1. Primii molari superiori.

Ocupa pozitia 6 pe hemiarcadele superioare.

Numarul radacinilor 3 (2 vestibulare si 1 palatinala).
Functii-produce a 2 inaltare a ocluziei stabilizeaza ocluzia.preia o mare presiune ce se
transmite stilpului zigomato-molar, impreuna cu molarul inferior stabileste cheia de
ocluzie a lui Angle, realizeaza calajul ocluzal descries de Akermann, protejeaza partile
moi.
Coroana -are 4 fete axiale si fata ocluzala
Fata vestibulara- e ca un trapez cu baza mare spre ocluzal. E delimitate de 4 margin:
ocluzala. meziala, distal si cervicala.
 Marginea ocluzala -are aspect de V cu virfuri rotunjite. E impartita de suntul
centro vestibular in 2 V-uri. V mezial fiind mai mure la fel ca lobul si cuspidul
mezio-vestibular fata de cel disto-vestibular.
 Marginile proximale - converg spre cervical. Marginea distal e mai convergenta
si mai rotunjita ca cea meziala
 Marginea cervicala – e concava cu deschidere spre ocluzal, si are o denivelare
la nivelul furentiei radacinilor vestibulare. Relieful fetei e convex maxim in 1/3
cervicala. In jumatate ocluzala e un sant de descarcare ce delimiteaza 2 lobi
vestibulari si se terminal jumatatea inaltimii fetei cu o foseta. Santul c mai
aproape de marginea distala.
Fata palatinala- diferenta dintre baza mare a trapezului(marginea ocluzala) si baza
mica marginea cervicala) mai evidenta. delimitate de aceleasi margini ca fata
vestibulara. Are conturul unui trapez si
 Marginile proximale converg spre colet. Marginea distala e mai scurta ca
cea meziala
 Marginea libera mezial palatinal e mai mare ca cel al marginii vestibulare
Santul disto- palatinal imparte margine ocluzala in 2 V ce corespund
lobilor mezio-palatinal si disto- palatinal. Lobul mezio-palatinal e mai
inalt sim ai lat.
 Santul palatinal vine de pe fata ocluzala si imparte fata in 2 lobi
corespunzator cuspizilor.
 Tubercului lui Carabelli-lobul meial in 1/3 ocluzala are uneori acest
tubercul
  Marginea cervicala are concavitatea orientata ocluzal
Fata palatinala e mai convexa ca cea vestibulara.
Fata meziala-e cea mai mare fata axiala.E ca un trapez cu baza mare spre colet
.Marginea cervicala imparte fata in segment vestibular 2/3 si segment palatinal 1/3.
Aria de contact in sensul vestibular- palatinal e la joctiunea treimii vestibulare cu
treimea medie.
Fata distala- mai redusa ca dimensiune .Aria de contact e situate in ambele sensuri in
treimca medie.
Fata ocluzala:
 Marginile vestibulara si palatinala- sunt angulate si sunt crestele
sagitale ale cuspizilor vestibulari si palatinali. Santurile ce pornesc de
pe fata ocluzula si se continua pe fetele vestibulara si palatinala
impart crestele. Marginile palatinala si distala converg spre distal.
 Marginile proximale sunt convexe.
 Relieful cuprinde 4 cuspizi- 2 vestibulari si 2 palatinali
In ordine descrescatoare: mezio-palatinal, mezio-vestibular, disto-
vestibular si disto-palatinal.
 3 santuri: mezio-central centro-vestibular si disto-palatinal.
 3 fose: 2 marginale(meziala si distala) si 1 centrala formata de
intersectia santului centro-vestibular cu cel mezio-central.
 Relieful cuprinde crestele sagitale, esentiale si accesorii ale cuspizilor
si crestele marginale.
 La unirea crestelor esentiale ale cuspizilor mezio-palatinal si disto
vestibular se formeaza creasta oblica de smalt ce se deschide spre
mezial .Creasta oblica poate fi continua sau intrerupta.
 Creasta esentiala a cuspidului mezio-vestibular ajunge la jumatetea
distante dintre fosa meziala si central.
 Santul mezio-central- e intre fosa meziala si fosa centrala si separa
cuspizii mezio-palatinal de cel mezio-vestibular.
 Santul central vestibular- incepe din fosa centrala, trece marginea
vestibulara a fete ocluzale si se continua pe fata vestibulara cu un sant
de descurcare pina in foseta vestibulara.
 Separa cuspizii mezio-vestibular de disto-vestibular.
 Santul disto-palatinal incepe din fosa distala, trece marginea
palatinala a fetei ocluzale si se continua pe fata palatinala cu un sant
de descarcare.
Separaca cuspizi mezio-palatinal si disto-palatinal.

