CUPRINS

1. Introducere ………………………………………………………………………….2

2. Capitolul I. Noțiuni generale. Clasificare………………………………………......3

3. Capitolul II. Neuroleptice derivați de fenotiazină. ……………………………......10

4. Capitolul II. Neuroleptice derivați de butirofenone. Haloperidol.Droperidol……12

5. Capitolul III. Neuroleptice derivați de diazepine. Zypresa. Leponex…………….13

6. Capitolul IV. Neuroleptice derivați de tioxantine. Clopixol. Fluanxol……….......17

7. Capitolul V. Neuroleptice derivați de benzamide. Sulpirid. Tiapiridal…………...22

8. Capitolul VI. Neuroleptice derivați de difenilbutilpiperidine. Orap………….…...29

9. Alte neuroleptice. Carbonat de litiu. Rispolept………………………………….…33

10. Concluzii………………………………………………………………………..…..35

11. Bibliografie …………………………………………………………………….….38

1
 INTRODUCERE

În clasificarea internaţională a tulburărilor mentale şi de comportament – ICD

10, schizofrenia ocupă un capitol separat, alături de tulburările schizotipale şi cele
delirante (F20-F29). Se subliniază în primul rând faptul că tulburările gândirii, percepţiei
şi ale afectelor sunt „fundamentale şi caracteristice”, astfel încât ele duc la pierderea
sentimentului de identitate şi autonomie, iar deficitul cognitiv se instalează progresiv.
Aspectul clinic al schizofreniei variază mult de la un pacient la altul și de la un
episod la altul; cu toate acestea, o serie din simptome sunt aproape ubicuitare: tulburările
asociative, deliruri, halucinații, inadecvare și sărăcire afectivă, perturbări motorii și
comportamentale.
Distincția celor două categorii largi ale simptomelor pozitive şi negative a
câştigat o largă acceptare. Simptomele pozitive par să reflecte un exces sau o
distorsionare a normalității funcțiilor, iar simptomele negative par să reflecte diminuarea
sau pierderea acestora. Conceptul de schizofrenie se bazează pe patru clustere: simptome
pozitive, negative, afective (depresive) şi cognitive.
Antidepresivele sunt medicamente eficace în tratamentul psihozelor afective,
fiind capabile să amelioreze dispoziţia afectivă alterată în depresii.
Preparatele antidopaminergice au reprezentat alegerea tradiţională în tratamentul
schizofreniei şi tulburărilor psihotice. Antipsihoticele, cu potenţă ridicată sau scăzută, nu
sunt numai blocante stereo-neselective ale receptorilor D2, ci pot avea afinitate şi pentru
receptorii muscarinici, histarninici, alfa adrenergici şi alte sisteme de receptori.
Se consideră că efectele antipsihoticelor convenționale se datorează blocadei
sistemului dopaminic, în special a receptorilor D2. Dovezile cu privire la eficacitatea lor
asupra simptomelor pozitive (deliruri, halucinaţii, tulburări de gândire, perturbări
comportamentale) derivă din studiile controlate începute în anii '50 şi din experienţa
clinică de până acum.

2
 CAPITOLUL I. MEDICAMENTELE ANTIPSIHOTICE.
NEUROLEPTICELE

Neurolepticele se mai numesc şi tranchilizante majore sau antipsihotice şi au fost

introduse în terapie în anii 50. Descoperirea lor a reprezentat un pas uriaş în dezvoltarea
psihiatriei, înlocuind în tratamentul psihozelor cămaşa de forţă.
Principalele tipuri de psihoze sunt:
- schizofrenia
- psihoza maniaco-depresivă
- psihozele organice cauzate de alcoolism, boli organice sau traumatisme
craniene.
Neurolepticele sunt folosite în tratamentul schizofreniei. Aceasta este o boală ce
afectează aproximativ 1% din populaţie, debutează la vârstă tânără, cel mai adesea în
adolescenţă, are evoluţie cronică şi o importantă componentă ereditară. Principalele
manifestări ale bolii sunt reprezentate de halucinaţii, delir, tulburări de gândire, acestea
constituind simptomatologia pozitivă a bolii. Formele cu simptomatologie negativă sunt
autismul şi indiferenţa afectivă.

Clasificarea medicamentelor antipsihotice.

Principala clasificare a medicamentelor neuroleptice este realizată după criteriul

clinic, potrivit căruia neurolepticele se împart în neuroleptice tipice (clorpromazina,
haloperidol, etc) şi neuroleptice atipice (clozapina, risperidona, sulpiridul, olanzapina).
Distincţia între cele două grupe se bazează pe:
- incidenţă redusă a efectelor extrapiramidale la cele atipice
- eficacitatea în formele rezistente
- eficacitatea asupra simptomatologiei negative
Din punct de vedere al structurii chimice există mai multe clase de neuroleptice:
a) fenotiazine
b) tioxantene
c) butirofenone
d) neuroleptice cu structură chimică diversă (cele atipice)

3
 Efectele farmacologice ale neurolepticelor.

Aceste efecte pot fi încadrate în aşa-numitul sindrom neuroleptic, care apare la

bolnavii psihotici după doze mari de neuroleptice şi este caracterizat prin următoarele
efecte:
1. Efect ataractic Sedarea produsă de neuroleptice este diferită de cea pe
care o produc celelalte clase de medicamente deprimante ale SNC.
La omul normal efectul ataractic se traduce printr-o stare de indiferenţă faţă de
stimulii din mediul extern, indiferenţă afectivă, apatie, scăderea iniţiativei, diminuarea
performanţelor psihomotorii. (ataraxie = „pacea minţii”, cuvânt grecesc)
La bolnavii psihotici, sedarea produsă de neuroleptice este benefică prin
diminuarea agitaţiei caracteristice bolii.
La animalele de experienţă, neurolepticele reduc activitatea motorie spontană,
iar în doze mari produc catalepsie (stare în care animalele rămân nemişcate, chiar
imobilizate într-o poziţie nefirească).
Intensitatea efectului sedativ este variabilă pentru diferitele medicamente.
Unele dintre neuroleptice au efect sedativ marcat fiind denumite „neuroleptice sedative”
în timp ce la alte neuroleptice efectul sedativ este redus.
Neurolepticele potenţează efectele altor deprimante ale SNC, inclusiv al
alcoolului. La schizofreni, neurolepticele ameliorează tulburările de somn existente.
2. Efectul antipsihotic: Neurolepticele sunt capabile să atenueze tulburările
de gândire care apar în schizofrenie, delir, halucinaţii, stări confuzive, agresivitatea,
simptomatologia negativă. În funcţie de acţiunea lor asupra unuia sau altuia dintre
simptome, neurolepticele au fost clasificate în neuroleptice sedative, la care predomină
efectul de liniştire a pacientului şi neuroleptice incisive, halucinolitice, unele dintre
acestea acţionând şi asupra simptomatologiei negative.
3. Efectele vegetative Pe lângă receptorii dopaminergici, majoritatea
neurolepticelor blochează şi receptorii colinergici, adrenergici, histaminergici şi
serotoninergici având acţiuni M-colinolitice, α-adrenolitice, antihistaminice şi
antiserotoninice. Efectele M-colinolitice se traduc prin xerostomie, tulburări de vedere,
micţiuni dificile, constipaţie, tahicardie. Datorită efectelor α-adrenolitice poate să apară
hipotensiune ortostatică, congestie nazală, inhibiţia ejaculării.

4
 Alte efecte vegetative ale neurolepticelor sunt reprezentate de efectul antivomitiv,
datorat inhibării zonei chemoreceptoare a vomei din bulb, şi efectul hipotermizant care
se produce prin inhibarea centrilor termoreglatori hipotalamici.
4. Efectele endocrine Prin blocarea receptorilor dopaminergici se produce
creşterea secreţiei de prolactină, ceea ce poate determina apariţia sindromului
amenoree–galactoree, creşterea libidoului, pozitivarea falsă a testelor de sarcină la
femei, scăderea libidoului şi ginecomastie la bărbaţi.
5. Efectele extrapiramidale: Acestea apar după folosirea îndelungată a
tratamentului şi sunt reversibile şi ireversibile. Neurolepticele incisive şi cele cu potenţă
mare produc mai frecvent fenomene extrapiramidale.
6. Efectele cardiovasculare se traduc prin hipotensiune cu caracter ortostatic,
datorată blocadei receptorilor alfa-adrenergici. Compensator apare tahicardie.
7. Efecte neurofiziologice: neurolepticele produc modificări în frecvenţa şi
amplitudinea traseului EEG, determinând apariţia de unde lente şi creşterea sincronizării
traseelor
8. Mecanism de acţiune Neurolepticele acţionează asupra receptorilor
dopaminergici centrali pe care îi blochează. La nivelul creierului există 5 sisteme
dopaminergice:
- sistemul nigrostriat care controlează activitatea motorie voluntară;
- sistemul mezolimbic-mezocortical care reglează comportamentul afectiv;
- sistemul tuberoinfundibular care reglează secreţia de prolactină;
- sistemul medulo-periventricular cu posibile implicaţii în comportamentul
alimentar;
- sistemul hipotalamic incerto-lateral care conectează hipotalamusul cu
nucleul septal lateral, având funcţie incertă.
Toate neurolepticele blochează receptorii dopaminergici. Acţiunea antipsihotică se
datorează blocării receptorilor D în sistemul mezolimbic-mezocortical.
Efectele extrapiramidale sunt produse prin blocarea receptorilor dopaminergici în
corpii striaţi cu înlăturarea controlului inhibitor asupra unor neuroni colinergici.
Hiperprolactinemia se explică prin blocarea receptorilor dopaminergici în sistemul
tuberoinfundibular, iar modificările comportamentului alimentar se datorează blocării
receptorilor dopaminergici în sistemul medular periventricular.
Receptorii dopaminergici centrali (D) sunt încadraţi în două mari familii:
D1-like şi D2-like.

