Abordarea pacientului

neurologic
Simptome neurologice
 Tulburari de mers  tulburari de vorbire: afazie,
 Paralizii disfonie, disartrie
 Atrofii musculare  Tulburari de vedere:
 Tulburari de echilibru si diplopie, amauroza,
hemianopsie, cecitate
coordonare
 Sindroame vertiginoase
 Tulburari ale auzului
 Tulburari de deglutitie
 Miscari involuntare
 Cefalee
 Dureri, disestezii
(hiperestezie dureroasa,  Tulburari psihice
alodinie)
 Parestezii, amorteli
 Tulburari sfincteriene
 Pierderi de cunostinta
Sindroame neurologice

 Sindrom –asociere de semne neurologice

 Sindroame motorii
 Sindroame senzitive
 Sindroame de trunchi cerebral
 Sindroame corticale
 Sindroame cerebeloase, etc
Examenul neurologic

„ Unde este localizata leziunea

 Leziune unica
 Leziuni multiple

 Leziuni difuze

„ Care este natura leziunii?”

 Localizarea leziunii
 Cortex  Jonctiunea
 Substanta alba neuromusculara
subcortical  Muschi
 Trunchi cerebral
 Cerebel
 Maduva spinarii
 Radacini
 Nervi periferici
Examenul neurologic
 Anamneza
 Directa
 Indirecta
 Examenul obiectiv general
 Examenul neurologic
 !!! Daca anamneza, examenul obiectiv nu se
potrivesc, unul sau celalalt (sau amandoua) sunt
gresite
 => este necesara reluarea examinarilor
Poti sa vezi o multime de lucruri
doar observand !!!
Anamneza
 Cat mai detaliata
 Directa, indirecta
 Urmareste toate simptomele
 Modalitate de instalare: acut, subacut, cronic
 Ordinea cronologica a aparitiei
 Evolutie: stationar, regresiv, progresiv, pusee,
 Tratamente anterioare
Examenul clinic general
 Toate aparatele si sistemele trebuie evaluate
 Atentia se focuseaza pe segmentele unde
sunt modificari
 Sunt importante si lucrurile care nu pare ca
au legatura cu boala actuala!!
Examenul obiectiv
neurologic
Examenul neurologic
 Atitudini particulare
 Semne meningeale
 Evaluarea functiilor psihice
 Starea de constienta

 Starea functiilor psihice

 Examinarea nervilor cranieni

 Evaluarea functiei motorii
 Miscari involuntare

 Forta musculara

 Tonus muscular

 ROT

 Reflexe patologice

 Tulburari de echilibru si coordonare

 Evaluarea functiilor senzitive

 Evaluarea mersului
Atitudini particulare
 poziţii anormale ale corpului, membrelor
sau ale unor segmente de membru
 Cocos de pusca
 Devierea conjugata a capului si globilor oculari
 Mana in “gat de lebada”
 Torticolis: retrocolis, anterocolis, laterocolis
Semne meningeale
 Redoarea cefei se examinează prin efectuarea mişcării
de flexie a capului pe torace, la pacientul în decubit
dorsal şi cu membrele extinse
 Semnul Brudzinski: pacientul în decubit dorsal ,
examinatorul flectează capul pacientului pe torace ceea
ce va duce la flectarea gambelor pe coapse şi a
copselor pe bazin
 Semnul Kernig: la pacientul în decubit dorsal nu se
poate efectua ridicarea membrelor inferioare în unghi de
90° pe bazin decît prin flectarea gambelor pe coapse.
Conştienţa
 este un cumul al modalităţii de recepţie a
stimulilor, de prelucrare a lor şi elaborarea
răspunsurilor.
 Leziunile substanţei reticulate afecteaza
conştienţa
 Se urmăreşte de fapt modul în care pacientul
răspunde la stimuli verbali şi dureroşi
Starea de constienta
 Constient→ examinarea functiilor psihice
 Sindrom confuzional → investigare,
tratament de urgenta
 Constienta alterata→ precizarea tipului de
alterare a constientei
Starea confuzionala
 Reprezintă alterarea tuturor funcţiilor
intelectuale: gândire, atenţie, memorie,
percepţie, orientare
 Apare foarte frecvent la persoanele vârstnice
 Se instalează rapid progresiv (minute, ore)
 Are caracter fluctuant: alternează perioade
de somnolenţă, hipoactivitate cu perioade de
agitaţie psihomotorie.
Alterarea constientei
 Somnolenţa reacţie întârziată la stimuli
verbali şi o reacţie promptă la stimuli dureroşi
 Obnubilare ambele modalităţi de stimulare au
un răspuns întârziat.
 Stupoare reacţie greoaie la stimuli verbali şi
apărare întârziată la stimuli dureroşi.
 Coma nu exista deloc răspuns la stimuli
verbali. Răspunsul la stimuli dureroşi depinde
de profunzimea comei
 Scala Glasgow
DESCHIDEREA SPONTANĂ 4
OCHILOR LA COMANDĂ VERBALĂ 3
LA STIMULARE DUREROASĂ 2
ABSENTĂ 1
RĂSPUNSUL PROMPT, ORIENTAT 5
VERBAL CONFUZ 4 INTERPRETARE
NEADECVAT 3 -total: 15 puncte
NEINTELIGIBIL 2 -coma: 7 puncte sau mai