Radacini - sunt 3 si diverg spre apex. In ordinea descrescatoare:

Radacina palatinala aplatizata vestibule-palatinal.
Radacina mezio-vestibulara-e puternic aplatizata mezio-distal. cu santuri longitudinal
pe fete proximale.
Radacina disto-vestibularu- aplatizata mezio-distal cu cu sant pe fata meziala.

CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE

 Are 3 râdăcini: 1 palatinala, 2 vestibulare (mezio- vestibulară şi disto-vestibulară)

 Rădăcina palatinală

 Este cea mai mare

 Este aplatizată vestibulo-palatinal
 Pe fata palatinală prezintă un șanț longitudinal

 Radacinile vestibulare

 Cea M-V este mai aplatizată in sens M-D decat rădăcina D-V.
 Rădăcina M-V prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe
 Rădacina D-V prezintä şanţ longitudinal numai pe faţa mezială
 Vârfurile celor două rădăcini vestibulare sunt recurbate unul spre altul cu toate că , in general
. cele două rădăcini au o direcție divergentă.

CAMERA PULPARĂ ȘI CANALELE RADICULARE

 CAMERA PULPARĂ

 Are forma coroanei, cu 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4 cuspizi.

 Este voluminoasă

 CANALELE RADICULARE

 Canalul palatinal este cel mai larg, are o forma cilindro-conică, respectånd forma rădăcinii
 Cele două canale vestibulare sunt mai inguste

5 CRITERII DE IDENTIFICARE SI POZITIONARE A MOLARULUI SECUND

INFERIOR
1. DIMENSIUNI MAI REDUSE ÎN TOATE SENSURILE FATĂ DE PRIMUL MOLAR
INFERIOR.
2. PE FATA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI SEPARATI INTRE EI PRIN DOUĂ
ŞANTURI INTERCUSPIDIENE DISPUSE "ÎN CRUCE"
3. CUSPIDUL MEZIO-VESTIBULAR ESTE MAI VOLUMINOS DECÂT CEL DISTO
VESTIBULAR.
4. PE FAȚA VESTIBULARĂ PREZINTA UN ŞANT DE DESCĂRCARE CARE SE
TERMINĂ ÎNTR-O FOSETĂ SITUATĂ LA INALTIMII FETEI VESTIBULARE.
5. RĂDĂCINILE ÎN NUMĂR DE DOUA ( MEDICALĂ ŞI DISTALĂ) SUNT FUZIONATE
ÎN 1/3 CERVICALĂ , AU DIMENSIUNI MAI REDUSE ŞI SUNT MAI DREPTE DECÂT LA
PRIMUL MOLAR INFERIOR.