5
 Familia D1-like cuprinde receptorii D1 şi D5. Aceşti receptori sunt receptori în
serpentină şi au ca mesager secund stimularea adenilat ciclazei şi creşterea cAMP.
Familia D2-like include receptorii D2, D3 şi D4. Toţi sunt receptori cuplaţi cu
proteinele G, având ca mesager secund inhibarea adenilat-ciclazei, scăderea cAMP,
blocarea canalelor de Ca şi deschiderea canalelor de K.
Efectul antipsihotic este legat de blocarea receptorilor D2. Pentru a se instala
efectul antipsihotic este necesară blocarea a 80% din receptorii D2.
Neurolepticele clasice blochează în egală măsură receptorii D1 şi D2.
Neurolepticele de generaţie nouă, atipice, prezintă selectivitate, blocând numai receptorii
D2. Clozapina acţionează selectiv asupra receptorilor D4 pe care îi blochează.
Reacţiile adverse ale neurolepticelor
Efecte adverse ale neurolepticelor decurg din exagerarea efectelor farmacologice
ale acestor medicamente.
Efecte neurologice: neurolepticele produc după administrare fenomene de tip
extrapiramidal. Acestea pot fi reversibile şi ireversibile.
Tulburările extrapiramidale reversibile includ: acatisia (nelinişte motorie cu
tendinţa de mişcare continuă), parkinsonismul şi reacţiile distonice acute.
Parkinsonismul constă în manifestări asemănătoare celor din boala Parkinson;
poate remite spontan după 3-4 luni de tratament sau poate să cedeze la administrarea de
anticolinergice centrale (Trihexifenidil).
Reacţiile distonice acute se manifestă ca şi torticolis, spasme tonice, grimase
faciale etc. Acestea apar mai frecvent la adolescenţi şi adulţii tineri, având caracter
trecător. Cedează la administrarea de anticolinergice centrale.
Reacţiile extrapiramidale ireversibile:
Cele mai grave reacţii de tip extrapiramidal sunt diskineziile tardive, care apar
după tratament îndelungat cu doze mari de neuroleptice şi sunt ireversibile. Pentru a
preveni apariţia lor, se impune pe cât posibil folosirea de medicamente în cea mai mică
doză capabilă să controleze simptomele, de asemenea este recomandată folosirea
neurolepticelor de nouă generaţie, cu potenţial de a produce astfel de reacţii mai redus.
Efecte metabolice şi endocrine: hiperprolactinemie cu amenoree la femei şi
ginecomastie la bărbaţi, obezitate (datorită efectului antiserotoninic).
Efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostatică, aritmii ventriculare (mai ales la
tioridazină)
Alte efecte adverse includ:

6
 - sedarea aparută la unele neuroleptice (se dezvoltă toleranţă după tratament
prelungit)
- fenomene M-colinolitice ca: uscăciunea gurii, constipaţie, creşterea presiunii
intraoculare. Neurolepticele care au acţiuni M-colinolitice pronunţate produc efecte
extrapiramidale mai scăzute (clozapina, tioridazin).
- icter (mai ales la fenotiazine)
- leucopenie şi agranulocitoză (mai ales la clozapină)
- sindromul neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, acidoză şi rigiditate
musculară, putând preta la confuzii de diagnostic cu o boală infecţioasă. Se pare ca se
datorează blocării excesiv de rapide a receptorilor dopaminergici postsinaptici. Poate fi
tratat cu miorelaxante de tip Dantrolen sau Diazepam.
Indicaţiile neurolepticelor
1. Schizofrenie acută
2. Recurenţa puseelor de schizofrenie acută, tratamentul cronic al
schizofreniei care permite reinserţia socială a multor bolnavi trataţi corect
3. Schizofrenie cu simptomatologie negativă (eficienţă redusă)
4. Adjuvante în manie
5. Tratamentul tulburărilor de comportament în boala Alzheimer
6. Antiemetice: Tietilperazina, Proclorperazina, Haloperidolul,
Clorpromazina.
7. Preanestezie: neurolepticele cu proprietăţi antihistaminice H1.
8. Neuroleptanalgezie: Droperidolul
9. Hipotermie controlată în unele intervenţii chirurgicale
Farmacocinetică
Absorbţia digestivă este inegală, mai bună după administrare i.m. Se leagă în
proporţie crescută de proteinele plasmatice, se acumulează în creier. Sunt metabolizate
hepatic şi eliminate renal sub formă modificată.
Contraindicaţii: prudenţă la vârstnici, ateroscleroză avansată, alergie specifică.
Compuşii cu proprietăţi colinolitice marcate nu se vor folosi în caz de glaucom cu unghi
închis, adenom de prostată, constipaţie.
Tratamentul efectelor secundare ale neurolepticelor
Akineton, preparat anticolinergic, se administrează în doză de 5-10 mg (în distonie
acută, simptome de tip parkinson).
Propranolol (betablocant) se administrează în doză 40 mg (în acatisie).

7
  Măsuri terapeutice de rutină: 
 doza terapeutică de neuroleptic, care va fi redusă, și introdusă progresiv
pentru a evita efectele secundare ale neurolepticelor. Apariție simptomelor
extrapiramidale este semnalul că persoana suferindă a primit o doză prea
mare de neuroleptic!
 administrarea de anticolinergice se face numai terapeutic și nu profilactic;
 se recomandă de asemenea schimbarea preparatului neuroleptic de la unul
clasic la unul atipic în cazul prezenței efectelor secundare ale neurolepticelor;
 anticolinergicele, preparate care se administrează pentru a trata efectele
secundare ale neurolepticelor, nu reduc efectul neurolepticelor dar reduc
funcția cognitivă; la rândul lor anticolinergicele au efecte secundare ca
uscăciunea gurii, constipație, tulburări de micțiune, pot da confuzie și
halucinații la vârstnici. 
Se consideră că ameliorarea simptomelor emoţional afective apare ca urmare a
amplificării transmisiei serotononergice, în timp ce simptomele biologice sunt diminuate
datorită facilitării transmiterii sinaptice noradrenergice. Se pare că la efectul antidepresiv
ar contribui şi procesul de down-regulation al receptorilo β şi al receptorilor 5-HT2
cerebrali, produs de unele ADT.
Pe lângă efectul lor asupra recaptării monoaminelor cerebrale majoritatea ADT
acţionează şi asupra receptorilor muscarinici, histaminergici şi serotoninergici; blocarea
receptorilor muscarinice este responsabilă de efectele adverse M-colinolitice pe care le
au majoritatea ADT.
Sunt numite efecte extrapiramidale (motorii). Simptomele pot să apară la
intervale scurte de la instituirea tratamentului cu antipsihotice sau după ani de tratament.
Un echilibru între substanțele acetilcolină, dopamină, glutamat, GABA în
sistemul extrapiramidal asigură o funcție motorie normală. În tratamentul cu
neuroleptice apar perturbări ale acestui echilibru de unde simptome ca rigiditate
musculară, tremurături etc.
Simptomele extrapiramidale acute sunt: parkinsonism, akinezi, distonie acută,
akatisie. Ele sunt vizibile în caz de administrare injectabilă sau creștere bruscă a dozei
de neuroleptic.
Simptome de parkinson: sunt mai frecvente la femei de vârsta înaintată. La
început apare înțepenirea, rigiditatea corpului, fața nemișcată, fără expresie, apoi

8
hipokinezie (reducerea capacității de mișcare), rigiditate și tremor în decurs de câteva
luni de tratament.
Akinezie (imobilitatea mușchilor, rigiditate, lipsă de putere, imposibilitatea de a
efectua mișcări, deși mușchii nu sunt paralizați). Simptomul răspunde la tratament
anticolinergic, nu la antidepresive.
Distonie acută (tulburări ale tonusului muscular) frecventă la pacienții tineri de
sex masculin. Tonusul muscular crește în diferite grupe de mușchi. Apare torticolis
(înțepenirea gâtului), încordarea mușchilor ochilor, bărbiei, limbii, crampe musculare.
Akatisie adică incapacitatea de a sta liniștit și a-și păstra poziția șezândă,
la care se adaugă neliniște, mișcare permanentă, fără să obosească, apar parestezii,
senzația de înțepături în mușchi.
Alte efecte secundare ale neurolepticelor sunt: oboseala, depresia, scăderea
tensiunii arteriale în poziția stând în picioare (denumită poziție ortostatică) cu apariția
stării de leșin. De asemenea apar alte efecte secundare ca uscăciunea gurii cu creșterea
riscului de carii dentare, creșterea în greutate. Intoxicația cu neuroleptice se tratează cu
diazepam 10-20 mg administrat sub formă de clismă rectală sau injecție.

9
 CAPITOLUL II. NEUROLEPTICE DERIVAȚI DE
FENOTIAZINE

REPREZENTANŢI –FENOTIAZINELE

Neurolepticele fenotiazinice au în molecula lor nucleul fenotiazinic, o structură

triciclică ce cuprinde două inele benzenice legate printr-un atom de sulf şi unul de azot.
CLORPROMAZINA (Clordelazin+, Largactil®, Plegomazin®) drj 25 mg f. 5 ml
cu 25 mg.
A fost primul medicament neuroleptic utilizat. Este o fenotiazină cu catenă
alifatică, cu proprietăţi sedative marcate. Efectul antihalucinator este moderat, iar cel
antiautistic slab. Are şi efect antiemetic. Produce răspunsuri vegetative pronunţate, mai
ales hipotensiune arterială ortostatică.
Se administrează p.o. drj.25 mg. sau i.m în stări psihotice acute.
Dozele recomandate 100-500 mg/zi, doze la care se ajunge treptat.
La copil doza este de1 mg/kg/zi.
Ca antiemetic se administrează 10 – 50 mg de 2 ori pe zi.
Efectele secundare sunt cele cunoscute la neuroleptice: sedare, tulburări
endocrine,
convulsii la doze mari.
Avantaje: este un medicament ieftin, există multă experienţă clinică cu acesta.
LEVOMEPROMAZINA (Levomepromazina+) cpr. 2 mg şi 25 mg, f. 25 mg/ml.
Este o fenotiazină cu proprietăţi sedative marcate, acţiune antipsihotică slabă, având şi
proprietăţi analgezice. Se administrează p.o sau i.m în doza de 100-200 mg/zi.
TRIFLUPROMAZINA (Trifluoperazin+) drj. 5 mg, f. 2mg/ml
Asemănătoare Clorpromazinei, are efect sedativ mai redus. Se administrează în
doza de 50-150 mg/zi.
TIORIDAZINA (Tioridazin+) drj. 5 mg şi 50 mg
Este un neuroleptic fenotiazinic cu proprietăţi anxiolitice şi sedative puternice;
nu modifică pragul convulsivant şi nu determină tulburări motorii extrapiramidale
marcate. În doze mari poate produce aritmii ventriculare. Indicată în psihoze şi nevroze.
PERICIAZINA (Neuleptil®) caps. 10 mg, sol. de uz intern 4%
Fenotiazină cu proprietăţi antiagresive şi anxiolitice puternice. Este folosită în
tratamentul tulburărilor de comportament şi al încăpăţânării patologice la copil şi

