Dintele.

LIGAMENTUL
PARODONTAL.
UNIVERSITATEA APOLLONIA IASI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA, AN 1
STUDENT- ROBU ALEXANDRA
 Dintele este un organ dur, de culoare alb-galbuie, cu sediul in
cavitatea orala, compus dintr-o coroană liberă și una sau mai
multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor
maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la
tăierea, la zdrobirea și la triturarea alimentelor.
Ligamentul Parodontal
 Ligamentul parodontal sau periodontal este structura care se interpune
între rădăcina dintelui și osul alveolar , permițând o elasticitate de natură să
distribuie forțele masticatorii pe o suprafață mare a procesului alveolar. De
asemenea, este responsabil pentru percepția relației spațiale dintre arcadele
dentare în timpul mestecării.

 Lățimea este între 0,15 și 0,40 mm (0,25 mm în medie) și scade odată cu vârsta;
este mai larg la dinții supuși unor presiuni mai mari, în corespondența treimii
cervicale și a treimii apicale este mai larg decât treimea mijlocie, punct de sprijin
al mișcărilor dinților, asumând un aspect caracteristic de clepsidră.
 Componentă celulară

Este un țesut conjunctiv moale compus din fibre elastice colagenice orientate

diferit în funcție de zona în care sunt situate și de diferite tipuri de celule:
Osteoblaste și cementoblaste , aliniate pentru a acoperi suprafața osoasă
alveolară și respectiv cimentul;
Fibroblastele care sunt componenta celulară prezentă într-un procent mai
mare datorită componentei fibroase care necesită o rotație continuă, sunt de
fapt dispuse paralel cu direcția fasciculelor de colagen. De asemenea, sunt
capabili să fagociteze și să degradeze fibrele de colagen, modelând astfel
ligamentul;
Celule mezenchimale nediferențiate, localizate în principal în țesutul
conjunctiv perivasal, capabile să se diferențieze în orice tip de celulă
parodontală;
Macrofage
Reziduuri epiteliale ale rădăcinii sau Malassez, rămășițe ale tecii Hertwig și
responsabile de formarea chisturilor odontogene;
Osteoclastele și cementoclastele sunt prezente numai în timpul resorbției.
Componentă necelulară

Componenta acelulară este

dată de grupuri de fibre de
colagen 1.  Analiza microscopică
a arătat modul în care aceste fibre
își au originea pe o parte din os și
pe cealaltă din cimentul rădăcinii,
întâlnindu-se în interiorul
ligamentului parodontal. Fibrele,
numite fibre Sharpey , care
provin din os au un diametru mai
mare, în timp ce cele ale
cimentului sunt mai subțiri și mai
numeroase.
Grupele Ligamentelor Parodontale

Grup de creastă alveolară: rulează de la joncțiunea

dintre smalț și ciment la marginile alveolare.
Combinația acestor fibre este uneori
denumită ligament circular Koelliker ;

Grup orizontal: fibre care se desfășoară

perpendicular pe axa lungă a dintelui sub fibrele
creastei alveolare, conectând rădăcina dintelui la
osul alveolar;

Grup oblic: fibrele prezente în treimea mijlocie

merg de sus în jos oblic, de la os la cement;

Grup apical: fibre care merg de la vârful dintelui

până la baza prizei; Fibrele sunt inconjurate de substanța
fundamentală compusă din 
Grupa interradiculară: fibrele prezente numai între glicozaminoglicanii , glicoproteine și, la 70%,
rădăcinile multi-înrădăcinate; din apă .
Vascularizatie si Inervatie
VASCULARIZAȚIA ESTE ASIGURATĂ DE
ARTERELE ALVEOLARE INFERIOARE ȘI
SUPERIOARE; ACESTEA LA RÂNDUL
LOR SE ÎMPART ÎN ARTERE
SUPRAPERIOSTIALE ȘI LIGAMENTARE.

INERVAȚIA ESTE PURTATĂ DE FIBRE

ORTOSIMPATICE CARE RULEAZĂ ÎN
VECINĂTATEA VASELOR ȘI FIBRE
MIELINIZATE SENSIBILE ALE NERVULUI
TRIGEMEN CARE SE DESFĂȘOARĂ ÎN
FIBRE LIBERE SAU RECEPTORII
LIGAMENTULUI 
 Functie
 Asigură dintele de țesuturile adiacente.
 Protejează țesuturile înconjurătoare de
solicitări excluzive ocluzale, transformând
(datorită fibrelor perforante) forțele de
compresiune în forțe de tensiune pe osul
alveolar, care, printre altele, stimulează
metabolismul osos.
 Asigură o funcție anti-rotație.
 Acționează ca un amortizor.
 Folosind numeroși proprioceptori, asigură
adaptarea ocluzală la întinderea sarcinilor
masticatorii prin reglarea reflexă a
mișcărilor mandibulei prin nervul trigemen