2. Molarilor secunzi superiori.

Molarul doi superior -este implantat după primul molar, fiind al şaptelea dinte din
arcada dentară.
Caracteristicile morfologice generale sunt identice cu cele ale primului molar
superior, cu unele deosebiri de detaliu.
Coroana molarului doi superior are o formă cuboidă, este un dinte tetracuspidat
(uneori poate fi tricuspidat), triradicular .
Suprafaţa vestibulară a molarului doi superior se deosebeşte de cea vestibulară a
primului molar prin dimensiuni mai mici. Şanţul vestibular este de asemenea mai
puţin exprimat şi împarte suprafaţa vestibulară în doi lobi aproximativ egali.
Suprafaţa palatinală este mai mică, mai convexă decât suprafaţa palatinală a primului
molar, relieful ei fiind dependent de prezenţa şi poziţia şanţului palatinal situat mult
mai distal şi care este mai scurt, extinzându-se în treimea ocluzală a suprafeţei
palatinale. La molarii cu suprafaţa ocluzală tricuspidantă şanţul palatinal lipseşte sau
este abia schiţat pe marginea palatinală.
Suprafeţele proximale ale molarului doi superior prezintă aceleaşi caractere
morfologice cu ale suprafeţelor proximale ale primului molar, având dimensiuni mai
mici.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Aceleasi trei radacini la primul molar superior, dar cu dimensiuni mair
 Cele trei rădăcini nu mai sunt atât de divergenta ca cele ale primului molar
superior. Tendinţa lor este spre o convergenta accentuată care incepe.cu o
fuzionare inca de la nivelul coletului. Acest lucru este mai evident intre
rădăcinile palatinală şi M-V care frecvent sunt unite de o lumi subtire de
ciment,
CAMERA PULPARĂ SI CANALELE RADICULARE
 Camera pulpara este mult aplatizata M-D, ezinti patni coame pulpare şi se
continua cu cele tra canale radiculare actiune a rädäcinilor.
3.Molarul trei superior.
Molarul al treilea superior-este implantat după al doilea molar şi este ultimul dinte din
arcada dentară, ocupând locul 8.
Mai este numit şi molarul de minte, datorită perioadei de erupţie — între 16—40 ani.
Are o formă variabilă, puţin constantă, poate fi tricus- pidant sau multicuspidant,
triradicular sau mono- şi multiradicular.
Când molarul trei superior este normal dezvoltat, are caracteristici morfologice
generale asemănătoare cu ale molarului doi superior, având trei cuspizi, dimensiunile
şi volumul fiind mai redus.

4.Semnele de diferentiere a molarilor superori de cei inferiori.

