evidentiaza prezenta depozitelor de
amiloid la nivelul membranei bazale a anselor capilare glomerulare (materialul depozitat
apare sub aspectul unor mici „noduli"ce cresc progresiv in volum, ducand la obliterarea
lumenului vascular; odata cu trcerea timpului întreg glomerulul va fi transformat intr-o masa
omogena, acelulara, de forma rotunda), in mezangiu, în capsula Bowmann, pe membrana
bazala a tubilor, in peretii vaselor mici (frecvent în arteriolele aferente) si înterstitial de-a
lungul fibrelor de reticulina.

,o !AG. ~~-
5. ST~ ~PATici/ FICATUL GRAS
Reprezinta acumularea de lipide neutre intracelular, la nivelul parenchimului hepatic.
Depozitele lipidice pot fi vizualizate la microscopul optic <lupa prelucrarea corespunzatoare a
fragmentului prelevat (prelucrare la gheata, pentru a se evita dizolvarea grasimilor in solventii
uzuali), sectionare la criotom, iar cupele histopatologice colorate cu una din coloratiile
speciale:
-Sudan III- grasimile se coloreaza în portocaliu
-Acid osmic- grasimile se coloreaza in negru
-Scharlach-Roth- grasimile se coloreaza în rosu.
Cauzele care pot duce la aparitia icarcarii grase hepatice sunt: hipoxia, infectii grave,
întoxicatii cu eter, bismut, arsen, fosfor, inflamatii, alcoolism, diabet yaharat, obezitate,
malabsorbtie, înfometare etc.
Macroscopie: ficatul este marit de volum, are marginea anterioara rotunjita, consistenta
scazuta, culoare galben-lutoasa, friabil la sectionare.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie Sudan III
Diagnostic histologic de organ: ficat- organ parenchimatos alcatuit din lobuli hepatici
(teritoriu poligonal centrat de vena centrolobulara si compus din hepatocite cu dispozitie
radiara- cordoane Remack, ce delimiteaza capilarele sinusoide)) la unirea a aproximativ trei
lobuli hepatici se identifica spatiul port/Kiernan- spatiu conjunctiv ce cupride o arteriola -ram
din artera hepatica, o venula -ram din vena porta, si canalicule biliare tapetate de un rand de
celule epiteliale cubice.
Microscopic: hepatocitele marite de volum contîn in citoplasma picaturi lipidice mici, (initial
in zona centrolobulara), ce pot ocupa toata citoplasma; prin fuziunea acestora apar depozite
lipidice mari care împing nucleul catre marginea celulei si pot rezulta chisturi grasoase (in
unele situatii ele pot constitui sursa emboliilor grase).

6. STAZA BILIARA IN FICAT

Reprezinta o distrofie pigmentara datorata perturbarii secretiei de bilirubina in cadrul unui

sindrom icteric.
Cauzele sunt reprezentate de: compresii la nivelul cailor biliare extrahepatice; obstacole la
nivelul cailor biliare intrahepatice (frecvent litiaza, paraziti, procese inflamatorii).

13
 Macroscopic: ficat marit de volwn, culo
are brun-verzuie, capsula destinsa, con
crescuta; la sectionarea parench sistenta
imului caile biliare proemina, iar din
concentrata. ele se scurge bila
Preparat histologic: sectiuni la parafina
, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: ficat-
organ parenchimatos alcatuit din lobu
(teritoriu poligonal centrat de vena cen li hepatici
trolobulara si compus din hepatocite cu
radiara- cordoane Remack, ce delimiteaza dispozitie
capilarele sinusoide), la unirea a aproxim
lobuli hepatici se identifica spatiul port/Kie ativ trei
man- spatiu conjunctiv ce cupride o arte
din artera hepatica, o venula - ram din ven riola -ram
a porta, si canalicule biliare tapetate de
celule epiteliale cubice. un rand de
Microscopic: in spatiile porte canaliculel
e biliare contin „trombi biliari"- prec
culoare brun-verzuie; în hepatocite, in ipitate de
special in cele pericentrolobulare, cat
Kupffer se gasesc in citoplasma granule si in celulele
de culoare brun-verzui.

7.BOALA GAUCHER I '

Este o boala metabolica, cu transmitere auto

somal rece siva, datorata unui deficit enz
implicarea lizozomilor (tezaurismoza lizo imatic, cu
zomala).
Enzima deficitara este beta-glucozidaz
a, drept care se acumuleaza glucoce
celulele sistemului reticulo-histiocitar rebrozide in
(splina, ganglioni limfatici, maduva
hematoformatoare, ficat), cat si in neuroni osoasa
.
Se identifica doua forme clinice:
-forma infantila, neuropatica, caracterizat
a prin: strabism, flectarea capului, spas
spasme laringiene, tulburari psihice, case ticitate,
xie, varsaturi; supravietuirea este de cel
-forma cronica, a adultului, cu debut mul t doi ani.
în copilarie, insotita de hepato-splenom
adenopatie. egalie si
Macroscopic: splina este mult marita de
volum si greutate, cu aspect cenusiu-pal
suprafata de sectiune. id pe
Preparat histologic: sectiwti la parafina
, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: splina
- organ parenchimatos alcatuit din I.pu
structuri limfoide strabatute de o arteriol lpa alba -
a, si 2.pulpa rosie formata dintr-o retea
ce cuprind numeroase hematii si leucocit de sinusoide
e, la periferie se identifica capsula- den
fibre conjunctive. sificare de
Microscopic: se identifica plaje/insule com
pacte de celule Gaucher; acestea au dim
mari> 30 - 40 microni , forma rotund-ovala ensiuni
, citoplasma spumoasa sau plicaturata asem
cu matasea incretita, uni- , bi-, sau mul anator
tinucleata; in citoplasma se poate evid
PAS pozitiv, sau hemosiderina (coloratie enti a mat erial
Perls).

14
INFLAMAŢil NESPECIFICE

1. LEPTOMENINGITA ACUTA PURULENTA

Inflamatie acuta exudativa, frecvent intalnita la nivelul sistemului nervos central, cu

prognostic rezervat, datorita posibilitatii difuziunii procesului inflamator in spatiul
subarahnoidian, cu interesarea tesutului cerebral si a sistemului ventricular.
Etiologia este reprezentata de: meningococ, pneumococ, Haemophilus influenzae, escherichia
colli, streptococ, stafilococ etc.
Macroscopic: encefalul si maduva spinarii apar marite de volum si congestionate. Lichidul
cefalorahidian poate fi tulbure sau purulent.
Leptomeningele este ingrosat, fara luciu, congestionat si uneori poate prezenta depozite
purulente (material cremos de culoare galben-verzui sau galben-cenusiu murdar, in functie de
agentul etiologic).
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: meninge care acopera un fragment de substanta cerebrala.
Microscopic: meninge ingrosat ce contine vase hiperemia te (au lumenul largit, plin cu multe
hematii), edem (exudat colorat slab acidofil), numeroase polimorfonucleare, rare limfocite,
mononucleare, si filamente de fibrina. Straturile externe ale cortexului cerebral sau ale
maduvei spinarii pot prezenta infiltrate inflamatorii in jurul vaselor hiperemiate.

