Sunteți pe pagina 1din 3

1

FARMACOLOGIE

CURS 10

INFLUENAŢAREA STĂRII AFECTIVE


Influenţarea stării afective se realizează cu ajutorul medicamentelor antidepresive,
antimaniacale, anxiolitice.
Depresia psihotică - are 3 parametrii de caracterizare:
- tristeţe profundă
- scăderea activităţii intelectuale
- scăderea activităţii motorii
În cadrul ei apare noţiunea de “durere morală“: tristeţe profundă însoţită de idei delirante de
inutilitate şi de autoacuzare. Este însoţită de:
- imobilitate psihointelectuală,
- gândire lentă,
- latenţă mare la elaborarea răspunsului la întrebări,
- vocea este şoptită,
- stare de imobilitate fizică (motorie): umeri căzuţi, priveşte în pământ (nu-şi priveşte
interlocutorul).
Datorită acestor manifestări, apare dorinţă de sinucidere, dar bolnavul nu se sinucide (lipsa
capacităţii de a trece de la idei la fapte = ABULIA).
Depresia psihotică apare în pusee, la aproximativ 10 % din populaţie, mai frecvent la vârsta de
40-60 de ani şi mai rar la adolescenţi. Ca perioadă de apariţie, este mai frecventă la sfârşitul
primăverii şi începutul verii.
Când episoadele de depresie alternează cu episoadele de manie, rezultă psihoza maniaco-
depresivă.
Mania - este o stare de euforie, de “hipertrofie a eu-ului”. Maniacul se crede frumos, tânăr,
deştept; face numai lucruri bune, are idei de autoapreciere şi are o hiperactivitate psihointelectuală şi
motorie.
Maniacul are o atitudine specifică: are pieptul înainte, vorbeşte mult şi repede cu o voce
puternică, tunătoare; este vesel, jovial, priveşte pe deasupra interlocutorului; are o atenţie vie, dar nu
fixează prea mult un obiect; uneori derulează ideile mai repede decât capacitatea sa de exprimare, şi
atunci renunţă la unele cuvinte (adjective, adverbe), şi foloseşte multe verbe în exprimare. Trece cu
uşurinţă de la o idee la alta chiar dacă nu au o legătură logică, apărând idei disparate din contextul
vorbirii = “fuga de idei”. Maniacul nu are argumente pentru ideile sale şi nu vrea să convingă
interlocutorul că are dreptate.

MEDICAMENTE ANTIDEPRESIVE
Antidepresive triciclice

Medicamentele antidepresive au fost descoperite prin studierea neurolepticelor. Au un efect


bine demonstrat după 2-3 săptămâni de tratament.
Nu toate manifestările depresive dispar concomitent; prima manifestare care dispare este
abulia. În schimb, rămâne prezentă dorinţa de suicid, iar datorită dispariţiei abuliei există
posibilitatea de a se sinucide. Pericolul de suicid este cu atât mai mare dacă medicamentul
antidepresiv poate fi un mijloc de sinucidere (în doze mari). Aceasta este prima reacţie adversă a
medicamentelor antidepresive; de aceea depresia este considerată o mare urgenţă medicală, iar
tratamentul trebuie făcut sub strictă supraveghere medicală în primele 3 săptămâni. Ulterior, după
dispariţia abuliei, dispar şi celelalte semne şi simptome. Astfel, capacitatea de comunicarea a
depresivilor creşte, aceştia exprimându-şi cu claritate şi precizie sentimentele. Uneori devine uşor
euforic, hiperactiv.
Efectele antidepresivelor:
1. Efect antidepresiv
2. Efect în tratamentul copiilor ce au fobie de şcoală şi au performanţe reduse.
2
3. Se folosesc în tratamentul enurezisului nocturn (copiii care fac pe ei noaptea),
scăzând profunzimea somnului → copilul se trezeşte mai uşor.
4. Se folosesc în tratamentul bolilor cu dureri cronice în care pacientul este depresiv.
5. Se folosesc în tratamentul bolilor psihosomatice (ipohondria) → persoane cu
simptomatologia unor boli bine definită, dar fără substrat organic.
Antidepresivele tratează şi depresia mascată datorită autocontrolului.
6. Au efecte parasimpatolitice, deci sunt contraindicate într-o serie de boli, ele putând
agrava: glaucomul, globul vezical (la bolnavii cu adenom de prostată), scăderea tranzitului
intestinal, reacţii adverse cardiace: bradicardie, aritmii ectopice, tulburări de conducere.
7. Efect sedativ însoţit de un efect anxiolitic = medicamente antidepresive de tip sedativ
(Amitriptilina).
8. Cresc uşor activitatea psihomotorie = medicamente anxiogene = medicamente
antidepresive de tip incisiv = psihotone (Imipramina - anxietatea indusă este deranjantă şi
îngreunează evoluţia tratamentului; de aceea se asociază cu anxiolitice.).