10
adolescent. De asemenea se indică în agresivitatea alcoolicilor, a epilepticilor şi a
oligofrenilor. Dozele utile în aceste cazuri sunt de :15-30 mg/zi. În psihoze, dozele sunt
mai mari, până la 250-300 mg/zi.
PIPOTIAZINA (Piportil®) f .1 ml. sol. uleioasă pentru inj. i.m. 25 mg
Compus fenotiazinic cu proprietăţi halucinolitice, dezinhibitorii, care se poate
folosi injectabil în preparate retard. Efectul sedativ este slab.
TRIFLUOPERAZINA (Trifluoperazin+) drj. 5 mg, f. 2 mg/ml
Are potenţă mare şi proprietăţi polivalente. Determină frecvent manifestări
extrapiramidale.
FLUFENAZINA (Lyogen®) cpr.1 mg
Are proprietati antipsihotice marcate, mai ales efectul halucinolitic, având efect
sedativ slab. Se folosesc esterii acesteia sub formă injectabilă retard, o fiolă la 2-3
săptămâni.
TIOXANTENELE
Sunt asemănătoare fenotiazinelor, fiind mai uşor suportate de către pacienţi decât
acestea.
CLORPROTIXENUL (Truxal®)
Asemănător Clorpromazinei, este un neuroleptic sedativ care se administrează
oral sau în injecţii i.m.
CLOPENTIXOLUL (Clopenthixol®)
Este un neuroleptic activ, are şi proprietăţi sedative. Există şi preparate retard
administrate i.m. o dată la 2-3 săptămâni.
FLUPENTIXOLUL(Fluanxol Depot®) f 1 ml 20 mg
Neuroleptic tioxantenic cu proprietăţi antipsihotice, anxiolitice, sedative. Esterul
său decanoat se administrează retard i.m., 10-40 mg. la 3 săptămâni, asigurând o
complianţă mai bună a pacienţilor psihotici. Este relativ bine suportat.

11
 CAPITOLUL II. NEUROLEPTICE DERIVAȚI DE
BUTIROFENONE

HALOPERIDOLUL (Haloperidol+, Haldol®) cpr. 2 mg, sol. uz int., f. 50 mg/ml

Este unul dintre cele mai folosite neuroleptice butirofenonice. Are proprietăţi
halucinolitice marcate, antimaniacale, dezinhibitorii. Este de asemenea şi antiemetic. Se
administrează p.o. 2-4 mg. Doza poate creşte în cazurile grave până la 50-60 mg/zi. Ca
reacţii adverse, tulburările motorii extrapiramidale sunt frecvente. Mai poate produce
insomnie, stări confuzive, convulsii; rar se poate produce sindromul neuroleptic malign.
Indicaţii terapeutice
Tulburări psihotice - ca tratament, în manifestări acute şi cronice ale unor
psihoze, îndeosebi schizofrenia; tulburări psihotice induse de medicamente. Poate fi util
de asemenea, pentru tratamentul pacienţilor agresivi şi agitaţi, în cadrul demenţei sau
retardării psihice.
Tulburări grave de comportament la copii - hiperexcitabilitate, activitate
motorie excesivă însoţită de agresivitate, impulsivitate, scăderea atenţiei, fluctuaţii de
dispoziţie.
Haloperidolul se administrează numai dacă pacienţii nu au răspuns la
psihoterapie sau la alte tratamente medicamentoase.
Sindrom Gilles de la Tourette - pentru tratamentul ticurilor şi vocalizărilor la
copii şi adulţi.
Autism infantil - pentru reducerea stereotipiilor, negativismului, labilităţii
afective şi pentru îmbunătăţirea performanţelor la învăţare.
Coree Huntington.
Greaţă şi vărsături induse de terapia cu chimioterapice anticanceroase, ca
profilaxie şi tratament de linia a doua.
DROPERIDOLUL (Droperidol®) f. 25 mg
Neuroleptic butirofenonic folosit în neuroleptanalgezie împreună cu Fentanylul.
FLUSPIRILENUL (Imap®) este un derivat butirofenonic cu proprietăţi
antipsihotice marcate şi efect durabil. Se administrează în tratamentul cronic al
schizofreniei o dată pe săptămână 2-6 mg.
PENFLURIDOLUL (Semap), PIMOZIDUL (Orap), PENFLURIDOLUL
(Semap) sunt derivaţi butirofenonici asemănători haloperidolului, cu proprietăţi
antipsihotice marcate, care pot fi administraţi în preparate retard.

12
 CAPITOLUL III. NEUROLEPTICE DERIVAȚI DE DIAZEPINE

CLOZAPINA (Leponex®) cpr. 25 mg şi 100 mg.

Leponex aparţine unui grup de medicamente numite antipsihotice (medicamente

care sunt utilizate pentru tratarea tulburărilor psihice, precum psihoza). Leponex este
utilizat pentru tratarea persoanelor care suferă de schizofrenie la care administrarea altor
medicamente a eşuat. Schizofrenia este o boală mentală care implică tulburări ale
gândirii, reacţiilor emoţionale şi de comportament.
Trebuie să luaţi acest medicament numai dacă aţi încercat deja cel puţin alte
două medicamente antipsihotice, inclusiv unul dintre antipsihoticele atipice mai noi
pentru tratarea schizofreniei, iar aceste medicamente au eşuat sau au condus la efecte
secundare care nu pot fi tratate. De asemenea, Leponex este utilizat pentru tratarea
tulburărilor de gândire, emoţionale şi de comportament la pacienţii cu boală Parkinson,
atunci când tratamentul cu alte medicamente a eşuat.
Este un neuroleptic atipic cu proprietăţi antipsihotice polivalente. Mecanismul
său de acţiune este diferit faţă de al celorlalte neuroleptice. Antagonizează receptorii D4,
5-HT2, alfa-adrenergici şi receptorii colinergici muscarinici.
Se indică în cazurile de schizofrenie care nu răspund la tratamentul obişnuit. Are
avantajul că provoacă foarte rar tulburări motorii extrapiramidale, riscul pentru
diskineziile tardive fiind minim.

Contraindicaţii: Nu utilizaţi Leponex - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la

clozapină sau la oricare dintre excipienţii produsului Leponex. - dacă nu aveţi
posibilitatea să efectuaţi analize de sânge în mod regulat. - dacă aţi fost vreodată
diagnosticat ca având un număr scăzut de leucocite (de exemplu leucopenie sau
agranulocitoză), mai ales dacă această situaţie a fost cauzată de medicamente. Acest
lucru nu este valabil dacă numărul redus de leucocite este determinat de chemoterapie
anterioară. - dacă suferiţi sau aţi suferit de afecţiuni ale măduvei osoase. - dacă utilizaţi
orice medicamente care împiedică funcţionarea corespunzătoare a măduvei osoase. -
dacă utilizaţi orice medicament care reduce numărul de leucocite din sânge. - dacă a
trebuit să întrerupeţi anterior tratamentul cu Leponex din cauza reacţiilor adverse grave
(de exemplu agranulocitoză sau probleme cardiace). - dacă suferiţi de epilepsie care nu
este controlată terapeutic (crize sau episoade). - dacă suferiţi de o boală mintală acută

13
cauzată de alcool etilic sau de medicamente (de exemplu narcotice). - dacă suferiţi de
miocardită (o inflamaţie a muşchiului cardiac).

Reacţiile adverse constau în: hipotensiune ortostatică, sedare, convulsii, agranulocitoză.

Agranulocitoza este rară, de natură toxică şi impune oprirea tratamentului. In timpul
administrării este necesară supraveghere hematologică.

Înainte de a începe tratamentul cu Leponex, spuneţ-i medicului dumneavoastră dacă

suferiţi sau aţi suferit de:
- glaucom (tensiune crescută la nivelul ochilor).
- diabet zaharat.
La pacienţii cu sau fără diabet zaharat consemnat în anamneză au apărut valori
ridicate (uneori semnificative) de zahăr în sânge (vezi punctul 4).
- probleme la nivelul prostatei sau dificultăţi la urinare.
- orice afecţiune cardiacă, renală sau hepatică.
- constipaţie cronică sau dacă utilizaţi medicamente care determină constipaţie
(cum sunt anticolinergicele).
- intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază (Lapp) sau malabsorbţia glucozei
şi galactozei.
- epilepsie controlată.
- afecţiuni ale intestinului gros.
Mod de administrare:

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani

Dacă aveţi vârsta sub 16 ani, nu trebuie să utilizaţi Leponex pentru că nu există
suficiente informaţii privind utilizarea acestuia la aceast grup de vârstă.
Vârstnici
În timpul tratamentului cu Leponex pacienţii vârstnici par a avea următoarele
reacţii adverse: stare de slăbiciune sau confuzie la schimbarea poziţiei, ameţeli, bătăi
rapide ale inimii, dificultate la urinare şi constipaţie.

OLANZAPINA (Zyprexa®) cpr. 2,5 mg, 5mg, 7,5 şi 10 mg.

Neuroleptic atipic care produc în măsură redusă tulburări extrapiramidale.