2. ABCESUL HEPATIC

Abcesul hepatic este un proces inflamator exudativ, purulent, bine circumscris. In functie de
calea de vehiculare a germenilor patogeni abcesele hepatice pot fi:
-pioemice (cale arteriala)
-pileflebitice (cale venoasa)
-colangitice (cale biliara)
Macroscopic: Abcesele pioemice (de regula apar in contextul unei septicemii) sunt multiple,
au dimensiuni mici, 3 - 4 mm diametru, forma rotund - ovala.
Abcesele pileflebitice: sunt multiple, au dimensiuni mari, 50 - 60 mm diametru, forma
rotunda sau neregulata. Ca forma particulara se citeaza abcesul areolar Chauffard caracterizat
prin existenta a multiple cavitati purulente ce comunica intre ele.
Abcesele colangitice: prezinta puroi de culoare verzuie, iar uneori procesul supurativ este
extins la nivelul ficatului, astfel incat acesta (ficatul), poate fi comparat cu un burete imbibat
in puroi de culoare verzuie.
In mare, abcesul este alcatuit din cavitatea abcesului plina cu puroi si ,,membrana piogena"
sau „camasa" abcesului care delimiteaza procesul supurativ; in jurul colectiei purulente
tesutul apare hiperemiat.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: ficat- organ parenchimatos alcatuit din lobuli hepatici
(teritoriu poligonal centrat de vena centrolobul ara si compus din hepatocite cu dispozitie
radiara- cordoane Remack, ce delimiteaza capilarele sinusoide), la unirea a aproximativ trei
lobuli hepatici se identifica spatiu1 port/Kieman- spatiu conjunctiv ce cupride o arteriola - ram

15
din artera hepatica, o venula -ram din vena porta, si canalicule biliare tapetate
de un rand de
celule epiteliale cubice.
Microscopic: -puroiul este alcatuit din numeroase polimorfonucleare,
piocite
(polimorfonucleare alterate, incarcate cu grasime), fibrina, hepatocite necroza
te, germeni
patogeni.
-„membrana piogena" este reprezentata de tesut de granulatie (fibroblaste, fibrocit
e, vase
de neoformatie si infiltrat inflamator).
In jurul abceselor se constata: hepatocite cu leziuni distrofice, vase hiperem
iate, infiltrate
inflamatorii.

3. APENDICITA ACUTA FLEGMONOASA

Inflamatie exudativa purulenta ce infiltreaza întreg peretele apendicular (caract

er flegmonos).
Etiologia este reprezentata: colibacili, stafilococi, streptococi, germeni anaerob
i.
Macroscopic: apendice marit de volum, hiperemiat, cu seroasa mata, ce prezinta pe
alocuri
depozite de culoare alb-cenusie; la section are peretele este ingrosat, se poate rupe
cu usurinta
(friabil), iar in lumen exista puroi.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: apendice - organ cavitar cu lumen mic si perete
gros,
alcatuit din urmatoarele straturi , de la interior la exterior: mucoasa cu epiteliu
de acoperire
cilindric, cu celule caliciforme si glande Lieberkuhn.; submucoasa; musculara
cu doua straturi,
unul intern dispud circular si unul extern dispus longitudinal; seroasa. Atat in
mucoasa cat si
in submucoasa exista foliculi limfoizi cu centri genninativi clari.
Microscopic: mucoasa peretelui apendicular poate prezenta zone ulcerate (lipsa
de
substanta); celelalte straturi ale peretelui apendicular sunt infiltrate
de numeroase
polimorfonucleare; se constata si hiperemie accentuata cat si hemoragie.
In lumenul
apendicelui se identifica numeroase polimorfonucleare, piocite, celule necroza
te, hematii,
fibrina. Mezoul este hipererniat, infiltrat cu leucocite, iar pe seroasa se constat
a depozite
fibrino-leucocitare.

4. PLEUREZIA FIBRINOASA I PLEURITA FIBRINOASA

Inflamatie acuta exudativa la nivelul seroasei pleurale obiectivata prin aparitia

depozitelor de
fibrina pe seroasa si acumularea unei cantitati minime de lichid in cavitatea pleural
a.
Pleurezia poate fi concomitenta cu:
-alte boli pulmonare: tuberculoza, pneumonie, infarct, abcese pulmonare, bronsie
ctazii
-boli sistemice: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, uremie
-uneori in cadrul terapiei tumorilor pulmonare si mediastinale (postiradiere).
Macroscopic: pleura are luciul disparut, culoare rosie închisa, cu depozite de culoare
alb-gri,
rugoase la palpare, aspectul fiind comparat cu imaginea pe care o are untul <lupa
ce doua felii
de paine unse cu unt au fost lipite si apoi dezlipite; uneori aceste depozite
pot imbraca un
caracter vilos, datorita cantitatii mari de fibrina.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: pleura- seroasa care tapeteaza cavitatile in care
se afla
plamanii cat si plamanii (foita parietala si respectiv viscerala);este reprezentata
de un strat
subtire de tesut conjunctiv cu fibre elastice, acoperit de un epiteliu simplu
pavimentos,
denumit mezoteliu.

16
Microsco pic:mezoteliul de suprafata este partial disparut, stroma conjunctiva este
hiperemiata si acoperita de filamente de fibrina care se intersecteaza sub diverse incidente
rezultand o retea de fibrina ce contine rare polimorfonucleare, rare hematii si celule
endoteliale; in profunzime, catre parenchimul pulmonar, se identifica tesut de granulatie, ce
va organiza fibrina si o va înlocui prin tesut conjunctiv.

5. ENTERITA ULCERO - NECROTICĂ

Inflamatie alterativa, mai frecvent intalnita la sugari, la nivelul intestinului subtire, in

contextul careia tesutul necrozat este indepartat si apare astfel o ulceratie (lipsa de substanta).
Colita: inflamatie la nivelul intestinului gros.
Entero-colita: proces inflamator care intereseaza atat intestinul subtire cat si intestinul gros.
Macroscopic: la nivelul intestinului subtire se identifica numeroase leziuni concretiz ate in
zone necrotice de culoare galben murdar, de diverse dimensiuni, cu contur regulat sau
neregulat, înconjurate de un lizereu de culoare rosie; prin eliminarea materialului necrotic
rezulta ulceratii de adancirni variabile, uneori putandu-se produce chiar perforatii; mucoasa
este hipererniata si edematiata.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: intestin subtire- organ cavitar al carui perete prezinta
urmatoarele straturi , de la interior spre exterior:
a)mucoasa alcatuita din epiteliu cilindric intestinal cu placuta striata si celule caliciforme
continand picaturi de mucus, cu numeroase vilozitati (structuri asemanatoare unui „deget de
manusa" cu ax conjunctivo-vascular acoperit de epiteliu unistratificat); corionul, bogat
celular, contine glande Lieberkulm; ·
b)submucoasa- tesut lax ce contine foliculi limfoizi;
c)musculara- strat de fibre musculare netede cu dispozitie circulara, la interior si strat de fibre
musculare netede cu dispozitie longitudinala, la exterior;
d)seroasa- formata din tesut conjunctiv lax acoperit de mezotelii..
Microscopie: în unele zone mucoasa prezinta pierderi de substanta pana la nivelul
muscularis mucosae (exulceratii); la nivelul submucoasei se remarca hiperemie, edem,si
uneori hemoragie; mucoasa necrozata si submucoasa sunt infiltrate de numeroase limfocite si
polimorfonucleare; uneori se poate identifica reactie inflamatorie si la nivelul seroasei. In
lumenul intestinal se oberva detritus fibrino-leucocitar si hematii.

6. PAROTIDITA EPIDEMICĂ I OREIONUL

Iinflamatie acuta exudativa, de etiologie virala (virusul urlian), la nivelul glandelor parotide;
este o boala infectioasa acuta si transmisibila/contagioasa.In afara de glandele salivare, (in
70% din cazuri afectarea parotidelor este bilaterala), mai sunt afectate: pancreasul, sistemul
nervos central si testiculele.
Macroscopie: glandele parotide sunt marita de volum, au consistenta crescuta, aspect
congestiv si edematos; local se poate costata o crestere a temperaturii si usoara jena dureroasa .
Preparat histologic: sectiuni la parafina; coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic de organ: glanda parotida- organ parenchimatos alcatuit din acini glandulari
serosi, separati în lobuli prin septuri conjunctive, ce contin vase si conducte excretorii .
Microscopic: interstitial se constata hiperemie intensa, insotita uneori de hematii extravazate,
edem si infiltrate inflamatorii limfo-monocitare. In canalele excretorii se poate observa o
inflamatie catarala cu alterari si descuamari epiteliale, cat si condensarea secretiei in lumene.

