1.

Encefalita

2.Meningita

3.Boala Parkinson

4.Boala Alzheimer

5.Epilepsia

6.Depresia

7.Schizofrenia

8.Tulburarea de bipolaritate

1.Encefalita

Ce este ea?

Encefalita este inflamația țesuturilor active ale creierului cauzată de o infecție sau un răspuns
autoimun. Inflamația provoacă umflarea creierului, ceea ce poate duce la dureri de cap, înțepenire a
gâtului, sensibilitate la lumină, confuzie mentală și convulsii.

Encefalita afectează 10-15 persoane la 100.000 în fiecare an, cu peste 250.000 de pacienți
diagnosticați doar în ultimul deceniu în SUA. Afecțiunea poate afecta pe oricine, dar apare mai des la
persoanele mai tinere.

Cauze

Encefalita poate fi cauzată de infecții sau afecțiuni autoimune în care răspunsurile imune ale
organismului atacă creierul. Chiar și cu teste extinse, cauza specifică a encefalitei rămâne
necunoscută în aproximativ 30%-40% din cazuri.

Simptome fizice

Febră

Convulsii

Durere de cap

Tulburări de mișcare

Sensibilitate la lumină

Simptome cognitive

Somnolență excesivă

Confuzie și dezorientare

Iritabilitate

Anxietate
Psihoză

Halucinații

2.Meningita

Meningita este o inflamație acută sau cronică a membranelor protectoare care acoperă creierul și
măduva spinării, numite colectiv meninge.Cele mai frecvente simptome sunt febra, durerile de cap și
rigiditatea gâtului.Alte simptome includ confuzie sau alterarea conștienței, greață, vărsături și
incapacitatea de a tolera zgomote ușoare sau puternice.

Inflamația poate fi cauzată de infecția cu viruși, bacterii sau alte microorganisme. Cauzele
neinfecțioase includ malignitatea (cancerul), hemoragia subarahnoidiană, boala inflamatorie cronică
(sarcoidoza) și anumite medicamente.Meningita poate pune viața în pericol din cauza apropierii
inflamației de creier și măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență
medicală. O puncție lombară, în care un ac este introdus în canalul rahidian pentru a colecta o probă
de lichid cefalorahidian (LCR), poate diagnostica sau exclude meningita.

3.Boala Parkinson

Boala Parkinson este o tulburare a creierului care provoacă mișcări neintenționate sau incontrolabile,
cum ar fi tremurături, rigiditate și dificultăți de echilibru și coordonare.Simptomele încep de obicei
treptat și se agravează în timp. Pe măsură ce boala progresează, oamenii pot avea dificultăți de a
merge și de a vorbi. Ei pot avea, de asemenea, modificări mentale și comportamentale, probleme de

somn, depresie, dificultăți de memorie și oboseală. În timp ce practic oricine poate fi expus riscului
de a dezvolta boala Parkinson, unele studii sugerează că această boală afectează mai mulți bărbați
decât femei.

Ce cauzează boala Parkinson?

Cele mai proeminente semne și simptome ale bolii Parkinson apar atunci când celulele nervoase din
ganglionii bazali, o zonă a creierului care controlează mișcarea, devin afectate și/sau mor. În mod
normal, aceste celule nervoase, sau neuroni, produc o substanță chimică importantă a creierului,
cunoscută sub numele de dopamină. Când neuronii mor sau devin afectați, ei produc mai puțină
dopamină, ceea ce provoacă probleme de mișcare asociate bolii. Oamenii de știință încă nu știu ce
cauzează moartea neuronilor.

4.Epilepsia

Epilepsia este o boală cronică netransmisibilă a creierului care afectează aproximativ 50 de milioane
de oameni din întreaga lume. Se caracterizează prin convulsii recurente, care sunt episoade scurte de
mișcare involuntară care pot implica o parte a corpului (parțial) sau întregul corp (generalizat) și sunt
uneori însoțite de pierderea cunoștinței și a controlului funcției intestinului sau vezicii
urinare.Episoadele convulsive sunt rezultatul descărcărilor electrice excesive într-un grup de celule
cerebrale. Diferite părți ale creierului pot fi locul unor astfel de descărcări. Convulsiile pot varia de la
cele mai scurte pierderi de atenție sau convulsii musculare până la convulsii severe și prelungite.
Convulsiile pot varia și ca frecvență, de la mai puțin de una pe an la mai multe pe zi.O criză nu
înseamnă epilepsie (până la 10% dintre oameni din întreaga lume au o criză în timpul vieții). Epilepsia
este definită ca având două sau mai multe convulsii neprovocate. Epilepsia este una dintre cele mai
vechi afecțiuni recunoscute din lume, cu înregistrări scrise datând din 4000 î.Hr. Frica, neînțelegerea,
discriminarea și stigmatizarea socială au înconjurat epilepsia de secole. Acest stigmat continuă în
multe țări și astăzi și poate avea un impact asupra calității vieții persoanelor cu boală și a familiilor
lor.

Vorbind despre stigmat si etichete,poate ca nicio alta categori de boli nu este cu mai multa rezerva
privita ca bolile psihice.

