Sunteți pe pagina 1din 4

Medicamentele antiepileptice si antiparkinsoniene

Medicamentele antiepileptice si antiparkinsoniene influenteaza functiile motorii ale


SNC.
Antiepilepticele = anticonvulsivantele - sunt capabile sa opreasca convulsiile si sa
scada frecventa de aparitie a convulsiilor, indiferent daca apar n epilepsie sau n alte
conditii (convulsii febrile, meningitice, etc.).
Medicamentele antiepileptice ntrerup criza si scad frecventa de aparitie a crizelor:
- scad frecventa de descarcare a excitatiei.
- mpiedica extinderea excitatiei n restul creierului.
Tratamentul cu antiepileptice este de lunga durata; la oprire, foarte frecvent boala
reapare. Un astfel de tratament este nsotit de reactii adverse. Exista reactii adverse
comune tuturor antiepilepticelor:
- efecte sedative - nu toate antiepilepticele au efecte la fel de sedative; sedarea si
efectele antiepileptice se produc prin mecanisme diferite, astfel nct se dezvolta
toleranta la efectul sedativ , fara a se dezvolta toleranta si la efectul antiepileptic.
- afecteaza capacitatea de nvatare si de memorare, produc lentoare n activitatea
psiho-intelectuala; aceste medicamente nu mpiedica activitatea sociala, dar este
necesar un efort crescut pentru adaptare.
- sunt de obicei inductoare enzimatice si cresc metabolismul altor medicamente;
frecvent creste si metabolizarea vitaminelor, astfel nct cei aflati sub tratament cu
antiepileptice pot avea hipovitaminoze sau avitaminoze
De exemplu, 10 % dintre bolnavi au deficit de vitamina B 12 si acid folic ceea ce le
produce o anemie megaloblastica.
1. FENITOINA Mecanism de actiune: blocheaza canalele de Na, avnd efect
antiepileptic (nu se mai depolarizeaza asa de usor membranele neuronale).
2. CARBAMAZEPINA - seamana cu medicamentele antidepresive triciclice, avnd
mecanism de actiune asemanator: blocheaza canalele de Na . Carbamazepina este
activa n convulsiile tonico-clonice si n marele rau epileptic; poate agrava micul rau
epileptic.
Mai este eficace n durerile neurologice: nevralgia de trigemen.
Este la fel de eficace, dar mai bine suportata ca Fenitoina. Poate produce reactii
adverse digestive si neurologice (la fel ca Fenitoina).

3. FENOBARBITALUL - este activ n convulsiile tonico-clonice si n marele rau


epileptic, fara a fi activ micul rau epileptic. Este cel mai puternic inductor enzimatic, fiind
contraindicat n boli genetice enzimatice (de ex. porfirii).
4. PRIMIDONA - actioneaza prin blocarea canalelor de Na . Prin metabolizare se
transforma rapid n fenobarbital. Are efectele Fenitoinei si Carbamazepinei si reactiile
adverse ale Fenobarbitalului.
5. Acidul VALPROIC - este activ pe "marele rau epileptic" si pe "micul rau epileptic".
De obicei se folosesc sarurile acidului valproic, deoarece persista mai mult n organism.
6. BENZODIAZEPINELE - Diazepamul - este eficace pentru oprirea convulsiilor
tonico-clonice si n starea de rau epileptic. Administrat injectabil este medicamentul de
electie pentru oprirea crizei convulsive.
Alte medicamente:
VIGABATRINA - inhiba GABA-transaminaza creste disponibilul de GABA la
nivelul sinapselor GABA-ergice, fiind eficace n convulsiile tonico-clonice si n marele
rau epileptic. Nu are efect n micul rau epileptic.
GABAPENTINA - creste eliberarea de GABA n fanta sinaptica, fiind eficace n
convulsiile tonico-clonice, iar spre deosebire de Vigabatrina, agraveaza micul rau
epileptic.
Medicamente ce actioneaza n "micul rau epieptic"
ETOSUXIMIDA - are un spectru foarte ngust, actionnd numai n micul rau
epileptic, neavnd nici un efect n marele rau epileptic.
CLONAZEPAMUL - este eficace n micul rau epileptic, dar are un efect sedativ
important. Administrat pe termen lung da tulburari de memorie.
Din punct de vedere clinic se folosesc:
n
clonice: Fenitoina,

marele
rau
epileptic
si
convulsiile
Carbamazepina si Acidul valproic.