17
 7. TESUTUL DE GRANULAŢIE

lnflamatie nespecifica de tip prolifer

ativ, care poate fi o etapa interme
procesului de vindecare a plagilor, fiin diara in cursul
d inlocuit apoi de tesut conjunctiv fibr
intalni si in procesele de organiz.are a exudate os; se mai poate
lor fibrinoase, trombi etc, in granulom
in scaderea reactivitatii organismului sau ul dentar,
a virulentei agentului patogen etc.
Macroscopic: formatiune pseudotumorala,
asernanatoare unei mase cam oas e, burj
consistenta moale, culoare rosie, care sang onate, de
ereaza uso r la traumatisme minore.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, colo
ratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic de organ: intestin gros- organ
cavitar al carui pere te prezinta urmatoa
, de la interior spre exterior: a)mucoasa rele straturi
alcatuita din epiteliu cilindric intestin
bogat celular, cu glande de tip Lieberku al ; corionul,
hn; ·b)submucoasa- tesu t lax; c)muscu
fibre musculare netede cu dispozitie circ lara- strat de
ulara, la interior si stra t de fibre muscula
dispozitie longitudinala, la exterior; d)se re nete de cu
roasa- formata din tesut conjunctiv lax
mezotelii. acoperit de
Microscopic: la nivelul seroasei intestin
ului gros sţ constata numeroase vas
grupate, cu celulele endoteliale reliefate e capilare,
ai caror nuclei bombeaza spre lumenu
Cantitatea mare de capilare confera l vascular.
macroscopic culoarea rosie si exp lica
sangerarii la traumatisme minore. Intr producerea
e vase exis ta tesu t conjunctiv tana
fibroblaste si fibrocite; daca procesul r alcatuit din
inflamator evolueaza spre scleroza se
fibre conjunctive . Asociat se identifica pot obs erva si
si infiltrat inflamator polimorf: limfocit
histiocite, granulocite. e, plasmocitze,
Aspecte particulare ale tesutului de gran
ulatie:
-granulom de corp strain(pot fi corpi stra
ini exogeni: pud ra de talc,catgut, ata,
siliciu, substante uleioase injectabile, sau pulberi de
pot fi corpi straini endogeni: depozite
cristale de colesterol, calcificari etc) :Pe de keratina,
langa elementele componente cita te mai
celule gigante multinucleate, cu citoplas sus, apar
ma slab bazofila si numerosi nuclei rasp
mas a citoplasmatica. and iti in toata
-granuloame cu aspect macroscopic pseu
dotumoral: au com ponenta vasculara foar
dezvoltata si se aseamana cu un hem te bine
angiom; un alt exe mpl u este reprezen
(tumori gingivale). tat de epulide

18
INFLAMAŢil SPECIFICE

1. MIOCARDITA REUMATISMALĂ I GRANULOMUL REUMATISMAL

Inflamatie specifica granulomatoasa, produsa prin mecanism imun, agentul etiologic

declansator fiind streptococul beta hemolitic grup A.
Macroscopic: frecvent se constata o afectare a tuturor tunicilor cordului (pericard, miocard,
endocard =pancardita reumatismala). Leziunea patognomonica, granulomul
reumatismal/nodulul Aschoff se afla la limita vizibilitatii.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic de organ: fibre miocardice- fibre musculare de tip striat, cu nucleu situat central
si sarcoplasma bogata in jurul nucleului.
Microscopic: modificarile histopatologice depind de etapa evolutiva a leziunilor; sunt
parcurse trei etape:
-I .leziuni degenerative (distrofie fibrinoida) si exudative
-2.etapa proliferativa/granulomatoasa
-3 .etapa cicatriciala/fibrozanta
Nodulii reumatismali sunt localizati in interstitiile miocardului, perivascular si subendocardic.
In etapa degenerativa se modifica fibrele conjunctive si substanta fundamentala rezultand
fibrinoidul, material PAS pozitiv; acest focar distrofic este inconjurat de elemente
inflamatorii: limfocite, plasmocite, histiocite, rare polimorfonucleare.
In etapa proliferativa, în jurul focarului de necroza fibrinoida se acurnuleaza monocite,
histiocite, limfocite, fibroblasti cat si celule patognomonice: celulele Aschoff numite si
gigante Aschoff si celulele Anicikov.
Celula Aschoff este cea mai mare dintre celulele care participa la alcatuirea nodulului
reumatismal; are forma ovala, citoplasma bazofila si prezinta 1 - 2 nuclei lobati; celula
Anicikov, mai mica, are citoplasma bazofila, iar nucleul prezinta cromatina dispusa sub forma
de bara.

2. TUBERCULOZA GANGLIONARA

Inflamatie specifica la nivelul ganglionilor limfatici (adenita/adenopatie specifica), secundara,

care poate sa apara prin diseminarea pe cale limfatica a bacilului Koch.
Macroscopic: cel mai frecvent sunt interesati ganglionii submandibulari si laterocervicali;
acestia apar mariti de volum, au consistenta elastica si sunt putin durerosi; pe suprafata de
sectiune prezinta culoare alb-galbuie cu zone ce au aspect de ramolitie (necroza de
cazeificare).
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic histologic de organ: ganglion - organ limfoid ce prezinta Ia periferie o
condensare de tesut conjunctiv fibros (capsula); de la aceasta pornesc spre interior trabecule
conjunctive care împart coticala in loji iar in medulara formeaza o retea; parenchimul este
format din doua zone: I. corticala - contine foliculi limfoizi (fonnatiuni rotund-ovale,
alcatuite din limfocite, cu centrul germinativ mai clar), inconjurati de sinusuri limfatice si 2.
medulara - tesut limfoid organizat in cordoane separate prin sinusuri limfatice.

19
 Microscopic: structura ganglionului limf
atic este populata de numeros i foliculi
(foliculi Koster) care pot sa fie izolati sau tuberculosi
pot sa conflueze. Elementele componente
folicul tuberculos tipic, din centru catre ale unui
periferie sunt unnatoarele: zona amorfa,
granulara (necroza de cazeificare); acea acidofila, fin
sta este înconjurata de celule gigante
(Langhans) de dimensiuni mari, aproxim mul tinucleate
ativ 100 microni, cu citoplasma acidofil
nuclei dispusi, de regula, pe circumferin a si numerosi
ta celulei sub forma de potcoava (ocupa
circ wnferinta celulei), sau sub forma o parte din
de coroana (ocupa întreaga circumferin
unn eaz a celulele epiteloide, asemanatoar ta a celulei);
e unui romb, uninucleate; la periferie
limfocite care inconjoara toate celelalte numeroase
elemente descrise,avand dispozitie de coro
Foliculul tuberculos atipic nu prezinta celu ana .
le gigante multinucleate.