14
 Indicatii terapeutice: Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
Olanzapina este efectiva în mentinerea ameliorarii clinice în cursul tratamentului de
întreținere la pacienții care au manifestat răspuns clinic la tratamentul initial. 
Compoziție calitativă și cantitativă: Fiecare tableta Zyprexa de 5 mg conține 5
mg de olanzapina. Fiecare tableta Zyprexa de 7,5 mg conține 7,5 mg de olanzapina.
Fiecare tabletă Zyprexa de 10 mg conține 10 mg de olanzapina. 
Excipienți:
Ingredientele inactive sunt: ceară carnauba (Pharmacologia Europaea), mixtura
coloranta alba (bioxid de titan E171, macrogol, polisorbant 80), crospovidon (Ph. Eur.),
colorant albastru alimentar (conține colorant carmin indigo E132), hidroxipropilceluloza
(Ph. Eur.), monohidrat de lactoză (Ph. Eur.), stearat de magneziu (Ph. Eur.),
metilhidroxipropilceluloza (Ph. Eur.), celuloză microcristalina (Ph. Eur.). 
Prezentare: Tabletele Zyprexa de 5, 7,5 si 10 mg sunt tablete albe, glazurate,
imprimate cu "LILLY" și un cod numeric de identificare.
Natura și conținutul containerului: Folii alveolate: Zyprexa, tablete 5 mg este
disponibilă în folii de aluminiu alveolate ambutisate la rece, ambalate în cutii de carton
cu 56 tablete pe cutie. Zyprexa, tablete 7,5 mg este disponibila în folii de aluminiu
alveolate ambutisate la rece, ambalate în cutii de carton cu 56 tablete pe cutie. Zyprexa,
tablete 10 mg este disponibila în folii de aluminiu alveolate ambutisate la rece, ambalate
în cutii de carton cu 7,28 sau 56 tablete pe cutie. Flacoane: Tabletele Zyprexa de 5 mg,
7,5 mg si 10 mg sunt disponibile în flacoane din polietilena de înaltă densitate cu capace
din polipropilena. Flacoanele sunt închise prin inducție și conțin 100 tablete și un
desicant.
Informații asupra studiilor clinice: Intr-un studiu comparativ multinațional, dublu
orb, al schizofreniei, tulburării schizoafective și altor tulburări înrudite, studiu care a
inclus 1481 de bolnavi cu diferite grade de simptome depresive asociate (medie de 16,6
la evaluarea initiala cu Scala de Evaluare a Depresiei MontgomeryAsberg), analiza
secundara prospectiva a schimbarilor scorului de la evaluarea inițiala la punctul final al
studiului a demonstrat o ameliorare statistic semnificativa (p = 0,001), care a favorizat
olanzapina ( 6,0) fața de haloperidol ( 3,1). 
Posologie si mod de administrare: Doza inițiala recomandata de olanzapina
este de 10 mg/zi, administrată ca doza zilnica unică, indiferent de orarul meselor.
Ulterior, dozajul zilnic poate fi ajustat pe baza raspunsului clinic individual în
limitele domeniului de la 5 pana la 20 mg pe zi. Cresterea la o doza mai mare decât doza

15
terapeutica de rutina de 10 mg/zi, adica la o doza de 15 mg/zi sau mai mare, se
recomanda să fie întreprinsa numai după reevaluarea clinica de rigoare a cazului. Copii:
olanzapina nu a fost studiată la subiecții sub varsta de 18 ani. Pacienți vârstnici: Nu este
indicată de rutina o doza inițiala mai mica (5 mg/zi), dar ea ar trebui luata în considerare
la persoanele în varsta de 65 de ani sau mai mult, atunci cand factorii clinici justifică
acest lucru. 
Pacienți cu deficite hepatice și/sau renale: Pentru astfel de pacienți poate fi luată
în considerare o doza inițiala mai redusă (5 mg/zi). Sexul feminin în comparație cu sexul
masculin: Nu este necesar ca doză inițiala si domeniul de dozaj sa fie modificate de
rutina la pacientii de sex feminin fata de cei de sex masculin. Pacienții nefumatori în
comparatie cu pacienții fumatori: Nu este necesar ca doza inițiala și domeniul de dozaj
să fie modificate de rutina la pacientii nefumatori față de pacienții fumatori. In prezenta
a mai mult de un factor care ar putea rezulta intr-o metabolizare mai lenta a
medicamentului (sexul feminin, varsta inaintata, statutul de nefumator), trebuie luata in
considerare adoptarea unei doze initiale mai scazute. Atunci cand este indicata, cresterea
ulterioara a dozelor trebuie sa fie mai conservatoare la acesti pacienti (Vezi si
"Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuni" si "Proprietati
farmacocinetice"). 
Contraindicatii: Olanzapina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate
cunoscuta la oricare din ingredientele produsului. Olanzapina este contraindicata la
bolnavii cu risc cunoscut de glaucom cu unghi ingust. 

LOXAPINA (Loxapac®) este un antipsihotic polivalent. Poate produce reacţii

adverse de tip extrapiramidal.
MOLINDONA (Molindon®) produce mai puţine reacţii adverse extrapiramidale.

16
 CAPITOLUL IV. NEUROLEPTICE DERIVAŢI DE TIOXANTINE

Fluanxol Depot aparţine unui grup de medicamente cunoscut sub numele de

antipsihotice (numite, de asemenea, neuroleptice). Aceste medicamente acţionează
asupra căilor nervoase în zone specifice ale creierului şi ajută la corectarea
dezechilibrului unor substanţe chimice de la nivelul creierului, care produc simptomele
bolii dumneavoastră.
Fluanxol Depot este indicat în tratamentul schizofreniei şi al altor boli psihice
înrudite. Totuşi, medicul dumneavoastră vă poate prescrie Fluanxol Depot şi pentru alte
afecţiuni. întrebaţi medicul dumneavoastră dacă aveţi nelămuriri privind motivul pentru
care v-a prescris Fluanxol Depot.
Contraindicaţii:

•          dacă aveţi tulburări hepatice

•          dacă aţi avut în trecut convulsii
•          dacă aveţi diabet zaharat (poate fi necesară modificarea tratamentului
antidiabetic)
•          dacă aveţi un sindrom cerebral organic (care poate fi rezultatul intoxicaţiei cu
alcool etilic sau cu solvenţi organici)
•          dacă aveţi factori de risc pentru accidente cerebrale vasculare (de exemplu,
fumat, hipertensiune arterială)
•          dacă aveţi hipokaliemie sau hipomagneziemie (cantitate prea mică de potasiu
sau magneziu în sânge sau predispoziţie genetică la oricare din aceste situaţii)
•          dacă aţi avut tulburări cardiovasculare în trecut
•          dacă utilizaţi alte medicamente antipsihotice
•         dacă sunteţi mai hiperactiv decât în mod normal, deoarece acest medicament
poate accentua aceste stări
Precauții:

Unele medicamente pot influenţa acţiunea altora şi aceasta uneori poate provoca
reacţii adverse grave.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare din medicamentele
enumerate mai jos:
•          Antidepresive triciclice

17
•          Guanetidină şi medicamente similare (utilizate pentru a reduce tensiunea
arterială)
•          Barbiturice (medicamente care vă fac să vă simţiţi somnolent)
•          Medicamente pentru tratamentul epilepsiei
•          Levodopa şi medicamentele similare (folosite în tratamentul bolii Parkinson)
•          Metoclopramidă (folosită în tratamentul tulburărilor gastro-intestinale)
•          Piperazina (folosită în tratamentul infestărilor cu viermi inelaţi).
•          Medicamente care afectează echilbrul hidroelectrolitic (prea puţin potasiu sau
magneziu în organismul dumneavoastră)
•          Medicamente cunoscute pentru creşterea concentraţiei de Fluanxol Depot în
sângele dumneavoastră
Mod de administrare:
Un volum mic de Fluanxol Depot este aspirat în seringă şi apoi injectat în
muşchiul fesei. Medicul dumneavoastră va decide volumul corect de medicament
injectat şi intervalul dintre injecţii. Medicamentul este eliberat lent din lichidul injectat
astfel că o cantitate aproximativ constantă de medicament din fesa dumneavoastră
ajunge în sânge între două injecţii consecutive.

FLUANXOL DEPOT 20 MG/ML

De obicei se administrează 1-2 ml şi intervalul uzual între injecţii este de 1-4

săptămâni. Dacă aveţi nevoie de mai mult de 2 ml soluţie, atunci cantitatea va fi
împărţită în două şi se va administra în două locuri diferite. Dacă aţi urmat tratament cu
Fluanxol comprimate şi se face trecerea la Fluanxol Depot, vi se poate recomanda să
continuaţi administrarea comprimatelor încă câteva zile după prima injecţie.
La diverse intervale, medicul dumneavoastră poate decide modificarea cantităţii
administrate şi a intervalului între injecţii.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici se recomandă utilizarea celor mai mici doze din cadrul
intervalului de dozaj recomandat.
Grupe speciale de pacienţi
În general pacienţilor cu afectare hepatică li se administrează doze mai mici de
medicament.

18
Copii: Fluanxol Depot nu este recomandat la copii.

Dacă efectul produsului Fluanxol Depot este prea puternic sau prea slab, discutaţi despre
aceasta cu medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Durata tratamentului: Este important să continuaţi să primiţi acest tratament la

intervale regulate chiar dacă vă simtiţi foarte bine, deoarece boala poate persista
inaparentă timp îndelungat. Dacă întrerupeţi tratamentul prea curând simptomele
dumneavoastră pot reveni. Medicul dumneavoastră va decide durata tratamentului.

CLOPIXOL Clopixol Depot, 200 mg/ml, soluţie injectabilă

Clopixol Depot conţine ca substanţă activă decanoatul de zuclopentixol. Acesta

aparţine unui grup de medicamente cunoscut sub denumirea de antipsihotice (denumite
şi neuroleptice).
Aceste medicamente acţionează asupra căilor nervoase din zone specifice ale
creierului şi ajută la corectarea anumitor dezechilibre chimice din creier care produc
simptomele bolii dumneavoastră.
Clopixol Depot este utilizat în tratamentul de întreţinere al schizofreniei şi al
altor psihoze asemănătoare.
Contraindicaţii: dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la diclorhidrat de zuclopentixol sau
la oricare dintre celelalte componente ale Clopixol Depot.
 în condiţiile afectarii conştienţei
 dacă aveţi boli de ficat
 Dacă aţi avut convulsii sau crize de epilepsie
 Dacă aveţi diabet zaharat (este posibil să fie necesară modificarea terapiei
diabetului zaharat)
 Dacă aveţi un sindrom organic cerebral (care poate rezulta în urma intoxicaţiei
cu alcool etilic sau solvenţi organici)
 Dacă aveţi factori de risc pentru accident vascular cerebral (de exemplu, fumat,
hipertensiune arterială)
 Dacă aveţi hipokaliemie sau hipomagneziemie (cantitate prea mică de potasiu
sau magneziu în sânge) sau predispoziţie genetică la una din aceste situaţii
 Dacă aţi avut tulburări cardiovasculareDacă utilizaţi alte medicamente
antipsihotice.

