• Catedra Biochimie și

Biochimie clinică

Silvia Stratulat
Dr în medicină,
conf.universitar
• Glucidele. Clasificarea glucidelor.
Monozaharidele. Aldoze și cetoze.
Structura, izomeria și proprietățile
monozaharidelor. Importanța
biomedicală
 Obiectivele:
1. Clasificarea şi structura glucidelor. Răspândirea în natură şi rolul
biologic al glucidelor.
2. Structura şi proprietăţile principalelor monozaharide (gliceraldehida,
dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza, galactoza, fructoza).
3. Stereoizomeria monozaharidelor. Enantiomeria. Seriile sterice D- şi
L-. Diastereomeri şi epimeri.
4. Forme liniare şi ciclice. Structurile ciclice ale monozaharidelor cu 5 şi
mai mulţi atomi de carbon (ciclurile furanozic şi piranozic). Formulele
Haworth. Rolul şi proprietăţile grupării hidroxil semiacetalice, noţiuni
de α- şi β- anomeri.
5. Proprietățile chimice importante ale monozaharidelor (formarea
glicozidelor, a esterilor fosforici, oxidarea şi reducerea
monozaharidelor). Acidul ascorbic şi importanţa lui.
6. Noțiune de aminoglucide (glucozaminele și acizii sialici), rolul lor
biologic.
 GLUCIDELE din punct de vedere
chimic sunt compuși
polihidroxicarbonilici – au mai
multe grupe hidroxil (-OH) și o
grupă carbonil (C=O)

 constituie 65-90% din substanțele organice la

plante, unde se formează în procesul de
fotosinteză;

 la animale - 1-5%
 Glucidele
• Rolul:
1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care se
produce în organism
2. Structural:
• sunt elemente constitutive ale membranelor biologice
• formează substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv
(condroitinsulfaţii)
• intră în componenţa AN şi a Co (NAD, FAD, HSCoA)
3. Informațională – participă în interacțiunile celulare,
recunoașterea moleculară (receptori), determina caracterele
individuale ale celulelor (antigenele), etc.;
4. Anticoagulant – heparina
 CLASIFICAREA
GLUCIDELOR
 - OZE – Monozaharide – glucide
simple, care nu pot fi hidrolizate; formula
generală CnН2nОn, unde n  3;
- OZIDE : Oligozaharide și Polizaharide–
pot fi hidrolizate, la hidroliză formează
monozaharidele constituiente;
Oligozaharidele – alcătuite din 2-10 unități
monozaharidice;
Polizaharidele – mai mult de 10 unități
monozaharidice.
- homopolizaharide - formate din monomeri identici
- heteropolizaharide- diferiţi monomeri
 Monozaharidele
Se clasifică :
• după numărul atomilor de C:
trioze - C3, tetroze - C4, pentoze - C5,
hexoze - C6, heptoze - C7
• după tipul grupării carbonil:
 aldoze - cu grupare aldehidică;
 cetoze - cu grupare cetonică.
 Structura
monozaharidelor
formula generală pentru aldoze și cetoze:

 
 
 
 

Aldoze ( n = 1,2,3..) Cetoze ( n = 0,1,2,3… )

Structura chimică a
monozaharidelor
 MONOZAHARIDELE
• Proprietăţi:
1. Substanţe incolore, solide
2. Uşor solubile în apă, greu solubile
în alcool, insolubile în eter şi
cloroform
3. Cristalizează sub formă de cristale
albe
4. Gust dulce
5. Sunt substanţe optic active,
datorită existenţei în molecula sa
a atomilor de carbon asimetrici
MONOZAHARIDELE
structura triozelor
 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
PENTOZE
CH O CH O CH2OH

H C OH H C OH C O

H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH

D - riboză D - xiloză D - ribuloză

 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
HEXOZE
CH O CH2OH CH O CH O
H C OH C O H C OH HO C H

HO C H HO C H HO C H HO C H

H C OH H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

D - glucoză D - fructoză D - galactoză D - manoză

 Stereoizomerii
• Toate monozaharidele conţin în moleculă atomi de
carbon asimetrici (chiralici) (exepţie–dihidroxiacetona) –
fapt care determină activitatea optică a lor și pot
prezenta mai mulţi stereoizomeri.
• Stereoizomeri - compuşii care au aceeaşi
structură, dar diferă prin configuraţia
spaţială

• N-nr. stereoizomerilor;
• n- nr. atomilor de C asimetrici
 ENANTIOMERI
• Stereoizomerii optici care au aceeaşi formulă şi prezintă
aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar se deosebesc numai
prin sensul în care rotesc planul luminii polarizate –
enantiomeri (se găsesc unul faţă de celălalt – ca obiectul
faţă de imaginea sa în oglindă). Convenţional sunt notaţi: D
şi L
• configurația standard – gliceraldehida (n=1). Gliceraldehida
are un singur atom chiralic și astfel vor exista 2 enantiomeri
(izomeri optici).