3. AORTITA LUETICĂ

Inflamatie specifica la nivelul aortei, in

contextul sifilisului/luesului tertiar, ava
etiologic treponema pallidum. nd ca agent
Macroscopic: frecvent este afectata por
tiunea ascendenta a aortei, care prezinta
ingrosat; la sectionare se constata peretele
ca intima ingrosata prezinta numeroa
longitudinale, mai mult sau mai putin prof se cicatrici
unde care ii confera acesteia un aspect
„scoartei de copac". asemanator
Preparat histologic: sectiuni la parafina
, coloratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic histologic de organ: aort
a - artera de calibru mare, elastica,
urmatoarele tunici, de la interior la alcatuita din
exterior: a) intima- tesut conjunctiv
endoteliu, cu nuclei alungiti; b) media-a tapetat de un
lcatuita din fibre elastice dispuse para
peretelui, intricate cu fibre musculare nete lel in lungul
de si cu fibre conjunctive; c) adventicea
tesut conjunctiv lax ce cuprinde vase mic formata din
i, capilare, ce asigura irigarea peretelui
vaso rum). aort ic (vasa
Microscopic:
la nivelul adventicei (tunica externa a aort
ei), în jurul vas a vasorum se observa infi
inflamatorii insulare alcatuite din plas ltrat e
mocite si limfocite; peretele vas a vaso
ingrosa t iar lumenul vascular micsorat dato rum este
rita endotelitei proliferante.
la nivelul mediei pe locul und e fibrele
elastice sunt distruse se acumuleaza infil
inflamatorii lirnfo-plasmocitare ce constitu trate
ie microgomele luetice; leziunil e de la nive
mediei constituie mezaortita luetica. lul
la nivelul intimei (tunica interna a aortei),
care apare ingrosata, se constata fibro za.
Treptat, datorita distrugerii fibrelor elas
tice si musculare din peretele ao11ei,
dilatarea progresiva a lumenului vascula se produce
r si se poate forma un anevrism.

4. BOALA INCLUZDLOR CITOMEGALICE

CITOMEGALOVIRUS I SIALADENITA CU

lnflamatie specifica, la nivelul glandelo

r parotide, determinata de virusul citomeg
localizata a bolii cu ineluzii citomegalic alic (forma
e).
Macroscopic: glandele salivare sunt uso
r marite de volum si prezinta discreta
edem. hiperemie si
Preparat histologic: sectiuni la parafina
; coloratie hematoxilin-eo:zina
Diagnostic de organ: glanda paro
tida- organ parenchimatos alcatuit
glandulari serosi, separati in lobuli prin din ac1m
septuri conjunctive, ce contin vase si
excretorii. conducte

20
Microscopic: la nivelul canalelor excretoare ale glandei parotide se identifica, pe alocuri,
celule epiteliale de dimensiuni mari (celule infectate de virus), de forma rotunda, 30 - 40
microni diametru, care au nucleul voluminos, iar la nivelul acestuia prezinta o incluzie de 7 -
8 microni diametru, acidofila; intre incluzie si membrana nucleara se constata un spatiu optic
clar. Acest aspect al celulei infectata de virus a fost asemanat cu aspectul „ochiului de pasare"
I „ochiului de bufnita" .
Interstitial se evidentiaza vase hiperemiate si infiltrate inflamatorii limfo-monocitare.

5. PIELONEFRITA MICOTICĂ

Inflamatie specifica, acuta, produsa de candida albicans.

Macroscopic: la nivelul parenchimului renal, pe suprafata de sectiune, cat si la nivelul
bazinetului, se constata microabcese.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie PAS.
Diagnostic histologic de organ: rinichi - organ parenchimatos alcatuit din: 1. corticala ce
contine glomeruli renal (ghem capilar cu numeroase hematii, înconjurat de capsula Bowmann,
tapetata de un epiteliu turtit) si tubi contorti ; si 2. medulara, alcatuita numai din tubi ce apar
sectionati sub diverse incidente. Stroma dintre aceste componente este reprezentata de tesut
conjunctiv bogat in celule si fibre si numeroase vase.
Microscopic: in contextul rnicroabceselor formate din numeroase polimorfonucleare si
limfocite se evidentiaza, folosind coloratia PAS, coloniile de candida albicans constituite din
hife - formatiuni alungite si blastospori - formatiuni rotund-ovale rezultate prin inmugurirea
hifelor si detasarea acestor muguri; aceste elemente componente au un aranjament plexiform
si sunt PAS pozitive. ·

6. ACTINOMICOZA PULMONARĂ

Inflamatie specifica determinata de Actinomices Israeli (bacterie Gram pozitiva), la nivelul

parenchimului pulmonar.
Macroscopic: la nivelul parenchimului pulmonar se identifica abcese.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: plarnan- organ parenchimatos alcatuit din alveole pulmonare
- cavitati aeriene delimitate de pereti subtiri, reprezentati 'de tesut conjunctiv cu fibre elastice
ce contine capilare sanguine; pe suprafata dinspre cavitatea alveolara exista urî strat de celule
turtite (celule alveolare); de asemenea se constata duete aeriene, (bronhii, bronhiole) cu
peretele tapetat de un epiteliu cilindric situat pe structuri conjunctive/cartilaginoase, cat si
vase sanguine (artere, vene).
Microscopic: in contextul abceselor, alcatuite din numeroase polimorfonucleare, histiocite,
macrofage si rare celule gigante multinucleate, se evidentiaza coloniile de Actinomices, ce au
forma regulata sau neregulata, dimensiuni diferite, si sunt constituite din filamente, dispuse
radiar/stelat, asemanator spitelor într-o roata; la una din extremitati filamentele prezinta o
ingrosare numita conidie, care in contextul coloniei este situata periferic, pe circumferinta
coloniei.

21
TUMORI BENIGNE

1. PAPILOMUL CUTANAT

Fonnatiune tumorala benigna a epiteliilor de tip pavimentos; cele mai frecvente localizari sunt
la nivelul pielii, mucoasei cavita.tii bucale, laringe, esofag, mucoasa perineala, vezica urinara.
Macroscopic: formatiune sub forma unei escrescente/proeminente, de regula de culoarea
tesutului invecinat, cu suprafata neregulata, rugoasa, consistenta scazuta sau ferma in functie
de gradul de keratinizare. Dupa aspectul bazei de implantare se deosebesc papiloame sesile
(baza de implantare larga, egala cu suprafata tumorii) si papiloame pediculate (baza de
implantare îngusta, mai mica decat suprafata tumorii). Papiloamele pot fi unice sau multiple.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: piele- este formata din epiderm, derm si hipoderm.
Epidennul este compus din urmatoarele straturi, din suprafata catre profunzime: stratul
cornos- mai multe straturi de celule turtite, acidofile, fara nuclei; stratul granulos- format din
2 - 4 randuri de celule romboidale, cu axul lung dispus paralel cu suprafata epidermului,
contin in citoplasma granule de keratohialin; stratul spinos- fonnat din 6 -1 O randuri de celule
poliedrice, solidarizate prin desmozomi, <landu-le aspect spinos; nucleii sunt rotunzi si
citoplasma bazofila; stratul bazal I germinativ- situat pe membrana bazala, este format dintr-
un singur rand de celule inalte, cilindrice; au nucleii alungiti, ovoizi, citoplasma este putina si
frecvent prezinta mitoze.
Dennul este alcatuit din tesut conjunctiv, contine vase de sange, limfatice, anexele pielii
(structuri pilo-sebacee, glande sudoripare), filete nervoase.
Hipodermul este reprezentat de tesut adipos.
Microscopic: histopatologic papilomul se caracterizeaza prin urmatoarele modificari:
-limita dintre epiderm si derm (papile dermice si creste interpapilare) este
accentuata,aspect cunoscut sub denumirea de papilomatoza
-acantoza: reprezinta ingrosarea malpighianului
-hiperkeratoza: ingrosarea stratului cornos.
In stroma, uneori, pot fi prezente infiltrate inflamatorii predominant limfocitare, dispuse
perivascular.