Semnele de diferentiere a primilor molari superiori de inferiori :
- Cei superiori au coroana cuboida, cei inferior au coroana paralelipipedica
- La cei superiori coroana e aplatizata mezio-distal.la cel inferiori vestibulo-lingual
- Molarii superiori au 3 radacini, cei interiori au 2 radacini
1. Primii molari inferiori.
Primul molar inferior- este implantat după al doilea premolar inferior şi este al
şaselea dinte din arcada dentară inferioară. Coroana are o formă cuboidă şi este un
dinte pentacuspidat şi bira- dicular .
Suprafaţa vestibulară a primului molar inferior este delimitată de 4 margini laterale:
 ocluzală- de formă ondulată, echivalentă celor trei cuspizi vestibulari;
 cervicală -reprezentată de două convexi- tăţi orientate ocluzal (una
mezială şi alta distală), care se unesc printr-o uşoară ondulare spre
spaţiul interradicular corespunzător delimitării rădăcinilor;
 două margini proximale -convergente spre colet, marginea distală a
cărora este mai convexă şi mai scurtă decât cea mezială. Marginile
laterale conferă suprafeţei vestibulare formă trapezoidală cu baza
mare situată în sens ocluzal, iar baza mică — în sens cervical.
Relieful suprafeţei ocluzale este asemănător cu cel al premolarilor inferiori, având
convexitate maximă în treimea cervicală, fiind aproape plană în sens ocluzal şi oblică
în sens lingual.
Suprafaţa vestibulară este împărţită de două şanţuri verticale (mezial şi distal) în trei
lobi inegali. Şanţul mezial porneşte de pe suprafaţa ocluzală şi .continuă până la
jumătatea suprafeţei vestibulare, terminându-se într-o depresiune care formează foseta
vestibulară (orificiu orb).
Acest şanţ împarte suprafaţa vestibulară în doi lobi: vestibulomezial şi
vestibulocentral:
 Lobul mezial este format de versantul extern al cuspidului meziovestibular,
lobul central este format de versantul extern al cuspidului cen- trovestibular şi
este mai mic decât cel mezial. Şanţul distal porneşte de asemenea de pe
suprafaţa ocluzală, fiind mai scurt şi mai puţin exprimat, separând lobul
vestibulocentral de cel vestibulodis- tal.
 Lobul vestibulodistal este format de versantul extern al cuspidului
distovestibular şi este cel mai mic lob de pe suprafaţa vestibulară.
Suprafaţa linguală ca şi cea vestibulară are formă trapezoidală cu acelaşi contur, dar
de dimensiuni mai mici, fiind netedă. Această suprafaţă este convexă şi aproape
verticală, împărţită de un şanţ vertical în doi lobi inegali. Şanţul vertical îşi ia
începutul pe suprafaţa ocluzală şi continuă până în treimea ocluzală a suprafeţei
linguale împărţind-o în lobul meziolingual de dimensiuni mai mari şi lobul
distolingual de dimensiuni mai mici. Aceşti lobi sunt formaţi de versantele interne ale
cuspizilor linguali, iar volumul lor depinde de dimensiunile acestor versante.
Suprafeţele proximale ca şi în cazul molarilor superiori pot fi comparate cu un
trapez, cu baza mare orientată spre colet şi cea mică spre ocluzal, având suprafaţa
distală mai mică şi mai convexă decât cea mezială. Marginile suprafeţelor proximale
(mezială şi distală) sunt uşor curbate fiind înclinate lingual.
Suprafaţa ocluzală a primului molar inferior are formă de trapez cu baza mare
orientată în sens vestibular, este formată de crestele sagitale cuspidiene (vestibulară şi
linguală) şi de crestele marginale de smalţ (mezială şi distală).
Pe suprafaţa ocluzală sunt situaţi 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene şi 5 fosete.
Cuspizii sunt situaţi astfel: 3 vestibulari şi 2 linguali, fiind separaţi între ei printr-un
sistem specific de şanţuri intercuspidiene, care include un şant central şi 3 şanţuri
secundare. Şanţul central meziodistal porneşte aproximativ din mijlocul crestei
meziale, transversează suprafaţa ocluzală şi se termină pe mijlocul crestei distale.
 Şanţul central este bifurcat distal crestei de smalţ meziale, având o adâncime
mai pronunţată şi formând foseta mezială principală. Distal şanţul central are
un contur mai puţin exprimat şi împreună cu creasta de smalţ distală formează a
doua fosetă distală principală. Este necesar de menţionat că crestele de smalţ
împiedică prelungirea şanţului meziodistal pe suprafeţele proximale, prin
urmare, acest şanţ separă cuspizii vestibulari de cei linguali, ultimii fiind mai
înalţi.
 Şanţul meziodistal bifurcă în două şanţuri secundare (mezial şi distal) care
pornesc spre suprafaţa vestibulară, unde se contopesc cu şanţurile vestibuläre
similare, separând cuspizii vestibulari.
 Şanţul mezial separă cuspidul meziovestibular de cel centrovestibular, iar cel
distal separă cuspidul centrovestibular de cuspidul distovestibular. Intersecţia
şanţurilor mezial şi distal cu şanţul meziodistal formează două fosete
secundare. Aproximativ de la jumătatea şanţului meziodistal, spre suprafaţa
linguală, pleacă şanţul lingual care separă cuspizii linguali în cuspidul
meziolingual şi cuspidul distolingual.
 Şanţul lingual conferă suprafeţei ocluzale un relief caracteristic. In unele cazuri