In celulele vii
există doar
D-izomerul.
 Stereoizomeria
monozaharidelor
Pentru a determina apartenența monozaharidului la
seria L sau D se folosește configurația atomului cel
mai îndepărtat de la grupa carbonil:
 Stereoizomerii și
enantiomerii
• Aldotetrozele conţin 2C acimetrici (C*)- se prezintă sub forma a
patru stereoizomeri optici activi care formează 2 perechi de
enantiomeri
• Aldopentozele - 3 C* - 8stereoizomeri, 4 perechi de enantiomeri;
• Aldohexozele - 4 C* - 16 stereoizomeri- 8 perechi de enantiomeri
 Epimeri
Stereoizomerii, care se
deosebesc prin configurația unui
sau a mai mulți atomi chiralici C*
- diastereoizomeri.
Doi diastereomeri, care se
deosebesc prin configurația unui
singur atom chiralic, se numesc
epimeri.
Diastereoizomerii – nu constituie
imagini în oglindă unul pentru
celălalt
Exemple de EPIMERI
 Structurile ciclice ale
monozaharidelor:
formarea semiacetalilor
• Triozele şi tetrozele au structură aciclică.
• Monozaharidele cu 5 sau mai mulţi atomi de
carbon în moleculă, adoptă structuri ciclice, mai
stabile, prin adiţia unei grupări hidroxil la gruparea
carbonil
• interacţiunea grupei aldehidice (sau cetonice) şi
hidroxilice duce la formarea unui semiacetal
ciclic sau hidroxid glicozidic, care este mai reactiv
decât celelalte grupări –OH din moleculă.
 Structurile ciclice ale
monozaharidelor: formarea
semiacetalilor

Formarea semiacetalului ciclic conduce la apariţia unui

centru chiralic suplimentar, deoarece primul atom de
carbon C-1 devine asimetric. Acest centru chiralic C-1
se numeşte anomeric, iar cei doi stereoizomeri -
- şi -anomeri.
 Structurile ciclice ale monozaharidelor:
formarea semiacetalilor
Formulele de proiecţie Fischer nu reflectă relaţiile sterice
dintre atomii din moleculă, deci nu reflectă forma reală a
moleculelor. O reprezentare mai veridică a structurii
monozaharidelor se realizează prin
formulele Haworth.
Ciclurile piranozice şi cele furanozice în formulele Haworth
se reprezintă ca sisteme ciclice plane aşezate
perpendicular faţă de planul desenului, iar substituenţii se
situează sub planul ciclului sau deasupra planului:
Cele două forme anomere pot trece una în cealaltă prin intermediul
formei aciclice, stabilindu-se astfel un echilibru dinamic numit
ciclo-oxo-tautomerie.
De exemplu, pentru D-glucoză există mai multe forme tautomere, dintre
care formele piranozice şi forma deschisă (oxo):
Structurile ciclice ale
monozaharidelor:
Proprietăţile chimice ale
monozaharidelor
 Proprietăţile chimice ale
monozaharidelor
1. Formarea glicozidelor
Monozaharidele ca semiacetali ciclici interacţionează cu alcoolii în
condiţii de cataliză acidă, formând acetali numiţi glicozide:

Glicozidele sunt răspândite pe larg în natură şi au

importanţă mare în procesele vitale (polizaharidele,
glicozidele cardiace etc.).
În natură se întâlnesc şi N-glicozide, de exemplu,
nucleozidele ca părţi componente ale acizilor nucleici.
2. Formarea esterilor fosforici:
3. Oxidarea monozaharidelor
În condiţii blânde (la acţiune cu oxidanţi slabi),
are loc oxidarea numai a grupării aldehidice cu
formarea acizilor aldonici (gliconici). De
exemplu: oxidarea glucozei conduce la
formarea acidului gluconic:
În organismele vii are loc oxidarea enzimatică cu
protejarea grupei aldehidice şi oxidarea numai
a grupării CH2OH din poziţia 6, cu formarea
acizilor uronici, de exemplu:

Acidul glucuronic participă în reacțiile de conjugare a compușilor chimici în

ficat, necesare proceselor de detoxifiere, transformare și eliminare.
Reacţiile de oxidare a monozaharidelor cu
hidroxidul de cupru (II) sau cu oxidul de argint
se folosesc la identificarea calitativă a
aldozelor reducătoare:
4. Reducerea monozaharidelor
La reducerea monozaharidelor din D-glucoză se
obţine D-sorbit (D-sorbitol), din D-xiloză – D-
xilit (D-xilitol), din D-manoză – D-manit (D-
manitol) etc.
Reducerea D-glucozei în sorbitol este o etapă a
procesului de obţinere a acidului ascorbic
(vitamina C):