2. POLIP ADENOMATOS I TUBULAR I GLANDULAR

Formatiune tumorala benigna ce se dezvolta la nivelul mucoaselor, fiind frecvent intalnita in

colon si rect.
Macroscopic: in lumenul intestinal se identifica o proeminenta, de aproximativ 1 cm , cu
suprafata neteda, lucioasa, umeda, avand baza de implantare pediculata sau sesila; exista
situatii cand se intalnesc multipli polipi iar boala poarta numele de polipoza.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: sectiune prin formatiunea tumorala.
Microscopic: tumora este alcatuita din numeroase structuri glandulare al caror perete contine
celule înalte, uninucleate, ce au in citoplasma mici picaturi de mucus; uneori lumenul
glandular este dilatat/puternic largit; stroma prezinta mici infiltrate inflamatorii predominant

23
 limfocitare, perivasculare. Suprafata tumorii
este acoperita de celule cilindrice, unele
continand mucus in citoplasma.

3. ADENOFIBROM I FIBROADENOM MA
MA R
Formatiune twnorala benigna care se dezvolta
la nivelul glandei mamare, fiind o proliferare
compusa din tesut conjunctiv fibros si tesut glan
dular.
Macroscopic: nodul tumoral bine delimitat de o
capsula conjunctiva, de dimensiuni variabile
(2-4 cm), uneori cu aspect lobulat, consisten
ta crescuta; twnora este mobila pe planurile
învecinate si frecvent este localizata în cadranul
supero-extem.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie
hematoxilin - eozina.
Diagnostic histologic de organ: glanda mamara
- glanda sudoripara modificata localiz.ata în
tesutul subcutanat; este formata din 15-20
lobi, structurati ca glande independente cu
conduct ce se deschide la nivelul mamelonului; un
fiecare lob este inconjurat de tesut conjunctiv
ce contine numeroase celule adipoase; acest
tesut patrunde in lobi si ii imparte in lobuli.
nalele galactofore sunt formate din celule epite Ca
liale cubice, separate de membrana bazala prin
celule mioepiteliale.
Microscopic: în jurii canalelor galactofore si a
acinilor glandulari se constata proliferare de
tesut conjunctiv care poate avea o distribut
ie uniforma, sub aspectul unui manson (form
pericanaliculara), sau poate avea o distributie a
neuniforma, deformand structurile glandulare
conferindu-le un aspect neregulat asemanator si
„coarnelor de cerb" (forma intracanaliculara).
Cele doua forme/aspecte histopatologice coex
ista, dar poate sa domine unul dintre ele. La
periferia tumorii se constata o densificare a fibre
lor de colagen care constituie capsula.

4. HEMANGIOM CAPILAR CUTANAT

Formatiune tumorala benigna cu punct de

plecare vasele sanguine, de regula cu cara
congenital; exista si tumori benigne ale vaselor cter
limfatice numite limfangioame.
Macroscopic: tumora se poate prezenta sub aspe
ctul unei proeminente, reliefata, cu suprafata
neregulata, sau se poate prezenta sub aspectul
unei leziuni plane-pata pigmentara; are culoare
rosie-violet, consistenta moale, dimensiuni varia
bile, nu este bine delimitata si se decoloreaza
la vitropresiune.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie
hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: piele~ este
formata din epiderm, den n si hipoderm.
Epidermul este compus din urmatoarele strat
uri, din suprafata catre profunzime: stratul
cornos- mai multe straturi de celule turtite, acid
ofile, fara nuclei; stratul granulos- format din
2 - 4 randuri de celule romboidale, cu axul
lung dispus paralel cu suprafata epidermului,
contin in citoplasma granule de keratohiaJin;
stratul spinos- format din 6 -1O randuri de celu
poliedrice, solidarizate prin desmozomi, <lan le
du-le aspect spinos; nucleii sunt rotunzi si
citoplasma bazofila; stratul bazal I germinativ-
situat pe membrana bazala, este format dintr
un singur rand de celule inalte, cilindrice; au -
nucleii alungiti, ovoizi, citoplasma este putina
frecvent prezinta mitoze. si
Dermul este alcatuit din tesut conjunctiv, cont
ine vase de sange, limfatice, anexele pielii
(structuri pilo-sebacee, glande sudoripare), filet
e nervoase.
Hipodermul este reprezentat de tesut adipos.
Microscopic: epidermul este subtire; la nivelul
dermului se identifica numeroase vase
sanguine, de dimensiuni diferite, grupate, cu pere
tele subtire (capilare), cu celulele endoteliale
turtite; lumenele vasculare contin hematii. Lim
itele tumorii nu sunt bine definite.

24

-~ -
- -
- - - - - _ _- -- - - - - -
5. LEIOMIOFIBROM UTERIN I FIBROLEIOMIOM UTERIN

Formatiune tumorala benigna, intalnita la nivelul corpului uterin, alcatuita din proliferari ale
fibrelor musculare netede si a tesutului conjunctiv; aparitia si dezvoltarea tumorii este în
stransa corelatie cu hiperestrogenismul - creste in timpul sarcinii si involueaza la menopauza.
Macroscopic: se poate observa o singura formatiune tumorala sau pot exista multiple stfel de
formatiuni; tumora este bine delimitata, încapsulata, are consistenta crescuta, dimensiuni
variabile (cativa mm - zeci de cm); pe suprafata de sectiune fasciculele de fibre se dispun sub
forma de vartej. Tumora poate fi localizata in peretele corpului uterin submucos, intramural
sau subseros.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie V an Gieson.
Diagnostic histologic de organ: uter- organ cavitar alcatuit din interior spre exterior din:
endometru I mucoasa uterina- epiteliu care se invagineaza si formeaza glande uterine
înconjurate de stroma endometriala; epiteliul este simplu, cilindric si contine celule ciliate si
secretorii; urmeaza stratul muscular I miometrul alcatuit din fascicule de fibre musculare
netede separate de fibre conjunctive subtiri; fibrele musculare au dispozitie spiralata,
longitudinala sau oblica; se observa si vase sanguine; la exterior seroasa, subtire alcatuita din
tesut conjunctiv acoperit de mezotelii.
Microscopic: utilizand coloratia van Gieson fibrele conjunctive se coloreaza in rosu iar
fibrele musculare netede in galben; atat fibrele musculare netede cat si cele conjunctive sunt
dispuse in fascicule de grosimi diferite care se intersecteaza sub diverse incidente, cel mai
frecvent sub forma de vartej. La periferia tumorii se constata o densificare a fibrelor
conjunctive care realizeaza capsula tumorii.

6. ADENOM PLEIOMORF I TUMORA MIXTA DE PAROTIDA

Formatiune tumorala benigna frecvent intalnita la nivelul glandelor salivare (glanda parotida) ..
Macroscopic: nodul tumoral de consistenta crescuta, bine delimitat de o capsula subtire,
diametru aproximativ 2 - 6 cm, suprafata neteda, usor lobulata; pe suprafata de sectiune se
observa culoare albicioasa si consistenta diferita pe anumite portiuni.
Preparat histologic: sectiuni la parafina; coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic de organ: glanda parotida- organ parenchimatos alcatuit din ac1m
glandulari serosi, separati in lobuli prin septuri conjunctive, ce contin vase si conducte
excretorii.
Microscopic: in alcatuirea tumorii intra doua componente:
componenta epiteliala reprezentata de celule epiteliale si celule mioepiteliale; celulele
epiteliale sunt organizate in plaje, cordoane sau structuri glandulare/tubulare; celulele
mioepiteliale, mai mici, sunt situate la periferia insulelor de celule epiteliale.
Componenta conjunctiva se poate prezenta sub urmatoarele aspecte:
-fibrilar (fascicule de celule fuziforme)
-mixoid (celule cu forma stelata dispuse intr-o masa amorfa slab bazofila)
-condroid
-osteoid

25
 7. TERATOM OVARIAN I CIDSTDER
MOID OVARIAN
Tumora dizembrioplazica, benigna, com
pusa din tesuturi derivate din resturi ale
foite embrionare, localizata la nivelul ova celor trei
rului.
Macroscopic: tumora are aspect chistic,
prezentand un perete si un continut sem
suprafata tumorii este neteda, lucioasa isolid;
, culoare alb-sidefie. Continutul chis
reprezentat de sebum, iar pe fata interna tulu i este
a peretelui chistic se identifica conglom
de par, dinti si alte proeminente solide. erate de fire
Preparat histologic: sectiuni la parafina, colo
ratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: ovar- prez
inta la periferie capsula- condensare de
conjunctive dispuse paralel; urmeaza cort fibre
icala ce contine foliculi ovarieni in dive
dezvoltare, dispusi într-o stroma densa, rse stad ii de
bogat celulara; medulara repr ezentata
conjunctiv lax cu numeroase vase sanguine din tesut
.
Microscopic: peretele chistului este com
pus din tesut pavimentos pluristratific
structuri pilo-sebacee, glande sudoripare, at, derm,
insule de tesut cartilaginos, tesut gras , tesu
In unele cazuri chistul dermoid se poate t osos etc.
maligniza.

