Depresie

Depresia a devenit cea mai frecventa suferinta mintala la nivel de comunitate.

Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a atestat faptul ca
depresia afecteaza circa 121 de milioane de persoane de pe intregul mapamond. Se
estimeaza ca anual, 3 - 15 % din populatia generala prezinta un episod depresiv,
dintre care 0,4 - 5 % sunt episoade depresive severe. In Europa, din 1000 de adulti,
58 prezinta tulburare depresiva majora (adica 33,4 milioane de persoane). Toate
aceste cifre ingrijoratoare au facut ca depresia sa devina in acest moment una dintre
cele mai studiate afectiuni psihice.

Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda eforturilor depuse.

Viziunea unanima actuala a cercetarilor si clinicilor impune un model bio-psiho-
social in care, la instalarea depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul
creierului cat si cauze psihologice (personalitati fragile) sau sociale (stresul cotidian,
evenimente de viata negative, ostilitatea mediului etc.). In aproape un sfert din
cazuri, primul episod depresiv se produce ca o reactie la un eveniment de viata
negativ. Ulterior insa, episoadele se pot repeta fara nicio cauza aparenta.

Unele medicamente pot si ele sa induca fenomene depresive : antihipertensive,

contraceptive orale si hormonii, stimulante sau supresoare ale apetitului alimentar,
analgezicele si antiinflamatoarele, antibacterienele si antimicoticele.

Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze aparitia unor stari de
depresie, cele mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare,
epilepsia), endocrinologice (tulburarile tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele
infectioase (infectia HIV, mononucleoza, pneumonia virala si
bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.

In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea recenta

reprezinta cauze posibile suplimentare pentru depresie.

Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de tulburari afective
sau un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante
psihoactive.

Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv major pana la varsta
de 24 de ani, acest grup populational fiind mai expus decat oricare altul riscului de
declansare a depresiei. Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate
avea consecinte nefaste de mare amploare pe termen scurt - cuprinzand aici
deteriorarea relatiilor interpersonale, functionarea deficitara socioprofesionale si
riscul de adictie sau consum de substante psihoactive dar si pe termen lung
afectand intreaga dezvoltare neuropsihica.

Cauzele depresiei

Depresia poate afecta pe oricine, chiar si persoane care par sa traiasca in circumstante
de viata aproape ideale. Cu toate acestea, exista anumiti factori importanti in debutul
depresiei.

Factori biochimici. Nivelurile anormale de serotonina si norepinefrina, doua elemente

chimice din creier, pot contribui la aparitia simptomelor depresiei, cum ar fi starea de
anxietate, iritabilitatea si oboseala. Acestea nu sunt insa singurele substante implicate,
cercetatorii se afla intr-o continua descoperire de noi informatii in acest domeniu.

Factori genetici. Depresia poate aparea la mai multi membri ai aceleiasi familii. Ca un
exemplu, daca un geaman identic are depresie, celalalt are sanse de 70% sa traiasca si
el aceasta afectiune la un moment dat pe parcursul vietii.

Personalitatea. Persoanele cu o stima de sine mai scazuta, care sunt usor coplesite de
stres sau care au o atitudine generala pesimista, par sa fie mai vulnerabile in fata
depresiei.

Factori de mediu. Expunerea continua la violenta, neglijenta, abuz sau saracie poate
face ca persoanele care sunt deja predispuse la depresie sa fie si mai vulnerabile la
aceasta afectiune. De asemenea, o alta afectiune medicala poate determina aparitia
depresiei. Relatia dintre o afectiune medicala fizica si una psihica poate fi foarte
complexa, acestea putandu-se influenta si potenta una pe celalalta, astfel de cazuri
trebuind urmarite atat din punct de vedere somatic, cat si psihologic.

Doar sportul, schimbarile in dieta si vacantele nu sunt de ajuns, in cele mai multe
cazuri, pentru a controla depresia pe termen lung. Cu toate acestea, depresia este una
dintre cele mai tratabile afectiuni mintale: intre 80% si 90% dintre persoanele care
sufera de depresie raspund bine la tratament si aproape toti pacientii simt o ameliorare
a simptomelor. Tratarea depresiei poate fi realizata prin interventii psihoterapeutice sau
psihiatrice, insa, de cele mai multe ori, o combinatie a celor doua conduce la cele mai
bune rezultate. Inainte ca un tratament specific sa fie recomandat, un psiholog clinician
sau un psihiatru trebui sa realizeze o evaluare diagnostica, printr-un interviu clinic si/
sau prin aplicarea unor instrumente de diagnosticare. Scopul acestei evaluari este de a
revela specialistului simptomele prezente, istoria medicala si personala, contextul
cultural si factorii de mediu ai celui afectat, in scopul de putea formula un diagnostic
corect, precum si recomandarile privind interventia terapeutica cea mai potrivita.

Concluzie
Depresia nu este niciodata o stare normala si produce intotdeauna o suferinta care
poate fi evitata. Beneficiind de diagnostic si tratament adecvate, majoritatea
persoanelor care sufera de depresie o pot depasi.