Medicamente Depresie

PLANTE ȘI MEDICAMENTE
UTILIZATE ÎN DEPRESIE
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………..4
CAPITOLUL 1. TULBURAREA DEPRESIVĂ...............................................6
1.1. Considerente generale ale depresiei..................................................................6
1.2. Bazele neurobiologice ale depresiei..................................................................8
1.3. Factori de risc, tipologii și simptomatologie………………………………..….9
1.4. Principalele direcții de prevenire și tratament……………………………....12
1.4.1. Tratamentul tulburărilor de anxietate………………………….……..17
CAPITOLUL 2. MEDICAȚIA ANTIDEPRESIVĂ……………………...…25

2.1. Principalele direcții de prevenire și tratament…………………………….…25
2.2. Principalele clase de medicamente antidepresive………………………..…25
2.2.1. Antidepresive din prima generație…………………………………….26
2.2.2. Antidepresive din a doua generație…………………………………....26
2.2.2.1. Inhibitorii selectivi ai receptării serotoninei – SSRI….......…..26
2.2.2.2. Inhibitorii de recaptare a noradrenalinei – NRI………………27
2.2.2.3. Inhibitori ai recaptarii noradrenalinei si dopaminei – NDRI…27
2.2.2.4. Inhibitori ai recaptarii serotoninei, noradrenalinei – NSRI…..27
2.2.2.5. Antidepresive NaSSA………………………………………...28
2.2.2.6. Antidepresive cu actiune modulatoare serotoninergica
(tianeptina) si serotoninergica/melatoninica (agomelatina)……………………………….….28
2.2.2.7. Acţiunea psihofarmacologică selectivă a antidepresivelor din a
doua generaţie…………………………………………………………………………………29
2.3. Plante folosite în tratamentul depresiei……………………………………...31
CONCLUZII…………………………………………………………………...39
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………42
2
INTRODUCERE
Depresia este o boală care afectează mai mult de 300 de milioane de persoane la
nivel mondial. Depresia cronică de intensitate medie sau crescută poate avea o influență
negativă majoră asupra persoanei afectate, scăzându-i funcționalitatea atât la locul de muncă
sau la școală, cât și în cadrul familiei. În cazurile cele mai severe depresia poate conduce la
suicid. La nivel mondial, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual, suicidul fiind a doua
cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-29 de ani.
Deși există metode de tratament eficiente împotriva depresiei, mai mult de jumătate
din persoanele afectate la nivel mondial nu beneficiază de aceste tratamente. Cele mai
importante obstacole împotriva tratamentului le constituie lipsa de resurse, lipsa pesonalului
medical calificat și stigma socială asociată afecțiunilor psihice. Nu în ultimul rând, lipsa de
acuratețe diagnostică, supra sau subdiagnosticarea, limitează accesul pacienților cu depresie la
tratament.
Depresia este rezultatul unor interacțiuni complexe între factori de natură socială,
psihologică și biologică. Indivizii care au trecut prin evenimente marcante de viață (șomaj,
doliu, traume psihologice) sunt mai predispuși să dezvolte depresie. În același timp, depresia
cronică favorizează apariția stresului și a unei stări de disfuncționalitate, afectând suplimentar
stilul de viață a persoanei care suferă de depresie și acționând astfel printr-un mecanism de
feedback pozitiv care alimentează cercul vicios și agravează boala individului. Nu în ultimul
rând, există o inter-relație între depresie și bolile fizice, bolnavii cu diabet sau boli
cardiovasculare putând dezvolta depresie și vice-versa.
În funcție de severitatea simptomelor, un episod depresiv poate fi clasificat drept
minor, moderat sau sever. O persoană care suferă de un episod depresiv minor va avea unele
dificutăți în continuarea activităților la locul de muncă și a activităților sociale, dar cel mai
probabil nu va va opri complet aceste activități. În mod contrar, în timpul unui episod depresiv
major, este foarte puțin probabil ca persoana afectată să poată contiuna activitățile sociale,
domestice sau la locul de muncă.
O diferență suplimentară este realizată între persoanele care suferă de depresie cu
sau fără episoade maniacale (în cadrul unei tulburări bipolare). Ambele tipuri de depresie pot
fi cronice cu perioade de ameliorare și recăderi, îndeosebi în cazul în care nu sunt tratate.
3
Diagnosticarea unei tulburări depresive recurente implică observarea unor episoade
de depresie repetate. Pe parcursul acestor episoade individul experimentează o stare de spirit
depresivă, absența interesului și a plăcerii față de activități curente și un nivel scăzut de
energie pentru o perioadă continuă de cel puțin două săptămâni.
O bună parte dintre persoanele care suferă de depresie prezintă și simptome de
anxietate, tulburări de somn, scăderea apetitului și experimentează sentimente de vinovăție sau
scădere a stimei de sine, concentrare scăzută și alte simptome medicale fără o cauză aparentă.
Programele de prevenție și-au dovedit utilitatea în reducerea depresiei. Abordări
comunitare eficiente pentru prevenirea depresiei includ programe desfășurate în școli pentru
stimularea unor modele de gândire pozitivă în rândul copiilor și a adolescenților, intervenții
adresate părinților cu copii care au probleme comportamentale, pentru reducerea simptomelor
depresive ale părinților și îmbunătățirea perspectivelor de dezvoltare ale copiilor sau programe
care includ exerciții fizice pentru vârstnici, care pot diminua prevalența simpotmelor depresiei.
În ceea ce privește tratamentul depresiei, există opțiuni eficiente pentru formele de
depresie moderată și severă. Furnizorii de servicii medicale pot oferi tratamente psihologice
precum activarea comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală sau terapie
interpersonală. De asemenea, medicația anti-depresivă precum inhibitori selectivi ai recaptării
a serotoninei, sau antidepresive triciclice poate sprijini efortul de contracarare a simptomelor
depresiei cauzatede dezechilibrele chimice la nivel cerebral.
În ceea ce privește terapia medicamentoasă, furnizorii de servicii de sănătate trebuie
să ia în considerare posibilele efecte adverse asociate medicației anti-depresive. Aceștia
trebuie să-și evaluze corect atât proprille abilități și propria expertiză cât și disponibilitatea
tratamentelor și preferințele individuale ale pacienților atunci când fac propunerea oricăreia
dintre intervenții cele două categorii de intervenții: psihologică sau medicamentoasă.
Tratamentele psihologice pot include psihoterapie individuală sau de grup condusă de
profesioniști și asistată de terapeuți amatori.
Tratamentele psihologice sunt eficiente și pentru depresia minoră. Antidepresivele
pot reprezenta o formă eficientă de tratament pentru depresia moderată-severă dar nu sunt
indicate ca primă inteție în cazul depresiei minore. De asemenea, aceste medicamente nu ar
trebui utilizate pentru tratamentul depresiei la copii și ar trebui utilizate cu precauție la
adolescenți, nereprezentând nici în cazul acestora o primă opțiune terapeutică
4
CAPITOLUL 1
TULBURAREA DEPRESIVĂ
1.1. Considerente generale ale depresiei
Depresia este una dintre cele mai invalidante afecţiuni şi produce o povară
semnificativă atât individului cât şi societăţii. Datele OMS sugerează că depresia este
responsabilă de 6% din povara tuturor bolilor în Europa în termeni de disabilitate ajustată în
ani de viaţă.
Datele publicate în 2004 din 28 de ţări europene cu o populaţie totală de 466
milioane locuitori arată că cel puţin 21 milioane erau afectaţi de depresie. Costul anual total al
depresiei în Europa a fost estimat la 118 miliarde de euro ceea ce înseamnă 253 euro/locuitor.
Costurile directe au totalizat 42 miliarde de euro din care 22 miliarde euro îngrijirile
ambulatorii, 9 miliarde euro costul medicaţiei şi 10 miliarde euro spitalizarea. Costurile
indirecte datorate depresiei au fost estimate la 76 miliarde euro. Aceste date fac din depresie
cea mai costisitoare boalã mentalã din Europa însumând 33% din costurile totale. Cheltuielile
cauzate de depresie reprezintă 1% din totalul economiei europene.
Date privind povara socială a depresiei au fost publicate şi în alte zone geografice. În
SUA povara economică a crescut de la 77,4 miliarde de dolari în 1990 la 83.1 miliarde în
2000. Din aceastã sumã, 26.1 miliarde de dolari (31%) au fost costuri medicale directe şi 51.5
miliarde dolari (62%) au fost costuri la locul de muncă.
În Australia costurile totale ale depresiei în perioada 1997-98 au fost estimate la 1.8
miliarde de dolari din care 22% costuri directe. În Taiwan pentru 1994 depresia a costat 1.4
miliarde de dolari din care 25% costuri directe. În 2000 a fost estimat că depresia unipolară a
însumat 14.2 milioane.
Comparativ cu alte boli cronice, depresia este una dintre cele mai costisitoare
afecţiuni, ocupând locul al şaselea în termeni de povară economică. În ceea ce priveşte costul
mediu pe pacient, povara socială a depresiei este mai mare decât a altor boli cronice precum
hipertensiunea, artrita reumatoidă, astmul bronşic, osteoporoza.
5
doliu, traume psihologice) sunt mai predispuși să dezvolte depresie.
În același timp, depresia cronică favorizează apariția stresului și a unei stări de
disfuncționalitate, afectând suplimentar stilul de viață a persoanei care suferă de depresie și
acționând astfel printr-un mecanism de feedback pozitiv care alimentează cercul vicios și
agravează boala individului. Nu în ultimul rând, există o inter-relație între depresie și bolile
fizice, bolnavii cu diabet sau boli cardiovasculare putând dezvolta depresie și vice-versa.
probabil nu va va opri complet aceste activități.
În mod contrar, în timpul unui episod depresiv major, este foarte puțin probabil ca
persoana afectată să poată contiuna activitățile sociale, domestice sau la locul de muncă.
O diferență suplimentară este realizată între persoanele care suferă de depresie cu sau
fără episoade maniacale (în cadrul unei tulburări bipolare). Ambele tipuri de depresie pot fi
cronice cu perioade de ameliorare și recăderi, îndeosebi în cazul în care nu sunt tratate.
energie pentru o perioadă continuă de cel puțin două săptămâni. O bună parte dintre
persoanele care suferă de depresie prezintă și simptome de anxietate, tulburări de somn,
scăderea apetitului și experimentează sentimente de vinovăție sau scădere a stimei de sine,
concentrare scăzută și alte simptome medicale fără o cauză aparentă.
Tulburarea afectivă bipolară: acest tip de depresie constă în apariția de episoade
maniacale și depresive separate de perioade de echilibru. Episoadele maniacale includ
iritabilitate sau hiper-activitate, discurs precipitat, stimă de sine crescută și nevoie scăzută de
somn.
În ţara noastră se estimează a fi în prezent peste 2 milioane de persoane afectate de
depresie, din cauza incapacităţii lor de adaptare la greutăţile sociale. Dacă o persoană nu poate
depăşi unele stări negative tranzitorii timp de două săptămâni, ea ar putea să sufere de o formă
6
de depresie. A ne simti abătuţi sau descurajaţi din când în când este uman, este o emoţie cu
care toţi ne confruntăm.
Adevărata depresie apare însă atunci când tristeţea devine permanentă, putând apărea
de asemenea sentimente negative precum pesimism, anxietate, descurajare. Având un impact
mai puternic decât o scădere temporară de energie, depresia poate avea un impact semnificativ
asupra motivaţiei de a trăi, asupra capacităţii de acţiune, asupra stării generale de sănătate.
Specialiştii consideră că depresia poate să apară la orice vârstă. Multe persoane din
cele afectate de depresie sunt tentate să-şi caute refugiul în alcool, tutun sau chiar droguri.
Acestea pot să îmbunătăţească pe moment starea de spirit, însă este doar o păcăleală care de
multe ori se poate sfârşi tragic.
Celula nervoasă este influenţată în mod negativ de acţiunea tutunului şi a drogurilor,
devenind slăbită şi epuizată, iar astfel starea depresivă devine cronică.
Este foarte important ca odată diagnosticată depresia să se încerce terapii
neinvazive, naturiste, care să ajute atât corpul cât şi sufletul celui care suferă. Este esenţial ca
pacientul, împreună cu un terapeut avizat să ajungă la cauzele emoţionale care au determinat
această suferinţă, să acţioneze direct asupra lor prin terapii specifice.
Vindecarea emoţională a celui în cauză va determina anihilarea unui balast de emoţii
negative perturbatoare care împovărau pacientul, ajutându-l să renască şi să se bucure cu
adevărat de viaţă.
1.2. Bazele neurobiologice ale depresiei
Încă din 1965, W.E.Bunney lansa ipoteza catecolaminergică în depresie, considerând