26
'fuMORI MALIGNE

1. CARCINOM BAZOCELULAR I EPITELIOM BAZOCELULAR

Formatiune tumorala maligna care isi are originea in celulele stratului bazal al epidermului si
anexelor cutanate. Caracterul malign este subliniat de capacitatea distructiva locala;
metastazeaza exceptional de rar; nu afecteaza in mod primar mucoasele, dar se poate extinde
la acestea de la tegumentele invecinate. Este cea mai frecventa tumora maligna a pielii,
intalnindu-se de regula pe zonele fotoexpuse sub aspectul unei leziuni unice sau pot exista
multiple formatiuni tumorale (epiteliomatoza).
Macroscopic: twnora este reprezentata de unul sau mai multi noduli mici - „perle
bazaliomatoase'', rotunzi, translucizi, cu telangiectazii pe suprafata; într-un stadiu mai avansat
nodulii confluati pot forma o leziune tumorala cu centrul deprimat, uneori ulcerat acoperit de
crusta hematica.
Aspecte clinice: - forma nodulara (descrisa anterior)
forma chistica reprezentata de unul sau mai multi noduli hemisferici moi; zona chistica
centrala poate fi mai intens pigmentata decat periferia.
forma plan-cicatriciala are spectul tmei placi cicatriciale cu ulceratii acoperite de cruste
hematice pe suprafata; periferia este bine delimitata de un burelet perlat
forma superficiala (pagetoida I eczematoida): placa eritemato-scuarnoasa cu marginile
perlate si suprafata, pe alocuri, ulcerata
fonna pigmentara: tumora are culoare maro-negricioasa datorita melanocitelor pe care le
contine
forma sclerodenniforma I morfeifonna: placa tumorala cu consistenta crescuta,
suprafata neteda, usor supra- sau subdenivelata.
Ulcus rodens:debuteaza ca un nodul care se ulcereaza rapid; uneori marginile sunt
perlate, iar fundul ulceratiei este situat profund.
Ulcus terebrans:forma de carcinom bazocelular ce distruge tesuturile in profunzime,
avand evolutie mutilanta.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: piele- este formata din epiderm, denn si hipoderm.
Epidennul este compus din unnatoarele straturi, din suprafata catre profunzime: stratul
cornos- mai multe straturi de celule turtite, acidofile, fara nuclei; stratul granulos- format din
2 - 4 randuri de celule romboidale, cu axul lung dispus paralel cu suprafata epidermului,
contin in citoplasma granule de keratohialin; stratul spinos- format din 6 -1 O randuri de celule
poliedrice, solidarizate prin desmozomi, dandu-le aspect spinos; nucleii sunt rotunzi si
citoplasma bazofila; stratul bazal I genninativ- situat pe membrana bazala, este format dintr-
un singur rand de celule înalte, cilindrice; au nucleii alungiti, ovoizi, citoplasma este putina si
frecvent prezinta mitoze.
Dermul este alcatuit din tesut conjunctiv, contine vase de sange, limfatice, anexele pielii
(structuri pilo-sebacee, glande sudoripare), filete nervoase.
Hipodermul este reprezentat de tesut adipos.
Microscopic: forma histologica cea mai frecvent intalnita este carcinomul bazocelular solid.
In contextul acesteia dermul este invadat de numeroase insule tumorale de dimensiuni si
fonne diferite, dens celulare; celulele de la periferia proliferarilor neoplazice sunt asezate

27
 ordonat, „in palisada", in timp ce in inte
riorul insulelor tumorale sunt divers orie
sectionate in incidente variate; celulele ntate si apa r
tumorale sunt uniforme, bazofile, au nuc
ocupand cea mai mare parte a citoplasmei leul mare
; mitozele sunt rare.
Celulele tumorale se pot dispune
si sub forma de cordoane/siraguri
anastomozate. ramificate si
Alte tipuri histopatologice sunt:
-tipul adenoid
-tipul keratozic
-tipul chistic
-tipul sclerodermiform
-tipul superficial
-tipul pigmentar.

2. CARCINOMUL SPINOCELULAR
I EPITELIOM SPINOCELULAR
Tumora maligna cu origine in celulele
stratului spinos, caracterizata prin rata
rapida, invazivitate tisulara locala si cap de crestere
acitate de metastazare apreciabila.
Macroscopic: carcinomul spinocelular poa
te afecta pielea sau mucoasele .
• carcinomul spinocelular al pielii: apare
de obic ei pe pielea agresata actinic, cu
modificari (frecvent la nivelul fetei si mai numeroase
nilor) si numai rareori pe pielea normala.
sub forma unui nodul mic sau a unei Debuteaza
placi sup erficiale, eritematoase , acoperi
cenusii-galbui, aderente; plac a este ta de scuame
infiltrata si indurata iar tesutul peri
eritematos; <lupa cateva luni tumora dev lezi onal este
ine proeminenta, nodulara, sangeranda
fundul acoperit de exudat purulent sau de si ulcerata, cu
o crusta pio-hematica; initial tumora este
planurile subi acente, dupa care le invadea mobila pe
za si devine „fixata" .
•carcinomul spinocelular al mucoaselor:
la nivelul semimucoaselor (buze), sau
(orala, genitala), primul semn clinic mucoaselor
poate fi o fisura, o mica eroz iune sau
persistenta care sangereaza usor. Semimu o ulceratie
coasa buzelor este uscata, fisurata, keratozi
se percepe o infiltrare discreta, care dev ca; initial
ine nodulara. Tumora se poate dezvolt
endofitic producand distrugere tisulara a exo fitic sau
; uneori in cavitatea orala si la nive
genitale, leziunile pot deveni mari, conopid lul mucoasei
iforme, urat mirositoare (datorita suprain
Preparat histologic: sectiuni la parafina, colo fectiei).
ratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic histologic de organ: piel e -fon
nata din epiderm, derm si hipoderm. Epi
este compus din urmatoarele straturi, dermul
din suprafata catre profunzime: stratul
multe straturi de celule turtite, acidofile, cornos- mai
fara nuclei; stratul granulos- format din
de celule romboidale, cu axul lung 2 - 4 randuri
dispus paralel cu suprafata epidermului
citoplasma granule de keratohialin; stra , contin în
tul spinos- format din 6 -1 O randuri
poliedrice, solidarizate prin desmozomi, de celule
dandu-le aspect spinos; nucleii sunt
citoplasma bazofila; stratul bazal I germ rotu nzi si
inativ- situat pe membrana bazala, este
un singur rand de celule inalte, cilindric format dintr-
e; au nucleii alungiti, ovoizi, citoplasma
frecvent prezinta mito ze. este putina si
Dennul este alcatuit din tesut conjunc
tiv, contine vase de sange, limfatice,
(structuri pilo-sebacee , glande sudoripare) anexele pielii
, filete nervoase.
Hipodermul este reprezentat de tesut adip
os.
Microscopic: de la nivelul epidermului
mase de celule tumorale invadeaza derm
diverse incidente; celulele sunt polimor ul sub
fe: au dimensiuni si forme variate, nuc
voluminos, tahicromatic, sunt lipsite leul este
de punti intercelulare. Se pot obseva
proliferarilor tumorale celule individual în cadrul
keratinizate si globi I perle keratozice:
ortokeratozici

28
(keratinizarea s-a facut complet) si respectiv parakeratozici: keratiniz.area a evoluat incomple~
cu pastrarea nucleului/resturi nucleare in celulele keratinizate. Exista numeroase mitoze
atipice, precum si atipii nucleare si celulare.
Stroma contine un bogat infiltrat inflamator reactional.
In functie de proportia celulelor diferentiate Broders a clasifica carcinomul spinocelular in
patru grade:
gradul I : peste 7 5% din celulele tumorale sunt diferentiate
gradul II : peste 50% din celulele tumorale sunt diferentiate
gradul m : peste 25% din celulele tumorale sunt diferentiate
gradul IV : sub 25% din celulele tumorale sunt diferentiate.