- n micul rau epileptic: Etosuximida


-

n ambele: Acidul valproic

tonico-

Antiparkinsonienele
La nivel nigrostriat exista un control al musculaturii striate ce regleaza acuratetea,
finetea si supletea miscarilor voluntare. Acest control este posibil datorita echilibrului
ntre dopamina si acetilcolina la nivel nigrostriat.
Dezechilibrul ntre cele 2 substante produce manifestari specifice:
- scaderea cantitatii de dopamina sau a numarului de receptori dopaminergici,
duce la cresterea cantitatii de acetilcolina apare sindromul parkinsonian. Boala
Parkinson reprezinta distrugerea, de cauza necunoscuta (distrugere idiopatica), a
neuronilor dopaminergici.
- cresterea cantitatii de dopamina - determina 2 feluri de miscari:
1. Miscari ample si rapide, necontrolate si neprevizibile miscari coreice.
2. Miscari ample si lente miscari ondulante = atetozice.
Cele 2 tipuri de miscari se pot combina miscari coreo-atetozice.
n boala Parkinson exista 2 posibilitati de corectare:
1. Administrarea de dopamina
2. Blocarea receptorilor colinergici
1. Administrarea de dopamina nu are efect pentru ca dopamina nu trece bariera
hematoencefalica; de aceea se adminstreaza un precursor: Levodopa (din doza
administrata, 1% ajunge n creier. Levodopa este transformata n dopamina de neuronii
serotoninergici si colinergici (cei dopaminergici sunt distrusi n Parkinson).
Pentru ca trece n creier doar 1 %, trebuiesc administrate doze mari. Cantitatea de
Levodopa din periferie poate fi transformata de Dopa-carboxilaza fie n dopamina, fie n
noradrenalina. Aceste substante produc reactii adverse noradrenergice: tahicardie,
aritmii, hipertensiune arteriala. S-a gasit, nsa, substante care inhiba Dopacarboxilaza: Carbidopa si Benserazida. Acestea inhiba enzima si nu strabat bariera
hematoencefalica. Actiunea acestor 2 substante are 3 consecinte:
- nu se sintetizeaza Dopa n periferie
- creste cantitatea ce trece n creier (10%)
- nu se formeaza noradrenalina
.

n boala Parkinson poate apare un fenomen bizar: fenomene On / Off = perioade de


ameliorare/agravare ce apar ntre 2 administrari. Aceste fenomene dispar daca se
administreaza cu o frecventa crescuta medicamente antiparkinsoniene, fara sa se
depaseasca doza pe 24 de ore.
Reactii adverse:
- stare de greata si varsaturi - datorita stimularii neuronilor dopaminergici de la
nivelul hipotalamusului; aceste efecte nu pot fi contracarate de antivomitive, pentru ca
acestea blocheaza receptorii dopaminergici.
- uneori sunt necesare doze mari pot produce miscari coreo-atetozice
- tulburari psihice - halucinatii, stari onirice.
Bromocriptina - este un agonist partial. Are efect mai slab dect Levodopa, dar nu
produce reactiile adverse ale Levodopei (nu este transformata n noradrenalina). Este
mai putin folosita. De obicei, se foloseste la nceputul tratamentului. n rest, se foloseste
n scaderea secretiei de prolactina.
Selegilina - inhiba selectiv MAO B din creier. MAO B metabolizeaza
dopamina creste disponibilul de dopamina, avnd efect antiparkinsonian. Are
aceeasi intensitate cu Levodopa. Nu se stie precis daca efectul ndelungat al Selegilinei
se datoreaza cresterii disponibilului de dopamina, sau mpiedica distructia neuronilor
dopaminergici. Efectul lung lasa impresia de stopare a evolutiei bolii.
Amantadina - creste eliberarea de dopamina n fanta sinaptica. Are mai mica
intensitate si eficacitate. Este medicamentul de rezerva cnd reactiile adverse ale
celorlalte medicamente nu permite administrarea acestora.
2. Trihexifenidil (Romparkin) - blocheaza receptorii colinergici si ar trebui sa
echilibreze balanta ntre dopamina si acetilcolina. nsa Romparkinul creste supletea
miscarilor, dar nu combate tremorul. Deci, nu este un medicament de prima intentie, ci
mai degraba se asociaza cu altele. Este important n corectarea sindromului
extrapiramidal produs de tratamentul cu neuroleptice. Este bine suportat, dar poate
bloca si receptorii din periferie produce glaucom, constipatie (efecte
parasimpatolitice).