Stigmatele sunt definite ca „stereotipuri sau opinii negative atribuite unei persoane sau unor grupuri
de

oameni atunci când caracteristicile/comportamentele lor sunt privite ca fiind diferite de... normele
societale”

Stigmatele comune:

► Persoanele cu boli mintale sunt periculoase și imprevizibile

►Autostigmatizarea apare la pacienții în care ei cred că nu merită îngrijire sau sunt periculoși

► Stigmatul structural poate fi observat în lipsa acoperirii de asigurare pentru îngrijirea psihică în
comparație cu multe alte tipuri de îngrijire a sănătăţii

►Stigma și discriminarea față de pacienți și familii împiedică oamenii să caute

îngrijirea sănătății mintale din cauza sentimentelor de rușine și inadecvare

►Poate duce la abuz, respingere și izolare și poate exclude persoanele de la îngrijirea sănătății sau

a sustine.

6.Schizofrenia

Schizofrenia este o boală mintală gravă și adesea debilitantă care afectează 1% din populația Statelor
Unite. Simptomele bolii includ incapacitatea de a face diferența între realitate și imaginație,
răspunsuri emoționale inadecvate și nereglementate, dificultăți de gândire și probleme cu situațiile
sociale. Simptomele schizofreniei pot fi caracterizate fie ca fiind „negative” (simptome de deficit) sau
„pozitive”. Simptomele pozitive sunt cele pe care majoritatea indivizilor nu le experimentează în mod
normal, dar sunt prezente la persoanele cu schizofrenie. Acestea pot include iluzii, gânduri și vorbire
dezordonate și halucinații tactile, auditive, vizuale, olfactive și gustative, considerate de obicei
manifestări ale psihozei. Simptomele negative sunt deficite ale răspunsurilor emoționale normale sau
ale altor procese de gândire și includ în mod obișnuit afectul și emoția plată sau tocită, sărăcia de
vorbire, incapacitatea de a experimenta plăcere, lipsa dorinței de a forma relații și lipsa de motivație.

Mulți pacienți schizofrenici sunt diagnosticați la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei de 20
de ani. Se crede că dezvoltarea schizofreniei implică funcționarea defectuoasă a neuronilor
dopaminergici și poate implica, de asemenea, probleme cu semnalizarea glutamatului. Tratamentul
bolii necesită de obicei medicamente antipsihotice care acționează prin blocarea receptorilor
dopaminergici și scăderea neurotransmisiei dopaminei în creier. Această scădere a dopaminei poate
provoca simptome asemănătoare bolii Parkinson la unii pacienți. În timp ce unele clase de
antipsihotice pot fi destul de eficiente în tratarea bolii, ele nu sunt un leac; majoritatea pacienților
trebuie să rămână medicați pentru tot restul vieții.

7.Depresia

Depresia majoră afectează aproximativ 6,7% dintre adulții din Statele Unite în fiecare an și este una
dintre cele mai frecvente tulburări mintale. Pentru a fi diagnosticată cu tulburare depresivă majoră, o
persoană trebuie să fi avut o stare de spirit depresivă severă care durează mai mult de două
săptămâni, împreună cu alte simptome care pot include o pierdere a plăcerii în activitățile de care se
bucurau anterior, modificări ale apetitului și programelor de somn, dificultăți de concentrare. ,
sentimente de inutilitate și gânduri suicidare. Cauzele exacte ale depresiei majore sunt necunoscute
și probabil includ atât factori de risc genetici, cât și factori de mediu. Unele cercetări susțin „ipoteza
clasică a monoaminei”, care sugerează că depresia este cauzată de o scădere a neurotransmisiei
norepinefrinei și serotoninei. Un argument împotriva acestei ipoteze este faptul că unele
medicamente antidepresive provoacă o creștere a eliberării norepinefrinei și a serotoninei în câteva
ore de la începerea tratamentului, dar rezultatele clinice ale acestor medicamente nu se văd decât
câteva săptămâni mai târziu. Acest lucru a condus la ipoteze alternative.

Îngrijirea de sine poate juca un rol important în gestionarea simptomelor depresiei și în promovarea
bunăstării generale.

Ce poti sa faci:

încercați să continuați să faceți activități care vă plăceau înainte

rămâi conectat cu prietenii și familia

faceți exerciții regulate, chiar dacă este doar o scurtă plimbare

ține-te de obiceiurile regulate de alimentație și somn cât mai mult posibil

evitați sau reduceți consumul de alcool și nu folosiți droguri ilicite, care pot agrava depresia

vorbește cu cineva în care ai încredere despre sentimentele tale

solicitați ajutor de la un furnizor de servicii medicale.

Dacă aveți gânduri de sinucidere:

Amintește-ți că nu ești singur și că mulți oameni au trecut prin ceea ce treci și au găsit ajutor

vorbește cu cineva în care ai încredere despre cum te simți

alăturați-vă unui grup de sprijin.

Dacă credeți că vă aflați în pericolul imediat de a vă răni, contactați orice serviciu de urgență
disponibil sau o linie de criză.