19
 Utilizarea altor medicamente:

Unele medicamente pot afecta acţiunea altora şi aceasta poate produce uneori
reacţii adverse grave.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi unul din următoarele
medicamente:
 Antidepresive triciclice.
 Guanetidina şi medicamente similare (utilizate pentru reducerea tensiunii
arteriale).
 Barbiturice şi medicamente similare (care vă fac să fiţi somnolent).
 Medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei.
 Levodopa şi medicamente similare (utilizate pentru tratamentul bolii Parkinson).
 Metoclopramida (utilizată pentru tratamentul unor tulburări gastro-intestinale).
 Piperazina (utilizată în tratamentul infestărilor cu viermi inelaţi şi cilindrici).
 Medicamente care produc dezechilibre de săruri şi apă (prea puţin potasiu sau
magneziu în sângele dumneavoastră).
 Medicamente cunoscute pentru creşterea concentraţiei de Clopixol Depot în
sângele dumneavoastră.

Administrare : Se extrage un volum mic de Clopixol Depot într-o seringă şi se

injectează în muşchiul fesei. Medicul dumneavoastră va decide doza corectă de Clopixol
Depot şi cât de des să vi-l administreze. Medicamentul este eliberat lent din injecţia care
vi se administrează, astfel încât, între administrări, în sângele dumneavoastră ajunge o
cantitate aproximativ constantă de medicament.
Adulţi: Clopixol Depot 200 mg/ml

Doza uzuală injectată este de 1-2 ml şi intervalul dintre administrări de 1 până la

4 săptămâni. Dacă doza care vi se administrează este mai mare de 2 ml, aceasta va fi
administrată separat, în două locuri diferite.
Dacă aţi fost tratat cu Clopixol comprimate şi sunteţi trecut la Clopixol Depot s-
ar putea să vi se recomande să continuaţi să utilizaţi comprimatele câteva zile după
prima injectare.
Periodic, medicul dumneavoastră va decide ajustarea dozei sau a intervalului
dintre injectări
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani): Doza uzuală este cea mai mică doză cu
efect terapeutic.

20
Copii şi adolescenţi : Nu se recomandă administrarea Clopixol Depot la copii şi
adolescenţi, datorită lipsei experienţei clinice.

Pacienţi cu insuficienţă renală: Clopixol Depot poate fi administrat în doza uzuală la

pacienţii cu funcţie renală afectată.

Pacienţi cu riscuri speciale: Pacienţii cu afecţiuni hepatice, de obicei, primesc doze

minime. Dacă efectul Clopixol Depot este prea puternic sau prea slab, discutaţi despre
aceasta cu medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Durata tratamentului: Este important ca dumneavoastră să vi se administreze în

continuare medicamentul la intervalele regulate, chiar dacă vă simţiţi bine, deoarece
afecţiunea dumneavoastră poate persista timp îndelungat. Dacă întrerupeţi tratamentul
prea devreme, simptomele dumneavoastră pot să revină.
Medicul dumneavoastră va decide durata tratamentului.

21
CAPITOLUL V. NEUROLEPTICE DERIVAŢI DE BENZAMIDE

SULPIRIDUL (Eglonyl®) cpr.200 mg., f. 100 mg.

Este un neuroleptic atipic folosit în doze mari ca şi neuroleptic dezinhibitor. În

doze mai reduse se poate folosi şi în tratamentul unor nevroze, sindroame vertiginoase,
ulcer, sindrom psihovegetativ.
Eglonyl 50 mg conţine substanţa activă sulpiridă. Sulpirida aparţine unui grup de
medicamente numite neuroleptice (antipsihotice), clasa benzamide. Acest medicament
se recomandă pentru tratamentul anumitor forme de anxietate la adulţi şi al simptomelor
anumitor tulburări de comportament la adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani.
Contraindicaţii:

Nu luaţi Eglonyl 50 mg - dacă sunteţi alergic la sulpiridă sau la oricare dintre

celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6) - dacă aveţi sau
sunteţi suspectat de tumori dependente de prolactină, de exemplu adenom hipofizar sau
cancer de sân - dacă aveţi feocromocitom (o afecţiune a glandei medulosuprarenale, care
secretă substanţe ce provoacă creştere severă a tensiunii arteriale), diagnosticat sau
suspectat - dacă aveţi porfirie (o boală rară, care vă afectează metabolismul) cu debut
recent - în asociere cu: levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol),
sultopridă, agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 2, Eglonyl 50 mg împreună cu alte
medicamente). Eglonyl 50 mg nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 6 ani.
Precauţii:

Înainte să luaţi Eglonyl 50 mg, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau

farmacistului - dacă aveţi o tulburare de conducere la nivel cardiac (prelungire a
intervalului QT), congenitală sau dobândită. La persoanele cu interval QT prelungit, de
cauză congenitală sau dobândită, acest medicament măreşte riscul de tulburări de ritm
ventriculare grave de tipul torsadei vârfurilor. Riscul este crescut în prezenţa
bradicardiei (puls sub 55 de bătăi pe minut), hipokaliemiei (concentraţie scăzută de
potasiu în sânge), a unui interval QT congenital prelungit sau prin asocierea cu
medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi pct. 2, Eglonyl 50 mg împreună cu alte

22
medicamente). De aceea, înaintea tratamentului cu Eglonyl şi pe parcursul acestuia,
medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi o electrocardiogramă (o
înregistrare a activităţii electrice a inimii), pentru a putea depista o eventuală tulburare
cardiacă. - dacă dumneavoastră sau rudele dumneavoastră aţi avut în trecut o afecţiune
determinată de formarea şi migrarea unor cheaguri de sânge (vezi pct. 4), deoarece
medicamentele similare acestuia au fost asociate cu formarea şi migrarea cheagurilor de
sânge (trombembolism).
Apariţia trombembolismului poate duce uneori la deces, de aceea Eglonyl trebuie
folosit cu prudenţă dacă aveţi factori de risc pentru trombembolism. - dacă aveţi diabet
zaharat sau vi s-a spus că aveţi un risc crescut de a face diabet zaharat.
Glicemia trebuie atent controlată în timpul tratamentului cu acest medicament,
deoarece la pacienţii trataţi cu medicamente din această clasă a fost raportată
hiperglicemie (creşterea concentraţiei zahărului în sânge). - dacă aveţi boala Parkinson;
medicul dumneavoastră vă poate prescrie Eglonyl numai în cazuri excepţionale,
deoarece acest medicament nu trebuie folosit în asociere cu anumite medicamente
utilizate în tratamentul bolii Parkinson (vezi pct. 2, Eglonyl 50 mg împreună cu alte
medicamente).
Dacă în timpul tratamentului cu Eglonyl apar infecţii sau febră inexplicabile,
trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră, pentru a vă recomanda
determinarea numărului de celule albe din sânge. Asemenea altor medicamente
antipsihotice, Eglonyl poate provoca scăderea numărului celulelor albe din sânge
(leucopenie, neutropenie, agranulocitoză). În timpul tratamentului cu acest medicament
se recomandă cu fermitate să nu se consume alcool etilic şi să nu se utilizeze
medicamente care conţin alcool etilic.
Copii şi adolescenţi: La copii, este obligatorie supravegherea medicală periodică
şi în mod special evaluarea capacităţii de învăţare. La copii cu vârsta sub 6 ani, este
contraindicată utilizarea comprimatelor şi capsulelor, deoarece aceştia le pot înghiţi
incorect şi se pot sufoca. Eglonyl 50 mg împreună cu alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau
s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Nu luaţi Eglonyl şi spuneţi medicului
dumneavoastră dacă urmaţi tratament cu: - levodopa şi alte medicamente
antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol); - medicamente numite agonişti dopaminergici
(amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină, entacaponă, lisuridă, pergolidă,
piribedil, pramipexol, quinagolidă), pentru boala Parkinson; - sultopridă,din cauza

23
riscului major de tulburări de ritm ventriculare, în special torsada vârfurilor (o tulburare
gravă de ritm cardiac);
Eglonyl 50 mg împreună cu alimente şi alcool În timpul tratamentului cu
Eglonyl 50 mg nu trebuie să consumaţi alcool.
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza Dozele sunt
variabile şi trebuie adaptate fiecărui caz. Întotdeauna trebuie căutată doza minimă
eficace. Dacă starea clinică a pacientului permite, tratamentul trebuie început cu doze
mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Mod de administrare Eglonyl 50 mg se administrează pe cale orală. Utilizarea la
copii Eglonyl 50 mg este contraindicat pentru utilizare la copii sub 6 ani. 5 Vârstnici La
pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă renală.
Dacă luaţi mai mult Eglonyl 50 mg decât trebuie Nu luaţi mai mult decât doza pe care v-
a recomandat-o medicul dumneavoastră. În cazul administrării unei doze foarte mari de
medicament, trebuie să vă adresaţi imediat unui medic sau celui mai apropiat
departament de urgenţă, deoarece există risc de reacţii adverse cardiace grave. Dacă
uitaţi să luaţi Eglonyl 50 mg Dacă uitaţi să luaţi o doză, trebuie să luaţi doza următoare
la momentul obişnuit imediat următor.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetaţi să luaţi
Eglonyl 50 mg Nu trebuie să opriţi utilizarea Eglonyl 50 mg fără să-l întrebaţi pe
medicul dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest
medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate
provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Opriţi administrarea
Eglonyl 50 mg şi adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi imediat la spital dacă:
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane) - aveţi un ritm al bătăilor
inimii prea rapid sau prea lent, neregulat sau bătăi prea puternice ce pot duce la moarte
subită prin oprirea inimii (vezi pct. 2).
Este posibil să aveţi şi probleme cu respiraţia, cum sunt respiraţie şuierătoare,
senzaţie de lipsă de aer, senzaţie de constricţie toracică sau dureri în piept.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane) -
aveţi un tonus muscular crescut (hipertonie), mişcări pe care nu le puteţi controla
(diskinezie) sau contracţii involuntare ale muşchilor (distonie). Reacţii adverse cu
frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile) - aveţi

24
reacţii alergice. Semnele acestora pot include: erupţie pe piele, probleme de respiraţie,
scăderea tensiunii arteriale, şoc anafilactic - aveţi febră, transpiraţii, muşchi rigizi sau
mişcări neobişnuite ale corpului, bătăi rapide ale inimii, respiraţii rapide şi vă simţiţi
confuz, somnolent sau agitat. Acestea pot fi simptomele unei reacţii adverse grave,
denumită „sindrom neuroleptic malign”, care vă poate pune viaţa în pericol. - aveţi o
scădere a capacităţii de mişcare (hipokinezie). - aveţi mişcări ritmice, involuntare, pe
care nu le puteţi controla, apărute după ce aţi luat medicamentul mai mult de 3 luni
(diskinezie tardivă). - aveţi convulsii.

