Tema pentru perioada

23-27.03.2020
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student _Modval Alexei_

Grupa ___M1810___

Profesor __Bobcova Svetlana__

Chișinău 2020
 Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

23-27.03.2020
 Capitolul VI. Metabolismul nucleoproteinelor
Tema nr. 22
Metabolismul nucleotidelor purinice și pirimidinice

Nivel inițial de cunoștințe

1. Structura și nomenclatura bazelor azotate, nucleozidelor și nucleotidelor.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.
2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic, reacţiile pâ nă la
fosforibozilamină , structura IMP, reacţiile de sinteză a AMP-lui şi GMP-lui, sinteza
nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul pirimidinic, biosinteza
UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza nucleotidelor
timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta – cauzele, manifestă rile
clinice, principiile de tratament.
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Utilizarea analogilor structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de preparate
antivirale și antitumorale.

Itemi pentru lucrul individual

1. Importanţa clinico-diagnostică a determină rii acidului uric în serul sangvin şi în urină .
Care sunt cauzele şi manifestă rile clinice ale hiperuricemiei?
Concentrația acidului uric în sâ nge -0.15-0.47 mmol/l.
Excreția acidului uric cu urina în 24 h - 400-600mg.
Hiperuricemia creşte concentrația acidului uric (deci este importantă determinarea
acestuia în serul sangvin şi urină pentru a preveni apariția manifestă rilor clinice a gutei.
Guta- sindromul clinic caracterizat prin hiperuricemie şi artrită acută intermitentă .
Acesta se caracterizeaza prin excreția insuficientă de acid uric sau hiperproducția
acestuia, se manifestă prin dureri în articulații cu caracter episodic, cronice, reacția
inflamatorie declanşată de cristalele de urat fagocitate de leucocite, deasemenea se
caracterizează prin nefrolitiază și formarea de tofi gutoşi în urma depozită rii de acid uric
în țesuturile moi. Factorul decisiv al hiperuricemiei este creşterea C% de PRPP cauze:
sinteza crescută , Încetinirea ritmului de utilizare. Deficiențele enzimatice ce mąresc
nivelul de PRPP pot fi: PRPP sintetaza, deficiența de hipoxantin-guanin-fosforibozil
transferazei, deficit de Gl-6 fosfatază .

2. Explicaţi mecanismul de acţiune al alopurinolului utilizat pentru

tratamentul gutei.
Administrarea de alopurinol (analog structural al hipoxantinei)-inhiba xantinoxidaza şi
 Împieducă transformarea hipoxantinei în xantină şi acid uric. Hipoxantina şi xantina sunt
mai solubile, nu se depun în țesuturi şi sunt excretate ca produşi finali ai purinelor. Cu
toate acestea alopurinolul tratează doar simptomatic boala, dar nu şi cauzele acesteia.
Este inhibată enzima de catabolizm, dar problema se află la nivel de enzimă în sinteză .
Alopurinolul ca urmare diminuiază uricemia (creşterea nivelului de acid uric în sâ nge),
și uricozuria (eliminarea acidului uric prin urină ) în guta cronică . Tratamentul cu
alopurinol nu trebuie administrat în timpul unui atac de gută deoarece poate precipita
apariția unor noi atacuri, acesta se administreaza treptat în creştere dupa una doua
să ptă mâ ni după atac, tratamentul nu se opreşte brusc.

3. Care este mecanismul de acţiune al metotrexatului și al floruracilului

utilizate în tratamentul cancerului? Ce enzime şi ce căi metabolice inhibă
aceste substanțe chimice?

-Inhibitorul timidilat sintazei este 5-fluoruracilul. Mecanism de acţiune- este transformat

în 5-FdUMO, ce se leagă permanent de forma neactivă a timidilatsintazei (inhibitor
sinucigaş).