ABSENT 1 puţin:
-7 coma superficială,
RĂSPUNSUL ŢINTIT, LA COMANDĂ 6
-7-6 comă medie
MOTOR ŢINTIT, LA STIMULI 5
-<6 comă profundă
DUREROŞI 4
-se poate extinde scala:
FĂRĂ ŢINTĂ, LA STIMULI 3
-13 – confuzie
DUREROŞI 2
-10-9-obnubilare,
SINERGISME ÎN FLEXIE 1
SINERGISME ÎN EXTENSIE stupoare
ABSENT
functiile psihice
 Limbajul
 Orientarea
 Perceptia
 Memoria
 Praxia
 Gnozia
 Capacitatea de concentrare
 Rationamentul, logica
 Dispozitia
Limbajul
 este produsul activităţii complexe şi
coordonate a unor arii nervoase
specializate din creier
 constă atât in forma gândurilor noastre şi
înţelesul exprimărilor noastre verbale, cât
şi percepţia acestuia de către o altă
persoană
Examinarea limbajului
 Se urmareste:
 Intelegerea limbajului
 Executarea ordinelor: simplu-complex
 Testul cu simboluri
 Exprimarea verbala:
 Fluenta
 Denumirea obiectelor (anomie)
 Repetarea cuvintelor
 Numararea
 Descrierea
 Cititul
 Scrisul
Afazia
 Tulburarea limbajului, consta in imposibilitatea de
a exprima sau a înţelege cuvintele spuse sau
scrise
 Forme:
 Motorie, nonfluenta (Broca)
 Senzoriala, fluenta (Wernicke)
 Globala
 Alexie
 Agrafie
 Diferenta: disfazie, tulburari de pronuntare
(disartrie, dislalie, rinolalie, anartrie)
Testarea afaziei
 Teste în vederea determinării unei tulburări de exprimare:
 Exprimarea vorbirii: spontane, repetate
 Exprimarea scrisului: spontan, dictat, copiat, desen
 Teste pentru determinarea înţelegerii:
 Executarea unor ordine: simple, complexe
 Teste cu simboluri
 Examenul cititului
 Teste pentru diagnosticul clinic al afaziei: AAT (Aachem
Aphazia Test): este cel mai complex, face posibilă
aprecierea capacităţii de comunicare, determinarea
modalităţilor lingvistice afectate şi evaluarea progreselor
pacientului.
Memoria
 Imediata
 In realitate evalueaza mai degraba atentia
 3 obiecte pe care trebuie sa le repete pacientul imediat,
dupa 3 si dupa 5 min
 Memoria recenta
 Evenimente recente
 Memoria de lunga durata
 Evenimente istorice
 Evenimente personale
Orientarea
 Asupra propriei persoane
 In timp: ziua, luna, anul
 In spatiu: zona, localitate, cladire, etaj
Praxia
 Praxia: capacitatea de a efectua gesturi adecvate
unui scop
 Eupraxia: execuţia corectă a mişcărilor, a gesturilor,
într-o formă şi succesiune adecvată unui scop
 Orice mişcare voluntară
 precedată de un plan general anticipator, de o “schiţă
ideatorie” care se elaborează în lobul parietal stâng (aria
40)
 se transmite “centrului ideomotor” (din lobul frontal stâng –
aria 6, premotorie) unde se formează “engramele kinetice”
 se proiectează bilateral pe circumvoluţiile frontale
ascendente (homunculus motor).
Apraxia
 incapacitatea de a executa gesturi adecvate unui
scop, în absenţa oricărei tulburări neurologice
elementare (deficit motor, de coordonare, de
sensibilitate, mişcări involuntare)
 Ideatorie, prin lezarea centrului ideator: nu poate utiliza
corect obiecte uzuale, nu respecta ordinea uzuala a
miscarilor
 Ideomotorie, prin lezarea legaturii dintre centrul ideator si
motor: nu face acte la cerere, spontan aceleasi acte sunt
posibile (suflat nasul)
 Melokinetica, prin lezarea centrului ideomotor: de obicei
unilaterală, se poate limita la un singur grup muscular.
Mişcările automate sunt la fel de afectate ca şi cele
voluntare
Forme particulare de apraxie
 apraxia buco-facio-linguală: bolnavul nu poate efectua mişcări
voluntare ale feţei, gurii, limbii la comandă, dar pot fi îndeplinite
reflex sau automat. Frecvent asociată afaziei Broca
 apraxia trunchiului: dificultatea bolnavului de a se culca în pat,
de a se ridica, de a se întoarce, de a păşi înainte sau înapoi
 apraxia mersului: pierderea iniţiativei şi a îndemânării mersului
 apraxia de îmbrăcare: imposibilitatea bolnavului de a se
îmbrăca, dezbrăca. Se asociază cu tulburări ale orientării
dreapta-stânga
 apraxia amuzică: apraxie melokinetică localizată pe muşchii
laringelui
Gnozia
 funcţie integrativă, graţie căreia individul
recunoaşte obiectele şi fenomenele din
mediul extern şi intern, şi semnificaţia lor,
pe baza calităţilor senzitivo-senzoriale ale
acestora
Agnozia
 bolnavul deşi are facultăţile mintale şi
organele de simţ intacte, nu mai poate
recunoaşte obiectele, fenomenele şi
semnificaţia lor, elemente până atunci
perfect identificate de el
 Agnozii: tactile, vizuale, auditive
Agnoziile tactile
(astereognoziile)
 Se produc prin leziuni în lobul parietal
 Pacientii au: deficit de recunoaştere a obiectelor cu
ajutorul pipăitului de către un subiect (cu ochii
închişi) ale cărui sensibilităţi elementare sunt intacte
 Sunt:
 agnozii tactile primare:
 ahilognozie (nu recunoaşte prin palpare materialul),
 amorfognozie (nu recunoaşte forma şi dimensiunea
obiectului)
 agnozii tactile secundare: asimbolia tactilă deşi morfognozia
şi hilognozia sunt intacte, nu recunoaşte obiectul
Agnoziile vizuale

 Pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor cu

ajutorul vederii, deşi bolnavul nu are nici o modificare
evidentă senzitiv-senzorială iar facultăţile sale mintale sunt
conservate
 Sunt:
 agnozia vizuală pentru obiecte
 agnozia pentru imagini
 agnozia vizuală asociativa
 agnozia vizuală spaţială
 agnozii vizuale ale simbolurilor grafice
 prosopagnozia (agnozia pentru fizionomii)
 cecitatea psihică: bolnavul nu poate recunoaşte obiectul
exclusiv prin vedere, ci este necesar să recurgă şi la alte
mijloace senzitiv-senzoriale (pipăit, auz, miros); (în cecitatea
corticală se pierde complet orice senzaţie şi percepţie
vizuală)
Agnoziile auditive
 imposibilitatea recunoaşterii sunetelor şi a
semnificaţiilor prin auz
 Sunt:
 surditatea psihică totală sau agnozia auditivă
completă: bolnavul percepe zgomotele, poate compara
intensităţile acestora, le poate localiza spaţial, dar este
incapabil să definească natura, provenienţa,
semnificaţia lor, cu alte cuvinte să le identifice
 surditatea verbală sau agnozia verbală pură
 agnozie muzicală - amuzia
Agnozia imaginii corporale –
tulburările schemei corporale
 alterarea sau pierderea perceperii, recunoaşterii
şi reprezentării în fiecare moment de către
bolnav a existenţei sale corporale în ansamblu şi
pe segmente
 Sunt:
 asomatognozia: nerecunoaşterea părţilor propriului
corp
 autotopognozia: imposibilitatea de a-şi descrie părţile
propriului corp
 agnozie digitală: nu distinge între ele degetele mâinii
proprii sau ale examinatorului (Sindrom Gerstman:
agnozie digitală, dezorientare dreapta-stânga,
acalculie, agrafie)
Alte functii cognitive
 Calculul
 Abstaractizarea
 Capacitatea de a face similaritati,
deferentieri
 Judecata
 Personaliatea
 Comportamentul
Pacientul “dificil”

