Data______________

Tema 7. Metodele clinico-fiziologice de cercetare a activităţii cardiace.

Lucru individual
1. Numeşte zgomotele cardiace, explică provenienţa şi caracteristica acestora.
Zgomotul I
– este determinat de închiderea valvelor atrio-ventriculare la începutul SISTOLEI
ventriculare ( + alte elemente de o mai mică importanță, precum: tensiunea
pereților ventriculari, sângelui direcționat spre aparatul valvular, pe care îl pune în
tensiune, în timpul contracției izovolumetrice, reverberația sângelui între pereți și
valv, deschiderea valvelor semilunare, ejecția și turbulența curgerii sângelui sub
presiune)
– valvele atrio-ventriculare sunt mari, astfel că rezultă un zgomot lung, de
tonalitate joasă
– accentuat de: efort fizic (contracții miocardice puternice), stenoza și calcifierea
valvulară etc
– diminuat în insuficiența cardiacă, insuficiența valvulară

Zgomotul II
– determinat de închiderea valvelor semilunare (sigmoide) la începutul diastolei
ventriculare (+vibrația pereților arteriali, vibrația peretelui valvular închis, datorită
sângelui care refluează spre el)
– valvele sunt mici, deci rezultă un zgomot scurt și cu tonalitate înaltă
– accentuată componenta aortică – în hipertensiunea arterială (presiunea sângelui
în artera aortă fiind crescută, diferența dintre arteră și ventricul este mare, iar valva
sigmoidă aortică se închide violent)
– accentuată componenta pulmonară – în hipertensiunea pulmonară (același
principiu, dar cu tensiune crescută în trunchiul pumonar)

Zgomotul III
– la tineri cu perete toracic subțire (se aude mai bine cordul)
– în diastola ventriculară, la sfârșitul fazei de umplere rapidă, încetinește viteza de
curgere a sângelui, iar această diferență de viteză pune în vibrație valvele atrio-
ventriculare și pereții ventriculari)
– poate fi auzit în unele cazuri patologice (exemplu: tahiaritmii, cum ar fi
tahicardia paroxistică supraventriculară)

Zgomotul IV
– apare datorită umplerii suplimentare ventriculare, cum se întâmplă în stenoza
aortică – ventriculul stâng are un conținut crescut de sânge pe care îl expulzează
dificil, de aceea împinge cu o mai mare forță vavele atrio-ventriculare, pe care le
pune în tensiune
– poate fi auzit în stenoza aortică, hipertrofia aortică

2. Desenează un traseu electrocardiografic şi explică geneza undelor.

Unda P (0,08-0,12 sec.)
Forma este în mod normal rotunjită, mai rar ascuțită, diafazică sau discret bifidă

Segmentul P-Q (P-R)

Când nu există unda Q, segmentul se numește P-R. El reprezintă întârzierea pe care
o suferă stimulul în propagarea sa la nivelul joncțiunii atrio-ventriculare

Intervalul P-Q (P-R) (0,12-0,21sec. Durata este în raport cu frecvența cardiacă

și cu vârsta pacientului)
El reprezintă durata activității atriale și a conducerii atrio-ventriculare

Unda Tp (Ta)
Ilustrează activitatea de repolarizare atrială, începe de acolo de unde a început și
depolarizarea. Vectorul undei are deci sens invers vectorului undei P, deși
procesele de propagare a depolarizării și repolarizării au același sens.

Complexul QRS
Forma în mod normal cu vârful ascuțit. Sensul este dar de suma algebrică a
deflexiunilor positive și negative. El este variabil ăn funcție de derivație și poziția
electrică a cordului. Durata este dependent de frecvență și vârstă. În derivațiile
bipolare se măsoară ăntre ănceputul undei Q și sfârșitul undei S. În mod normal nu
depășește 0,11sec.

Segmentul ST
Reprezintă începutul începutul repolarizării ventriculare care se face lent.
Diferențele de potential care se produc sunt de amplitudine foarte mică, se
anulează reciproc și nu se înscriu în graphic.

Unda T (0,13-0,3sec)
În acest timp se înscriu diferențe mari de potential între zonele repolarizate și cele
încă depolarizate. Forma rotunjită, asimetrică,
 Unda U
Este generat de postpotențialele dezvoltate în anumite regiuni ale miocardului
ventricular. Se înscrie ca o deflexiune care urmează undei T, cu al carul final se
poate suprapune, îngreunând delimitările lor.Forma rotunda, durata 0,15-0,25sec