că deficitul noradrenergic de la nivelul limbic reprezintă mecanismul de bază în declanşarea
depresiei. În prezent, se consideră că tulburările afective au un solid substrat biologic, acesta
referindu-se la implicarea seroninergică, noradrenergică, dopaminergică, acetilcolinergică.
Modificările imunologice apărute în cursul depresiei sunt corelate cu alterarea axei
HHA şi obiectivate prin hipercortizolemie, efect manifestat asupra limfocitelor T, T-helper şi
inhibiţia secreţiei de limfokine.
7
În zilele noastre mulţi cercetători se concentrează asupra corelaţiei dintre stres şi
depresie. Starea de stres este asociată cu activarea axei HHA şi implicit, cu o hiperactivare a
sistemului simpaticomimetic, ca şi a componentei adrenergice a corticosuprarenalei.
Toate acestea se află într-o strânsă legatură cu modificările neuromediaţiei din SNC,
deoarece reglarea axei HHA este realizată printr-un joc foarte complex al monoaminelor NA
şi 5-HT. Disfuncţia BEISA (brain endocrine, immune and sympathoadrenal axes), generează
desincronizări semnificative în diversele sisteme de semnalizare şi transducţie.
Coexistenţa depresiei cu hipotiroidismul este cunoscută de mult timp şi este acceptat
faptul că mulţi pacienţi prezintă manifestări care sugerează această asociere: stări disforice,
apatie, astenie, fatigabilitate, tulburări de atenţie şi memorie, incapacitate de finalizare a
activităţilor.
În termenii conceptelor neurobiochimice moderne ale patologiei legate de stres,
depresia este o maladie recurenţială, cu intervale interepisodice scurtate de fiecare nou episod,
rezultat al interacţiunii unor verigi de perpetuare a proceselor neurobiochimice subiacente,
dintre care cele intercondiţionate de tip imunologic, capătă din ce în ce mai mult, un rol
determinant, demonstrabil.
Ipoteze recente referitoare la etiologia tulburărilor depresive tind să integreze
conceptul monoaminergic, neuroendocrin şi imunologic al depresiei.
1.3. Factori de risc, tipologii și simptomatologie
feedback pozitiv care alimentează cercul vicios și agravează boala individului.
Nu în ultimul rând, există o inter-relație între depresie și bolile fizice, bolnavii cu
diabet sau boli cardiovasculare putând dezvolta depresie și vice-versa. În funcție de severitatea
simptomelor, un episod depresiv poate fi clasificat drept minor, moderat sau sever.
8
O persoană care suferă de un episod depresiv minor va avea unele dificutăți în
continuarea activităților la locul de muncă și a activităților sociale, dar cel mai probabil nu va
va opri complet aceste activități. În mod contrar, în timpul unui episod depresiv major, este
foarte puțin probabil ca persoana afectată să poată contiuna activitățile sociale, domestice sau
la locul de muncă.
O diferență suplimentară este realizată între persoanele care suferă de depresie cu sau
fără episoade maniacale (în cadrul unei tulburări bipolare). Ambele tipuri de depresie pot fi
cronice cu perioade de ameliorare și recăderi, îndeosebi în cazul în care nu sunt tratate.
Tulburarea afectivă bipolară: acest tip de depresie constă în apariția de episoade
maniacale și depresive separate de perioade de echilibru. Episoadele maniacale includ
iritabilitate sau hiper-activitate, discurs precipitat, stimă de sine crescută și nevoie scăzută de
somn.
Principalele simptome ale depresiei sunt pierderea interesului sau a plăcerii în
efectuarea activităţilor cotidiene, sentimentele de disperare sau tristeţe asociate cu oboseală,
scăderea energiei, dezinteres, descurajare şi fixarea asupra aceloraşi idei. În general persoana
care suferă de depresie refuză un ajutor specializat, aşteptând ca ceilalţi să se schimbe. Are un
somn dificil sau suferă de insomnii.
Scala Montgomery Asberg întocmită de terapeuţi indică mai multe criterii de evaluare
a depresiei- lipsă totală de interes faţă de aproape orice activitate care înainte făcea plăcere, la
care se adaugă un sentiment sfâşietor de gol interior şi letargie;
- stare de tristeţe interioară profundă – persoana în cauză se simte lipsită de ajutor
- irascibilitate;
- sentimentul inutilităţii;
- incapacitate de a se concentra, de a gândi şi a lua decizii;
9
- gânduri pesimiste, idei de vinovăţie şi autocenzurare, complexe de inferioritate şi remuşcări
faţă de acte considerate reprobabile sau faţă de „păcate”;
- idei şi planuri preparative pentru sinucidere; depresivii ajung să creadă în mod greşit că viaţa
nu mai merită trăită, şi nu de puţine ori tentativele de sinucidere le reuşesc;
- reducerea duratei şi a profunzimii somnului;
- modificări vizibile ale poftei de mâncare;
- lipsă de energie, astenie, oboseală, lasitudine (senzaţie de oboseală, plictiseală).
Dacă aceste tulburări persistă sau se intensifică în timp, atunci se pune problema unui
dezechilibru serios şi este indicat să se urmeze cât mai repede un tratament de specialitate.
Depresia este mijlocul folosit de persoana afectată pentru a nu mai trăi o presiune,
mai ales cea de ordin afectiv. Persoana depresivă are senzaţia că nu mai suportă, că a ajuns la
limită. Cu cât este mai gravă starea depresivă, cu atât mai devreme a fost trăită acea rană
emoţională de către persoana în cauză.
Rănile emoţionale în acest caz pot fi următoarele: respingere, abandon, umilire,
trădare, nedreptate. Pentru a cauza o tulburare gravă precum depresia sau chiar psihoza
maniaco-depresivă, durerea a fost trăită cu siguranţă în izolare. Copil fiind, acea persoană nu a
avut pe nimeni cu care să vorbească, căruia să îi împărtăşească problemele sale.
Astfel, acel copil nu a învăţat să aibă încredere în ceilalţi, ci şi-a blocat dorinţele,
retrăgându-se în sine însuşi, alimentând în singurătate ranchiuna, resentimentele sau chiar ura
provocate de alte persoane din anturajul său.
Lucrul cel mai important pe care persoana depresivă trebuie să îl accepte este că starea
ei este cauzată de durerea puternică pe care a trăit-o cândva în copilărie. De obicei rana
emoţională care se manifestă este respingerea sau teama de a fi respins. Este foarte important
ca persoana în cauză să realizeze că, chiar dacă a fost respinsă în copilărie, acest lucru nu
înseamnă neapărat că părintele ei nu o iubea.
Părintele care îşi respinge într-un mod sau altul copilul, a fost cu siguranţă la rândul
său respins în copilărie şi se respinge pe sine însuşi. Începutul procesului de vindecare constă
în schimbarea profundă a atitudinii faţă de acel părinte, simţind compasiune faţă de el şi
iertându-l.
Etapa cea mai importantă în vindecarea acestei răni emoţionale este procesul de
auto-iertare, pentru resentimentele trăite împotriva acelui părinte. Este uman ca un copil să
10
simtă ranchiună sau chiar ură atunci când suferă în singurătate şi se simte neînţeles. Dar ca
adult el poate să înţeleagă în mod matur şi conştient că poate să-şi vindece trecutul, oricât de
dureros ar fi fost acesta, pentru a trăi cu adevărat liber în prezent.
1.4. Principalele direcții de prevenire și tratament

