BOLILE ȘI IGIENA SISTEMULUI NERVOS

BOLILE SISTEMULUI NERVOS

Bolile sistemului nervos sunt:

 Autismul
 Este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe
tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei.
 Este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare,
cunoscut sub numele de „spectrul tulburărilor autismului/autiste” sau de “tulburări
pervasive de dezvoltare”.
 Este present încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți.
 Prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul unor
disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice.
 Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane și este de trei sau patru ori mai
des întâlnită la baieți decât la fete.
 Intervențiile comportamentale timpurii sau terapia prin vorbire îi pot ajuta pe copiii
cu autism să obțină abilități de grijă față de sine, sociale și de comunicare. Deși nu
există un leac cunoscut, au fost cazuri în care copiii s-au recuperat.
 Simptome:
 acțuni repetitive/monomane
 contact și comunicare limitată cu alte personae
 interese foarte restrânse
 Cauze:
 încă necunoscute

 Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer)

 Este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la
personae de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a
funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale a
individului, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea
cunoscută sub numele de demență.
 Boala și modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise pentru prima
dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german.
 Denumirea de “boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul
german Emil Kraepelin.
 Potrivit statisticilor din România, incidența tulburărilor mintale a crescut de la 605,2
persoane la 100.000 de locuitori, în anul 1975, la 883,3 persoane la 100.000 de
locuitori, în anul 1993, fără a avea date asupra cazurilor de demență.
 Simptome cognitive:
 Tulburări de memorie: dificultatea de a-și reaminti informații învățate
anterior și imposibilitatea de a acumula informații noi. Primele care se pierd
sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate.
 Tulburări de vorbire: bolnavul nu iși mai găsește cuvintele, chiar pentru
noțiuni simple.
 Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordinate: bolnavul
“nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum să descuie ușa cu cheia etc.
 Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale.
 Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a
lua decizii.
 Probleme legate de gândirea abstract, tulburări de calcul, dezorientare
temporal și spațială, pierderea inițiativelor.
 False recunoașteri: la început dificultate în recunoașterea fizionomiilor
cunoscute, urmată de identificări eronate, care pot provoca stări de
anxietate.
 Simptome non-cognitive:
 Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
 Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de
persecuție, de gelozie, de abandon etc.)
 Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate, mai rar
stări de euforie exagerată.
 Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere exagerata
a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
 Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar
agresivitate sexuală.
 Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor
fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.
 Cauze:
 Factori de risc:
 Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important, dar nu există
nicio dovadă că boala Alzheimer ar fi cauzată de procesul biologic de
îmbătrânire.
 Factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul,
hipertensiunea arterială, nivel crescut de colesterol, fumatul
(presupunerea că nicotina ar fi protectivă împotriva bolii Alzheimer
s-a dovedit nefondată).
 Nivel crescut de hemocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de
vitamin B12 și acid folic.
 Expunerea la metale ușoare (de exemplu, deodoranți cu aluminiu),
presupunere care nu este unanim acceptată.
 Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave.
  Factori genetici:
 Există cazuri ereditare rare cauzate de prezența unei gene
dominante în unele familii. Se apreciază că persoanele având o ruda
de gradul I care suferă de boala Alzheimer se află în risc teoretic de
26% până la 45%.
 Thomas Arendt si colaboratorii de la Institutul “Paul-Flechsig für
Hirnforschung” din Leipzig au constatat recent (2010)că deja în
copilărie ar exista modificări în creier, care ar indica probabilitatea
apariției mai târziu a bolii Alzheimer. Creierul acestor persoane
conține un număr crescut de celule hiperploide (celule cu mai multe
perechi de cromozomi în diverse combinații), care ar contribui la
moartea celulară în creierul bolnavilor cu morbul Alzheimer.

 Boala Huntington
 Este o boală progresivă neurodegenerativă ereditară, caracterizată prin demență,
declin cognitive, coordonare defectuoasă a mușchilor și coree.
 Este afectat în primul rând sistemul nervos.
 Transmiterea bolii este autozomal dominant; markerul genetic se află pe brațul
scurt al cromozomului 4, ce constă într-o repetare excesivă a secvenței trinucleotide
CAG. Gena codifică protein Huntington, care se acumulează selectiv în celulele
cerebrale, sensibile la nivelurile toxice ale acestei proteine.
 Semne și simptome:
 Se dezvoltă după vârsta de 30 de ani.
 În faza incipientă:
 Anxietate
 Labilitate emoțională
 Alterarea funcției cognitive
 Depresie
 Hipotonie
 Mișcări oculare anormale
 Grimase faciale
 Bradichinezie
 Impulsivitate, ostilitate, agitație
 Alterarea simțului olfactiv
 În faza avansată:
 Coree
 Disfagie
 Psihoză, sindromul obsesiv-compulsiv
 Incontinență urinară și de materii fecale
 Apatie, iritabilitate
 Tulburări ale mersului
  Depresie
 Instabilitate posturală