-Inhibitorul dihidrofolatreductazei – metotrexatul. Mecanism de acţiune- inhibă sinteza

de THF- inhibă sinteza purinelor şi a lui TMP, astfel se inhibă sinteza AND, se inhibă
diviziunea celulară . Acestea sunt utilizate pentru a diminua rata de creştere a celulelor
canceroase.

Teste pentru autoevaluare

1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia nucleoproteinelor:
a) acizii nucleici nu se supun digestiei în tractul gastro-intestinal
b) componenta proteică se scindează exclusiv în stomac
c) acizii nucleici se scindează în stomac
d) acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
e) scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-
zelor pancreatice
2. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:
a) ribozo-5-fosfat
b) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
c) acidul glutamic
d) asparagina
e) glicina

3. Inozinmonofosfatul (IMP) reprezintă:

a) intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice
b) intermediar în sinteza nucleotidelor purinice
c) precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui
d) precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui
e) produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui

4. Referitor la sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte afirmațiile:

a) procesul este inhibat de ATP
b) sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru AMP este oxaloacetatul
d) procesul necesită consum de energie sub formă de ATP
e) procesul este activat de GTP

5. Referitor la sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte afirmațiile:

a) procesul necesită NAD+
b) sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru GMP este acidul asparagic
d) procesul necesită consum de energie sub formă de GTP
e) procesul este activat de ATP

6. Referitor la reglarea sintezei nucleotidelor purinice sunt corecte afirmațiile:

a) fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este enzimă alosterică
b) amidofosforiboziltransferaza este enzimă reglatoare
c) AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare

7. Selectaţi sursele atomilor inelului pirimidinic:

a) glicina
b) acidul asparagic
c) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
d) CO2
e) asparagina

8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la sinteza nucleotidelor pirimidinice

(formarea carbamoilfosfatului):
a) sinteza carbamoilfosfatului nu necesită energie
b) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul
c) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează ATP
e) carbamoilfosfatul este un compus macroergic

9. Referitor la biosinteza dezoxiribonucleotidelor sunt adevărate afirmațiile:

a) dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor
b) iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză , care ulterior interacţionează cu baza
azotată corespunză toare
c) reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină
d) tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupă ri –SH
e) la reducerea tioredoxinei participă FADH2

10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la biosinteza nucleotidelor timidilice:

a) precursorul nucleotidelor timidilice este CMP
b) precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
c) donator de grupare –CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM)
d) donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) donator de grupare –CH3 pentru timină este metionina

11. Referitor la gută sunt corecte afirmațiile:

a) principala modificare biochimică în gută este uremia
b) principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia
c) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei
d) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor purinice
e) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul nucleotidelor
purinice

12. Selectaţi manifestările clinice ale gutei:

a) artrită gutoasă
b) xantoame cutanate
c) tofi gutoşi
d) nefrolitiază
e) litiază biliară
 23-27.03.2020
Tema nr. 23
Biosinteza ADN – replicarea. Reparaţia ADN şi mutaţiile.
Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcripţia

Nivel iniţial de cunoștințe

1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă .
2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
3. Nucleotidele: structura, rolul. Lanţurile polinucleotidice. Legă tura fosfodiesterică .
4. Dogma centrală a biologiei (geneticii) moleculare.
5. Structura genelor la procariote şi eucariote.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Replicarea ADN la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi factorii proteici.
Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN. Inhibitorii replică rii – mecanismul de
acțiune și rolul biomedical (aciclovir, foscarnet, doxorubicina).
2. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Structura telomerazei.
Rolul biomedical al telomerazei.
3. Mecanismele biochimice ale reparaţiei ADN. Enzimele implicate.
4. Mecanismele biochimice ale genezei mutaţiilor punctiforme. Rolul biomedical al
mutaţiilor. Patologii determinate de mutații (anemia falciformă , fenilcetonuria).
5. Particularită ţile structurii genelor la procariote. Genele structurale şi reglatoare.
6. Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele, mecanismul biochimic.
Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, acidul nalidixic, α-amanitina).
7. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modifică rile post-transcripţie ale ARNm.
8. Mecanismele biochimice care asigură reglarea expresiei genelor la procariote şi
eucariote.
9. Transcripţia inversă . Mecanismul biochimic şi rolul biomedical.