TIAPRIDAL 100 mg/2ml

• Substanța activă: clorhidrat de tiapridă

• Clasa ATC: Sistemul nervos > Psiholeptice > Antipsihotice
(neuroleptice) > Benzamide, N05AL
• Afecțiuni: tulburări de comportament, dureri intense rebele
• Acțiune terapeutică: antipsihotice, benzamide
Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat pentru tratamentul anumitor tulburări de
comportament şi pentru tratamentul anumitor dureri intense rebele.
Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
- alergie la tiapridă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;
- tumori dependente de prolactină diagnosticate, de exemplu tumori hipofizare sau
cancer de sân dependent de prolactină;
- feocromocitom (afecţiune a glandei medulosuprarenale, care secretă substanţe ce
provoacă hipertensiune arterială severă); 1
-asociere cu:
-sultopridă;
-agonişti dopaminergici, alţii decât levodopa (amantadină, apomorfină, bromocriptină,
cabergolină, entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă,
ropinirol), cu excepţia pacienţilor cu boală Parkinson.
Dacă aveţi nelămuriri, cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Atenţionări:
Dacă în timpul tratamentului apar febră inexplicabilă, paloare sau transpiraţii,
este necesarsă vă adresaţi de urgenţă unui medic sau unui serviciu de urgenţă.

25
 Dacă în timpul tratamentului apar rigiditate musculară şi tulburări ale stării de
conştienţă, însoţite de febră inexplicabilă, întrerupeţi administrarea medicamentului şi
adresaţi-vă de urgenţă unui medic.
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să efectuaţi o lectro-cardiogramă,
pentru a putea depista o eventuală tulburare cardiacă.
Precauţii speciale
Pentru ca medicul dumneavoastră să vă poată adapta dozele şi/sau să vă
supravegheze atent tratamentul, este necesar să îl informaţi dacă:
- de o afecţiune cardiacă;
- suferiţi de boala Parkinson;
- aveţi insuficienţă renală;
- aveţi antecedente de convulsii (în trecut sau recente), suferiţi de epilepsie.
Acest medicament trebuie utilizat cu prudenţă la vârstnici, deoarece aceşti
pacienţi sunt mai sensibili la riscul de somnolenţă şi de hipotensiune arterială ortostatică
(de exemplu, poate să apară o senzaţie de ameţeală, mai ales la trecerea de la poziţia
culcat la poziţia în picioare).
Consumul de băuturi alcoolice este nerecomandat pe toată durata tratamentului.
Dacă aveţi nelămuriri, cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni

Acest medicament nu trebuie utilizat în asociere cu anumite medicamente (vezi

pct. Când nu trebuie utilizat acest medicament?).
Pentru a evita posibilele interacţiuni între mai multe medicamente, în special cu
anumite medicamente utilizate în tratamentul bolii Parkinson şi cu anumite medicamente
care produc torsada vârfurilor (tulburare gravă a ritmului cardiac): antiaritmice din clasa
Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă), antiaritmice din clasa III (amiodaronă,
sotalol, dofetilidă, ibutilidă), anumite neuroleptice (tioridazină, clorpromazină,
levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, amisulpridă, sulpiridă, pimozidă,
haloperidol, droperidol) şi alte medicamente, cum sunt: bepridil, cisapridă, difemanil,
eritromicină administrată intravenos, mizolastină, vincamină administrată intravenos,
halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, gatifloxacină, trebuie să
informaţi întotdeauna medicul dumneavoastră sau farmacistul cu privire la orice alt
tratament pe care îl urmaţi.

26
 Administrarea concomitentă cu anumite medicamente necesită precauţii. Cereţi
sfatul medicului dumneavoastră dacă sunteţi în tratament cu medicamente din
următoarele clase:
-medicamente care scad frecvenţa cardiacă;
-medicamente care scad concentraţia potasiului în sânge;
-medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale;
-medicamente deprimante ale sistemului nervos central.
Sarcina şi alăptarea
În general, ca măsură de precauţie, este de preferat să nu se utilizeze tiapridă în
timpul sarcinii.
Dacă acest medicament vă este prescris în timpul sarcinii, trebuie să respectaţi cu
stricteţe dozele şi durata de tratament recomandate de către medicul dumneavoastră.
Dacă descoperiţi că aţi rămas însărcinată în timpul tratamentului, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră, deoarece numai el poate decide dacă este necesar să continuaţi
tratamentul.
Alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului cu acest medicament. Ca
o regulă generală, în timpul sarcinii şi alăptării, trebuie să cereţi întotdeauna sfatul
medicului dumneavoastră înainte de a utiliza un medicament.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje trebuie atenţionaţi asupra riscului de
somnolenţă asociat cu utilizarea acestui medicament.

MOD DE ADMINISTRARE

Doze : Acest medicament se administrează numai la adulţi.

Dozele sunt variabile şi trebuie adaptate fiecărui pacient (individualizate).
Trebuie să respectaţi cu stricteţe recomandările medicului dumneavoastră.

Mod şi cale de administrare: Administrare pe cale injectabilă.

În caz de supradozaj: În cazul unei doze prea mare de medicament, trebuie să

vă adresaţi imediat unui medic sau unui serviciu de urgenţă, deoarece există riscul de
apariţie a unor tulburări cardiace grave. Ce trebuie să faceţi dacă aţi omis una sau mai
multe doze? Administraţi următoarea doză la ora obişnuită. Nu dublaţi doza.

27
Dacă aţi omis mai multe doze sau dacă aţi uitat în mod repetat să administraţi dozele
prescrise, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră.
REACŢII ADVERSE

Acest medicament poate determina, la anumite persoane, reacţii adverse mai

mult sau mai puţin supărătoare:
- întreruperea ciclului menstrual, creşterea volumului sânilor, apariţia secreţiei lactate în
afara perioadei normale de alăptare;
- impotenţă, frigiditate;
- creştere în greutate;
- somnolenţă, insomnie, oboseală;
- agitaţie;
- dureri de cap;
- tremurături, rigiditate musculară şi/sau mişcări anormale, de exemplu ale feţei (inclusiv
ale limbii);
- senzaţie de ameţeală la trecerea de la poziţia culcat sau şezând la poziţia în picioare;
- tulburări de ritm cardiac;
- excepţional, febră inexplicabilă, transpiraţii, paloare, modificări ale tensiunii arteriale,
modificări ale stării de conştienţă, rigiditate musculară (vezi pct. Atenţionări).
Nu ezitaţi să cereţi sfatul medicul dumneavoastră sau farmacistului şi să le
semnalaţi orice efect nedorit sau neplăcut, în special pe acelea care nu au fost
menţionate în acest prospect.

28
 CAPITOLUL VI. NEUROLEPTICE DERVAȚI DE
DIFENILBUTILPIPERIDINE. ALTE NEUROLEPTICE

ORAP FORTE, COMPRIMATE 4MG

Compoziție 
Comprimate conținând pimozid 1 mg sau 4 mg (flac. cu 50 buc., respectiv 20 buc.). 
Acțiune terapeutică:
Neuroleptic derivat de difenilbutilpiperidina este un antipsihotic activ, cu
proprietati anxiolitice; durata efectului permite folosirea unei singure doze/zi. 
Indicații : schizofrenie acuta și cronică, psihoze paranoide, psihoze hipocondriace
monosimptomatice, manie și hipomanie. 
Doze și mod de administrare 
Oral, în faza acută a schizofreniei și a psihozelor paranoide se începe cu 20
mg/zi, crescând, dupa nevoie - uneori sunt necesare pana la 60 mg/zi; pentru prevenirea
recaderilor se începe cu 8 mg/zi și se ajusteaza doza de întreținere optima, care este de
2-20 mg/zi. In psihozahipocondriaca monosimptomatica se începe cu 4 mg/zi, stabilind
apoi doza utilă - se poate crește pana la 16 mg/zi. In manie și hipomanie se începe cu 20
mg/zi, stabilind în continuare doza necesara - pana la cel mult 60 mg/zi. 
Contraindicații :
Intoxicații acute cu alcool și deprimante centrale, stare depresiva; prudență sau se
evită în timpul sarcinii, alăptarea se întrerupe în cursul tratamentului; prudență la
epileptici și în situațiile care favorizeaza convulsiile (leziuni cerebrale, sindrom de
abstinență la alcoolici), la parkinsonieni, în insuficienta renala și în bolile hepatice;
conducerea autovehicolelor și alte operatii care presupun performante psihomotorii
riguroase nu sunt recomandabile. Pimozidul potenteaza băuturile alcoolice (trebuie
evitate) și diferitele medicamente deprimante centrale - hipnotice, analgezice, opioide;
efectul levodopa este antagonizat, eficacitatea anticonvulsivantelor este micșorată. 
Reacții adverse :
Uneori, mai ales la dozele mari, oboseală, somnolentă sau insomnie, tulburări
digestive (greață, constipație, tulburări dispeptice); efectele nedorite, vegetative
- uscăciunea gurii, hipotensiune - sunt rare; ocazional dozele mari provoaca tulburari
extrapiramidale, în general minore (se reduce doza, se administreaza Romparkin), iar
tratamentul prelungit poate fi cauza de diskinezie tardiva gravă; rareori galactoree,

29
ginecomastie, oligomenoree sau amenoree (prin hiperprolactinemie); glicozurie, erupții
cutanate. 
ALTE NEUROLEPTICE

RISPERIDONA (Rispolept®) cpr.1 mg, 2 mg, 4 mg şi 6 mg.

Este un neuroleptic atipic care acţionează blocând receptorii D2, 5HT2. Are efect
sedativ slab, acţionând asupra simptomelor pozitive şi negative ale schizofreniei.
Reacţiile adverse produse de risperidonă sunt: cefalee, insomnie, creştere în
greutate. Reacţiile extrapiramidale sunt rare. Doza este de 4-8 mg/zi în una sau două
doze.