În ceea ce privește tratamentul depresiei, există opțiuni eficiente pentru formele de depresie
moderată și severă.
Furnizorii de servicii medicale pot oferi tratamente psihologice precum activarea
comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală sau terapie interpersonală. De asemenea,
medicația anti-depresivă precum inhibitori selectivi ai recaptării a serotoninei, sau
antidepresive triciclice poate sprijini efortul de contracarare a simptomelor depresiei cauzate
de dezechilibrele chimice la nivel cerebral. În ceea ce privește terapia medicamentoasă,
furnizorii de servicii de sănătate trebuie să ia în considerare posibilele efecte adverse asociate
medicației anti-depresive.
Aceștia trebuie să-și evaluze corect atât proprille abilități și propria expertiză cât și
disponibilitatea tratamentelor și preferințele individuale ale pacienților atunci când fac
propunerea oricăreia dintre intervenții cele două categorii de intervenții: psihologică sau
medicamentoasă. Tratamentele psihologice pot include psihoterapie individuală sau de grup
condusă de profesioniști și asistată de terapeuți amatori.
Tratamentele psihologice sunt eficiente și pentru depresia minoră. Antidepresivele pot
reprezenta o formă eficientă de tratament pentru depresia moderată-severă dar nu sunt indicate
ca primă inteție în cazul depresiei minore. De asemenea, aceste medicamente nu ar trebui
utilizate pentru tratamentul depresiei la copii și ar trebui utilizate cu precauție la adolescenți,
nereprezentând nici în cazul acestora o primă opțiune terapeutică.
11
Medicația poate reduce simptomele depresiei, dar nu tratează problema de bază.
Psihoterapia te poate ajuta să ajungi la rădăcină depresiei, să schimbi tiparele negative de
gândire și să înveți noi modalități de a face față problemei cu care te confrunți.
În cazul în care decizi să întrerupi tratamentul fără acordul psihiatrului, deși nu este
recomandat, ține cont de următoarele două aspecte:
- Doza trebuie redusă treptat, lăsând cel puțin 1-2 săptămâni între fiecare reducere a dozelor.
Este indicat ca tratamentul să fie oprit într-o perioadă în care nu ești foarte stresat.
- Întreruperea tratamentului poate fi dificil, așadar este bine să începi acest proces când nu te
afli sub presiunea stresului. Dacă momentan treci printr-o perioadă cu schimbări majore în
viața ta, ar fi mai bine să aștepți până când vei ajunge la o stare de echilibru emoțional.
Endorfinele – cel mai bun antidepresiv
Conform studiilor de specialitate din domenii precum biochimia sau neurofiziologia s-

a dovedit că starea de fericire a omului e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfină.
Endorfinele sunt o categorie de substanţe produse de creier, făcând parte dintre
neurotransmiţători (alături de dopamină şi serotonină).
Din punct de vedere chimic, endorfinele au o structură de proteine complexe, iar rolul
pe care li-l încredinţează organismul este acela de analgezic, vizând suprimarea durerii de
orice fel.
Modalităţi naturale de producere a endorfinelor:
- Exerciţiile fizice
- Anumite alimente, sucurile naturale cum ar fi cel de morcovi, portocale, mere, etc.
- Sentimentele de iubire şi afecţiune
- Masajul
- Acupunctura
- Meditaţia şi contemplarea naturii
- Râsul
- Muzicoterapia
Există în prezent nenumărate studii care au demonstrat că depresia uşoara poate fi
tratată cu succes prin intermediul sportului. Daca nu aveţi timp să practicaţi un sport anume,
12
încercaţi măcar sa vă plimbaţi în natură 15-30 de minute zilnic. Se pare că peste 80% dintre
persoanele depresive provin din mediul urban şi au un trai sedentar sau semi-sedentar.
E important de ştiut că efortul fizic intens, făcut în mod sistematic, activează nu doar
musculatura, respiraţia şi metabolismul, ci şi anumite mecanisme naturale de protecţie psihică.
Este cunoscut faptul că după aproximativ 40 de minute de efort fizic (alergare, sporturi în aer
liber, înot, ciclism etc.) scoarţa cerebrală eliberează anumiti neuro-transmiţători (endorfine,
serotonină, etc.) care generează stări de relaxare, de mulţumire, de optimism, de încredere.
Mai mult chiar, exerciţiile fizice efectuate de cel puţin 3 ori pe săptămână în natură
îmbunătăţesc considerabil calitatea somnului, care principalul mijloc de regenerare psihică.
Sportul şi mişcarea efectuată în mod sistematic influenţează raportul seroto-
nină/dopamină şi nivelul de endorfine din organism. Datorită acestor efecte notabile, comba-
terea depresiei devine mult mai eficientă şi, de aceea, mişcarea trebuie integrată în orice
terapie. Aceleaşi efecte se pot obţine prin diverse tehnici de meditaţie şi respiraţie, care pot
ajuta foarte mult la echilibrarea organismului, la redobândirea liniştii interioare.
Dieta şi plantele
În combaterea depresiei de mare ajutor poate fi dieta, preferabil cât mai pură - un
regim bogat în fructe şi legume crude, nuci şi seminţe, cereale integrale, cu mai puţină carne şi
alimente procesate, fără aditivi chimici, fără băuturi carbogazoase, fără alimente sau băuturi
excitante ale sistemului nervos – cafeaua, tutunul, alcoolul, ceaiul negru, dulciurile în exces,
energizantele chimice.
Dr. Brigitte Mars, specialistă în fitoterapie şi nutriţie (din Boulder, Colorado)
subliniază importanţa detoxifierii hepatice la pacienţii suferinzi de depresie, deoarece la
aceştia s-a constatat că ficatul este greoi şi blocat, plin de acumulări toxice. De aceea, se
recomandă evitarea grăsimilor - unt, margarină, carne, precum şi a produselor procesate de tip
fast-food şi pline de aditivi chimici.
Plantele medicinale sunt şi ele de un real folos în echilibrarea emoţională. În natură
sunt multe plante care ne pot ajuta eficient în combaterea tristeţii. Dintre plantele autohtone
cele mai recomandate sunt salvia, roiniţa, isopul, sunătoarea, obligeana, busuiocul, rozmarinul,
salvia, talpa-gâştei, odoleanul.
13
Plantele se macină fin cu râşniţa electrică, se amestecă în cantităţile date şi se
administrează câte o linguriţă (5 gr) de 4 ori pe zi din fiecare amestec de plante, consecutiv. Se
ţin sublingual 15 min., apoi se înghit cu apă plată sau de izvor.
Dintre cereale, sunt recomandate a fi incluse în alimentaţie grâul, hrişca, grâul
integral, se poate urma chiar şi terapia Oshawa, foarte eficientă în acest caz.
O altă expertă în materie de depresie, Tierona Low Dog, a arătat că vitaminele din
grupul B (şi în special B12) pot produce minuni în vindecarea acesteia, dar insistă asupra
faptului că este preferabil ca asimilarea vitaminelor să se facă direct din hrană, evitându-se
folosirea pastilelor sintetice. În acest sens, micul dejun Kollath este o sursă naturală de
vitamine de tip B, este foarte uşor de preparat şi poate fi un mic dejun ideal.
Organizaţia mondială a apicultorilor şi a apiterapeuţilor, a evidenţiat prin studii
specifice efectele pozitive ale polenului de albine şi lăptişorul de matcă în tratarea depresiei. O
cură de 3 luni, timp în care se administrează 7-15 grame de polen pe zi, are ca efecte în peste
60% din cazuri ameliorarea simţitoare a stării emoţionale a pacienţilor.
Ca efecte imediate ale curei, frecvenţa stărilor de tristeţe, de pesimism scade treptat,
pacientul îşi recapătă tonusul psihic şi fizic, simte nevoia de acţiune şi devine mai dinamic şi
mai motivat. Există câteva alimente care combat în mod eficient stresul şi care incluse în
alimentaţia zilnică pot fi de mare ajutor. Acestea sunt:
- Ţelina: conţine o serie de compuşi care scad concentraţia de hormoni ai stresului;
- Varza: este o foarte bună sursă de vitamine antioxidante care combat stresul, precum
vitaminele A, C şi E;
- Orezul brun: conţine carbohidraţi cu absorbţie lentă care declanşează în organism eliberarea
de serotonină;
- Fructele de pădure: ajută la îndepărtarea stresului prin creşterea nivelului de magneziu şi
vitamina C din organism;
- Seminţele de susan: reduc stresul prin compoziţia lor bogată în zinc care determină
producerea de serotonină;
- Usturoiul: conţine o substanţă detoxifiantă numită alicina care ajută la dispariţia stărilor de
epuizare, ajută la creşterea bunei-dispoziţii;
- Seminţele crude de floarea-soarelui: conţin potasiu, complexul de vitamine B12 (mai ales
B6 şi acid pantotenic) şi zinc, substanţe a căror nivel scade mult în timpul perioadelor de stres;
14
- Sparanghelul: conţine multe elemente regeneratoare pentru ficat, rinichi, piele, ligamente,
oase toate acestea având efecte pozitive asupra bunei funcţionări a organismului şi asupra
rezistenţei acestuia în caz de stres;
- Migdalele crude: sunt foarte bogate în magneziu, element ce ajută metabolizarea acizilor
graşi esenţiali. Consumul de migdale reduce starile de tensiune, anxietate, irascibilitate şi
insomnie prin aportul de magneziu;
- Algele marine - au un efect energizant asupra ficatului şi facilitează eliminarea toxinelor,
scăzând astfel nivelul de stres din organism;
- Fructele de avocado - conţin 14 minerale, toate având un rol important în reglarea funcţiilor
organismului.
Terapia prin râs
Din punct de vedere medical, râsul joacă un rol important în ameliorarea şi chiar
vindecarea bolilor: râsul îmbunatateşte vizibil starea psihică, reduce consecinţele stresului,
produce endofine şi serotonină. Mai mult decât atât, cercetarile prezentate la conferinţa de
Biologie Exeprimentală din Anaheim din 2010, au arătat că râsul are aceleaşi beneficii asupra
sănătăţii ca şi exerciţiile fizice (conform “Scientific American Mind”).
Râsul stimulează sistemul imunitar, stimuleaza respiraţia prin mişcările accentuate
ale musculaturii abdominale şi ale muşchiului diafragmei, producând un masaj intern cu
beneficii directe asupra circulaţiei sanguine şi asupra creşterii concentraţiei de oxigen din
sânge.
Din punct de vedere emoţional, râsul este o experienţă eliberatoare. Atunci când
râdem, trecutul şi viitorul se estompează şi există doar prezentul. Mai ales în cazul depresiei,
terapia prin râs poate fi de un mare folos, eliberând tensiunile şi blocajele emoţionale,
orientând atenţia pacientului asupra prezentului, redându-i bucuria de a trăi şi optimismul.
Câştigul unor astfel de momente în care ne amuzăm chiar şi de lucruri mici, constă
în declanşarea procesului intern de optimizare a modului de a privi relaţiile şi viaţa în general.
Cu cât mai multe momente de destindere si amuzament, cu atât este mai prezentă starea de
„bine” şi de optimism în viaţă.
15
Cum se aplică terapia prin râs? Urmăriţi ca zilnic să găsiţi motive de bucurie, de
încântare, de amuzament, cumpăraţi-vă cărţi de bancuri, reviste umoristice, urmăriţi comedii
savuroase. Râdeţi cu plăcere chiar şi de voi înşivă pentru că uneori sobrietatea excesivă şi
asumarea diferitelor roluri sociale este o împovărare excesivă. Înconjuraţi-vă de oameni veseli,
jucaţi-vă cu copii, cu animale de casă, găsiţi mereu motive de bucurie şi veselie. Dacă veţi
urmări cu perseverenţă să aplicaţi terapia prin râs, viaţa va deveni mult mai uşoară şi mai
senină.
Atitudinea interioară în caz de depresie
Contrabalansarea depresiei se face cu multă bucurie şi poftă de viaţă. Este foarte