 Observarea este cheia”

 Aveti rabdare
 Pacienti agitati: pot fi agresivi, violenti!!
 Pacienti care nu raspund: refuza sa participe,
negativisti
 Pacienti necooperanti: neatenti, preocupati,
ofera informatii vagi
 Pacienti isterici
nervii cranieni
 I – olfactiv
 II- optic
 III – oculomotor comun
 IV – trohlear
 V – trigemen
 VI – oculomotor extern
 VII – facial
 VIII- acusticovestibular
 IX – glosofaringia
 X – vag
 XI –accesor
 XII - glosofaringian
Examenul nervilor cranieni
 Examinarea da relatii despre nervii cranieni,
dar si despre trunchiul cerebral, cerebel,
emisferele cerebrale, transmiterea sinaptica
 Nervii cranieni au componente motorii,
senzitive, vegetative
 Primele doua perechi de nervi cranieni sunt,
de fapt, prelungiri ale substantei cerebrale,
nu au structura nervilor periferici
Nervul olfactiv (perechea I )
 Anamneza
 Scaderea sensibilitatii mirosului
 Leziuni ale mucoasei olfactive
 Leziuni ale tracturilor olfactive
 Perceperea unor mirosuri inexistente
(halucinatii)- leziuni cerebrale
 Examinarea mirosului: cu betisoare imbibate
in substante aromate (! Nu iritante) se
examineaza fiecare nara pe rand, cealalta
fiind acoperita
Sistemul vizual
Tulburari vizuale
 Anamneza
 Diplopie (vedere dubla)
 Alterarea monoculara, binoculara a vederii
 Scaderea acuitatii vizuale
 Modificari ale campului vizual
 Scotoame
 Scotoame luminiscente
 Hemianopsie
Examinarea vederii
 Acuitatea vizuala
 Optotip
 Evaluare clinica:
 Vedere incetosata
 Numara degetele
 Percepe miscarile mainii
 Percepe senzatia de lumina

 Campul vizual
 Campimetru
 Clinic: comparativ cu campul vizual al examinatotului
 Examenul de fund de ochi
Oculomotricitatea
Examinarea oculomotricitatii
 Paralelismul axelor globilor oculomotori
 Miscarile globilor oculomotori in toate
directiile
 Pupilele (! Egalitatea pupilara)
 Reflexul fotomotor
 Direct
 Consensual
Ce se poate observa
 Ptoza palpebrala
 Strabism

 Anizocorie = inegalitate pupilara

(este afectata pupila fara reflex fotomotor)

Paralizia nervului
oculomotor comun
N III
Paralizia nervului trohlear
N IV
Paralizia nervului oculomotor
extern
Reflexul fotomotor
Nervul trigemen
Nervul trigemen
 Anamneza:
 Parestezii
 Dureri
 Hipo/anestezie
 Patologie
 Nevralgia esentiala de trigemen ( nu sunt semne
neurologice)
 Nevralgia secundara de trigemen ( alaturi de alte
semne neurologice)
Examinarea nervului trigemen
 Sensibilitatea fetei
 Ramuri: oftalmic, maxilar, mandibular
 Cu o perie, tampon de vata, atingere cu degetul
 Reflexul cornean: atingerea corneei cu un tampon curat
de vata determina inchiderea pleoapei
 Bratul aferent: nervul trigemen
 Bratul eferent: nervul facial
 Componenta motorie:
 Muschii masticatori: strangerea maxilarelor si palparea
muschilor masticatori, miscarea laterala a maxilarului inferior
 Reflexul mandibular: in leziuni ale trunchiului cerebral
Nervul facial
Examinarea nervului facial
 Se urmareste simetria fetei
 In repaus
 In timpul mimicii
 Se solicita efectuarea unor miscari care evidentiaza
asimetria:
 Incretirea fruntii
 Inchiderea/inchiderea fortata a pleoapelor
 Deschiderea gurii, aratarea dintilor, zambitul
 Muschiul platisma: impingerea barbiei contra rezistenta