 Demența
 Este o categorie largă de boli cerebrale care cauzează o scădere pe termen lung și
adesea gradual a memoriei și a capacității de a gândi, afectând modul de desfășurare a
activităților uzuale de zi cu zi.
 Nivelul de luciditate al unei personae nu este, de obicei, afectat.
 Forma cea mai comună a demenței este boala Alzheimer, care reprezintă între 50% si
70% din cazuri.
 Alte forme commune include demența vasculară (25%), demența cu corpi Lewy (15%) și
demență fronto-temporală.
 Diagnosticarea demenței impune schimbarea obiceiurilor mentale ale unei personae și o
reducere mai mare a acestora decât în cazul îmbătrânirii.
 Această boală are, de asemenea, un efect semnificativ asupra persoanelor care îi
îngrijesc pe bolnavi.
 Aproximativ 10% din oameni dezvoltă această boală la un moment dat în viața lor.
 Simptome:
 Problemele emoționale
 Dificultățile de comunicare
 Scăderea voinței
 Cauze:
 Hidrocefalia cu presiune normal
 Boala Parkinson
 Sifilisul
 Boala Creutzfeldt-Jakob
 Remedii:
 Nu există niciun remediu cunoscut pentru demență.
 Inhibitorii de colinesterază precum donepezilul sunt folosiți deseori și pot avea
rezultate benefice în cazul formelor ușoare și moderate ale bolii.
 Intervențiile cognitive și comportamentale pot fi adecvate.
 Programele cu exercițiile fizice pot fi benefice în ceea ce privește activitățile de
zi cu zi și ar putea îmbunătăți rezultatele.
 Educarea și oferirea unui sprijin emoțional pentru însoțitori sunt, de asemenea,
importante.

 Depresia
 Este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persist pe perioade îndelungate.
 Chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.
 Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel
mondial, după afecțiunile cardiovasculare.
 În present, boala afectează aproximativ 121 de milioane de oameni de pe glob.
 Simptome:
 Durează mai mult de două săptămâni
 Este de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a
activităților zilnice
 Depresia atipică
 Este tipul de depresie care prezintă multe din simptomele tipice sindroamelor
psihiatrice de depresie majoră sau distimie, dar se caracterizează prin dispoziție
îmbunătățită ca reacție la evenimente pozitive.
 Este de doua sau trei ori mai deasa la femei decât la bărbați.
 Are rate înalte de comorbiditate cu tulburările de anxietate, un risc mai mare de
comportament suicidal și trăsături biologice de psihopatologie a personalității
distincte.
 Simptome:
 creștere semnificativă în greutate sau apetit crescut
 hipersomnie
 senzație de greutate în membre
 sensibilitate la respingerea interpersonală (fapt care poate duce la
deficiențe sociale sau ocupaționale)
 Depresia melancolică
 În general, persoanele care au acest tip de depresie nu experimentează stări de
dispoziție bună la evenimente în mod normal plăcute.
 Depresia post-partum:
 Este un caz specific de depresie care afectează unele femei după naștere și
poate dura chiar și câteva luni.
 Cauze:
 Cauzele acestei maladii nu sunt pe deplin cunoscute.
 Se pare că se datorează transformărilor hormonale pe care le suferă
femeia. Astfel, nivelul de estrogen și progesteron se mărește de 10 ori
pe perioada sarcinii, scăzând brusc după naștere.
 Tratament:
 Acest tip de depresie durează, de regulă, doar câteva săptămâni. Dacă
se prelungește peste o lună, este recomandabilă contactarea unui
medic.
 Depresia psihotică (psihoza depresivă):
 Este un episode depresiv major care este acompaniat de simptome psihotice.
 Poate avea loc în contextual tulburării bipolar sau a tulburării depressive
majore.
 Simptome:
 Deliruri
  Halucinații
 Tratament:
 Combinație între antidepresive de a doua generație și antipsihotice
atipice
 Monoterapia antidepresivă triciclică
 Terapia electroconvulsivă (TEC)

 Coreea
 Este un sindrom acut sau cronic caracterizat prin apariția unor mișcări involuntare,
scurte, rapide, neregulate și predominând la rădăcina membrelor (umăr, șold).
 Caracteristică pentru două boli: coreea lui Huntington și coreea lui Sydenham.
 Cauze:
 Inflamatorii
 Vasculare
 Tumorale
 Endocrine
 Toxice (oxid de carbon, alcool)
 Medicamentoase (pilule contraceptive, antiepileptice)

 Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

 Este o tulburare mintală în care persoana simte nevoia de a îndeplini anumite rutine în
mod repetat (numite “compulsii”) sau are anumite gânduri în mod repetat (numite
“obsesii”).
 Compulsii obișnuite sunt spălatul pe mâini, numărarea lucrurilor sau a verifica dacă ușa
este încuiată.
 Cauza:
 Necunoscută
 Se pare că ar fi anumite componente genetice, doi gemeni identici fiind mai des
afectați decât doi gemeni neidentici
 Tratament:
 Consiliere, precum terapia cognitive comportamentală (TCC)
 Antidepresive

 Tulburarea de anxietate generalizată

 Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplacută de tulburare
interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși înapoi sau
înainte și tulburări somatice.
 Anxietatea nu este același lucrucu frica, care este un raspuns la o amenințare reală sau
percepută, întrucât anxietatea imlică așteptarea unei amenințări viitoare.
  Oamenii care se confrunta cu anxietatea pot evita situațiile care le-au provocat
anxietate în trecut.
 Există diferite tipuri de anxietate:
 Anxietatea existențială
 Poate avea loc când o persoană se confruntă cu angoasă, o criză
existențială sau simțăminte nihiliste.
 Anxietate matematică
 Anxietate somatică
 Anxietate de performanță
 Anxietatea socială
 Este atunci când oamenii sunt anxioși când se află printer străini
sau alți oameni în general.
 Simptome:
 Neurologice, precum paresteziile, amețeala sau presincopa
 Digestive, precum durerea abdominal, greața, diareea, gura uscată
 Respiratorii, precum dispneea
 Cardiace, precum palpitații sau durerea toracică
 Musculare, precum oboseala sau tremurul
 Cutanate, precum transpirația sau mâncărimea
 Uro-genitale, precum perseverența urinară sau impotența

 Hidrocefalia
 Este acumularea anormala de lichid cefalorahidian (LCR) în cavitățile creierului
determinată de anomalii de circulație sau de reabsorbție sau, mai rar, de o producer
excesivă de lichid cefalorahidian.
 Cauze:
 Anomalii genetice (foarte rar)
 Non-genetice

 Boala Parkinson
 Este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progressive a
neuronilor.
 În momentul manifestării primelor simptome se crede ca între 60% și 80% dintre
celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.
 Simptome:
 La început, pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire.
 Apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienți sunt
diagnosticați cu această boală înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 de pacienți sunt
diagnosticați în jurul vârstei de 40 de ani.
  Gesturi rigide, sacadate și incontrolabile
 Tremur
 Instabilitate postural
 Oboseală
 Tulburări de somn
 Transpirații excessive
 Depresie
 Durere
 Pierderea echilibrului
 Cauze:
 Factorii de mediu:
 Expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante
chimice sau la pesticide (ierbicide și insecticide)
 Consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele
bolii Parkinson – drogul are un efect similar pesticidelor
 Intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan
 Hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala
Wilson, tulburările idiopatice degenerative
 Factorii genetici:
 Toate cazurile genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din
cazurile de Parkinson

 Hipertensiunea intracraniană (HIC)

 Insensibilitatea congenitală la durere (CIP)
 Expansiunea depresiei corticale (EDC)
 Distonia
 Accidentul vascular cerebral
 Epilepsia
 Epilepsia abdominală
 Dislalia
 Sindromul Münchausen
 Onicofagia
 Sindromul Peter Pan
 Schizofrenia
 Amnezia
 Debilitatea
 Cretinismul
 Gelozia delirantă
 Ipohondria
 Tulburarea bipolară
 ADHD
 Insomnia
 Somnambulismul
 Sindromul Stockholm
 Atacurile de panică
 Cleptomania
 Dismorfofobia
 Melancolia
 Afazia
 Afonia
 Dislexia
 Dizartria
 Ecolalia
 Etc.
IGIENA SISTEMULUI NERVOS

Funcționarea normală a sistemului nervos poate fi modificată de o serie de factori (factori de

risc).

Factorii de risc:

1. Mecanici și fizici:
 Accidente – leziuni ale măduvei spinării
 Radiații – rupturi de nervi
 Zgomot – paralizie
 Trepidații – moarte
2. Chimici:
 Alcool – oboseală
 Nicotina – stres
 Cofeina – dereglarea activității organelor
 Medicamente în exces – paralizie
 Droguri – moarte
3. Biologici:
 Microbii sifilisului – leziuni ale măduvei spinării și encefalului
 Paraziți, larve de limbrici – infecții ale meningelui, encefalite

Prevenire:

 Efort intelectual ordonat prin disciplină

 Respectarea orelor de somn
 Exerciții fizice
 Odihna activă