important să începeţi să întâmpinaţi viaţa cu încredere, cu optimism, să vă autoeducaţi să
vedeţi în orice situaţie, oricât de dificilă, aşa cum bine spune înţelepciunea populară “partea
bună a lucrurilor” sau “partea plină a paharului”. Aceasta nu înseamnă să fiţi irealişti sau
iresponsabili, ci să găsiţi forţa şi puterea de a îmbrăţişa viaţa aşa cum este ea.
Poate fi de un real folos să faceţi o auto-analiză interioară plină de sinceritate, să vă
înfruntaţi temerile, blocajele, traumele şi suferinţele emoţionale. Eliberarea şi vindecarea
traumelor emoţionale poate debloca o cantitate mărită de energie pe care o puteţi folosi
ulterior pentru a vă îmbunătăţi viaţa. Recurgeţi la un terapeut experimentat care vă poate ajuta
imens în vindecarea sufletească.
1.4.1. Tratamentul tulburărilor de anxietate
În general, tulburările de anxietate sunt tratate cu medicaţie, diferite tipuri de

psihoterapie sau amândouă. Alegerea tratamentului depinde de tipul de problemă avut dar şi
de preferinţele fiecărei persoane.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie făcut un control medical atent pentru a
determina dacă simptomele sunt expresia unei tulburări de anxietate sau se datorează unei
condiţii medicale, o problemă de natură fizică. Dacă este pus un diagnostic de anxietate atunci
trebuie stabilit despre ce tip de anxietate este vorba şi care ar mai putea fi alte tulburări care
apar împreună cu anxietatea, cum ar fi depresia sau abuzul de substanţe.
16
Uneori problemele adiacente anxietăţii au un efect atât de puternic asupra individului
încât este mai bine să se înceapă tratamentul anxietăţii abia după ce problemele adiacente sunt
reduse şi tinute sub control.
Dacă cineva cu un diagnostic de tulburare de tip anxios a mai primit şi cu altă ocazie
tratament, acesta trebuie să informeze în detaliu psihologul sau psihiatrul, în privinţa tipului de
medicaţie sau psihoterapie, dozele primite, numărul de şedinţe şi perioada de tratament.
Aceste lucruri sunt importante pentru că destul de des oamenii consideră că tratamentul urmat
nu a avut efect în cazul lor când de fapt acesta nu a fost urmat suficient de mult timp sau a fost
administrat în mod incorect.
Uneori este nevoie ca indivizii să urmeze mai multe tipuri de tratament sau combinaţii
ale acestora până când găsesc tratamentul care funcţionează pentru ei.
1. Tratament medicamentos
Tratamentele medicamentoase un vindecă anxietatea dar permit ţinerea ei sub
control în timp ce persoana primeşte psihoterapie. Medicaţia trebuie să fie prescrisă de medici,
de obicei psihiatri. Aceştia pot oferi şi psihoterapie sau pot lucra în echipă cu psihologii care
oferă psihoterapie. Principalele medicamente utilizate pentru tulburările de anxietate sunt
antidepresivele, anxioliticele şi betablocantele care controlează câteva din simptomele fizice.
● Anxiolitice
Există mai multe produse de acest gen pe piaţă: Diazepam, Alprazolam (Xanax),
Clonazepam (Rivotril), Bromazepam (Lexotan sau Calmepam), Medazepam (Rudotel) etc. Un
se recomandă utilizarea lor la întâmplare.
Pentru potenţarea efectelor sale benefice şi scăderea reacţiilor adverse este bine ca
acestea să fie administrate doar sub supravegherea unui psihiatru sau psiholog. Datorită
faptului că anxioliticele pot crea dependenţă un se recomandă utilizarea lor pe o durată mai
mare de o lună. Întreruperea administrării trebuie făcută treptat pentru că altfel riscăm o
creştere bruscă a anxietăţii care poate culmina cu atacuri de panică.
Benzodiazepinele combat anxietatea şi se consideră că au mai puţine efecte
secundare; o stare de somnolenţă şi de ameţeală sunt însă destul de frecvente. Deoarece
oamenii se pot obişnui cu ele şi încep să aibă nevoie de doze tot mai mari pentru a avea acelaşi
17
efect, ele sunt prescrise pentru scurte perioade de timp, în special pentru cei care au consumat
droguri sau alcool în exces şi care devin foarte uşor dependenţi.
O excepţie de la această regulă sunt cei care suferă de atacuri de panică – aceştia
pot lua benzodiazepine până la un an de zile fără a avea consecinţe negative asupra lor.
Clonazepam-ul este utilizat în special pentru fobia socială şi anxietatea
generalizată, lorazepamul este benefic pentru atacurile de panică şi alprazolamul este eficient
atât în tulburarea de panică cât şi în anxietatea generalizată. Efectele adverse, daca apar, sunt
observate, in general, la inceputul tratamentului si dispar de obicei in cursul tratamentului sau
la reducerea dozelor.
Mai putin frecvente sunt tulburarile de vedere, cefalee, depresie, insomnie,
nervozitate/anxietate, tremor, modificari de greutate, tulburari de memorie/amnezie, tulburari
de coordonare, diferite simptome gastrointestinale si manifestari vegetative. In plus, au fost
raportate urmatoarele reactii adverse aparute ca urmare a folosirii benzodiazepinelor
anxiolitice, inclusiv a alprazolamului: distonie, iritabilitate, anorexie, oboseala, vorbire
neclara, icter, slabiciune musculara, modificari ale libidoului, neregularitati ale ciclului
menstrual, incontinenta, retentie de urina si afectarea functiei hepatice.
● Antidepresive
Acestea au fost elaborate pentru tratarea depresiei dar ele sunt eficiente şi pentru
tulburările de anxietate. Ele sunt inhibitori ai recaptării serotoninei mai mult sau mai puţin
selectivi: Fluoxetină (Fluoxetin, Prozac), Paroxetină (Seroxat), Sertralina (Zoloft), Citalopram
(Cipralex), Clomipramină (Anafranil).
Antidepresivele au un efect anxiolitic difuz, în sensul că începe să se manifeste abia
după aproximativ 10 zile şi e nevoie de câteva luni pentru a reduce semnificativ simptomele
de anxietate. Aspectele pozitive sunt lipsa dependenţei şi prevenirea unei posibile depresii
secundare (dezvoltate în urma apariţiei problemelor de anxietate).
Este important de menţionat că există o rată extrem de mare a recăderilor după
întreruperea tratamentului. La aproximativ 80-90% dintre pacienţi simptomele reapar în
absenţa unui tratament psihoterapeutic.
● Triciclicele
18
Fac parte din categoria antidepresivelor şi funcţionează la fel de bine pentru toate
tulburările de anxietate cu excepţia NOC-ului. Se începe administrarea cu doze mai mici care
sunt apoi treptat crescute pentru a se obţine acelaşi efect. Uneori cauzează ameţeală,
somnolenţă, uscarea gurii, transpiraţii şi creştere în greutate dar toate aceste efecte adverse pot
fi contracarate prin modificarea dozei sau schimbarea tipului de triciclic.
Triciclicele includ imipramine (Tofranil), care este prescris pentru panică şi
anxietate generalizată, şi clomipramina (Anafranil), care este singurul triciclic util în tratarea
NOC-ului. Este contraindicat să se asocieze triciclicele cu alte antidepresive, inhibitorii de
monoaminoxidază (IMAO). Mai mult, se evita sa fie prescrise în caz de stare delirantă sau
halucinatorie, de tulburări cardiace, de glaucom sau de probleme cu prostata.
Betablocantele, cum este propanolul, utilizat pentru a trata problemele de inimă,
pot preveni simptomele care apar în anumite tulburări de anxietate, în special în fobia socială.
Atunci când situaţia temută poate fi prevăzută (cum ar fi o prezentare sau un discurs), se poate
prescrie un betablocant pentru a menţine sub control simptomele de anxietate.
Antidepresivele triciclice au fost introduse la sfârșitul anilor 1950 pentru
tratamentul depresiei. Cu toate acestea, odată cu apariția inhibitorilor selectivi ai recaptării
Serotoninei (Fluoxetină, Sertralină, Paroxetină, Citalopram, Escitalopram) și a altor
antidepresive noi, utilizarea antidepresivelor triciclice a devenit limitată, deși este încă
utilizată pentru a trata depresia care nu a răspuns la tratamentul cu agenți mai puțin toxici. În
ciuda utilizării actuale limitate a antidepresivelelor triciclice, curba pentru spitalizarea și
mortalitatea asociată supradozajului cu antidepresive triciclice este în creștere.
Antidepresivele triciclice sunt substanţe psihotrope folosite în tratamentul stărilor
depresive endogene şi reactive (mai ales la adult), tratamentul enurezisului (incontinență
urinară) nocturn la copii, durerea cu caracter cronic.
Acţiunea sedativă este asemănătoare fenotiazinelor (Clorpromazină,
Levopromazină, Prometazină), dar mai intensă comparativ cu acțiunea benzodiazepinelor.
Aceste medicamente pot determina intoxicaţii grave mai ales datorită efectelor
cardiovasculare. Intoxicaţiile cu antidepresive triciclice sunt mai frecvente printre pacienţii cu
afecţiuni psihiatrice, femei şi tineri între 20 şi 29 de ani. Intoxicația cu antidepresive triciclice
poate apărea în trei moduri: intoxicaţie voluntară (în scop suicidar), intoxicație accidentală sau
intoxicație iatrogenă (adică, prin depășirea dozei de antidepresive).
19
Principalele tipuri de antidepresive triciclice sunt:
- Imipramină;
- Desipramină;
- Clomipramină;
- Trimipramină;
- Amitriptilină;
- Nortriptilină;
- Butriptilină;
- Doxepin;
- Protriptilin.
Aceste medicamente au și „suită” de efecte adverse care limitează indicaţiile. Reacţiile
adverse sunt date în special de blocarea receptorilor muscarinici şi constau în uscăciunea
mucoaselor, “înceţoşarea vederii”, diminuarea motilităţii tubului digestiv, până la constipaţie,
retenţie urinară, alterări cognitive şi ale memoriei, creşterea temperaturii corporale, akatisie
(adică, o stare de nelinişte psihică, fără agitaţie fizică), tahicardie, hipotensiune arterială,
aritmii şi, în caz de supradozare, cardiotoxicitate putând merge până la colaps cardiovascular.
Antidepresivele triciclice se pot comporta ca şi antiaritmicele de clasă IA (efect
Chinidină – like) şi pot opri unele tahicardii ventriculare, scăzând contractilitatea cardiacă şi
favorizând circulaţia colaterală a muşchiului miocardic.
Așa cum indicațiile sunt limitate datorită multiplelor efectelor adverse, antidepresivele
triciclice au și o serie de contraindicații clare: cardiopatie ischemică, tulburări de ritm,
tulburări de conducere, insuficiență cardiacă, hipertiroidii, glaucom, hiperplazie benignă de
prostată, boală ulceroasă cu hipersecreție acidă.
Una din teoriile cu privire la depresie postulează că manifestările depresive sunt
cauzate de lipsa unuia sau a mai multora dintre cei trei neuromediatori esenţiali (Serotonina,
Dopamina, Noradrenalina) din sinapsele sistemului nervos central. Aceste formaţiuni ţin în
special de cortexul lobului frontal (dorso-lateral prefrontal şi orbitofrontal), sediul procesării
sinelui unde de înregistrează atrofii, precum şi de alterări atrofice consecutive stresului asociat
axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene.
Aceste deficite de neuromediatori esențiali modulează caracterele depresiei:
20
- deficitul de Serotonină determină, în special tristeţe, gânduri cu conţinut ideatic
negativ;
- deficitul de Noradrenalină induce diminuarea comportamentelor motorii voluntare şi
involuntare: pacientul vorbeşte încet, cu voce monotonală, cu intensitate scăzută, ca şi
cum energia sa s-ar epuiza la fiecare articulare, mimica, gestica se diminuează, iar
postura începe să schiteze apărarea (capul, privirea stau îndreptate în jos, membrele
sunt aduse pe lângă corp, apare tendinţa de flexie generalizată sau chiar poziția genu –
pectorală), mobilitatea pacientului scade, nu se mai efectuează la început gesturile cu
semnificaţie socială, apoi familială, pentru ca, în final, să apară lipsa comportamentelor
de igienă personală;
- deficitul de Dopamină se manifestă prin anhedonie, adică pacientul nu se mai poate
bucura de niciunele din lucrurile care, anterior, îi provocau plăcere.
De la început trebuie precizat faptul că răspunsul terapeutic apare în mod diferit pentru
cele trei componente. De cele mai multe ori, primul neuromediator la care apare răspuns este
Noradrenalina. Serotonina răspunde ceva mai târziu.
Pacientul redobândeşte abilităţile motorii, deci, înainte ca ideaţia să se fi normalizat.
Această situaţie în care pacientul are forţa de a-şi pune în practică gândurile negre apare în
primele săptămâni ale terapiei antidepresive şi este răspunzătoare de accidentele suicidare care
pot apărea. În concluzie, persoanele cu depresii inhibate trebuie atent supravegheate în primele
trei săptămâni ale inițierii tratamentului medicamentos.
Trebuie de știut că diminuarea oricăruia dintre neuromediatorii monoaminergici este
însoţită de fenomene de up-regulation care cresc reactivitatea la cantităţi mici de monoamină,
mecanism responsabil, de exemplu, de reacţii de tip hiperserotoninergic (pseudo-sindromul
serotoninic) manifestat la începutul tratamentelor cu augumentatoare monoaminergică la
persoanele cu deficit de Serotonină.
Antidepresivele triciclice impun efectele lor terapeutice prin inhibarea reabsorbției
presinaptice a Norepinefrinei și a Serotoninei în sistemul nervos central. Acest efect la nivelul
sistemului nervos central poate provoca convulsii. Antidepresivele triciclice sunt slab bazice,
iar un mediu acid facilitează formarea formei ionizate și potențează acest efect.
21
În cazurile de toxicitate, antidepresivele triciclice blochează un număr de receptori,
incluzând receptorii periferici α-adrenergici, histaminici, muscarinici și centrali ai
Serotoninei. Blocarea receptorilor α-adrenergici poate determina hipotensiune arterială.
Blocarea receptorilor muscarinici poate determina semne de toxicitate anticolinergică,
cum ar fi tahicardia, febră, uscăciunea gurii și a pielii, scăderea zgomotelor intestinale și
modificarea stării mentale. Blocarea receptorilor de Histaminăpoate determina, de asemenea, o
stare mentală modificată.
Antidepresivele triciclice pot provoca toxicitate cardiacă. Blocarea canalelor de sodiu
rapide în celulele miocardice încetinește potențialul de acțiune și asigură un efect de
stabilizare a membranei. Prelungirea caracteristică a QRS observată în supradozajul cu
antidepresive triciclice are loc ca urmare a prelungirii fazei „0” a potențialului de acțiune
miocardic. Acest efect poate duce la blocarea inimii și la bradicardie.
Prelungirea intervalului QT observată în cazurile de supradozaj cu antidepresive
triciclice se datorează blocării canalului de potasiu care poate provoca torsada
vârfurilor. Antidepresivele triciclice pot exercita, de asemenea, un efect toxic de tip chinidic –
like (antiaritmic de clasă IA) asupra miocardului, care poate cauza scăderea contractilității
cardiace și a hipotensiunii arteriale.
2. Psihoterapia
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT în engleză, de la cognitive-behavioral
therapy) este foarte utilă şi eficace în tratarea tulburărilor anxioase.
CBT este un termen generic care se referă la combinarea pragmatică a conceptelor şi
tehnicilor din terapia cognitivă şi terapia comportamentală. Ambele tipuri de terapii folosesc
abordări structurate, pe baza asumpţiei că învăţarea din trecut produce în prezent consecinţe
negative şi dezadaptative. Scopul terapiei este reducerea distresului sau a comportamentelor
negative prin dezînvăţarea acelor aspecte negative din trecut sau prin oferirea de noi
experienţe de învăţare mai adaptative şi care să aibă consecinţe pozitive.
Componenta comportamentală a CBT are ca scop reducerea emoţiilor şi a
comportamentelor disfuncţionale prin modificarea comportamentului persoanei şi a factorilor
care îl controlează. Printre metodele utilizate se numără experimentele comportamentale
pentru a testa gândurile iraţionale, expunerea gradată la situaţiile temute şi considerate
periculoase, programarea activităţilor şi stabilirea de scopuri.
22
Componenta cognitivă încearcă să reducă emoţiile şi comportamentele
disfuncţionale prin modificarea modului de a privi, interpreta şi evalua lucrurile – adică tipul
de gândire. Metodele utilizate includ discutarea modelului cognitiv, ţinerea unui jurnal
(dezvoltarea capacităţii de conştientizare a propriilor gânduri, emoţii, comportamente şi
simptome fizice), cântărirea dovezilor pro şi contra convingerilor disfuncţionale, dezvoltarea
abilităţilor de modificare a gândurilor negative şi a asumpţiilor disfuncţionale.
CBT presupune de asemenea, utilizarea tehnicilor de control al respiraţiei şi de
relaxare, cu efect direct asupra simptomelor de la nivel fiziologic.
În comparaţie cu alte psihoterapii, CBT este scurtă, foarte bine structurată, orientată
pe probleme şi prescriptivă, iar indivizii sunt colaboratori activi, direct implicaţi în procesul
terapeutic.
23
CAPITOLUL 2
MEDICAȚIA ANTIDEPRESIVĂ
2.1. Principalele direcții de prevenire și tratament
2.2.1. Antidepresive din prima generație
Antidepresive din prima generaţie sun triciclice si tetraciclice (imipramina,