Itemi pentru lucrul individual

1. Care sunt mecanismele ce asigură fidelitatea replicării moleculei de ADN? Care
este importanţa biologică şi medicală a asigurării fidelităţii replicării ADN?
Fidelitatea replică rii este asigurată de 2 factori:
- Pă strarea principiului complementarită ții.
- Activită ții exonucleazice (3’ -5') a ADN polimerazelor.

Importanța biologică -efectuarea corectă a mecanismului de pastrare şi transmitere a

informației genetice. Importanța medicală a fidelită ții replică rii ADN-nu permite
dezvoltarea unor anomalii sau defecte ereditare caracterizate prin boli sau proteine
defecte, astfel nu vor exista devieri genetice
2. În procesul de replicare, o catenă a moleculei de ADN este sintetizată cu întârziere
din cauză că orientarea catenei date nu coincide cu direcţia mişcării furcii
replicative. ADN polimeraza sintetizează ambele catene doar în direcţia 5'→ 3' , pe
când, în cazul catenei întârziate care are orientare opusă mişcării furcii direcţia
sintezei ar trebui să fie 3'→5'. Explicaţi şi ilustraţi cum are loc soluţionarea acestui
impediment?
ADN polimeraza sintetizează primerii pentru a ajuta ADN polimeraza să înceapă sinteza
catenelor noi de ADN. ADN polimeraza catenei întâ rziate citeşte nucleotidele în direcţia
3-5 şi polimeraza dNTP-uri în direcţia 5-3, începâ nd de la primer, astfel are loc formarea
buclei.

3. Care este mecanismul molecular al dezvoltării fenilcetonuriei și manifestările

biochimice?
Fenilcetonuria (PKU) se datorează mutaţiilor genei care codifică fenilalaninhidroxilaza
(PAH) gena situată pe cromozomul 12( 12q22-q24.1). Au fost descries peste 600 mutaţii
ale acestei gene, dar cea mai frecventă mutaţie care induce PKU clasică este R408W.
Aceasta determină substituirea argininei cu triptofan în molecula PAH. PAH este un
homotetramer şi interacţiunile diferiţilor produşi mutanţi ai genei afectează conformaţia
finală a enzimei, determinâ nd activitatea enzimatică reziduală . Conversia fenilalaninei în
tirozină are loc prin intermediul sistemului de hidroxilare care cuprinde fenilalanin-
hidroxilaza, tetrahidrobiopterina şi enzimele care servesc la regenerarea BH4. În cazul
unui deficit de PAH, Phe este metabolizată pe o cale derivativă - prim transaminare este
convertită în acid fenilpiruvic care este excretat în urină . Acesta poate fi redus la acid
fenil-acetic, fie decarboxilat la acid fenil-acetic, care apoi este conjugat la fenilacetil-
glutamină .
4. Numiţi asemă nă rile şi deosebirile dintre transcripţie şi replicare. Indicaţi în tabelul de
mai jos prezenţa sau lipsa anumitor componente sau mecanisme necesare desfă şură rii
acestor două procese:
Transcripţie Replicare
Matrița Fragmet de catena de ADN Ambele catene de ADN
anticodogenă 3-5
Substraturile NTP dNTP, NTP pentru primer
Enzimele ARN-polimeraza ADN-polimeraza helicaza,
ligaze, topoizomeraze
Primeri - +(4-12 NTP)
Direcţia 5-3 5-3
sintezei
Etapele 1.Iniţiere 1.Iniţiere
2.Elongare 2.Elongare
3.Terminare 3.Terminare
Fidelitatea Incompletă Principiul complimentarită ţii
Erori Greşelile nu se corectează 1 eroare la 100mil
Rol biologic Realizarea informaţiei genetice Transmiterea inf. genetice

