Tema pentru perioada

30.03-03.04.2020
De rezolvat pâna pe XXXXX (data din ziua seminarului)

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

 BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student ________________________

Grupa ________________________

Profesor ________________________

Chișinău 2018
Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).
B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

30.03-03.04.2020
Tema nr.24
Bazele biochimice ale translaţiei

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Compoziţia şi structura ribozomilor la pro- şi eucariote.
2. Bazele biochimice ale codului genetic. Proprietă ţile lui.
3. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele:
a) activarea aminoacizilor;
b) translaţia – iniţierea; elongarea; terminarea;
4. Particularită ţile biosintezei proteinelor la eucariote – factorii translaţiei şi modifică rile
post-translaţionale ale proteinelor sintetizate. Folding-ul proteinelor sintetizate.
5. Reglarea biosintezei proteinelor la procariote și eucariote. Inhibitorii translaţiei
(tetraciclina, cloramfenicolul, eritromicina, streptomicina, toxina difeterică ). Rolul
medical.
6. Polimorfismul proteinelor (variantele hemoglobinei, grupele sangvine).
7. Bazele biochimice ale patologiilor ereditare. Metode biochimice de diagnostic.

Itemi pentru lucrul individual

1. Completaţi tabelul de mai jos cu componentele necesare biosintezei proteinelor la pro-
şi eucariote.
Activarea Iniţierea
Elongarea Terminarea
aminoacizilor translației
Pro Eu Pro Eu Pro Eu Pro Eu
Matriță

Enzimele

Factorii
proteici

Ionii

Energie
(sursă şi
cantitate)

2. Care ar fi utilizarea biomedicală şi mecanismele de acţiune a compuşilor ce

intervin în procesele de replicare, transcriere şi translaţie la procariote şi
eucariote? Aduceţi exemple de aşa compuşi care au fost aprobaţi în calitate de
medicamente.
3. Care tipuri de hemoglobină sunt specifice adulților? Care sunt diferențele în compoziția
și proprietă țile lor?

4. Ce modifică ri ale proteinelor cerebrale sunt cauza maladiei Alzheimer și bolilor prionice?

5. În secția de pediatrie a fost internat un bă iat de 2 ani cu infecție a că ilor respiratorii

superioare. Examenul fizic al pacientului a stabilit letargie, creșterea temperaturii corpului
pâ nă la 39.9°C, faringită exudativa și ganglionii limfatici mă riți bilateral la nivelul gâ tului,
lipsa modifică rilor la nivelul pulmonilor, cordului și altor organe interne. În faringele
posterior s-a depistat exudat gă lbui, membranar, dens, care a sâ ngerat la îndepă rtare.
Istoricul medical a stabilit că copilul nu a fost imunizat.
Examenul de laborator (microbiologic) a evidențiat Corynebacterium diphtheriae.
Care este mecanismul molecular de acțiune al agentului patogenic?
 Teste pentru autoevaluare
1. Referitor la aminoacil-tRNA-sintetaze sunt corecte afirmaţiile:
a) recunosc atâ t aminoacidul, câ t şi RNAt corespunză tor
b) posedă capacitate de autocontrol
c) activează pe suprafaţa ribozomilor
d) nu necesită ATP
e) leagă aminoacidul de gr. OH din poziția 2' sau 3' al cap CCA din RNAt.

2. În legătură cu activarea aminoacizilor:

a) are loc în citozolul celulei
b) pentru toţi AA există un singur tip de RNAt
c) la activarea unui aminoacid se consumă energia a 2 leg. macroergice
d) complexul AA-RNAt se formează la nivelul ribozomilor
e) reprezintă fixarea aminoacidului de porţiunile anticodon

3. Formarea complexului AA-tRNA:

a) legă tura AA-RNAt este macroergică
b) acţiunea pirofosfatazei cauzează ireversibilitatea reacţiei
c) AA e unit cu RNAt printr -o legă tură amidică
d) activarea tuturor AA e catalizată de o singură AA-RNAt-sintetază
e) aminoacizii sunt fixaţi pe bucla pseudouridinică