RISPOLEPT COMPRIMATE FILMATE

Forma de prezentare

Rispolept este disponibil sub forma de tablete in urmatoarele concentratii: 1 mg

risperidone, tablete albe, filmate, fragmentabile (marcate RIS 1); 6, 20 sau 60 de
tablete/cutie, respectiv 1 blister a 6 tablete ori 2 sau 6 blistere a 10 tablete fiecare; 2 mg
risperidone, tablete orange, filmate, fragmentabile (marcate RIS2); 20 sau 60 de
tablete/cutie, respectiv 2 sau 6 blistere a 10 tablete fiecare; 3 mg risperidone, tablete
galbene, filmate fragmentabile (marcate RIS 3); 20 sau 60 de tablete/cutie, respectiv 2
sau 6 blistere a 10 tablete fiecare; 4 mg risperidone, tablete verzi, filmate, fragmentabile
(marcate RIS 4); 20 sau 60 tablete /cutie, respectiv 2 sau 6 blistere a 10 tablete fiecare.
Prezentare farmaceutica
Rispolept este un antipsihotic modern, apartinand unei noi clase de agenti
antipsihotici, derivatii de benzisoxazol. Este disponibil sub forma de tablete orale
filmate secabile de 1, 2, 3 si 4 mg. Ingredientele inactive pentru tabletele de 1 mg sunt
lactoza, amidon de porumb, celuloza microcristalina, hipromeloza, stearat de magneziu,
siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, propilenglicol (formulare F 23). Tabletele
de 2 mg contin in plus: talc, dioxid de titan, lac de aluminiu galben orange S (formulare
F 37), tabletele de 3 mg: talc, dioxid de titan, galben de chinolina, iar tabletele de 4 mg:
talc, dioxid de titan, galben de chinolina (formulare F 34), lac de aluminiu indigotin-
disulfonat (formulare F 31).
Indicatii:

Rispolept este indicat pentru tratamentul schizofreniei acute și cronice, inclusiv

al primului episod psihotic, precum și al altor stari psihotice, în care simptomele pozitive

30
(halucinații, deliruri, tulburari de gândire, ostilitate, suspiciune) și/sau simptomele
negative (aplatizare afectivă, instrainare sociala și retragere emotionala, vocabular
redus) sunt predominante. Rispolept atenueaza de asemenea simptomele afective
(depresie, vinovatie, anxietate) asociate schizofreniei. Rispolept este de asemenea
indicat și ca terapie pe termen lung pentru prevenirea exacerbarilor acute la pacientii cu
schizofrenie cronica.
Contraindicații
Rispolept este contraindicat pacientilor cu sensibilitate cunoscuta la acest produs.

Avertismente si precauții
Datorită actiunii alfa-blocante a Rispoleptului, poate aparea hipotensiune
ortostatica, in special in perioada initiala de titrare a dozei. Rispolept trebuie folosit cu
grija la pacientii cu boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, tulburari de conducere,
infarct de miocard, deshidratare, hipovolemie, sau boli cerebrovasculare) iar dozajul
trebuie titrat gradat (vezi "Dozaj si mod de administrare"). Daca apare hipotensiune,
poate fi considerata necesara reducerea dozei. Medicamentele cu proprietati antagonice
asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea dischineziei tardive
caracterizate prin miscari ritmice involuntare, predominant ale limbii si/sau fetei. S-a
raportat ca aparitia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru aparitia
dischineziei tardive. Deoarece Rispolept are un potential de inducere a simptomelor
extrapiramidale mai scazut decat neurolepticele clasice, el prezinta un risc mai mic de a
induce dischinezia tardiva comparativ cu cel al neurolepticelor clasice. Daca apar
simptome ale dischineziei tardive, trebuie intrerupta administrarea tuturor
medicamentelor antipsihotice. Cu neurolepticele clasice s-a semnalat aparitia
Sindromului Neuroleptic Malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara,
instabiliate autonoma, alterarea constientei si niveluri CPK ridicate. In acest caz trebuie
intrerupt tratamentul cu orice medicament antipsihotic, inclusiv cu Rispolept. La
pacientii geriatrici si la cei cu insuficienta renala sau hepatica se recomanda
injumatatirea dozei initiale si a ratiei de crestere a acesteia. Administrarea de Rispolept
trebuie facuta cu precautie si la pacientii cu boala Parkinson, deoarece, teoretic, ar putea
duce la agravarea bolii. Se recomanda grija la administrarea la pacientii epileptici.
Neurolepticele clasice coboara pragul de acces. Pacientii ar trebui sfatuiti sa se abtina de
la excese alimentare pentru a evita o posibila crestere in greutate.

31
Interacțiuni
Riscul folosirii Rispoleptului in combinatie cu alte medicamente nu a fost
evaluat sistemic. Date fiind efectele asupra SNC ale Rispoleptului, acesta trebuie folosit
cu grija în combinatie cu alte medicamente cu acțiune centrala. Rispolept poate
antagoniza efectul levodopa și al altor agonisti ai dopaminei. Carbamazepina scade
nivelele plasmatice ale fractiei antipsihotice active ale Rispoleptului. Efecte similare pot
fi observate și cu alți inductori de enzime hepatice. La intreruperea carbamazepinei sau a
altor inductori de enzime hepatice, doza de Rispolept trebuie reevaluata și, la nevoie,
redusă. Fenotiazinele, antidepresivele triciclice și unele beta-blocante pot crește
concentrațiile plasmatice de risperidone dar nu și pe cele ale fracției antipsihotice.
Când Rispolept este luat împreuna cu alt medicament cu afinitate proteica mare,
nu are loc o înlocuire din proteinele plasmatice, relevanta clinic, a nici unuia dintre
medicamente.
Dozaj și mod de administrare
Trecerea de la alte antipsihotice. Se recomandă, când este medical posibil, o
întrerupere gradată a tratamentului anterior la începerea terapiei cu Rispolept. De
asemenea, dacă este recomandabil, la trecerea de la un antipsihotic depozit, inițierea
tratamentului cu Rispolept trebuie facută înlocuind urmatoarea înjectare programată.
Necesitatea de a continua medicatia anti-parkinson trebuie reevaluata periodic.
Adulti: Rispolept poate fi administrat 1 data sau de doua ori pe zi. Pacientii trebuie titrati
la doza de 6 mg, gradat, de-a lungul a 3 zile. Pacienții cu afectiuni acute sau cronice ar
trebui sa inceapa medicatia cu 2 mg pe zi. Doza trebuie marita la 4 mg in a doua zi si la
6 mg in ziua 3. Din ziua a-3-a, doza poate fi mentinuta neschimbata, sau individualizata,
daca este necesar. Dozajul optim folosit de obicei este de 4 la 8 mg pe zi. Totuși, unii
pacienți pot beneficia și de doze mai mici. Este medical indicat să se abordeze o titrare
gradată. Doze peste 10 mg pe zi nu s-au aratat superioare în eficacitate fața de doze mai
mici, și pot cauza simptome extrapiramidale. De vreme ce nu a fost încă stabilita
siguranță dozelor peste 16 mg pe zi, nu trebuie deci folosite doze peste acest nivel. Când
este necesară o sedare suplimentară, se poate administra împreuna cu Rispolept o
benzodiazepina. Vârstnici: Se recomandă o doza de start de 0,5 mg de 2 ori pe zi.
Aceasta doza poate fi ajustată individual cu câte 0,5 mg de 2 ori pe zi, până la 1-2 mg de
2 ori pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienți până, la
acumularea unei experiențe suplimentare. Copii: Experiența lipsește la copii sub 15 ani.
Boli renale sau hepatice: Se recomanda o doza de start de 0, 5 mg de 2 ori pe zi. Aceasta

32
doza poate fi ajustata individual cu cate 0, 5 mg de 2 ori pe zi, pana la 1 - 2 mg de 2 ori
pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienti, pana la acumularea
unei experiente suplimentare.
Reacții adverse
Experiența clinică ampla pe termen lung, arata ca Rispolept este in general bine
tolerat si adesea au fost greu de diferentiat efectele adverse de simptomele bolii in sine.
Reactiile adverse observate in asociatie cu administrarea de Rispolept sunt mentionate
mai jos: Comune: insomnie, agitatie, anxietate, cefalee. Rare: somnolenta, oboseala,
ameteala, greutate in concentrare, constipatie, dispepsie, greata/voma, dureri
abdominale, incetosarea vederii, priapism, disfunctii de erectie, ejaculare si orgasm,
incontinenta urinara, rinita, rash si alte reactii alergice. Rispolept are o tendinta de a
induce simptome extrapiramidale mai mici decat neurolepticele clasice. Totusi, in unele
cazuri pot aparea urmatoarele simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate,
hipersalivatie, bradikinezie, akatisie, distonie acuta. Aceste reactii sunt de obicei usoare
si reversibile dupa reducerea dozei si/sau administrarea medicatiei antiparkinsoniene,
daca este necesar. Ocazional, dupa administrarea de Rispolept, au fost observate
hipotensiune ortostatica, tahicardie reflexa, hipertensiune (vezi Precautii). Au mai fost
raportate usoare neutropenii si/sau trombocitopenii. Rispolept poate induce o crestere
dependenta de doza a concentratiei plasmatice de prolactina. Posibile manifestari
asociate sunt: galactoree, ginecomastie, dereglari ale ciclului menstrual si amenoree. Au
fost observate in timpul tratamentului cu Rispolept crestere ponderala (vezi Precautii),
edeme si cresterea nivelului enzimelor hepatice. Ca si cu neurolepticele clasice,
ocazional au fost raportate la pacientii psihotici urmatoarele: intoxicatie cu apa datorata
polidipsiei sau sindromului secretiei inadecvate de hormon antidiuretic retrohipofizar,
diskinezie tardiva, sindrom neuroleptic malign, dezechilibre in temperatura corporala si
convulsii.
Condiții de depozitare
Rispolept trebuie pastrat la temperaturi intre 15 si 30 grade Celsius. A nu se lasa
la indemana copiilor!

CARBONAT DE LITIU , comprimate

Indicații: Stari de excitatie in manie sau hipomanie; profilactic, in psihozele

ciclice maniaco-depresive; in asociatie cu un neuroleptic, in accesele de manie violente,
cu agitatie marcata, in schizofrenia cu tulburari afective, in psihozele delirante rebele. 