Acidul ascorbic joacă un rol esenţial în viaţa organismului

uman, având proprietăți antioxidante potente, fiind
important în protecția antibacteriană, detoxifiere, sinteza
colagenului în țesutul conjunctiv. Insuficienţa lui în
alimentaţie provoacă dezvoltarea scorbutului, scade
rezistenţa organismului la bolile infecţioase etc.
In galactozemie – afecțiune genetică a metabolismului
galactozei – în rezultatul reducerii galactozei sub
acțiunea enzimei aldoz-reductaza – în cristalinul
ochiului se acumulează galactitol, cauzând cataracta.
 Aminoglucidele
- conțin grupe amino:

Un reprezentant important este acidul neuraminic și derivații săi – acizii

sialici. Constituie parte componentă a gangliozidelor din creier, sunt implicați în
conducerea impulsului nervos. De exemplu, acidul N-acetilneuraminic:
 Oligozaharidele
• Constau de la 2 până la 10-20 unități
monozaharidice unite prin legături
glicozidice;
• Se clasifică în: di-, tri-, tetrazaharide;
• Se împart în reducătoare și nereducătoare;
• Mai importante sunt dizaharidele: maltoza,
lactoza, zaharoza
 Dizaharidele
• Maltoza – 2 mol. de α glucopiranoze - leg. 1,4
glicozidică
• Zaharoza – α glucopiranoză+β fructofuranoză –
leg. α 1- β2 glicozidică
• Lactoza – βgalactopiranoză + α glucopiranoză
 6 CH2OH 6 CH2OH

5 O 5 O
H H H H
H H
1 4 1
4 OH H OH H
OH O OH
3 2 3 2

H OH maltose H OH

6 CH 2 O H 6 CH 2 O H

5 O
H H
5 O OH
H H
4
OH H 1 O 4
OH H 1

OH H H
3 2 3 2

H OH H OH
cellobiose
 Zaharoza
CH2OH

H O H

OH H

OH

H OH
O
CH2OH
O
H OH

H CH2OH
-D-glucosyl-(1->2)--D-fructofuranose)
OH H
 POLIZAHARIDELE
• Homopolizaharidele (homoglicani):
conţin unităţi monozaharidice
repetetive
• amidonul,
• glicogenul,
• Celuloza
 POLIZAHARIDELE
• Amidonul- de origine vegetală.
E constituit din 2 componente:
- amiloza (20%) – resturi de Gl, legate
prin leg 1,4 glicozidice
- amilopectina (80%) – resturile de Gl
se leagă prin leg. 1,6 glicozidice
POLIZAHARIDELE
- Amiloza:
1. Masa molec a amilozei este de la mii la jumătate de mln.
2. Formează micelii hidratate care dau cu iodul o coloraţie
albastră
3. Configuraţia spaţială- α helix, pasul cuprinde 4-5 resturi
de glicozil
- Amilopectina:
1. Mm –este de ordinul zecilor şi sutelor de mln
2. Formează sol. coloidale care dau cu iodul o coloraţie
roşie
3. Prezintă ramificări. Punctele de ramificări apar după 16
radicali de Gl în lanţul exterior şi după 10 radicali de Gl –
în cel interior
 POLIZAHARIDELE
• Glicogenul de origine animală
• reprezintă forma de depozitare a Gl în organismul uman
• localizat în ţesutul muscular şi ficat
• după structură se aseamănă cu amilopectina, dar are un
grad de ramificare mai mare – ramificaţiile exterioare –
apar după 6-7 resturi de Gl; iar cele interioare – după 3-
5 unităţi de Gl
• În apă formează sol. coloidale, care cu iodul dau o
coloraţie brun roşcată
• Mm – este de ordinul mln
 Glicogen
CH 2 OH CH 2 OH
H O O
glycogen
H H H
H H
OH H OH H 1
O
OH
O
H OH H OH

CH 2 OH CH 2 OH 6 CH 2 CH 2 OH CH 2 OH
H O H H O H H 5 O H H O H H O H
H H H H H
OH H OH H OH H 1 4 OH H OH H
4 O O
O O OH
OH
3 2
H OH H OH H OH H OH H OH
 Celuloza
• polizaharid structural în lumea vegetală.
• este alcătuit din resturi de  glucoză, unite
prin legături -1,4-glicozidice

CH 2 OH 6 CH OH CH 2 OH CH 2 OH CH 2 OH
2
O 5 O O H O H O OH
H H H
H H H H H
OH H 1 O 4 OH H 1 O OH H O OH H O OH H
OH H H H
H 2 H
3
H OH H OH H OH H OH H OH
c e llu lo s e
CELULOZA