şanţul lingual coincide cu şanţul mezial vestibular (variantă cruciformă), iar în
alte cazuri coincide cu creasta de smalţ a cuspidului centrovestibular (variantă
driopitecă). La intersecţia şanţului lingual cu şanţul meziodistal se formează a
treia fosetă secundară. Din vârfurile cuspizilor, ca la molarii superiori, pornesc
 spre ocluzal creste axiale de smalţ, iar paralel acestor creste — şanţuri
secundare.
In ordinea mărimii şi în raport descendent cuspizii se situează astfel:
 meziolingual fiind cel mai mare,
 distolingual, meziovestibular,
 centrovestibular şi
 distovestibular, fiind cei mai mici.
Rădăcinile sunt implantate în arcada dentară astfel: una în sens mezial şi alta în
sens distal. Rădăcina mezială după mărime este mai voluminoasă.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 Are doua rádicini. una mezial şi una distala
 Sunt turtite puternic în sens M-D.
 Sunt curbate cu concavitatea spre distal,
 Diametrul V-L este triplu față de cel M-D.
 Pe fetele proximale, ambele radacini prezinta cardo depresiune longit
 Rädacina M este mai mare decat cea D
 Separarea celor doua radacini începe cam la 45 mm de colet.pảnă în acest punct
ele fiind separate prin câte un şant interradicular (V si L)
CAMERA PULPARA ȘI CANALELE RADICULARE
 Camem pulpar cinci cuspizi ocluzali. este mare şi prezintă cinci coane pulpare
corespunziloare celor 5 cuspizi ocluzali
 Camera pulpard se continuă cu trei canale radiculare (2 in radacina meziali :
mezio lingual și mezio-vestibular: 1 canal mai mare şi mai larg în rădăcina
distalà).
2. Molarilor secunzi inferiori.
Molarul doi inferior-este implantat după primul molar inferior şi este al şaptelea
dinte din arcada dentară inferioară. Caracteristicile generale sunt identice cu cele ale
primului molar inferior, existând unele deosebiri de detaliu: are coroana de forma unui
trapez şi este un dinte tetracuspidat şi biradicular .
Suprafaţa vestibulară a molarului doi inferior are aceeaşi formă generală ca a
primului molar, deosebindu-se prin dimensiuni mai mici, fiind mai convexă şi având
un singur şanţ vestibular care se prelungeşte până la jumătatea suprafeţei vestibuläre,
terminân- du-se în foseta vestibulară. Şanţul împarte suprafaţa vestibulară în doi lobi
inegali: lobul mezial fiind mai mare şi lobul distal fiind mai mic.
Suprafaţa linguală este mai mică, având aproximativ aceeaşi formă ca şi suprafaţa
linguală a primului molar inferior.
Suprafaţa ocluzală are un relief imprimat de cei 4 cuspizi, două şanţuri
intercuspidiene, două fosete principale şi una accesorie.
 Şanţul meziodistal are aceeaşi direcţie ca şi omologul său de pe primul molar
inferior, formând două fosete principale (mezială şi distală) care separă cei doi
cuspizi vestibulari de cei doi cuspizi linguali.
 Şanţul vestibulolingual începe pe suprafaţa vestibulară, transversează şanţul
meziodistal, formând foseta secundară, ter- minându-se pe marginea linguală a
suprafeţei ocluzale. Acest şanţ separă cuspizii vestibulari şi linguali în cuspizii
meziovestibular şi distovestibular, meziolingual şi distolingual.
In dependenţă de caracterul direcţiei topografice a porţiunii vestibulare a şanţului
vestibulolingual faţă de porţiunea linguală, deosebim:
 variantă cruciformă, când aceste porţiuni coincid şi au aceeaşi direcţie; variantă
driopitecă, când aceste porţiuni nu coincid, porţiunea linguală fiind situată mai
distal, suprapunându-se cu creasta axială a cuspidului distolingual;
 variantă în scară, când la intersecţia şanţurilor meziodistal şi vestibulolingual se
formează o încrucişare care se aseamănă cu litera «X».
In ordinea mărimii şi în raport descendent cuspizii se situează astfel:
 meziovestibular fiind cel mai mare,
 meziolingual,
 distovestibular şi
  distolingual fiind cel mai mic.
Rădăcinile molarului doi inferior sunt implantate în procesul alveolar asemănător cu
rădăcinile primului molar.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE
 prezintă două rădăcini asemănătoare cu cele ale primului molar inferior dar de
dimensiuni mult mai reduse.
 Rădăcinile au aceeasi orientare dar prezinta o tendinta mai accentuatl de a se
uni in 13 de colet.
 Rădăcina mezială este mult aplatizată in sens M-D s nu intotdeauna contine 2
canale radiculare
CAMERA PULPARĂ ȘI CANALUL RADICULAR
 Camera pulpari are forma coroanei si prezintă patru coarne pulpare.
 Camera pulpari se continua cu trei sau doud canale radiculare.

3.Molarul trei superior.

Molarul al treilea inferior- este implantat după al doilea molar inferior şi este ultimul
din arcada dentară inferioară, ocupând locui 8. Ca şi omologul său de la maxilă este
numit şi molarul de minte. Deseori este mai bine dezvoltat şi chiar mai mare decât
molarul 2 inferior. Coroana lui este formată în fond din 4—5 cuspizi sau chiar mai
mulţi. Molarul al treilea inferior prezintă caractere morfologice identice cu cele ale
primului şi al doilea molari inferiori.