3. Explică derivaţiile ECG standard şi locurile de aplicare ale electrozilor pentru

obţinerea lor (desenează triunghiul Einthoven).
Derivaţiile standard. Sunt derivaţii bipolare ale membrelor, imaginate de W.
Einthoven, care explorează activitatea inimii în planul frontal. În aceste derivaţii,
electrozii sunt plasaţi în 3 puncte:
− membrul superior drept (braţ drept: BD); electrodul plasat în acest punct se leagă
întotdeauna la borna negativă a galvanometrului;
− membrul superior stâng (braţ stâng: BS); electrodul plasat aici se poate leaga la
borna pozitivă sau negativă a galvanometrului, în funcţie de
derivaţie;
− membrul inferior stâng (picior stâng: PS) care se leagă
întodeauna la borna pozitivă a galvanometrului.
Cele 3 derivaţii explorează activitatea electrică a cordului
prin două puncte situate la egală distanţă faţă de cord, un
electrod legându-se la polul negativ, celălalt electrod la polul
pozitiv al galvanometrului. Cele 3 derivaţii se construiesc
conform schemei de mai jos:
• Derivaţia I: BD (-) – BS (+);
• Derivaţia II: BD (-) – PS (+);
• Derivaţia III: BS (-) – PS (+).
Conform acestei scheme construite de Einthoven, suma amplitudinii undelor
obţinute în DI şi DIII = DII (DI + DIII = D II). Linia derivaţiei bipolare este o linie
imaginară care uneşte cei doi electrozi exploratori.
Cele trei linii delimitează un triunghi echilateral (Einthoven), în centrul căruia se
găseşte inima. Fiecare latură a triunghiurilor are o jumătate negativă şi una
pozitivă, în legătură cu sensul polarităţii derivaţiei respective.
4. Descrie câte 3 modificări ale traseului ECG la stimularea SN simpatic şi parasimpatic
Simpatic Vascularitatea vaselor care irigă cordul, creșterea ritmului cardiac,
crește presiunea sângelui.
Parasimpatic Scade frecvența cardiacă, produce vasodilatația localizată, scade
puterea de refacere a inimii.

5. Explică şi reprezintă electrocardiografic:

a. contracţiile premature (extrasistole atriale şi ventriculare)
Extrasistola atriala-provoaca frecvent un ritm cardiac neregulat in camerele
superioare (atrii) . Sunt cauzate de depolarizarea prematura si anormala a atriilor.
Extrasistola ventriculara-provoaca contractii ventriculare
b. tahicardia paroxistică
Este o forma mai grava a tahicardiei (batai frecvente ,persistente ale inimii).Are
debut brusc si sfarsit brusc. Poate ajunge ritmul inimii pana la 200 batai/min.

c. fibrilatiile ventriculara si atriala

Tulburari foarte grave a ritmului normal a inimii . Se caracterizeaza prin absenta
coordonarii contractiei fibrelor miocardice ventriculare ,miocardul nu se misca
uniform , ci mai degraba tremura.

d.fluterul atrial
Tamicardia supraventriculara caracterizata de activitatea electrica atriala
dezorganizata. Absenta undei P ,oscilatii rapide ,raspuns ventricular neregulat . E
mai frecventa aritmia ce implica camerele superioare ale inimii.

e.stopul cardiac- oprirea brusca a inimii- sangele nu mai este pompat in organele
corpului. Cauzele pot fi un infarct ,fibrilatie ventriculara.

f.tulburarile de conducere (bloc atrioventricular complet şi incomplet).

Bloc atrioventricular complet apare atunci cand impulsurile de la nivelul atriilor
catre ventricula sunt intarziate ( nu sunt transmise).

Semnătura profesorului ____________________________

Data______________
Tema 7. Metodele clinico-fiziologice de cercetare a activităţii cardiace.
Lucrare practică
Lucrarea 1. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda Riva – Rocci (metoda palpatoare).
Descrie metoda şi notează valoarea presiunii sistolice.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Lucrarea 2. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda Korotkoff (metoda auscultatorie).

1. Descrie metoda şi notează valoarea presiunii sistolice şi diastolice, compară datele obţinute cu
valoarea normală.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Explică originea tonurilor Korotkoff
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Lucrarea 3. Auscultaţia inimii la om.

Proiecţia toracică a punctelor de auscultaţie a inimii:

I - punctele de auscultare a zgomotului întâi cardiac;
II - punctele de auscultare a zgomotului doi cardiac.

Notează punctele de auscultaţie a zgomotelor cardiace (vezi desenul)

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Lurarea 4. Înregistrarea ECG în Derivaţiile standard :

1. Anexează ECG Înregistrată în Derivaţiile standard.

2. Analiza ECG (se efectuează în baza înregistrărilor din derivaţia II standard):

a. Determină amplitudinea undelor P, Q, R, S, T, reieşind din calibrarea aparatului (1 mV = 10
mm).
b. Determină durata undelor şi intervalelor PQ, QT, TP, RR (25 mm/s).
c. Determină frecvenţa contracţiilor cardiace.
d. Include datele obţinute în tabel şi fă comparaţie cu norma:
Tab. 7.1
Undele La examinat Norma Segmente La examinat Norma (secunde)
(mV) intervale
P 0,05 - 0,3 P –Q 0,12 - 0,2
Q 0,2 - 0,3 Q–T 0,32 – 0,50
R 0,3 – 1,6 T–P 0,25 – 0,52
S 0,26 – 0,48 R –R 0,7 – 1,3
T 0,25 – 0,6 60 45 - 82
FCC = R- R
3. Determinarea poziţiei inimii – metoda triunghiului echilateral.
Desenează schema proiecţiilor vectorului sumar pe laturile triunghiului Einthoven şi expune
rezultatul despre poziţia cordului la persoana examinată.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

Semnătura profesorului ____________________________