3. MELANOMUL MALIGN CUTANAT

Tumora maligna melanocitara; reprezinta 1-2% din totalul tumorilor maligne si 2-7% din
totalul cancerelor cutanate; poate avea orice localiz.are pe piele sau pe mucoase; la femei mai
frecvent se intalneste la nivelul gambelor iar la barbati la nivelul toracelui posterior.
Macroscopic: tumora pigmentara sau acromica dezvoltata pe o leziune pre-existenta sau
aparuta de novo. Se descriu patru forme clinico-pato logice:
melanom extensiv in suprafata (pagetoid) - 70% din totalul melanoamelor; afecteaza
adultii, fiind de trei ori mai frecvent la femei; debuteaza ca o leziune usor
supradenivelata, cu margini neregulate, polimorfism cromatic (nuante de negru, maro,
albastrui, rosu) si uneori cu fenomene inflamatorii in jur.
melanom dezvoltat pe lentigo malign: forma rar intalnita- 5% din cazuri; se dezvolta
pe o leziune pre-existenta (lentigo malign I melanoza Dubreuilh), care se identifica pe
zonele fotoexpuse la varstnici; transformarea in tumora invaziva este anuntata de
aparitia pe suprafata melanozei - leziune policroma - a uneia sau mai multor
fonnatiuni infiltrative, nodulare, de regula pigmentate, care ulcereaza.
melanom nodular: nodul tumoral care sangereaza usor, de dimensiuni variabile, (de la
6 - 7mm la cativa cm), de culoare neuniforma (negru-albastrui sau rosu-maroniu);
perilezional poate exista un halou pigmentar.
melanomul aerai: se localizeaza la nivelul extremitatilor (palme, plante, degete); se
prezinta sub aspectul unor leziuni pigmentare neomogene, pe suprafata carora se
dezvolta o tumora infiltrativa a carei crestere se produce initial in plan orizontal si
ulterior în plan vertical.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin - eozina
Diagnostic histologic de organ: piele -formata din epiderm, derm si hipoderm. Epidermul
este compus din urmatoarele straturi, din suprafata catre profunzime: stratul cornos- mai
multe straturi de celule turtite, acidofile, fara nuclei; stratul granulos- format din 2 - 4 randuri
de celule romboidale, cu axul lung dispus paralel cu suprafata epidermului, contin in
citoplasma granule de keratohialin; stratul spinos- format din 6 -1 O randuri de celule
poliedrice, solidarizate prin desmozomi, dandu-le aspect spinos; nucleii sunt rotunzi si
citoplasma bazofila; stratul bazal I germinativ- situat pe membrana bazala, este format dintr-
un singur rand de celule înalte, cilindrice; au nucleii alungiti, ovoizi, citoplasma este putina si
frecvent prezinta mitoze.
Dermul este alcatuit din tesut conjunctiv, contine vase de sange, limfatice, anexele pielii
(structuri pilo-sebacee, glande sudoripare) , filete nervoase.
Hipodermul este reprezentat de tesut adipos.

29
 Microscopic: proliferarea tumorala isi are originea aproape
invariabil la nivelul jonctiunii
dermo - epidermice. Diagnosticul histopatologic se
bazeaza pe criterii citologice si
arhitecturale.
Dermul este invadat de numeroase celule tumorale ce
pot contine sau nu in citoplasma
pigment melanic, organizate sub forma de cuiburi, insule
cordoane si uneori chiar de celule
izolate. Desi aceste celule au o mare variabilitate de forma
si marime, se pot recunoaste doua
tipuri majo re: celule epiteloide (mai frecvente) si celule
fuziforme; acestea prezinta caractere
evidente de malignitate: pleiomorfism, nude i atipici (aniz
ocarioza, nude i mari, hipercromi,
cu nucleol proeminent, monstruozitati nucleare, diviziuni
ccelulare atipice). Tumora este dens
celulara, cu stroma saraca si vase hiperemiate; infiltratul
inflamator reactional cuprinde:
limfocite, histiocite, melanofage si eventual plasmocite.

4. CARCINOM DUCTAL INFILTRATIV

Tumora maligna la nivelul glandei mamare cu punc

t de plecare epiteliul ductal
(adenocarcinom). Formatiunea tumorala produce o reacti
e conjunctiva severa, in contextul
careia sunt raspandite celulele tumorale (schir mamar).
Cea mai fercventa localizare este în
cadranul supero-extern din glanda mamara stanga.
Macroscopic: nodul unic, dur, greu mobilizabil pe planurile profu
nde, cu margini neregulate,
dimensiune aproximativ 2 cm, rar depas ind 4 - 5 cm; infiltr
area tesutului conjunctiv produce
contractia papilelor dermice rezultand astfel aspectul de
,,coaja de portocala" al pielii care
acopera tumora; invazia tumorala periductala determina
retractia mamelonului (mamelon
ombilicat); pe sectiune turn.ora are aspec t uscat, culoare cenus
ie, este dura - „scartaie la cutit",
fiind înconjurata si strabatuta de benzi conjunctive
astfel incat forma tumorii este
asemanatoare unui crab.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin
- eozina.
Diagnostic histologic de organ: glanda mamara - glanda sudor
ipara modificata localizata în
tesutul subcutanat; este formata din 15-20 lobi, structurati
ca glande independente cu un
conduct ce se deschide la nivelul mamelonului; fiecare lob
este înconjurat de tesut conjunctiv
ce contine numeroase celule adipoase; acest tesut patnm
de în lobi si ii împarte în lobuli. Ca
nalele galactofore sunt formate din celule epiteliale cubic
e, separate de membrana bazala prin
celule mioepiteliale.
Microscopic: tumora alcatuita din putine celule neoplazice
de forma poligonala, stelata,
fuziforme, tahicromatice, atipice, dispuse in cordoane,
cuiburi, tubi, fiind separate si
comprimate de fibre de colagen; tesutul fibros reprezinta
un raspuns la prezenta celulelor
tumorale. La periferie, celulele neoplazice invadeaza tesutu
l gras de vecinatate.