 Examenul gustului: betisoare imbibate in solutii

saline si dulci care ating cele 2/3 anterioare ale limbii
Nervul acustico-vestibular
Examinarea nervului
acustico-vestibular
 Componenta auditiva
 Ceas, miscarea firelor de par in fata conductului
auditiv extern
 Probele instrumemtare: diapazon
 Audiograma
 Componenta vestibulara
 Proba Romberg
 Proba bratelor intinse
 Nistagmus
Nervii IX, X, XII
 Anamneza: tulburari de deglutitie, fonatie
 Examinarea - examenul cavitatii bucale
 Valul palatin in repaus si in miscare
 Reflexele velopalatine
 Limba:
 Aspect (atrofii, fasciculatii)
 Miscari: protruzie, miscarea laterala
Aspectul cavitatii bucale
Protruzia, miscarea limbii
Paralizia valului palatin
Paralizia limbii
Nervul accesor
Nervul accesor
 Nerv strict motor
 Muschii trapez si sternocleidomastonidian
 Paralizia determina torticolis
Semne motorii

 Semne de deficit: deficit motor

 Semne de exces: criza partiala motorie
(Jacksoniana)
 Semne ale disfunctiei: miscari anormale
Examinare
 Observarea, analiza miscarilor involuntare
 Probele de pareza
 Forta musculara segmentara, miscari
segmentare
 Tonusul muscular
 ROT
 Reflexe patologice
Miscari involuntare
 Localiazarea
 Ritmicitatea/sau absenta ei
 Amplitudinea
 Intensitatea
 Apariţia/agravarea în repaus sau activitate
 Modificarea în funcţie de medicaţie sau de condiţii
fiziologice (oboseală, adoptarea unor poziţii, emoţii)
 Modul în care interferă cu activitatea zilnică.
Probele de pareză

 Pentru membrele superioare, proba bratelor intinse:

ridicarea membrelor la nivelul umerilor cu faţa
palmară a mâinii în sus. Pe partea paralizată
pacientul aduce mâna în pronaţie în deficitele de
mică intensitate şi nu o poate ţine ridicată sau nu po
poate ridica, în deficitele de intensitate mai mare
 Pentru membrele inferioare:
 proba Mingazzini: membrele inferioare ridicate la 45° în
extensie
 proba Barré: membrele inferioare ridicate în flexie coapsa
pe bazin si gamba pe coapsa, la 90°
 Pacientul în decubit ventral: gambele ridicate la 45°
Tonusul muscular
 Rezistenţa pe care o opun masele musculare la
realizarea mişcărilor pasive, datorat elasticităţii
fibrelor musculare şi reflexelor tonice.
 Bilant articular anterior! (ankiloze, redoare articulara)
 Examinarea:
 Palparea maselor articulare
 Executarea unor mişcări pasive repetate de flexie-extensie
a membrelor în:
 articulaţia cotului