50
 Heteropolizaharide
(heteroglicani)
• Produşi de policondensare a mai multor
tipuri de unităţi structurale
• Glucozaminglicanii: acidul hialuronic,
condroitin sulfaţii
• Keratan sulfaţi
• Dermatan sulfatul
• heparina
 Acidul hialuronic

CH 2 O H
D -glucuronate 6
 H 5 O
6 COO H
4 1 O
O H
H 5
H OH H
4 H 1 3 2
OH
H H NH COCH 3
3 2 O
H OH N -acetyl- D -glucosam ine
hyaluronate
 Acidul hialuronic
• Localizat: ţesuturi embrionare, cordon
ombilical, lichid sinovial, piele, tendoane.
• Rol: contribuie la menţinerea turgescenţei
matricei extracelulare;
• înlesneşte unele migrări (celulare sau
subcelulare) în perioadele de vindecare a
rănilor.
 Heparina
• constă din unităţi dizaharidice care
alternează, în compoziţia cărora intră
resturi de -D-glucozamină şi de
acizi -D-glucuronic şi -L-
iduronic:
Heparina (C2-NHCOCH3)

iduronate-2-sulfate N-sulfo-glucosamine-6-sulfate
H CH2OSO3

H O H O H
COO H
OH H O OH H
H O

H OSO3 H NHSO3
heparin or heparan sulfate - examples of residues
 Heparina
• Localizat: plămîni, ficat, piele, mastocite.
• Rol: anticoagulant (se uneşte cu
antitrombina III din plasmă şi inactivează
trombina)
• Heparan sulfatul – membrana bazală din
rinichi, fibroblastele pielei.
• Rol: filtrarea glomerulară.
 GLICOZAMINOGLICANI
COO
- ACIDUL HIALURONIC
OH - nu formeazã proteoglicani
O
O - localizare: tesut sinovial, corp vitros, tesuturi
OH embrionare, piele, tendoane
O O
O - roluri: mentinerea turgescentei matricei
OH HO extracelulare, migrarea celularã sau subcelularã
n implicate în numeroase procese biologice
NH-CO-CH 3 (morfogeneza, cicatrizarea, etc.)
acid-  -glucuronic N-acetil-  -glucozamina

OH
CONDROITIN- 4- SULFATUL
-
OSO 3
O - localizare: cartilaj, piele, tendoane, cornee,
- regiunile de calcifiere a oaselor
COO O
O
O - roluri: calcifierea matricei osoase (numãrul
mare de sarcini negative favorizeazã fixarea
OH calciului în oase)
O NH-CO-CH 3

OH
4-sulfat - - N-acetil-
n
acid-  -glucuronic galactozamina

CH 2-OSO 3
- HEPARINA

O O - localizare: mastocitele din plãmani, ficat, piele

- (spre deosebire de ceilalti GAG, are localizare
COO H
OH O intracelularã)
OH
O O - roluri: anticoagulant (leagã antitrombina III si o
- - activeazã, fixeazã factorii de coagulare IX si XI),
OSO 3 NH-SO 3 clarifierea plasmei (prin eliberarea lipoprotein
lipazei din peretii capilarelor in circulatia
acid L-iduronic 2-sulfatat N,6-disulfat sanguinã, unde catalizeazã hidroliza TG din
chilomicroni si VLDL)
 -glucozamina 57
n
 Proteoglicani
structura generală:
GAG(85-90%)-proteina (10-15%)

glicozaminoglican trizaharid de legãturã proteina

NH
amino- acid
Galactoza Galactoza xiloza O CH2 CH
zahar uronic
CO

legãtura O-glicozidicã

58
 Principalele functii biologice ale
proteoglicanilor si glicozaminoglicanilor

• Sunt componente structurale in matricea

extacelulara
• Interactioneaza specific cu colagenul, elastina si
alte proteine din matrice
• Datorita compozitiei lor polianionice leaga cationi
• Contribuie la turgescenta caracteristica a unor
tesuturi
• Joaca rol de site in matricea extracelulara
• Inlesnesc migrarea celulara(ac.hialuronic)
59
• Sunt componente ale membranelor plasmatice la
nivelul carora pot actiona ca receptori si participa
la adeziunea celulara precum si la interactiile
celula-celula (heparan sulfat)
• Determina schimburi selective la nivelul
glomerulului renal (heparan sulfat)
• Permit compresabilitatea
cartilajelor(ac.hialuronic, condroitin sulfati)
• Anticoagulant (heparina)
• Asigura transparenta corneala (keratan sulfatul si
dermatan sulfatul)joaca rolul de component
structural in sclera (dermatan sulfatul)
60