Tema 2 Endodontie

1.Particularitatile structurii histologice ale puplei dentare.

Pulpa Dentara-tes conj lax in cav int. a dintelui, organ de origine mezenchimala, delimitate din
exterior de dentina, desparte pulpa de dentina cu un strat odontogen.

A) Zona periferica:

-odontoblaste (dentina)

-patura Weil

-strat cellular Hohm

-retelele de capilare

fibre nerv mielinice si amielinice

B) Zona central:

-Tesut conjunctiv lax

-Vase sanguine

-nervi

FIBRE DE COLAGEN, FIBRE DE RETICULINA, FIBRE KORV din ZONA WEIL, FIBRE
OXITALANICE.

Fibroblastii- cel cu morfologie structural diferita si forma stelata , cu prelungiri citoplasmatice ce

pot atinge 20mm lungime. Nucleul este inconjurat de o zona citoplasmatice- sunt grupate
diferite organe care mentin vitalitatea (mitocondrii, AG , ribozomi etc).

Fibroblastii elaboreaza precursorii colagenului si elementele substantei fundamentale.

Odata cu imbatrinirea pulpei fibroblastii sunt mai putini ca fibrocitii.

Fibrocitii au o forma semilunara si sunt mai putini la numar.

Odontoblastii- cellule inalt specializate , dispuse la periferia pulpei coronare si radiculare.

Datorita gradului de diferentiere elab componentele matricii dentinare.

Subodontoblastii- forma rotunda si ovalara. Se activeaza in conditii reactionale(trauma ,

excitanti). Determina aparitia dentine reactionale pentru aparare.

Mastocitele- cel rotunde prezinta granule in cotpl contin histamine.heparina

2.Etiologia pulpitei.

Endogeni:avitaminoze,dismetabolisme,boli sistemice, intoxicatii, dereglarea vascularizatiei

Exogeni: fizici termici chimici traumatic microbieni carii profunde

1)agenții microbieni-nimeresc in pulpa prin cavitatea carioasa a dintelui, prin canaliculele

dentinale sau prin pungile parodontale

2)traumatismul mecanic produs din cauza unei lovituri

3)deschiderea accidentală a camerei pulpare

4)supraîncălzirea in timpul Șlefuiri bontului

5)acțiunea unor substanțe medicamentoase(alcool, eter, etc) folosite de medic

3.Clasificarea dupa OMS,institutul de medicina din

Moscova,Semasco,Gofung,Gafar,Andreescu

După OMS
1. K 04.0 Pulpita
2. K 04.00 Incipientă (hiperemie)
3. K 04.01 Acută
4. K 04.02 Purulentă (abces pulpar)
5. K 04.03 Cronică
6. K 04. 04 Cronică ulceroasă
7. K 04. 05 Cronică hiperplastică (polipoasă)
8. K 04. 08 Alte tipuri de pulpite apreciate
9. K 04. 09 Pulpită neapreciată
10. K 04. 1 Necroza pulpei. Gangrena pulpei
11. K 04. 2 Degenerescența pulpară. Denticulii și petrificarea pulpei
12. K 04. 3 Formarea incorectă a țesuturilor dure în pulpă

După Semașco
1. Pulpita acută
• De
focar
• Difuză
2. Pulpita cronică
• Fibroa
să
• Gangre
noasă
• Hipertr
ofică
• Acutiz
are a pulpitei cronice
3. Stări după depulpare parțială sau totală

Clasificare după M.Gafar, A.Iliescu

1. Pulpite acute
a) Seroase:
- cu leziuni limitate : pulpite acute seroase parțiale sau coronare;
- cu leziuni întinse: pulpite acute seroase totale sau corono-radiculare;
b) Purulente:
- cu focare limitate: pulpite acute purulente parțiale sau coronare;
- cu focare întinse: pulpite acute purulente totale sau corono-radiculare;
2. Pulpite cronice
a) Inchise (fără comunicare cu exteriorul);
- pulpita cronică închisă propriu-zisă;
- pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi.
b) Deschise (comunicare cu exteriorul):
- ulceroase;
- granulomatoase (polipoase).
4.Morfo-patologia pulpitei.

Patogenia:

In stadiul de inflamatie acută distingem citeva semne: alterarea , exsudarea, proliferația, tulburari
metabolice.

La început exsudatul poarta un caracter seros. Peste 6-8 ore inflamația seroasa trece in purulentă.

In pulpita fibroasă cronica putem distinge 2 stadii. In stadiul 1 o parte din pulpa coronară se
transforma in țesut de granulație. In stadiul 2 țesutul pulpei este supus unei degenerescențe
fibroase.

Pulpita gangrenoasa cronica se poate solda cu gangrena pulpei.

Pulpita hipertrofică cronica se caracterizează prin proliferarea extinsă a țesutului de granulație

5.Metodologia de diagnosticare a pulpitei

Metode: interogarea, inspectia, sondarea, percutie, palpatia, probe termice si de alta natura,
electroodontometria, radiografia.
In timpul interogatoriului se poate preciza daca bolnavul are careva afectiuni asociate care ar
putea fi insotite de iradiere a durerilor in dintii in dinti si maxilare: tulburari ale sistemului nervos
(nevralgie, nevrita a ramurilor II si III a trigemenului). Acutizarea pulpitei cronice poate fi
precedata de suprasolicitare functionala, de traume ale dintelui, de casarea cavitatii carioase a
dintelui cu resturi alimentare, hipotermia, suprasolicitarea emotionala si nervoasa, interventiile
chirugicale, boli de natura virotica si bacteriala. Inspectia bolnavului: se examineaza configuratia
fetei, si la examinarea endobucala nu ne limitam la un singur dinte, deoarece poate duce la
eroarea de diagnostic. Cercetarea cavitatilor carioase cu sonda ne ofera o informatie mai precisa
daca ea se face dupa inlaturarea resturilor alimentare. Se va examina daca este comunicare a
cavitatii carioase cu cavitatea dintelui. Percutia comparata a dintilor va permite sa determine
prezenta inflamatieii active in regiunea periodontiului, care frecvent insotesc pulpita. Proba
termica - se realizeaza cu introducerea in cavitatea bucala a apei reci sau fierbinte cu un tampon
de vata. Electrosensibilitatea la persoanele de virsta tinara este de 4-6 mA la persoanele in virsta
electrosensibilitatea este de 40-50mA. Radiografia - modificarile in periodont, se constata
dilatari ale fisurii periodontale si resorbtie a tesutului osos in regiunea apicala. Putem observa pe
radiografie denticuli pulpari care provoaca dureri puternice