5. Căror organisme le este specifică transcripţia inversă? Care ar fi explicaţia biochimică a faptului că aceste
organisme folosesc doar transcripţia inversă?
Specifică pentru viruşi omogeni. Mecanism-reverstranscriptaza sintetizează de pe ARN
viral catena de AND-hibrid. Scindarea ARN-viral de o nucelează . Sinteza AND pe catena
de ARN – matriţa (ARN), substrat (dATP dGTP, dCTP), enzima (reverstranscriptaza).
Mecanismul- Revers transcriptaza sintetizează pe ARN viral catena de AND-hibrid,
scindarea ARN viral de o nuclează .

6. Cum se explică faptul că mecanismele biochimice ce stau la baza reglă rii expresiei genelor
la procariote şi eucariote sunt diferite?
ARNm este diferit la procariote: molecula este continuă , deci întreaga informație poate fi
folosită entru sinteza proteinelor. La eucariote: s-a observat prezența proteinelor
repetitive ce nu dețin informație, necesită processingul.

7. În secția de terapie intensivă a fost internat un pacient cu grețuri, vomă (10-12 ori timp
de 24 ore), diaree (6-8 episoade în 24 ore), crampe și dureri abdominale. Investigațiile
biochimice au stabilit creșterea activită ții enzimelor hepatice (AlAT și AsAT). Din
anamneză s-a stabilit că bolnavul a consumat ciuperci culese din pă dure. Investigația a
stabilit că printre ele au fost și amanitele (mai numite și pă lă ria șarpelui sau muscă rița).
Care este mecanismul toxicită ții acestor ciuperci?
Alfa amanitina este oproteină ciclică constituită din opt AA carese conținute în mai multe
tipuri de ciuperci, are afinitate: mare pentru ARN polimeraza II, mai slabă pentru ARN
polimeraza III și nu afectează ARN polimeraza I. 
Mecanismul toxicită ții: se fixează la enzimă , blochează funcționarea sa, încetează sinteza
proteinelor și are loc distrugerea celulei (citoliză ). În corpul uman, la o otră vire cele mai
afectate celulele sunt cele hepatice și renale.

Teste pentru autoevaluare

1. Referitor la replicare sunt corecte afirmaţiile:
a) la eucariote sediul este nucleul
b) direcţia creşterii catenei este 3’  5’
c) replicarea merge numai într-o singură direcţie
d) replicarea decurge în ambele direcţii cu aceeaşi viteză
e) angajează simultan întregul cromozom

2. Complexul DNA-replicaza cuprinde:

a) RNA-polimerazele I, II, III
b) decarboxilaza
c) topoizomerazele
d) DNA-polimeraza
e) DNA-ligazele

3. Fragmentele Okazaki:
a) necesită praimer pentru sinteză
b) sunt reunite de DNA-ligaze
c) se formează de RNA-polimeraze II
d) iau naştere la acţiunea revers-transcriptazelor
e) reunirea fragmentelor necesită consum de ATP

4. DNA-polimeraza (III):
a) prezintă un complex multienzimatic
b) sinteza catenei e procesivă
c) poseda câ teva situsuri - pentru DNA, dRTP şi catalitic
d) sintetizează catena în direcţia 3'  5'
e) polimerizarea e asigurată de hidroliza ATP

5. DNA-polimeraza (I) – ce afirmații o caracterizează?

a) îndepă rtează primerii prin activitatea sa 5'→3' exonucleazică
b) adaugă dezoxiribonucleotide prin activitatea sa polimerazică
c) posedă acţiune de sudare cu consum de ATP
d) nu posedă funcţie de autocontrol
e) catalizează o copiere a ADN identică cu cea matriceală

6. Selectați maladiile cauzate de mutații punctiforme:

a) sindromul Down c) anemia falciformă e) fenilcetonuria
b) sindromul Klinefelter d) talasemia

