Data______________

Leonte Daniela, S1904

Tema 1. Lichidele. Fiziologia excreţiei.

Lucrul individual
Numeşte rolurile multiple ale rinichilor în homeostazie.
1.Excreția produșilor finali de matablism și a substanțelor chimice exogene
2.Reglarea echilibrului hidro-electrolitic
3.Reglarea concentrației electrolitice a lichidelor organismului.
4. Reglarea presiunii arteriale.
5. Reglarea echilibrului acido-bazic.
6. Secreția, metebolismul și excreția hormonilor.
7. Gluconeogeneza.
8. Sinteza bradixininei ( senzația de durere)
9. Reglarea producției de eritrocite
10. Excreția produșilor metabolici.

RFG prezintă 20 % din fluxul plasmatic renal, valoarea fiind egală cu 125 ml/min sau
__180______l/zi.

Numeşte factorii determinanţi pentru RFG:

(1) Presiunea hidrostatică, care prezintă echilibrul între presiunea hidrostatică și coloid-
osmotică, care acționează la nivelul celor 2 fețe ale membranei glomerurale.

(2) Presiunea netă de filtrare,care prezintă coeficientul de filtrare capilară, care depinde de
permiabilitatea membranei glomerurale și de filtrarea a acesteia.
3) Coeficientul de filtrare , depinde de suprafata membanei de filtrare( nr. de glomeruli),
grosimea membranei de filtrare
Desenează rezumatul forţelor, ce determină presiunea netă de filtrare la nivelul renal:

Autoreglarea RFG şi fluxul sanguin renal se realizeaza în diapazonul larg de la 60 mm

Hg în caz de hipotensiune pîna la 150 în caz de creştere a tensiunii arteriale prin 2
mecanisme:
1.Sistemul justaglomerural, care reprezintă macula densa poate fi explicat prin activarea
canalelor pentru Ca la nivel de _______________ în caz de_____________________ şi
inactivarea lor în caz de
2. Îngustarea arterei aferente, care prezintă creșterea presiunii glomerurale, cantitatea de sânge
ce nimerește în glomerul este mai mică și volumul de lichid eliminat e mai mic (scade rata
filtrării) și invers în cazul hipotensiunii.
Poate fi explicat prin schema, ce urmează:
La nivelul tubulilor renali proximali sodiul este absorbit prin transportul CO+ cotransport ,
apa fiind absorbită prin osmoză în cantitatea de 65 % din volumul total RFG.
Desenează mecanismul absorbtiei asociate a apei cu Na+ la nivelul tubulilor proximali:

La nivelul tubulilor renali proximali glucoza şi aminoacizii sunt absorbite prin mecanismul
cotransportului cu Na+ în cantitatea de 65 % din filtratul glomerular.
Desenează mecanismul absorbţiei asociate a apei cu glucoză şi aminoacizi la nivelul
tubulilor proximali:
Indică aportul zilnic de apă. 2300 ml/zi

Indică pierderea zilnică de apă. _700 ml/zi

Indică principiul metodei diluţiei substanţei indicatoare.

Principiul diluație sunnstanței indicatoare constă din compartimetul lichidian prin
întroducerea unei subsanțe indicate cu compartimentul respectiv, urmată de dispersarea
omogenă a aceeași sunstață în întregul volum lichidian.

Osmoza. Definiţia.
Osmoza- difuziunea netă a apaei printr-p membrana cu permeabilitate selectivă, care separă 2
compartimete, de la compartimentul cu soluție mai puțin diluată spre cel cu soluție mai
concentrată.

Desenează schema: efectul soluţiei izotonice, hipertonice şi hipotonice asupra volumului

celular.

Desenează diagrama Darrow-Yannet. Indică compartimentele lichidiene ale

organismului.

Explică schimbările în volum a eritrocitelor prin întroducerea lor în următoarele soluţii:

1. 200 mOsm NaCl – volumul eritrocitelor se va mări până la hemolizie osmotică. Este
mai mica decat 300 mOsm
2. 400 mOsm NaCl - volumul eritrocitelor se ma micșora.
3. 150 mmol NaCl - volumul eritrocitelor va rămâne același.
4. 300 mmol NaCl - volumul eritrecitelor se va micșora.
5. 200 mOsm NaCl +200 mOsm urea (trece rapid prin membranele celulare) – hipotonica
.
6. 300 mOsm urea – volumul va crește (soluție hipotonică)
7. 500 mOsm urea – volumul se va mări (soluție hipotonică)
8. 200 mOsm NaCl +200 mOsm glicerol (trece lent prin membranele celulare) – volumul
se mărește (soluție hipotonică)

Utilizând diagrama Darrow-Yannet, determină modificările volumului şi osmolarităţii

compartimentelor lichidiene, asociate cu următoarele situaţii:
1. Pierderea soluţiei izotonice (hemoragie) – volumul extracelular scade, volumul
intracelular ramane acelasi, osmolaritatea aceași.

2. Pierderea soluţiei hipotonice (diabetes insipidus)- dehisratarea hiperosmotică, volumul

lichidul extracelular creste a devenit mai hipoton, volumul de H2O scade. Osmolaritate totală.

3. Ingestia NaCl în cantităţi mari – volumul extracelular se mărește, osmolaritatea crește,

volumul intracelular se micșorează.

4. Ingestia apei distilate sau perfuzia soluţiei hipotonice – * volumul lichidului

extracelular crește, osmolaritate scăzută;
* volum intracelular crescut, concentrația osmotică intracelulara = concentrația osmotică
extracelulară.

5. Perfuzia soluţiei izotonice – volumul lichidului extracelular se mărește.

6. Perfuzia soluţiei hipertonice – volum lichid extracelurar mărit, osmolaritatea lichidului

extracellular crescută, volumul lichidului intracelular micșorat.

7. Insuficienţa adrenală primară - volum extracelular scăzut, osmolaritatea lichidului

extracelular scăzută.

Semnătura profesorului ____________________________