S. ADENOCARCINOM RECTAL

Tumora maligna epiteliala ce are ca punct de plecare muco

asa rectala, depaseste membrana ·
bazala si invadeaza straturile profunde. Reprezinta 60 - 70%
din adenocarcinomul de colon.
Macroscopic: se poate identifica una din urmatoarele forme:
vegetanta (exofitica I polipoasa I conopidiforma)
ulcerata
stenozanta
difuz infiltrativa
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin
- eozina

30
Diagnostic histologic de organ: intestin gros - organ cavitar al carui perete este format din:
mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa. Mucoasa este alcatuita din epiteliu cilindric
intestinal ; corionul, bogat celular, contine glande de tip Lieberk:uhn; submucoasa- tesut lax;
musculara- strat de fibre musculare netede cu dispozitie circulara, la interior si strat de fibre
musculare netede cu dispozitie longitudinala, la exterior; seroasa- formata din tesut conjunctiv
lax acoperit de mezotelii.
Microscopic: se constata o trecere brusca de la mucoasa normala la tesutul tumoral, care
formeaza structuri glandulare ce invadeaza tot peretele rectal. Aceste fonnatiuni glandulare au
dimensiuni si forme diferite avand peretele acatuit din celule inalte, pluristratificate sau
pseudostratificate, cu citoplasma bazofila, nucleul voluminos, tahicromatic, cu frecvente
mitoze atipice.

6. METASTAZA GANGLIONARĂ DE ADENOCARCINOM

Metastaza reprezinta migrarea la distanta de tumora maligna primara a celulelor tumorale

maligne; pe cale limfatica aceste celule neoplazice ajung la nivelul ganglionilor, unde se pot
inrnulti si determina formarea unui tesut tumoral.
Macroscopic: ganglioni mariti de volum, de consistenta crescuta, aderenti la planurile
profunde; pe suprafata de sectiune, pe fondul cenusiu-rozat se constata zone dure, de culoare
alb-slaninoasa.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina.
Diagnostic histologic de organ: ganglion - organ limfoid ce prezinta la periferie o
condensare de tesut conjunctiv fibros (capsula); de la aceasta pornesc spre interior trabecule
conjunctive care împart coticala in loji iar in medulara formeaza o retea; parenchimul este
format din doua zone: 1. corticala - contine foliculi limfoizi (fonnatiuni rotund-ovale,
alcatuite din limfocite, cu centrul germinativ mai clar), inconjurati de sinusuri limfatice si 2.
medulara - tesut limfoid organizat în cordoane separate prin sinusuri limfatice.
Microscopie: pe anumite zone structura normala a ganglionului este înlocuita de tesut
tumoral malign reprezentat de formatiuni glandulare de dimensiuni si fornie diferite al caror
perete este alcatuit din celule pluristratificate sau pseudostratificate, cu nucleul mare
comparativ cu volumul citoplasmatic, atipic, tahicromatic si cu numeroase mitoze atipice.

7. FIBROSARCOMUL

Sarcoamele sunt tumori maligne ale tesutului conjunctiv; sunt mai rar intalnite in practica
medicala comparativ cu carcinoamele.
Ca frecventa se situeaza , la copii si la adultii tineri, pe locul 2 dupa leucemii; la adulti
ponderea sarcoamelor este de 10%, restul tumorilor maligne fiind reprezentate de carcinoame.

a) FIBROSARCOM
Apare la nivelul fasciilor, septurilor intermusculare, tesutului subcutanat, periost,
constituindu-se ca o tumora neancapsulata, infiltrativa, distructiva local, ce poate recidiva
repetat chiar dupa multi ani.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hematoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: nu se poate stabili, fragmentul fiind recoltat din plina masa
tumorala.
Microscopic: celulele sunt uniforme si se intrepatrund cu fibroblasti bine diferentiati dispusi
in cordoane intretesute, care uneori au dispozitie sub forma de „oase de peste".

31
 Atipiile si mitozele sunt rar intalnite; pe alocuri
se poate identifica cantitate mare de colagen.
Aspectul microscopic general este de uniformitate
si maturitate celulara.
b) SARCOM PLEIOMORF I NEDIFERENTIAT
Este cea mai nediferentiata forma a tumorilor mali
gne conjunctive.
Tumora prezinta o crestere rapida si o mare
agresivitate locala, invadand si distrugand
tesuturile vecine pe întinderi mari, rezultand o crest
ere rotunda cu margini imprecise; procesul
neoplazic este asociat cu formarea de numeroase
vase de neofonnatie, ceea ce duce la aparitia
hemoragiilor frecvente si a necrozelor; desi are
o agresivitate crescuta tumora metastazeaza
relativ rar. In cazul in care apar, metastazele sunt
localizate in: plarnan, ficat, schelet si mai rar
in ganglionii limfatici.
Preparat histologic: sectiuni la parafina, coloratie hem
atoxilin-eozina
Diagnostic histologic de organ: nu se poate stabili,
fragmentul fiind recoltat din plina mas a
twnorala.
Microscopic: numeroase celule neoplazice de dime
nsiuni variate si forme diferite, uneori
bizare, cu monstruozitati si atipii nucleare si frecv
ente mitoze atipice; pot exista si celule
gigante cu nucleu unic sau cu nuclei multipli; matr
icea intercelulara este slab reprezentata sau
chiar absenta; zonele de necroza tumorala sunt num
eroase; se identifica vase sanguine, unele
cu lwnenul plin de hematii, dar sunt si lacune vasc
ulare (fara perete propriu, hematiile fiind
delimitate de celule neoplazice).

32
,.,
Figura 1. Tromb roş u (col. HE)

Figura 2. Stază renală (col. HE)

 . .
Figura 3. Stază pulmonară (col. HE)

Figura 4. Infarct renal (col. HE)

36
Figura 5. Infarct miocardic acut (col. HE)

' \•
.
Figura 6. Infarct pulmonar (col. HE)

37
 Figura 7. Ficat de stază (col. HE)

il1
Figura 8. Leziuni hidro-protidice în rinichi (col. HE)

38
Figura 9. Ovar hialin (col. HE)

Figura 1O. Amiloidoză renală (col. Rosu de Congo)

39
 Figura 11. Amiloidoză
hepatică (co l. HE)

Figura 12. Boala Gauche

r (col. HE)

40
Figura 13. Stază biliară (col. HE)

Figura 14. Steatoză hepatică macroveziculară (col. HE)

41
 Figura 15. Steatoză hepatică microveziculară (col. HE)

Figura 16. Leptomeningită purulentă (col. HE)

42
• ••
Figura 17. Abces hepatic (col. HE)

~:n~"!
Figura 18. Apendicită acută flegmonoasă (col. HE)

43
 Figura 19. Enterita ulceroasă-necrotică (col. HE)

Figura 20. Pleurezie fibrinoasă (col. HE)

44
Figura 21. Parotidita acuta (col. HE)

t ...
- -- - t.
Figon 22. Ţesut de granulaţie nespecific (col. HE)

45
 ...,,de
Figura 23. Ţesut granul aţie -
~ " "-

celulă gigantă
,), .
de corp străin (col. HE)

46
Figura 25. Tuberculoză ganglionară (col. HE)

Figura 26. Aortită luetică (col. HE)

47
 Figura 27. Esofagită mi cotică - Candida albicans (col. PAS)

Figura 28. Gastrită CMV (col. HE)

48
Figura 29. Papilom cutanat (col. HE)

Figura 30. Hemangiom capilar cutanat (col. HE)

49
 Figura 31. Polip colonie hamartomatos de tip juvenil (col. HE)

Figura 32. Polip colonie hiperplastic (col. HE)

50
figura 33. Polip colonie adenomatos tubular (col. HE)

Figura 34. Adenoma serrata colon (col. HE)

51
 Figura 36. Tumoră mixtă de parotidă (col. HE)

52
Figura 37. Leiomiofibrom uterin submucos (coloraţie HE)

Figura 38. Leiomiofibrom uterin submucos (colora~e Van Gieson)

53
 . .
_..,~~
Figura 39. Struma avarii benignă (col. HE)

54
Figura 41. Carcinom spinocelular (col. HE)

Figura 42. Melanom malign cutanat (col. HE)

55
 Figura 43. Adenocarciom de colon (col. HE)

Figura 44. Fibrosarcom moderat diferenţiat (col. HE)

56
57