7. Transcrierea - afirmaţiile corecte:

a) angajează simultan întregul cromozom
b) vizează numai anumite porţiuni din DNA
c) informaţia se citeşte de pe o singură catenă
d) necesită prezenţa RNA polimerazei
e) informaţia se citeşte de pe ambele catene simultan

8. Biosinteza RNA - afirmaţiile corecte:

a) ca substrat servesc ribonucleozidtrifosfaţi
b) este un proces procesiv
c) forţa motrica a transcrierii e hidroliza pirofosfatului
d) mecanismul elongaţiei diferă de cel al replică rii
e) RNA-transcris conţine cantită ţi echimoleculare de A şi T

9. RNA polimeraza la procariote:

a) prezintă o holoenzimă
b) posedă proprietă ţi nucleazice
c) pentru sinteză necesită praimer
d) posedă capacitate de autocontrol
e) cu sigma subunitatea recunoaşte promotorul

10. Afirmaţiile corecte referitoare la RNAp la procariote sunt:

a) prezintă un pentamer compus din σα2ββ"
b) iniţierea sintezei necesită prezenţa holoenzimei
c) posedă centre catalitice (2), de fixate a DNA şi a substraturilor
d) tetramerul α2ββ′al cor-enzimei determină iniţierea procesului
e) coenzima determină elongarea transcrierii

11. RNApolimeraza (RNAp) eucariotelor - afirmaţii corecte:

a) RNApI sintetizează RNA ribozomal (28S şi 18S)
b) RNApII sintetizează RNAm
c) RNApIII sintetizează RNAt, RNAr 5S şi molecule mai mici
d) copiază catena DNA-antisens în direcţia 3'  5'
e) copiază ambele catene de DNA în direcţia 3'  5'
12. Activitatea RNApolimerazei - afirmaţiile corecte:
a) sigma-subunitatea recunoaşte locul de iniţiere a transcripţiei
b) sigma-subunitatea micşorează afinitatea enzimei faţă de promotor
c) sigma-subunitatea ia parte în desfacerea DNA dublu catenar
d) sigma-subunitatea determină procesul de elongare
e) sigma-subunitatea se fixează rigid de DNA matriţă

13. Factorul proteic rho (  ):

a) se fixează rigid în secvenţa promotor
b) participă la iniţierea corectă a transcrierii
c) utilizează pentru exercitarea funcţiei sale ATP
d) întrerupe acţiunea enzimei - RNAp
e) se mişcă în direcţia 3'  5' împreună cu RNAp

14. RNA procesingul (maturarea) constă în:

a) sudarea fragmentelor Okazaki
b) adiţionarea la cap5' al 7 - metil - guanozinei
c) maturarea are loc în nucleul celulei
d) RNA sintetizat este funcţional activ
e) este un proces enzimatic

15. Maturarea RNAm la eucariote presupune:

a) ataşarea fermentativă la capă tul 3' a unei secvenţe - poly A
b) excizia intronilor
c) excizia intronilor are loc prin intermediul unui RNA nuclear cu masa moleculară mică
d) excizia exonilor
e) ataşarea fermentativă la capă tul 3' al 7-metil-guanozinei

16. Biogeneza RNAr include următoarele:

a) sinteza sub formă de RNA preribozomal
b) RNAr sunt sintetizaţi de RNA-polimeraza II
c) RNAr se formează direct în citozol
d) RNAr cu M mică sunt sintetizaţi de RNApIII
e) RNA transcriptul pă ră seste nucleul celular

17. DNA-polimeraza-RNA-dependentă – afirmaţiile corecte:

a) este numită şi reverstranscriptază
b) necesită o catenă templată de DNA
c) sintetizează DNA pe matriţă de RNA
d) se utilizează în ingineria genetică pentru sinteza DNAc
e) permite includerea informaţiei virale în genomul uman