DEMENȚA

Student: Pavel Onofrei Anisoara

Specializarea: Medicina dentara, Anul III,
grupa 1.
Despre demență
Demența este un termen medical folosit pentru a descrie deteriorarea capacității mintale. Nu este o
afecțiune în sine, este un simptom asociat cu declinul memoriei sau cu alte abilități de gândire. Cel
mai adesea, demența este asociată cu boala Alzheimer, deși nu toate cazurile diagnosticate sunt
Alzheimer (cele mai multe sunt).
Este important de știut că simptomele demenței se pot manifesta la orice vârstă, dar mai ales după
65 de ani. Este vorba despre persoane care nu-și mai pot duce activitățile de zi cu zi la bun sfârșit,
au dese schimbări de dispoziție, suferă de tulburări de personalitate și nu mai comunică eficient cu
cei din jur, chiar cu cei apropiați.
Foarte simplu spus, demența este cauzată de afecțiuni în care celulele creierului se deteriorează și
nu mai pot funcționa în mod normal (celulele mor). Acest lucru se întâmplă în procesul îmbătrânirii,
dar în cazul demenței deteriorarea are loc mai repede și mai intens. Deteriorarea celulară duce la
declinul activităților mintale și uneori fizice.

Tipuri de demență
Literatura de specialitate identifică mai multe tipuri de demență:
• Alzheimer: este cea mai frecventă formă de demență. Este vorba despre o boală neurologică
progresivă, gravă. Dacă în primele faze afecțiunea se manifestă prin tulburări de memorie și
de gândire, în fazele finale pacientul nu se mai poate descurca fără ajutor.
• Demența vasculară: poate apărea după un accident vascular cerebral major sau o serie de
accidente vasculare cerebrale. Factorii de risc ai demenței vasculare sunt: tensiunea arterială
crescută, diabetul zaharat, valorile crescute ale colesterolului. Demența vasculară se
manifestă prin tulburări de memorie, lipsă de concentrare, iritabilitate, apatie, anxietate. La
fel ca în cazurile de Alzheimer, starea pacientului se degradează progresiv.
• Demența cu corpi Lewi: acest tip de demență este cauzat de depozitele de proteină de la
nivelul celulelor nervoase. Se manifestă prin tulburări de memorie, dezorientare, halucinații,
insomnie și simptome asemănătoare bolii Parkinson.
• Parkinson: este o afecțiune separată, cu manifestări în principal motorii (tremor, rigiditate,
lentoare în mișcări), dar pacienții pot avea și probleme cognitive care îngreunează sau
împiedică realizarea sarcinilor de zi cu zi.
• Demența fronto-temporală: acest tip de demență afectează lobii frontali și temporali ai
creierului. Specific acestei afecțiuni este faptul că se poate întâlni și la persoane mai tinere
(40-45 de ani). Printre simptome se numără: anxietatea, depresia, dificultățile de
comunicare, tulburările de comportament (cum ar fi comportamentele compulsive).
• Boala Creutzfeldt-Jakob: este un tip de demență mai rar întâlnit. Are o evoluție rapidă și
simptome asemănătoare cu celelalte tipuri de demență.
• Demența mixtă: este o afecțiune care asociază două tipuri de demență. Cel mai adesea este
vorba despre Alzheimer și demența vasculară.
• Demența alcoolică: se manifestă în urma abuzului de alcool.
 Cauze

Creierul este compus din mai multe zone, fiecare dintre acestea jucând un rol
important: memorie, gândire, judecată. Cauza demenței o constituie deteriorarea
celulelor creierului. Drept urmare, aceste celule nu mai pot comunica între ele, iar acest
lucru are repercusiuni grave asupra gândirii și comportamentului uman.

În cazul bolii Alzheimer, depozitele anormale de anumite proteine împiedică celulele

creierului să rămână sănătoase și să funcționeze normal. Regiunea creierului care este
centrul învățării și memoriei se numește hipocampus. Dacă această zonă este afectată,
atunci simptomele vor fi pierderea memoriei și a puterii de concentrare.