 articulatia radio-carpiană

 articulatia genunchiului.
Miscarile segmentare
Forta musculara segmentara
 Toate miscarile la nivelul membrelor
 Simetric, comparativ stg-dr
 De stiut: muschi, nervi, radacini
Forta musculara (Motor
Research Scale –MRS)
 0 – nu sunt miscari
 1 – schiteza miscari
 2 – miscari in plan orizontal
 3 – miscari antigravitationale
 4 – miscari antirezistenta
 5 – miscari normale
Abductia si adductia bratelor
Flexia si extensia cotului
Extensia pumnului
Flexia si extensia coapsei
Flexia si extensia genunchiului
Flexia dorsala si plantara a
piciorului
Modificari are tonusului
muscular
 Examinare: miscari pesive repetate de flexie
extensie in articulatia cotului, pumnului,
genunchiului
 Modificari
 Hipotonia: scăderea / absenţa rezistenţei musculare
 Hipertonia: creşterea rezistenţei musculare
 spasticitatea este o hipertonie elastică, in “lama
de briceag”
 rigiditatea este o hipertonie plastică, “roată
dinţata”.
Spasticitatea
 Este o hipertonie elastică, in “lama de briceag”
 Se poate evidenţia mai bine dacă mişcările de
flexie-extensie sunt realizate rapid
 Este mai accentuată la primele mişcări, apoi
cedează
 Este mai accentuată pe flexori la membrele
superioare şi pe extensori la membrele
inferioare.
Rigiditatea
 Este o hipertonie plastică, “roată dinţata”.
 Este determinată de contracţia concomitentă a muşchilor
agonişti şi antagonişti
 În cazurile severe apare blocajul mişcării.
 Prezenţa acestui aspect la realizarea flexiei-extensiei în
articulaţia rodio-carpiană se numeşte semnul Noica.
 O tehnică de sensibilizare este proba Negro: pacientului i
se cere să ridice membrul inferior de aceeaşi parte în
timp ce examinatorul efectuează mişcarea pasivă de
flexie-extensie in articulatia radio-carpiana.
Reflexele osteotendinoase
(ROT)
 Au la bază reflexul miotatic.
 Sunt determinate de lovirea cu ciocanul de
reflexe a tendonului muşchiului pe o
excrescenţă osoasă
 Întinderea fusului neuromuscular determină
contracţia musculară
 calea aferentă 3 sinapsa
1 MĂDUVA
receptor
SPINĂRII

ARC
STIMUL REFLEX

4
neuron motor
calea eferentă
efector
RĂSPUNS
Localizarea ROT

 Stilo-radial C6-C7: percutia apofizei stiloide a radiusului. Se

obtine flexia antebratului pe brat
 Bicipital C6-C7: percutia tendonului muschiului biceps
brahial la plica cotului. Se produce flexia antebratului pe
brat
 Tricipital C7-C8: percutia tendonului tricepsului brahial la
cot. Se produce extensia antebratului pe brat
 Rotulian L2-L4: percutia tendonului rotulian. Se obtine
extensia gambei pe coapsa
 Achilian L5-S1: percutia tendonului achilian. Se obtine
flexia plantara a piciorului
Modificari ale reflexelor
 Diminuarea/abolirea= hipo/areflexie, in leziuni
ale NMP, cailor sensibilitatii profunde
 Exagerarea in leziuni ale NMC
 ROT vii
 ROT clonloide
 Inversarea in leziuni ale maduvei spinarii
Evaluarea reflexelor
 0 – ABSENTE
 1 – PREZENTE CU SENSIBILIZARE
 2 – NORMAL
 3 – ACCENTUATE
 4 – VII
 5 - CLONOIDE
Reflexe cutanate
 Reprezinta contractia musculara declansata prin
excitarea superficiala a pielii
 Au o mare componenta supramedulara
 Enumerare:
 Cutanate abdominale:
 Superior: T6-T7