33
 Prezentare farmaceutică: Comprimate continand carbonat de litiu 250 mg (flac.
cu 20 buc.).
Acțiune terapeutică: Litiul are efecte psihotrope caracteristice la bolnavii cu
psihoza maniacala: atenueaza tulburarile afective (dispozitie expansiva, euforia) si
secundar, starea de agitatie si ideile delirante; previne recaderile la bolnavii cu psihoze
afective bipolare.
Mod de administrare: In accesul de manie, in prima zi 2-3 comprimate sau 500-
750 mg (fractionat la mese), a 2-a si a 3-a zi 3-4 comprimate, apoi doze care sa mentina
litemia optimala; in starile maniacale subacute sau profilactic 1/2 comprimat in prima si
a doua zi (seara), 1 comprimat a 3-a si a 4-a zi (cate 1/2 comprimat dimineata si seara),
apoi in functie de litemie. Sangele pentru litemie se recolteaza dimineata, inaintea
administrarii medicamentului; la valori serice de 0,7-1 mEq/l se mentine aceeasi doza,
valori sub 0,7 mEq/l necesita marirea dozei, valori mai mari de 1 mEq/l necesita
scaderea dozei; controlul se face in a 3-a si a 7-a zi de tratament, apoi o data la 2
saptamani, eventual mai rar.
 Reacții adverse: La inceputul tratamentului pot aparea fenomene toxice majore,
trecatoare: greata, voma, diaree, slabiciune, retentie hidrosalina; uneori, in timpul
tratamentului cronic, pot surveni: gusa, rareori cu fenomene de hipotiroidism (reversibile
la oprirea medicatiei), diabet insipid nefrogen cu poliurie si sete, tremor fin si oboseala
musculara, leucocitoza, eruptii psoriaziforme. Inaintea inceperii tratamentului este
necesara investigarea aparatului cardio-vascular, a functiei renale, a functiei tiroidei.
Atentie la valori ale litiului seric apropiate de 2 mEq/l pot aparea fenomene toxice acute
grave. 
Contraindicații: Insuficienta renala, hipertensiune arteriala; insuficienta
cardiaca, aritmiile cardiace, cardiopatia ischemica, boala Addison, hipotiroidismul
netratat contraindica litiul; nu se administreaza in timpul sarcinii (risc de malformatii
cardio-vasculare sau deprimare centrala, hipotonie, gusa la nou-nascut).
In cursul tratamentului nu se administreaza diure tice saluretice (nefrix,
furosemid etc.), deoarece deficitul de sodiu determina retinerea litiului in organism, cu
risc toxic sporit; eventualele pierderi de sodiu prin diaree sau sudoratie excesive impun
suplimentarea sarii in alimentatie; litiul nu poate fi folosit la bolnavii obligati la dieta
hiposodata. Antiinflamatoriile nesteroidiene cresc litemia, acetazolamida micsoreaza
efectul litiului, asocierea cu preparate iodate mareste riscul afectarii tiroidei.

34
CONCLUZII

Progresele realizate în tratamentul farmacologic al psihozelor impun în prezent

faptul că schizofrenia este o afecțiune care poate răspunde la terapie, în condițiile unui
management corespunzător.
Sunt necesare programe care ajută pacienții să își dezvolte abilitățile relaționale,
să se reintegreze în viața socială, să înțeleagă boala și impactul acesteia, să realizeze o
recuperare funcțională.
Rezultatele studiilor controlate arată că eficacitatea antipsihoticelor de a doua
generație în tratamentul simptomelor pozitive este similară sau în unele cazuri
superioară celei a antipsihoticelor convenţionale (neuroleptice).
Eficacitatea medicamentelor antipsihotice de a doua generație în prevenirea
recăderilor pe termen mediu este superioară celei a medicamentelor convenționale, în
special pentru simptomele negative, afective şi cognitive.
Antipsihoticele de a doua generaţie sunt în general mai bine tolerate, cu efecte
secundare mai puţin frecvente şi mai puţin severe şi cu o complianţă mai bună decât
neurolepticele tradiţionale.
Deşi prețurile de achiziţie sunt mai ridicate, antipsihoticele de a doua generaţie
reduc ratele de recădere şi de respitalizare, cu scăderea costurilor pe termen mediu și
lung și cu ameliorarea calității vieții pacienților.
Datorită eficacității, profilului de siguranță favorabil, complianței pacientului,
utilizarea noilor antipsihotice este opţiunea de prima linie pentru toți pacienții cu prim
episod psihotic şi cel puțin pentru primii 10 ani de evoluţie.
Este important să notăm că există un mare grad de variabilitate inter individuală
în termenii răspunsului la un medicament.
Pasul crucial pentru clinician rămâne să selecteze medicamentul potrivit pentru
pacientul potrivit la momentul potrivit, respectând întotdeauna principiul
managementului individual.
Utilizarea medicamentelor psihotrope a fost mai frecventă printre bolnavii care
au prezentat moarte subită, comparativ cu cei care au supraviețuit după un infarct
miocardic acut. Cel mai frecvent, bolnavii care au decedat au utilizat concomitent
medicamente antipsihotice cât și antidepresive.

35
 1. Bolnavii care au prezentat MSC au fost mai fecvent subiecți de sex masculin
și fumători, în timp ce antecedentele de angină pectorală, hipertensiune arterială, diabet
zaharat ( de tip I sau II), și hipercolesterolemie au fost mai frecvente în rândul
supraviețuitorilor IMA. Un procent mai mare de supraviețuitori IMA au avut
antecedente de infarct miocardic .
2. Numărul de comorbidități și numărul de factori de risc pentru infarctul
miocardic acut a fost mai mare în grupul bolnavilor care au prezentat moarte subită
cardiacă, comparativ cu bolnavii din grupul sIMA.
3. Utilizarea medicamentelor psihotrope a fost mai frecventă la bolnavii care au
prezentat moarte subită, comparativ cu cei care au supraviețuit după un infarct miocardic
acut.
4. Utilizarea benzodiazepinelor, o clasă de medicamente care nu au nici un
potențial proaritmic recunoscut, a fost similară între cele două grupuri, ceea ce sugerează
că tulburările psihice, cel puțin anxietatea, nu crește vulnerabilitatea la evenimente
fatale, în timp ce medicamentele folosite pentru tulburări mintale au un efect mai
pronunțat.
5. Cel mai frecvent, bolnavii care au decedat au utilizat concomitent
medicamente antipsihotice cât și antidepresive. Diferența a fost mai proeminentă în
cazul utilizării de medicamente antipsihotice, in special fenotiazine.
6. Un risc foarte mare de MSC a fost observat la subiecții care au utilizat
fenotiazine în combinație cu medicamente antidepresive (OR: 18,3, 95% CI: 2.47-135.3;
p <0,001).
7. În subgrupurile de antidepresive, utilizarea TCAs a fost mai frecventă în
grupul MSC, în timp ce au existat diferențe minimale comparativ cu supraviețuitorii în
cazul utilizării ISRS sau a tipurilor noi de antidepresive.
8. Utilizarea combinată a ambelor clase de medicamente, antipsihotice și
antidepresive a fost asociată cu un risc foarte mare de MSC în timpul unui eveniment
coronarian.
9. Utilizarea de medicamente cu tropism cardiovascular, cum ar fi aspirina, beta-
blocantele, și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, a fost mai puțin frecventă
la bolnavii decedați. Cu toate acestea, diferența în utilizarea de medicamente psihotrope,
care a fost principalul obiectiv al studiului de față, a rămas semnificativ după ajustarea
în funcție de administarea altor medicamente și după ce alte variabile intricate au fost
incluse în analiză.

36
 10. S-a identificat un ritm circadian special al MSC la cei care folosesc
medicamente psihotrope .A fost observată o incidență semnificativ mai mare de moarte
subită cardiacă în timpul orelor de noapte printre utilizatorii de droguri psihotrope ( p =
0.040)
Conform teoriei monoaminelor propusă în 1965, depresia este rezultatul
deficitului monoaminergic funcţional la nivelul sistemului nervos central (scad
monoaminele cerebrale noradrenalina şi serotonina, precum şi transmiterea sinaptică la
nivelul creierului). Studii biochimice efectuate pe pacienţi depresivi nu confirmă în
totalitate ipoteza monoamnergică.
Deşi ipoteza monoaminergică în forma sa simplă nu poate explica în totalitate
patogenia depresiilor, eficacitatea clinică a medicamentelor antidepresive este corelată
cu potenţialul de inhibare o recaptării Na şi/sau a serotoninei în neuronii centrali.
Aceste medicamente acţionează inhibând transportorul membranar specific
care asigură trecerea noradrenalinei din fanta sinaptică în terminaţiile adrenergice.
Antidepresivele triciclice (ADT) inhibă atât recaptarea neuronală a noradrenalinei cât
şi a serotoninei, în timp ce antidepresivele atipice împiedică selectiv recaptarea
serotoninei. Inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei şi serotoninei creşte
disponibilul monoaminelor cerebrale în creier, care este scăzut în depresie.

37
 BIBLIOGRAFIE

1. Barbu Cuparencu, Ioan Magyar, Manual de farmacologie fundamentală și terapeutică,

Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 2015
2.Craig, Charls R, Stitzel , Robert E, Modern pharmacology with clinical applications,
Sixth Edition, Lipincott Williams and Wilkins,2004
3.Dănilă Gh, Cotrău M., Nechifor M, Ghid de date toxicologice, Editura
MedicalăBucurești, 2001
4.Cobert Barton L, Birron Pierre, Pharmacovigilance from A to Z, Blackwell
Science,2002
5.Glassman AH, Bigger JT Jr. Antipsychotic drugs: prolonged QTc interval, torsade de
pointes, and sudden death. Am J Psychiatry. 2001;158(11):1774–1782.
6. Roden DM. Drug-induced prolongation of the QT interval. N Engl J Med. 2004
7.Gill SS, Rochon PA, Herrmann N, et al. Atypical antipsychotic drugs and risk of
ischaemic stroke. BMJ. 2005;330(7489):445.
8.Edwards IR, Aronson JK. Adverse drug reactions: definitions, diagnosis, and
management. Lancet.2000;356:1255–1259.
9.http://www.umfcv.ro/Ghiduri terapeutice pentru tulburarile psihiatrice majore_dec
2014.pdf
10.http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea Medicina/Farmacologie
clinica modul. Farmacologie fundamentala/curs farmacologie clinica rezidentiat.pdf
11..http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/medicina/medicamentele-neuroleptice-si-
antidepresive-nu-sunt-eficiente-
12.http://www.epsihologia.ro/schizofrenie/tratament/antipsihotice-sau-neuroleptice-
tratare-schizofreniei.html
13.http://www.epsihologia.ro/schizofrenie/tratament/antipsihotice-sau-neuroleptice-
tratare-schizofreniei.html

38