clomipramina, amitriptilina, doxepina, nortriptilina, maprotilina, mianserina). Efecte
psihofarmacologice – inhibitori ai recaptării presinaptice pentru 5-HT şi NA, capacitate de
blocare puternică a receptorilor postsinaptici 5-HT (amine terţiare) şi a receptorilor NA (amine
secundare).
Efecte adverse:
- efecte anticolinergice (retenţie urinară, constipaţie, creşterea tensiunii intraoculare,
producerea şi accentuarea deficitului cognitiv);
- efecte antihistaminergice (sedare, creştere în greutate);
- efecte secundare blocadei receptorilor noradrenergici (sedare, hipotensiune
ortostatică);
- efecte cardiotoxice (prelungirea intervalului Q-T, bloc atrio-ventricular, saturarea
membranei cu elevarea segmentului ST, aritmii, moarte subită);
- efecte neurotoxice (stări confuzionale, delirium, mişcări dezordonate, convulsii);
- efecte secundare speciale, riscul decesului la over-dose, având un index terapeutic
extrem de scăzut, riscul virajului hipomaniacal sau maniacal.
Contraindicaţii:
- tulburări cardiace, infarct miocardic recent, antecedente cu EKG modificat şi/sau
tulburări de ritm cardiac;
- glaucom;
- adenom de prostată;
24
- antecedente care sugerează bipolaritatea;
- antecedente de comportament suicidar, indicele toxic al medicaţiei din prima generaţie
fiind foarte apropiat de indicele terapeutic.
Datorită non-specificităţii psihofarmacologice a efectelor secundare şi a riscurilor de

administrare, aceste medicamente antidepresive se recomandă a fi utilizate numai la persoane
tinere, perfect sănătoase, care să dispună anterior instituirii tratamentului de o evaluare
cardiologică (clinic şi EKG), neurologică (clinic şi EEG), hematologică, oftalmologică şi
urologică. După instituirea tratamentului, pacienţii necesită reevaluări la interval de 3-6 luni.
2.2.2. Antidepresive din a doua generație
2.2.2.1. Inhibitorii selectivi ai receptării serotoninei – SSRI (fluoxetina, fluvoxamina,

paroxetina, sertralina, citalopram, escitalopram).
● Efecte psihofarmacologice:
- Dispun de proprietăţi relativ selective pentru inhibarea recaptării la nivel presinaptic
pentru sertotonină.
● Efecte secundare:
- digestive (greaţă, vomă) datorate activării serotoninergice a receptorilor 5 HT 3 presinaptici;
- agitaţie psihomotorie şi creşterea semnificativă a anxietăţii în depresiile non-serotoninice;
- akatisie, parkinsonism;
- sedare, ameţeli (10-20 %), disfuncţie sexuală la bărbaţi şi femei;
- sindrom de discontinuitate;
- sindrom serotoninergic;
- fenomene extrapiramidale la persoanele cu vulnerabilitate;
- convulsii.
● Contraindicaţii:
- depresiile non-serotoninice;
- antecedente convulsivante;
- parkinsonism.
25
2.2.2.2. Inhibitorii de recaptare a noradrenalinei – NRI (reboxetina)
● Acţiune psihofarmacologică:
- proprietăţi relativ selective pentru inhibarea recaptării la nivel presinaptic pentru
noradrenalină.
- activarea NA poate determina creşterea anxietăţii şi insomnie.
- depresiile non-adrenergice;
- anxietate marcată.
2.2.2.3. Inhibitori ai recaptarii noradrenalinei si dopaminei – NDRI (bupropionul)