Factori de risc
În demență există factori de risc asociați. Iată-i pe cei mai importanți:
• Vârsta: riscul crește după 65 de ani, dar există și situații în care boala se poate dezvolta la o
vârstă mai tânără (de exemplu demența fronto-temporală).
• Istoricul familial: persoanele care au în familie cazuri de demență prezintă un risc mai
mare. O parte dintre cazurile de demență se moștenesc.
• Sexul: riscul de a dezvolta demență este mai mare în cazul femeilor, fiind posibil ca acest
lucru să se întâmple deoarece femeile trăiesc mai mult.
• Sindromul Down: multe persoane diagnosticate cu Down pot prezenta la maturitate boala
Alzheimer cu debut precoce. În general, simptomele de Alzheimer se manifestă cu 10-20 de
ani mai repede în cazul persoanelor diagnosticate cu sindrom Down.
Alți factori de risc pot fi:
• Accidentul vascular cerebral,
• Ateroscleroza (pentru că arterele se îngustează),
• Nivelurile ridicate de colesterol,
• Diabetul zaharat,
• Fumatul,
• Consumul de alcool,
• Dieta nesănătoasă (bogată în grăsimi).

Simptome

Tulburările cognitive manifestate de pacienții care suferă de demență afectează în

principal memoria, gândirea, limbajul și capacitatea de concentrare. Simptomele se
manifestă în funcție de stadiul afecțiunii.
Diagnosticare
Demența nu poate fi diagnosticată prin analize de laborator. De asemenea, este destul de greu să
poată fi diagnosticată în fazele timpurii. Medicul specialist poate pune un diagnostic de demență
urma unor investigații.
Evaluarea medicală este o discuție între medic și pacient. Medicul află care sunt manifestările,
cum au debutat simptomele, dacă acestea sunt persistente, dacă există și alte afecțiuni în istoricul
medical al pacientului sau în familie, dacă au intervenit schimbări importante sau stresante în viața
pacientului în ultima perioadă.

Analize de laborator
Fiindcă se pot face confuzii între demență și alte afecțiuni, se recomandă anumite analize de
laborator, precum:
• verificarea nivelului de vitamina B12, pentru a se vedea dacă este vorba de un deficit al
acestei vitamine;
• HIV (demența provocată de infecția HIV);
• verificarea hormonilor tiroidei (se verifică un potențial caz de hipotiroidie);
• nivelul de zahăr din sânge;
• examenul toxicologic;
• puncția lombară pentru verificarea nivelului proteinelor din lichidul cefalorahidian.

Teste imagistice
Se apelează la testele imagistice dacă medicul dorește să elimine alte posibile cauze care ar putea
declanșa simptomele pacientului sau să obțină mai multe informații despre tipul și stadiul bolii.
Poate fi vorba despre:
• tomografie computerizată (CT);
• rezonanță magnetică nucleară (RMN).
Se poate identifica dacă pacientul are probleme legate de un posibil accident vascular cerebral sau
tumoră cerebrală.

Deficit cognitiv incipient (mild cognitive impairment)

Persoanele care au fost diagnosticate cu deficit cognitiv incipient au deja probleme legate de
pierderi de memorie, numai că acestea sunt greu de diferențiat de procesul normal de îmbătrânire și
încă nu interferează cu desfășurarea activităților zilnice.
În general, persoanele diagnosticate cu deficit cognitiv incipient ajung să sufere de Alzheimer în
decurs de 6-8 ani. Nu există tratament pentru pacienții care suferă de deficit cognitiv incipient, dar
există strategii terapeutice care pot încetini boala. Tulburările de memorie sunt un semnal care
trebuie să fie întotdeauna investigat.
Prevenție
Se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos, iar acest lucru se poate face prin:
• adoptarea unei diete echilibrate și sănătoase, bogată în nutrienți esențiali;
• adoptarea unui stil de viață activ;
• eliminarea excesului de alcool;
• renunțarea la fumat;
• menținerea tensiunii arteriale în limite normale.
În cazul în care un pacient cu dementa se prezinta în cabinetul dentar, el va necesita un
tratament special și de asemenea o atenție sporita. Este foarte important modul de abordare,
trebuie constant explicat pacientului orice etapa, orice manopera efectuata pentru ai putea
câștiga încrederea pacientului și pentru ai oferi siguranța și stabilitate din punct de vedere
mental.