Mecanism de acţiune

Este neelucidat experimental. Efectul antidepresiv a fost pus în legătură cu proprietatea


antidepresivelor de a inhiba recaptarea unor mediatori chimici: noradrenalina, serotonina (creşterea
cantităţii acestor 2 mediatori în fanta sinaptică determină efectul antidepresiv), dopamina (produce o
creştere a activităţii SNC, fără consecinţe antidepresive).
Noradrenalina (NA) şi serotonina cresc în fanta sinaptică de la prima administrare a
medicamentului, dar efectul global apare abia după 2-3 săptămâni de tratament. Creşterea cantităţii
de NA şi serotonină produce o scădere a răspunsului membranelor postsinaptice la
neurotransmiţătorii respectivi prin efect de “down regulation”→ apare efectul antidepresiv ca urmare
a scăderii numărului de receptori postsinaptici β -adrenergici şi serotoninergici.
Medicamentele antidepresive inhibă recaptarea NA şi serotoninei din fanta sinaptică în
citoplasma celulei secretoare; astfel, creşte biodisponibilitatea NA şi serotoninei şi scade răspunsul
membranelor.
Există medicamente ce inhibă doar recaptarea serotoninei: medicamente antidepresive atipice
cu structură modificată (4 cicluri). Efectul antiderpesiv are aceeaşi intensitate, însă sunt mai bine
suportate, pentru că nu cresc biodisponibilitatea NA → nu au reacţii adverse cardiace. De asemenea,
nu au proprietăţi simpatolitice, au un efect slab sedativ şi nu sunt anxiogene. Ex. Sertamina,
Mianserina.
Mianserina are efecte antiderpresive, nu are proprietăţi simpatolitice. Are efect sedativ slab. Nu
se ştie cum acţionează, dar efectul antidepresiv are o latenţă mai scurtă decât al celorlalte: efect după
2-3 zile de tratament.

Antidepresive inhibitoare de MAO


Inhibarea MAO duce la creşterea NA şi serotoninei → scade sensibilitatea membranei
postsinaptice. Deci, intensitatea efectului antidepresiv este comparabilă cu cea a antiderpresivelor
triciclice, iar latenţa efectului este aceeaşi.
Aceste antidepresive sunt greu suportate; creşterea cantităţii de NA duce la grave accidente
cardiace: HTA, aritmii severe.
Acestea sunt contraindicate în:
- feocromocitom - când există deja o creştere de NA
- asocierea cu simpatomimetice (chiar şi la doze mici se produce HTA).
- consum de alimente bogate în tirozină (alimente fermentate - brânză, bere).
Se recomandă folosirea lor în depresii ce nu răspund la antidepresive triciclice.
Tratamentul depresiilor:
- Depresia uşoară - tratamentul constă în psihoterapie şi medicaţie antidepresivă.
- Depresie moderată - tratament cu antidepresive triciclice şi cvadriciclice.
- Depresia severă - nu răspunde la tratamentul medicamentos → se fac electroşocuri.

MEDICAMENTE ANTIMANIACALE
LITIU
3

Litiu administrat la animale de laborator dă o uşoară sedare. La omul normal nu produce nimic.
La bolnavii în criză maniacală înlătură criza împreună cu manifestările tipice. Latenţa efectului este
de 5-10 zile; de aceea, la debutul tratamentului se administrează neuroleptice cu rol de a linişti
pacientul. Neurolepticele se dau până îşi face efectul litiul; după aceea, se administrează numai litiu.
În mania acută se administrează Li şi antipsihotice timp de 5-10 zile; după această perioadă se
dă doar Li.
Reacţii adverse - sunt de tip toxic:
- reversibile: creşte retenţia de Na+ şi H2O → la început de tratament apar edeme pe
gambe; creşte volumul tiroidei cu hipertiroidism.
- ireversibile: tubulopatie renală → creşte diureza; poliurie şi polidipsie (apare ca
mecanism compensator în poliurie) → apare diabetul insipid nefrogen.
Li devine periculos dacă concentraţia plasmatică depăşeşte de 2-3 ori concentraţia sanguină
terapeutică.
Biodisponibilitatea Li diferă de la persoană la persoană, dar este constantă la aceeaşi persoană.
Se monitorizează permanent concentraţia plasmatică a Li, şi astfel frecvenţa reacţiilor adverse scade.