 Mijlociu: T8-T9

 Inferior: T10-T12

 Cremasterian : L1-L2
 Cutanat plantar: L5-S1
Reflexele patologice
 sunt reflexe prezente la nou născut care apoi dispar
şi reapar în condiţii patologice (se pare prin procese
de dezinhibiţie)
 Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la
stimularea regiunii laterale a plantei se obţine
extensia halucelui. Este un semn caracteristic
leziunii neuronului motor central.
 Alte reflexe patologice:
 R. naso-palpebral
 R. de suctiune
 R. palmo-mentonier (Marinescu-Radovici)
Semnul Babinski
Ataxia
 este rezultatul leziunilor emisferelor cerebeloase sau căilor
cerebeloase
 Efectuarea probelor nu este influentata de inchiderea ochilor.
Daca apar diferente, este vorba despre o tulburare de
sensibilitate.
 Clinic apar: tulburări de echilibru si de coordonare si hipotonie.
 Pacienţii prezintă dismetrie, disdiadocokinezie, tremor de
acţiune
 Au tulburări de echilibru, care gradat se exprimă prin:
pierderea capacităţii de a menţine direcţia mersului, mersul
este titurbant, ebrios, cu bază de susţinere lărgită. Ulterior,
mersul nu mai este posibil, pacientul nu mai poate menţine
nici poziţia şezând, cade spre partea emisferului cerebelos
afectat.
 La pacientul examinat în decubit dorsal există puţine semne,
acestea apar doar la ridicare şi în mişcare.
EXAMINAREA COORDONĂRII
 Probe de dismetrie: precizia cu care se face mişcarea, cu care
este atinsă o anumită ţintă.
 probele indice-nas şi călcâi-genunchi
 miscarea călcâiul pe creasta tibiei
 (proba gâtului sticlei, a paharului, proba indice-indice: să atingă
vârful unui indice cu celălalt)
 Probe de diadocochinezie (mişcări rapide alternante): proba
marionetelor – mişcări repetate de pronaţie – supinaţie a mâinilor
 Probe de ataxia trunchiului:
 La ridicarea din clinostatism, pacientul nu fixează călcâiele pe
planul patului ci ridica şi picioarele
 La împingerea trunchiului în spate de către examinator, pacientul
nu face flexia genunchilor şi cade pe spate
Mersul
 Mersul este o funcţie complexă ce implică interacţiunea
sistemului motor, de coordonare, a sensibilităţii şi intervenţia
funcţiilor nervoase superioare.
 Se solicită variate modalităţi de mers:
 Ridicarea din sezand, initierea mersului
 Mers pe toata talpa, pe calcaie, pe varfuri
 Intoarcerea in mers
 Se urmăresc :
 Postura corpului
 Pornirea, oprirea, intoarcerea
 Simetria si marimea pasilor
 Miscarea sinergica a membrelor superioare
 Mentinerea directiei de mers
Tipuri patologice de mers
 Mersul ataxic (direcţie nesigură, tendinţă de
cădere)
 Mersul hemiparetic (cosit)
 Mersul paraparetic spastic
 Mersul stepat
 Mersul dansant
 Mersul miopatic
 Mersul parkinsonian
Acuze senzitive
 Parestezii: percepţii pe care pacienţii le simt în absenţa unor
stimuli obiectivi.
 Dureri spontane
 Permanente: superficiale, profunde
 Descarcari dureroase, de tip nevralgic
 Cauzalgia:durere permanentă, intensă, cu caracter de arsură,
exacerbată de orice mişcare, de orice atingere.
 Semne de deficit:
 Hipoestezie: scăderea sensibilităţii
 Anestezie: nu percep stimulii tactili
 Disestezii = percepţii anormale ale stimulilor
 hiperestezia = percepţia exagerată a unor stimuli de intensitate
normală
 alodinia = orice stimul este perceput ca dureros
EXAMINAREA SENSIBILITĂŢII

 Este posibilă doar la pacientul conştient, şi cooperant

 Sunt examinate toate tipurile de sensibilitate
 Sensibilitatea dureroasã foloseşte un ac şi pacientul este atins
cu vârful şi cu gămălia acului. Se cere pacientului să descrie
stimulul cu un singur cuvânt: «ac» sau «gămălie».
 Sensibilitatea termicã: eprubete care conţin apă caldă şi rece.
Pacientului i se cere să spună cald-rece, în funcţie de eprubeta
cu care a fost atins.
 Sensibilitatea vibratorie se examinează cu diapazonul pus în
vibraţie şi aplicat pe excrescenţele osoase începând de la
membrele inferioare, distal spre rădăcină si apoi la membrele
superioare.
 Sensibilitatea mioartrochineticã se examinează cerând
pacientului să recunoască poziţia în care examinatorul fixează
anumite segmente corporale (de obicei degetele).
Principii in examinarea
sensibilitatii
 Se examineaza simetric dreapta-stânga
 Se compară senzaţiile distal - proximal
 Se examineaza fiecare dermatom sau nerv în
parte
 Localizarea se stabileste incepand de la
mijlocul ariei spre periferia acesteia
Tulburari de sensibilitate
 Hemihipoestezie/hemianestezie
 Sindromul altern senzitiv
 Nivel de sensibilitate
 Hipoestezie distala in “manusi”, “ciorapi”
 Tulburari segmentare ale sensibilitatii:
dermatom, troncular
 Tulburari corticale de sensibilitate
Harta standard a dermatoamelor
Aspecte corticale ale
sensibilitatii
 Stereognozia: recunoasterea unor obiecte pe
baza caracterelor lor identificate prin palpare
 Discriminarea a doi stimuli (extinctia):
compasul lui Weber
 Stimulare concomitenta bilaterala (Inatentie
senzitiva)
 Barestezia
 Recunoasterea texturilor