4. Aminoacil-ARNt-sintetază:
a) acatalizează translocarea
b) posedă situs de fixare pentru RNAm
c) posedă situs de fixare pentru RNAt
d) este implicată în activarea AA
e) necesită ATP

5. Iniţierea sintezei proteinelor necesită:

a) subunitatea mică şi mare a ribozomului
b) RNAm
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) GTP

6. Referitor la procesul de translaţie sunt corecte afirmaţiile:

a) sinteza lanţului polipeptidic începe cu cap. C-terminal
b) aminoacid iniţiator la procariote este metionina
c) donor de formil pentru metionină este N10 formil-FH4
d) formilMet-RNAtfmet se plasează în situsul A
e) includerea Met şi a fMet necesită o singură RNAt

7. Elongarea în biosinteza proteinelor necesită:

a) complexul de inițiere
b) aminoacil-RNAt-sintetaza
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) Ca2+

8. Etapa de elongare în biosinteza proteinelor se caracterizează prin:

a) formarea legă turilor peptidice
b) legarea fmet-tRNAfmet în locusul P
c) consumul a 2 moli GTP
d) formarea legă turilor peptidice între NH2 a AA din situsul P şi COOH din situsul A
e) deplasarea cu un codon a ribozomului pe RNAm.

9. Modificările posttraducere includ:

a) formarea hidroxiprolinei din prolină
b) excizia intronilor
c) acetilarea capă tului N-terminal
d) metilarea lizinei, argininei
e) formarea punţilor disulfidice

10. Prelucrările posttranslaţionale cuprind:

a) excizia unor secvenţe polipeptidice
b) înlă turarea unor componente neproteice (hemul)
c) substituţia unor baze purinice cu cele pirimidinice
d) formarea zimogenilor din enzime active
e) carboxilarea glutamatului

11. Alegeti inhibitorii sintezei proteice la nivelul transcripţiei:

a) Amanitina c) Eritromicina e) Tunicamicina
b) Rifamicina d) Rifampicina

12. Alegeti inhibitorii sintezei proteice la nivelul translaţiei:

a) Tetracicilina c) Streptomicina e) Neomicina
b) Puromicina d) Cordicepina

13. Care din afirmaţii în reglarea expresiei genetice sunt corecte?

a) lactoza scade afinitatea represorului pentru operator
b) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul CAP-AMPc
c) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul represor-inductor
d) corepresorul mă reşte afinitatea represorului faţă de operator;
e) metabolizarea lactozei este dublu reglată (CAP - AMPc, represor-inductor).

Tema nr. 25
Totalizare la capitolul „Metabolismul nucleoproteinelor”

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.

2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic, reacţiile pâ nă
la fosforibozilamină , structura IMP, reacţiile de sinteză a AMP-lui şi GMP-lui, sinteza
nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul pirimidinic,
biosinteza UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza
nucleotidelor timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta – cauzele,
manifestă rile clinice, principiile de tratament.
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Analogii structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de preparate antivirale și
antitumorale.
8. Replicarea ADN la procariote (E.coli) – matrița, substraturile, enzimele şi factori
proteici. Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN.
9. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Rolul şi structura
telomerazei.
10. Reparaţia ADN. Mecanismul. Geneza mutaţiilor. Rolul biomedical.
11. Transcripţia la procariote (E.coli): matrița, substraturile, enzimele, mecanismul.
Inhibitorii transcripţiei.
12. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modifică rile post-transcripţionale ale
ARNm.
13. Ribozomii – compoziţia chimică şi structura la procariote şi eucariote.
14. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele.
15. Particularită ţile biosintezei proteinelor la eucariote. Modifică rile post-translaţionale
ale proteinelor. Folding-ul proteinelor.
16. Reglarea biosintezei proteinelor la procariote şi eucariote.
17. Inhibitorii transcripţiei şi translaţiei la procariote şi eucariote. Mecanismele de
acţiune şi rolul medical.