Reprezintă categoria cea mai importantă a psiholepticelor. Aceste
medicamente au acțiune de control asupra simtomatologiei psihotice (delir, halucinații, agitație psihomotorie, stupoare, etc.) Sunt indicate în tratamentul schizofreniei, sunt utilizare în caz de comportament violent, manie, depresie psihotică, tulburarea Tourette, etc Antipsihotice (Neuroleptice)
Antipsihoticele acționează asupra mai multor tipuri de receptori:
Aceasta cauzează efectele antipsihotice, neurologice extrapiramidale, colinergice,
anticognitive, depresive etc. Acțiunea antipsihotică include:
1. Efectul sedativ – inhibiția și reducerea evidentă a stării de excitație
psihomotorie, a agitației și agresivității 2. Efectul antipsihotic general – alte mecanisme specifice (sedativ, antihistaminic, anxiolitic) și prin limitarea evoluției progresive a maladiei 3. Efectul antipsihotic selectiv – în sările de delir și halucinații (Haloperidol, risperodone, aripiprazole, ș.a. 4. Efectul antianxios – combate anxietatea psihotică “angoasa de neantizare” / “angoasa de depersonalizare” Acțiunea antipsihotică include:
5. Efectul antiautistic - combaterea simptomelor negative primare din
scizofrenie (autism, incoerența, aplatizarea afectivă, depresia, etc 6. Efectul antidepresiv – poate fi produs de unele neuroleptice tipice sau atipice (flupentixol, tioridazin, sulpirid, etc) 7. Efectul antimaniacal, anticonfuzional 8. Efectul extrapiramidal și metabolic - cele mai frecvente reacții adverse Antipsihotice de generația I:
“Neurolepticele clasice” sunt caracterizate prin acțiunea de blocare a receptorilor
D2 preponderent subcorticală, precum și a receptorilor α2 NA. Din efectele pe care le posedă se numără: ► Reducerea tulburărilor psihotice (preponderent simtomatologiei +); ► Producerea sindromului extrapiramidal și a unor manifestări neurovegetative; ► Crearea “stării de indiferență psihomotorie”; ► Diminuarea excitației și agitației motorii. Antipsihotice de generația II:
Antipsihoticele atipice sunt substanțe psihotrope, antagoniste ale receptorilor
dopaminergici D2, varianți (D2, D3, D4), D1, D5; serotoninergici 5-HT2, nicotinici, muscarinici și histaminici. Se caracterizează prin: ► Efect anipsihotic asupra simtomatologiei + și – ; ► Foarte rar fenomene extrapiramidale sau diskinezii tardive; ► Efect cataleptigen puțin exprimat; ► Tendințe de modificare a formulei sangvine. Eficiența antipsihoticelor de gen II față de neurolepticele antidopaminergice clasice:
► Deosebirea principală constă într-un profil mai favorabil de efecte
secundare față de NL clasice, mai ales în scăderea sau evitarea sindromului extrapiramidal. Atipicele se pare că ar avea efecte favorabile asupra simptomelor negative din schizofrenie și și-au demonstrat utilitatea în tulburarea bipolară, în tratamentul maniei și depresiei bipolare. Efecte adverse:
constipație, retenție urinară, confuzie, amnezie, tahicardie, ș.a. 2. Efecte cognitive – sedare, dificultăți de concentrare a atenției, dezorientare, tulburări de memorie, etc. 3. Efecte neurologice – rigiditate musculară, tremor, akatizia, disfagie, vomă tardivă, distonii, etc; 4. Efecte endocrine – galactoreea, amenoreea sau dereglări de ciclu menstrual 5. Efecte sexuale – scăderea libidoului, dificultăți de erecție, tulburări de ejaculare, etc Cura neuroleptică se începe în spital – cuprinde o etapă de acomodare, apoi de creștere ascendentă, pentru a ajunge la doza optimă în câteva zile. Scădem puțin, să vedem dacă se menține efectul terapeutic și atunci va continua cu acel nivel ultim. Etapa de „platou“ dureazã aproximativ 4 săptămâni, după care urmează etapa de descreștere, de acomodare cu întreținerea. Principalele medicamente psihofarmacologice: 1. Antipsihotice 2. Antidepresive 3. Anxiolitice 4. Hipnotice 5. Cognitive 6. Psihostimulante ANTIDEPRESIVE:
Antidepresivele sunt indicare primordial în tratamentul simptomelor
depresive din: ► Depresia majoră ► Episoade depresive din tulburarea bipolară. Tulburări depresive. ► Tulburări Afective ► Tulburări Obsesiv-Compulsive ► Tulburări de Panică Dereglări de Alimentaţie ► Tulburari Psihosomatice ► Tulburare de Stres Posttraumatic, etc, etc. Tipuri de antidepresive:
Antidepresivele Agenții serotonin
heterociclice Alți agenți specifici antidepresivi (triciclice) Alte medicamente psihotrope cu efect antidepresiv:
► Timostabilizatoare: grup de substanțe cu acțiune psihotropă cu
proprietatea de a stabiliza dispoziția, evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative și putând preveni accesul maniacal sau pe cel depresiv. ► Exemple: litiu și sărurile de litiu, valproat, carbamazepină, lamotrigină, gabapentin, topiromat, vegabatrin, clonazepam Principalele medicamente psihofarmacologice: 1. Antipsihotice 2. Antidepresive 3. Anxiolitice 4. Hipnotice 5. Cognitive 6. Psihostimulante ANXIOLITICE:
Anxioliticele reprezintă o clasă de substanțe ce se distinge prin:
► Diminuarea anxietății ► Reducerea stării de tensiune psihică ► Acțiune asupra stărilor de excitație – agitație psihomotorie, ameliorarea tulburărilor de comportament ► Echilibrarea relațiilor emoționale
! Cele mai folosite anxiolitice sunt clasa benzadiazepinelor (BZP)
ANXIOLITICE: Administrarea repetată și prelungită a benzodiazepinelor poate conduce la fenomenul de dependență Principalele medicamente psihofarmacologice: 1. Antipsihotice 2. Antidepresive 3. Anxiolitice 4. Hipnotice 5. Cognitive 6. Psihostimulante HIPNOTICE: HIPNOTICE: Hipnoticele: Principalele medicamente psihofarmacologice: 1. Antipsihotice 2. Antidepresive 3. Anxiolitice 4. Hipnotice 5. Cognitive 6. Psihostimulante COGNITIVE:
! Cele mai frecvente efecte adverse după administrarea inhibitorilor de
! Utilizate în hipersomnie idiopatică, narcolepsie
BIBLIOGRAFIE:
1. Prelegere: Metode de tratament contemporane în
domeniul sănătății mintale, Psihofarmacologia. Reabilitarea psihosocială a persoanelor cu probleme de SM. Doliul. Suicidul. Moartea 2. Suportul de curs, tema: Psihofarmacologia 3. Aurel Romila, Psihiatrie, ediția a 2-a revizuită, București, 2004