● Acţiune psihofarmacologică
- proprietăţi relativ selective pentru inhibarea recaptării la nivel presinaptic pentru NA şi
DA în doze terapeutice, aducând un beneficiu în depresia dopamino-dependentă (10-12% din
totalul depresiilor).
- potenţează riscul proconvulsivant;
- rare tulburări digestive;
- insomnie.
- pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială, convulsii şi comportament suicidar.
2.2.2.4. Inhibitori ai recaptarii serotoninei, noradrenalinei – NSRI (venlafaxina, duloxetina,

minalcipran)
- dispun de proprietăţi relativ selective pentru inhibarea recaptării la nivel presinaptic
pentru 5-HT, NA în funcţie de doză (venlafaxina).
Venlafaxina în doze mari (peste 225 mg) influenţează nivelul de dopamină fiind din
26
acest punct de vedere un model de flexibilitate terapeutică. In plus, toate antidepresivele din
această categorie par a avea cea mai rapidă acţiune în tulburările depresive severe.
- Duloxetina şi minalcipranul influenţează semnificativ fibromialgia.
- creşterea tensiunii arteriale;
- interferenţa cu citocromul P-450;
- rare tulburări digestive.
● Contraindicatii:
- pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială ce necesită strictă monitorizare;
- pacienţi cu algii persistente în care suferinţa organică de risc nu a fost precizată.
2.2.2.5. Antidepresive NaSSA (mirtazapina, trazodona)
Mecanism dual, inhibitor presinaptic de recaptare a serotoninei şi acţiune postsinaptică
asupra r eceptorilor 5-HT 2 şi 5-HT 3 , cu efecte digestive minime, ameliorând disfuncţia
sexuală.
- risc de viraj hipomaniacal şi maniacal.
Trazodona dispune de efecte asemănătoare mirtazapinei, fiind antidepresivul din noua
generaţie cu modelul psihofarmacologic cel mai apropiat de antidepresivele triciclice, dar este
lipsit în totalitate de efecte anticolinergice.
În plus, ameliorează calitatea somnului şi imbunatateste semnificativ EEG de somn.
Efectele sale digestive îi limitează utilizarea la pacienţii cu sensibilitate gastro-intestinală.
2.2.2.6. Antidepresive cu acţiune modulatoare serotoninergică (tianeptina) şi erotoninergică

şi melatoninică (agomelatina)
Tianeptina este un antidepresiv de tip serotoninergic cu mecanism special, realizând o

ranforsare globală a transmisiei 5-HT. Ca şi calităţi speciale, este singurul antidepresiv ce nu
prezintă interferenţe cu citocromul P-450, putând fi utilizată în asociere cu alte clase de
27
medicamente în situaţia depresiilor ce însoţesc tulburări somatice. Are acţiune neuroplastică,
majoritatea studiilor confirmând ameliorarea semnificativă a volumului hipocampal.
Agomelatina este un agonist melatoninergic (receptorii MT1 si MT2) şi un antagonist
al receptorilor 5HT2C. Studiile de afinitate indică faptul că agomelatina nu are niciun efect
asupra recaptării de monoamine şi nici o afinitate faţă de receptorii alfa şi beta adrenergici,
histaminergici, colinergici, dopaminergici şi ai benzodiazepinelor.
Agomelatina intensifică eliberarea dopaminei şi noradrenalinei în cortexul frontal şi nu
influenţează concentraţiile extracelulare de serotonină. Agomelatina este metabolizată în
principal de către citocromul P450 1A2 (CYP1A2) (90%) şi de către CYP2C9/19 (10%).
● Contraindicatii:
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi; insuficienţa hepatică
(ciroza sau boala hepatica activa); utilizarea concomitenta a inhibitorilor puternici de CYP1A2
● Efecte adverse:
- cefalee, ameteţi, greaţă, diaree, dureri la nivelul abdomenului superior, hiperhidroză,
fatigabilitate, anxietate
2.2.2.7. Acţiunea psihofarmacologică selectivă a antidepresivelor din a doua generaţie
● Indicaţiile utilizării medicamentelor antidepresive

Analiza semiologică a depresiei şi a modificării simptomatologiei depresive de către
medicaţia antidepresivă a permis precizarea impactului terapeutic al acesteia, asupra
conţinutului şi formelor clinice de depresie:
- dispoziţia sau timia depresivă, exprimată prin tristeţe vitală, durere morală,
autoacuzare, comportament suicidar, proiecţie negativă a viitorului, ruminaţii morbide
cu idei recurente de moarte. Este vorba despre acţiunea timoanaleptică, antidepresivele
fiind capabile de a creste tonusul dispoziţional şi chiar de a realiza virajul spre euforie
sau manie;
- inhibiţia psihomotorie, cuprinzând dezinteresul pentru efectuarea oricăror activităţi.
Este vorba despre acţiunea dezinhibitorie sau stimulantă, psihotonică;
- anxietatea, asupra căreia acţionează antidepresivele cu efect anxiolitic sau sedativ.
28
În functie de semiologia depresiei:
- depresia astenică, răspunzând la antidepresive psihotone, predominent noradrenergice
sau duale (mirtazapina, venlafaxina);
- depresia inhibată (akinetică), asociind disfuncţie cognitivă, are drept cauză disfuncţia
noradrenergică sau dopaminergică, sensibilă la antidepresive noradrenergice şi
dopaminergice;
- depresia anxioasă, cu risc suicidar crescut, deseori corelată cu deficitul serotoninergic,
ce beneficiază de tratament cu antidepresive serotoninice;
- depresia ostilă, asociată cu factori de comorbiditate (adicţie, agresivitate, impulsivitate,
suicid violent), datorată unui deficit 5-HT.
Antidepresivele sunt utile în forme particulare de depresie:

- depresia mascată şi echivalentele somatice depresive;
- depresia copilului, unde administrarea antidepresivelor trebuie făcută cu prudenţă şi
controlul atent al efectelor secundare;
- tulburarea depresivă şi anxioasă a vârstnicului;
- depresia alcoolicului, în care se recomandă folosirea cu precădere a noilor
antidepresive (fluoxetina, Prozac), cu rezultate promiţătoare şi mai ales a tianeptinei
(Coaxil, Stablon), singurul antidepresiv ce nu interferează cu citocromul P 450;
Acţiunea terapeutică a antidepresivelor depăşeşte, însă, vastul cadru al depresiilor:

- este de semnalat în primul rând eficienţa lor în tulburările anxioase şi, în particular, în
cazul atacului de panică, cu bune rezultate în 70-90 % dintre cazuri în cursul unui tratament de
6-8 săptămâni, în doze mai mici decât cele prescrise în tratamentul depresiei pure. Rezultatele
sunt mai puţin convingătoare în ceea ce priveşte anxietatea de anticipare şi conduitele de
evitare obsesivo-compulsive;
- efectele dezinhibitorii sunt utile in tratamentul schizofreniei cu simptome negative si al
sindromului postneuroleptic, în tulburarea obsesivo-compulsivă şi dezvoltările hipocondriace,
eficacitatea lor fiind însă inferioară utilizării antipsihoticelor atipice în schizofrenia cu
fenomene negative;
- efectul sedativ reduce tensiunea anxioasă şi acţionează asupra tulburărilor somnului;
29
- acţiunea la nivel central este implicată în tratamentul sindroamelor neurologice de tipu
narcolepsiei, maladiei Parkinson, cefaleei şi migrenei, sindroamelor dureroase de origine
centrală, indicaţie preponderentă pentru aminele terţiare, SSRI, antidepresivele „duale",
tianeptina. Un rol deosebit îl ocupa depresia post stroke;
- în domeniul patologiei psihosomatice antidepresivele şi-au dovedit acţiunea benefică
în boli digestive, enurezis, ejaculare precoce, sindroamele dureroase de natura canceroasă;
- anumite antidepresive de tipul viloxazinei si minaprinei exercită un efect dezinhibitor
asupra activităţii sexuale;
- depresiile secundare, mai ales cele asociate cu comorbiditate somatică;
- sindromul de stres posttraumatic.
2.3. Plante folosite în tratamentul depresiei
Medicamentele utilizate împotriva depresiei, deşi sunt eficiente, vin cu un preţ destul
de mare: efectele adverse pe care le pot provoca sunt importante, pornind de la insomnie,
senzaţie de ameţeală, creşterea tensiunii arteriale, până la diminuarea apetitului sexual şi
impotenţă.
Cei care suferă de o depresie uşoară sau medie, ar putea reacţiona bine la tratamente
naturale şi ar putea evita utilizarea medicamentelor sintetice. Totuşi, lăsată netratată, depresia
este o afecţiune foarte serioasă. Dacă simptomele depresiei persistă, este recomandat să
consultaţi un medic.
● Sunătoarea
Prima plantă care trebuie luată în considerare pentru tratarea depresiei este
sunătoarea. Există dovezi susţinute de aproximativ 30 de cercetări ştiinţifice controlate care
atestă faptul că sunătoarea ameliorează simptomele uşoare până la moderate ale depresiei. Un
studiu efectuat în Germania a comparat 126 de pacienţi ce consumau sunătoare cu 114 pacienţi
ce erau sub tratament cu Prozac şi au constatat îmbunătăţiri similare la ambele grupuri. Doar
8% dintre cei ce consumau sunătoare au experimentat efecte adverse, comparativ cu 23% din
grupul cu Prozac.
30
Doza uzuala recomandată de sunătoare ca tratament împotriva depresiei este de 300-
400 mg de 2-3 ori pe zi. Efectele adverse sunt rare şi pot include: senzaţia de gură uscată,
ameţeală, disconfort gastric şi fotosensibilitate. Dozele ridicate pot impacta modul în care
ficatul procesează anumite medicamente, inclusiv contraceptive orale, medicamente
antiepileptice etc. Înainte de a consuma sunătoare în doze terapeutice, consultaţi un medic
specialist.
Sunătoarea ajută în mod natural la:
- atenuarea tulburărilor de somn,
- promovarea stării de relaxare,
- creşterea nivelului de energie fără a genera stări de nervozitate şi iratibilitate.
Consumul de cofeină şi alte stimulente generează nervozitate şi iritabilitate. Ceaiul de
sunătoare ameliorează stările de anxietate şi îmbunătăţeşte calitatea somnului.
În plus, are o influenţă pozitivă asupra stomacului prin faptul că reduce aciditatea
gastrică şi sprijină funcţionarea normală a ficatului. Sunătoarea este considerată a fi un
remediu pe bază de plante sigur, ieftin şi care poate contribui la obţinerea unei stări generale
mai bune de sănătate mintală.
Are utilizări atât în medicina umană cât și în cea veterinară, datorită conținutului de
substanțe cu rol benefic pentru organism: și anume flavone și carotenoide în floare și acizii
cafeic și clorogenic în herba. Herba este partea superioară uscată a plantei (tulpina, cu florile și
frunzele).
Recoltarea presupune anumite aspecte. Părțiele aeriene înflorite se recoltează în timpul
înfloririi, până în momentul formării fructelor, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Se
usucă la umbră, în strat subțire și se întoarce din când în când. Uscarea artificială se face la o
temperatură de 35 C. Se păstrează în saci textili sau de hârtie, la loc ferit uscat.
Acțiunile determinate de sunătoare sunt următoarele:
- efect coleretic-colagog (stimulează contracția veziculei biliare și secreția bilei) prin acidul
cafeic și acidul clorogenic.
- efect cicatrizant prin flavone și carotenoide.
- antipruriginoasă prin uleiul volatil.
- antidepresivă prin hipericină și pseudohipericină.
31
Modalități de utilizare
Se întrebuințează sub formă de infuzie 1-3% in afecțiuni gastro-intestinale (ulcer
gastric și duodenal), colite, colecistite. Se întrebuințează extern pentru arsuri sub formă de
ulei, obținut prin macerarea la cald a produsului vegetal în grăsime vegetală sau animală.
Extractele standardizate în hipericină se utilizează în tratamentul depresiilor de vârsta
a treia. Hipericina este un antidepresiv eficient cu acțiune similară antidepresivelor standard,
având ca mecanism de acțiune inhibarea unor enzime care sunt implicate în degradarea
neurotransmițătorilor noradrenalină, adrenalină și serotonină.
Pentru dischinezie biliară și stimularea funcției hepatice, se face infuzie dintr-o
linguriță de plantă uscată, bine mărunțită, peste care adaugă 200 ml apă clocotită. Se lasă la
infuzat 15-20 minute. Se strecoară. Se beau câte 2-3 căni pe zi.
O altă variantă este să se facă infuzie din 2 linguri de plantă uscată și 200 ml apă
clocotită. Se lasă la infuzat 15-20 minute și se bea câte o lingură după fiecare masă.
Preparatele pe bază de sunătoare sunt contraindicate în sarcină pentru că s-a constatat
inducerea unui efect uterotonic (stimularea contracției uterului) la animalele de experiență.
Nu se administrează în alăptare, pentru că hipericina inhibă secreția de prolactină și
implicit secreția de lapte.
Nu se asociază cu heterozidele cardiotonice pentru că modifică titrul plasmatic al
digoxinei.
Nu se asociază preparatele de sunătoare cu alte antidepresive.
Nu se intrerupe brusc tratamentul cu extracte de sunătoare, ci se scade doza și frecvența
de administrare.
Pentru efectul antidepresiv se recomandă să se administreze 4 g produs vegetal pe zi
sau 0,2-1 mg hipericină pe zi. Efectul antidepresiv se instalează la 8-10 zile de la administrare.
Efectul devine maxim după 4-6 săptămâni, tratamentul realizându-se 6-18 luni.
Plantele terapeutice trebuie folosite cu grijă, pentru a beneficia într-adevăr de efectul
lor terapeutic.
32
● Ginkgo biloba
Aceasta este o altă plantă considerată foarte eficientă împotriva depresiei.

Funcţionează prin mărirea numărului de receptori de serotonină din creier şi prin stimularea
fluxului sanguin prin creier. Un studiu efectuat pe 16 pacienţi ce erau sub medicaţie
antidepresivă a aratat ca ginkgo îmbunătăţeşte considerabil calitatea somnului şi abilitatea
cognitivă după 8 săptămâni de utilizare. Doza recomandată este de 40-80 mg de 2 - 3 ori pe zi.
● Rozmarin
Rozmarinul este foarte popular, mai ales printre cei interesaţi de aromaterapie, ca
tratament împotriva depresiei. Conţine cieol, care s-a dovedit a stimula sistemul nervos
central. Masajul cu cateva picături de rozmarin adăugate în uleiul de masaj v-ar putea
îmbunătăţi considerabil starea de spirit. Alte mirosuri utilizate în aromaterapie pentru
îndepărtarea depresiilor sunt: busuioc, levanţică, iasomie. Toate aceste uleiuri sunt exclusiv
pentru uz extern.
● Maca (Lepidium meyenii)
Cunoscută sub numele de „ginseng peruvian”, este o plantă rădăcinoasă bogată în

aminoacizi, fitonutrienţi, vitamine şi minerale.
Ca si celelate plante mentionate mai sus, rădăcina de maca a fost mult timp folosită în
medicina tradiţională pentru a creşte de energie şi rezistenţă, pentru a spori libidoul şi pentru a
stimula sistemul imunitar, suprarenalele şi glandele endocrine.
Maca este o plantă tradiţională comună care creşte în Munţii Anzi şi care a fost
folosită de secole pentru a spori fertilitatea, pentru a îmbunătăţi funcţia sexuală şi pentru a
creşte nivelul de energie.
33
● Ashwagandha (Withania somnifera)
Este o plantă din India folosită de mult timp în medicina ayurvedică, căreia i se mai
spune „ginseng indian”, conţine compuşi adaptogeni puternici, cunoscuţi pentru ameliorarea
simptomelor de anxietate şi depresie.
Ashwagandha este o plantă adaptogenă, ceea ce înseamna ca are proprietăţi relaxante,
dar şi energizante, funcţie de necesiăţile organismului. Conţine aminoacizi, inclusiv GABA,
antioxidanţi, alcaloizi şi tanini.
Planta este, de asemenea, cunoscută pentru suportul oferit în cazul de afecţiuni
degenerative la nivelul creierului, precum Alzheimer şi Parkinson, precum şi pentru inhibarea
dezvoltării şi răspândirii celulelor canceroase.
Mai multe studii, inclusiv unul publicat în revista Phytomedicine în anul 2000, au
descoperit că ashwagandha funcţionează la fel sau chiar mai bine decât medicamentele
antidepresive pentru ameliorarea anxietăţii şi tratarea simptomelor depresiei.
Totodată, ashwagandha previne în mod natural efectul radicalilor liberi induşi de
stres, fără a provoca efecte secundare nocive.
Ashwagandha este un produs cu tradiţie în Ayurveda. Pulberea de ashwagandha este
folosită pentru a întări sistemul nervos şi pentru a preveni stări de depresie, stres, iritabilitate.
● Roiniţa
Ceaiul de roiniţă tratează depresia cauzată de suprasolicitarea de fiecare zi,

îmbunătăţeşte memoria, este un remediu excelent în nevrozele cardiace, în stări de anxietate,
stări depresive, combate insomnia şi migrenele. Ceaiul de roiniţă scade tensiunea arterială,
linişteşte sistemul nervos, băut fierbinte scade febra şi te linişteşte atunci când eşti răcit,
calmează stările tensionate, combate probleme digestive care sunt asociate cu stresul.
● Rhodiola rosea
Rhodiola rosea face parte din familia de plante Crassulaceae şi creşte în regiunile reci
din emisfera nordică. Ea poate fi găsită în regiunile arctice ale Siberiei, dar şi în climate mai
34
temperate, îndeosebi în regiunile montane, la înălţimi de peste 2000 de metri. Această plantă
mai este cunoscută popular şi ca "rădăcina arctică".
Rhodiola Rosea este folosită în medicina tradiţională de secole întregi în tratarea
stresului şi a multor alte probleme de sănătate. Doctorii tibetani o foloseau pentru efectele sale
revigorante asupra organismului, dar şi pentru a trata răul de înălţime. Doctorii de pe teritoriile
mongoleze o prescriau pentru tratarea tuberculozei, iar în China aceasta era folosită pentru
purificarea sângelui şi îmbunătăţirea circulaţiei sanguine.
În ultimele decenii s-au tot studiat efectele sale adaptogene, dovedindu-se că
ingredientele active ale acestei plante-minune acţionează în mod benefic asupra sistemului
nervos central, sporind capacitatea de concentrare şi performanţele fizice şi psihice.
Planta este bogat în nutrienţi esenţiali precum flavanoide, taninuri, uleiuri esenţiale şi
antioxidanţi. Beneficiile pentru sănătate se datorează, însă, în mare parte, conţinutului de
fitochimicale numite fenilpropanoizi precum rodionisida, rosavina şi rosiridina, care sunt
responsabile de proprietăţile adaptogenice ale plantei.
Un adaptogen este o substanţă care ajută corpul să facă faţă stresului fizic sau mental,
reglând totodată efectele acestora asupra metabolismului.
În reglarea stărilor de spirit, a somnului, a puterii de congentrare, a funcţiilor cognitive
sau a dorinţelor sexuale un rol important îl joacă câţiva hormoni neurotransmiţători, precum
serotonina sau dopamina. Aceşti neurotransmităţori pot fi dereglaţi de enzima numită
monoaminoxidază. Fenilpropanoizii din plantă inhibă acţiunea acestei enzime, ajutând astfel la
optimizarea neurotransmiţătorilor responsabili de stările noastre de spirit.
Unele studii au demonstrat că planta susţine nivelul de beta endorfine, analgezicele
naturale pe care corpul nostru le produce.
Beneficiile plantei Rhodiola rosea:
- reduce efectele nocive ale stresului asupra muschiului cardiac
- are proprietăţi antidepresive
- previne aritmia şi ischemia locală
- protejează ficatul de substanţele toxice
- oferă o stare de bine
- este un antioxidant natural
- îmbunătăţeşte capacitatea de memorare şi de concentrare
35
- acţionează ca un analgezic natural
- stimulează funcţiile sexuale
- creşte rezistenţa în faţa bolilor prin proprietăţile sale imunostimulatoare

● Iarba mare
Planta este bogată în vitamine (A, C, E, B12, B5), minerale (calciu, magneziu, iod,
fier, sodiu) și alți nutrienți. Are în compoziția sa: inulină (masiv reprezentată în rădăcini 30-
45%), ulei volatil (1-3%), substanțe antibiotice (fitoncide), saponine steroidice, helenină.
Frunzele conțin un principiu amar, vitamina C și săruri minerale, iar florile conțin în special
helenină.
Planta are o tradiție medicală veche, fiind folosită de romani și de greci, în perioada
antică, pentru a trata astmul, a îmbunătăți digestia, ca antiseptic în tratamentul rănilor sau
pentru a scăpa de viermii intestinali. Iarba mare a fost folosită ca ingredient principal în
prepararea unui vin digestiv în perioada medievală.
Iarba mare este recomandată în infecțiile căilor respiratorii care se manifestă cu tuse,
fiind eficientă atât pentru calmarea acesteia, cât și pentru fluidificarea secrețiilor traheo-
bronsice.
● Inula helenium
Inula helenium a fost, de asemenea, utilizată în medicamente tradiționale chinezești.

Atât rădăcinile, cât și florile acestei plante sunt întrebuințate în multe scopuri culinare și
medicinale.
Tinctura obținută din rădăcină este utilizată pentru a trata astmul, bronșita, indigestia
sau alte afecțiuni ale stomacului și ale intestinelor, precum și în tulburările digestive.
Uleiul extras din rădăcini este utilizat în tratamentul diareei cronice și al bronșitei.
Ceaiul din rădăcini de Inula helenium este eficient în vindecarea mai multor afecțiuni
respiratorii și renale, a insomniei și a obezității (ca diuretic), dar și pentru combaterea
anxietății și a depresiei. Decoctul sau siropul din florile acestei plante este folosit pentru a
atenua gazele intestinale, balonarea abdominală și greața.
36
În uz extern planta tratează ulcerele varicoase, reumatismul, folosită sub formă de
alifie, tinctură sau adaos de baie. Studiile recente arată că extractele obținute din această plantă
sunt capabile să ucidă diverse tipuri de bacterii, inclusiv Staphylococcus aureus rezistent la
meticilină, potrivit www.onlyfoods.net.
37
CONCLUZII
feedback pozitiv care alimentează cercul vicios și agravează boala individului. Nu în ultimul
rând, există o inter-relație între depresie și bolile fizice, bolnavii cu diabet sau boli
cardiovasculare putând dezvolta depresie și vice-versa.
probabil nu va va opri complet aceste activități. În mod contrar, în timpul unui episod depresiv
major, este foarte puțin probabil ca persoana afectată să poată contiuna activitățile sociale,
domestice sau la locul de muncă.
38
În ceea ce privește tratamentul depresiei, există opțiuni eficiente pentru formele de
depresie moderată și severă. Furnizorii de servicii medicale pot oferi tratamente psihologice
precum activarea comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală sau terapie
interpersonală. De asemenea, medicația anti-depresivă precum inhibitori selectivi ai recaptării
a serotoninei, sau antidepresive triciclice poate sprijini efortul de contracarare a simptomelor
depresiei cauzatede dezechilibrele chimice la nivel cerebral.
În ceea ce privește terapia medicamentoasă, furnizorii de servicii de sănătate trebuie
să ia în considerare posibilele efecte adverse asociate medicației anti-depresive. Aceștia
trebuie să-și evaluze corect atât proprille abilități și propria expertiză cât și disponibilitatea
tratamentelor și preferințele individuale ale pacienților atunci când fac propunerea oricăreia
dintre intervenții cele două categorii de intervenții: psihologică sau medicamentoasă.
Tratamentele psihologice pot include psihoterapie individuală sau de grup condusă de
profesioniști și asistată de terapeuți amatori.
Tratamentele psihologice sunt eficiente și pentru depresia minoră. Antidepresivele
pot reprezenta o formă eficientă de tratament pentru depresia moderată-severă dar nu sunt
indicate ca primă inteție în cazul depresiei minore. De asemenea, aceste medicamente nu ar
trebui utilizate pentru tratamentul depresiei la copii și ar trebui utilizate cu precauție la
adolescenți, nereprezentând nici în cazul acestora o primă opțiune terapeutică.
În ceea ce privește tratamentul depresiei, există opțiuni eficiente pentru formele de depresie
moderată și severă.
Furnizorii de servicii medicale pot oferi tratamente psihologice precum activarea
comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală sau terapie interpersonală. De asemenea,
medicația anti-depresivă precum inhibitori selectivi ai recaptării a serotoninei, sau
antidepresive triciclice poate sprijini efortul de contracarare a simptomelor depresiei cauzate
de dezechilibrele chimice la nivel cerebral. În ceea ce privește terapia medicamentoasă,
39
furnizorii de servicii de sănătate trebuie să ia în considerare posibilele efecte adverse asociate
medicației anti-depresive.
Aceștia trebuie să-și evaluze corect atât proprile abilități și propria expertiză cât și
disponibilitatea tratamentelor și preferințele individuale ale pacienților atunci când fac
propunerea oricăreia dintre intervenții cele două categorii de intervenții: psihologică sau
medicamentoasă. Tratamentele psihologice pot include psihoterapie individuală sau de grup
condusă de profesioniști și asistată de terapeuți amatori.
40
BIBLIOGRAFIE
1. Angheluţă V., Nica-Udagiu Şt., “Psihiatrie epidemiologică”, Editura Medicală, Craiova,
2006
2. Centrul Național pentru Sănătate Mintală și Luptă Antidrog. Pagina Principală - Ghiduri și
Manuale - Ghiduri - Programului national de sanatate mintala si profilaxie in patologie
psihiatrie
3. Friedman C., “Rolul citokinelor în etiopatogenia depresiilor. Jurnalul Român de
Psihofarmacologie”; vol.6, Editura Medicală, Craiova, 2007
4. Gheorghe L., Csiki I.E., Iacob S., Gheorghe C., Smira G., Regap L., “ Prevalenţa, factori
de risc şi profilul infecţiei cu virus hepatitic C în România”. În: Grigorescu M., “Actualităţi în
diagnosticul şi tratamentul hepatitelor cornice virale”, Editura Medicală Universitară “Iuliu
Haţieganu”, Cluj Napoca, 2009
5. Guvernul României. Contractul Cadru pentru acordarea asistenţei medicale, a
medicamentelor şi a dispozitivelor medicale cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate
pentru anii 2016 – 2017
6. Ionescu G., “Tratat de psihologie medicală şi psihoterapie”, Bucureşti, Editura Favorit
Print, 1999
7. Marinescu D., Mihăescu C., “Medicaţia psihotropă: ghid therapeutic”, Editura Acsa.
Craiova, 1996
8. Marinescu D., Udriştoiu T., Podea D., Cicu A., “Tulburarea depresivă şi anxioasă.
Actualităţi”, Editura Aius, 2008
9. Monitorul Oficial, Partea I nr. 652 din 13 septembrie 2012. Legea 487/2002 republicata
2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice.
10. Ministerul Sănătății. Normele de aplicare a Legii sănătății mintale și a protecției
persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, din 15.04.2016.
11. Predescu V., “Psihiatrie”; vol.2, Editura Med., Bucureşti, 2005
12. Udristoiu T., Marinescu D., Boişteanu P., “Depresie majoră: ghid terapeutic”, Editura
Medicală Universitaria, Craiova; 2008
23. Talău G., Vinte E., “Teorii şi concepte în etiopatogenia depresiei. Revista de Medicină şi
Farmacie - supliment Tg. Mureş”, 2007
CON
41

Medicamente Depresie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medicamente Depresie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANTE ȘI MEDICAMENTE

CAPITOLUL 2. MEDICAȚIA ANTIDEPRESIVĂ……………………...…25

2.3. Plante folosite în tratamentul depresiei……………………………………...31

1.1. Considerente generale ale depresiei

1.2. Bazele neurobiologice ale depresiei

Încă din 1965, W.E.Bunney lansa ipoteza catecolaminergică în depresie, considerând

1.3. Factori de risc, tipologii și simptomatologie

1.4. Principalele direcții de prevenire și tratament

Endorfinele – cel mai bun antidepresiv

Conform studiilor de specialitate din domenii precum biochimia sau neurofiziologia s-

Terapia prin râs

Atitudinea interioară în caz de depresie

Contrabalansarea depresiei se face cu multă bucurie şi poftă de viaţă. Este foarte

1.4.1. Tratamentul tulburărilor de anxietate

În general, tulburările de anxietate sunt tratate cu medicaţie, diferite tipuri de

2.1. Principalele direcții de prevenire și tratament

2.2.1. Antidepresive din prima generație

Antidepresive din prima generaţie sun triciclice si tetraciclice (imipramina,

Datorită non-specificităţii psihofarmacologice a efectelor secundare şi a riscurilor de

2.2.2. Antidepresive din a doua generație

2.2.2.1. Inhibitorii selectivi ai receptării serotoninei – SSRI (fluoxetina, fluvoxamina,

2.2.2.3. Inhibitori ai recaptarii noradrenalinei si dopaminei – NDRI (bupropionul)

2.2.2.4. Inhibitori ai recaptarii serotoninei, noradrenalinei – NSRI (venlafaxina, duloxetina,

2.2.2.5. Antidepresive NaSSA (mirtazapina, trazodona)

2.2.2.6. Antidepresive cu acţiune modulatoare serotoninergică (tianeptina) şi erotoninergică

Tianeptina este un antidepresiv de tip serotoninergic cu mecanism special, realizând o

2.2.2.7. Acţiunea psihofarmacologică selectivă a antidepresivelor din a doua generaţie

● Indicaţiile utilizării medicamentelor antidepresive

Antidepresivele sunt utile în forme particulare de depresie:

Acţiunea terapeutică a antidepresivelor depăşeşte, însă, vastul cadru al depresiilor:

2.3. Plante folosite în tratamentul depresiei

Aceasta este o altă plantă considerată foarte eficientă împotriva depresiei.

Cunoscută sub numele de „ginseng peruvian”, este o plantă rădăcinoasă bogată în

Ceaiul de roiniţă tratează depresia cauzată de suprasolicitarea de fiecare zi,

Inula helenium a fost, de asemenea, utilizată în medicamente tradiționale chinezești.

S-ar putea să vă placă și