Medicamente antiagregante plachetare

Inhibitori ai ciclooxigenazei plachetare

ACIDUL ACETILSALICILIC

Fdin.: inhibă ciclooxigenaza prin acetilare ireversibilă la doze mici (75-100 mg/zi), prevenind
formarea de tromboxan A2. Dozele mari îşi pierd selectivitatea asupra ciclooxigenazei plachetare,
inhibând-o şi pe cea de la nivelul endoteliului vascular, implicată în producerea de prostaciclină PGI 2, cu
proprietăţi antiagregante şi vasodilatatoare. Ca urmare a acetilării ireversibile a ciclooxigenazei
plachetare, acţiunea antiagregantă este de durată lungă, nefiind legată de proprietăţile farmacocinetice
ale aspirinei.

SULFINPIRAZONA

Este metabolitul fenilbutazonei obţinut prin hidroxilare alifatică la nivelul catenei laterale care
substituie nucleul pirazolonic. În terapie este utilizată predominant ca uricozuric.
Fdin.: acţionează prin inhibarea ciclooxigenazei plachetare, inhibând agregarea plachetară
indusă de TXA2, având un efect reversibil şi de scurtă durată; influenţează în mică măsură agregarea
indusă de ADP.
Ftox.: produce relativ frecvent reacţii adverse:
 tulburări gastro-intestinale, eroziune gastrică;
 anemie, foarte rar leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoză;
CI.: este contraidicată la ulceroşi, bolnavi cu suferinţe hepatice organice sau renale.
Fgraf.: se administrează oral, 200 mg de 3-4 ori pe zi.

INDOBUFENUL

Este un antiagregant plachetar inhibitor specific al formării de TXA 2; se utilizează oral, în doze
100-200 mg, de 2 ori pe zi în vasculopatii ischemice, prevenirea trombozei.

ALTE ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE CU PROPRIETĂŢI ANTIAGREGANTE PLACHETARE

Alte AINS prezintă în mod secundar efecte antiagregante plachetare, dar utilizarea lor în acest
scop este limitată de recaţiile adverse frecvente: indometacina, flurbiprofenul, diflunisalul, benorilatul etc.

Antiagregante placheatre care împiedică acţiunea factorului VIII a

DEXTRANII

Dextranii sunt polizaharide de origine microbiană, produse de Leuconostoc mesenteroides

utilizate în terapie ca substituenţi de plasmă.
Fdin.: dextranii au o acţiune inhibitoare reversibilă asupra funcţiilor plachetare (efect antisludge)
prin împiedicarea acţiunii factorului VIII al coagulării; de aceea, pot prelungi timpul de sângerare.
Dextranii diminuează procesul de formare a agregatelor plachetare, ameliorează microcirculaţia.
 Fter.: pe lângă utilitatea ca substituent de plasmă în hemoragiile acute şi şocul hemoragic, se
poate utiliza pentru profilaxia trombozei post-chirurgicale.
Ftox: dextranii pot produce:
 erupţii cutanate;
 vertij;
 reacţii anafilactoide, uneori de mare gravitate.


PROSTACICLINA ŞI ANALOGII EI SINTETICI (ILOPROST)

PROSTACICLINA PGI2 (Epoprostenolul) este un derivat lipidic bioactiv provenit din acidul
arahidonic, care se formează la nivelul endoteliului vascular şi are proprietăţi antiagregante plachetare;
Fdin.: prostaciclina acţionează pe receptori specifici, aparţinând familiei receptorilor membranari
cuplaţi cu proteine Gs; consecutiv stimulării acestora, este activată adenilat-ciclaza cu creşterea AMPc;
ILOPROSTUL este un analog sintetic al epoprostenolului, administrat în perfuzie i.v.
Fcin.: - biotransformare rapidă şi intensă, cu formare de metaboliţi inactivi;
 timp de înjumătăţire scurt (30 min.), dar mai lung decât al analogului natural (2-3 min.);
Fdin.: are acţiune similară prostaciclinei naturale:
 inhibă agregarea plachetară;
 dilată arteriolele şi venulele;
 activează fibrinoliza;
Fter.: se utilizează în:
 vasculopatii periferice (boală Raynaud, trombangeită obliterantă, acrocianoză);
Ftox.: produce reacţii adverse, mai ales când ritmul perfuziei este prea rapid:
 cefalee, transpiraţii;
 parestezii, febră;
 aritmii;
 greaţă, vomă, colici intestinale;
 teratogenitate (sindactilie);
 eritem la contactul direct cu pielea.

Antiagregante plachetare care acţionează prin creşterea AMPc

DIPIRIDAMOLUL

Fcin.: dipiridamolul se caracterizează prin:

 absorbţie digestivă foarte bună, la nivelul proximal al intestinului subţire;
 metabolizare predominantă la nivel hepatic, cu eliminare biliară;
 T1/2 de cca. 2,5-4 h.
Fdin.: acţionează prin mecanism complex:
 inhibarea fosfodiesterazei plachetare cu creşterea AMPc şi diminuarea adezivităţii trombocitelor;
 inhibarea fosfodiesterazei miocitelor, cu vasodilataţie;
 inhibarea recaptării adenozinei, cu creşterea concentraţiei acesteia mai ales la nivel coronarian
(coronarodilataţie, creşterea aportului de oxigen);
 stimularea eliberării de prostaciclină din endoteliul vascular.
Fter.: dipiridamolul este indicat în:
 prevenirea accidentelor tromboembolice mai ales la subiecţii cu risc (purtători de proteze
valvulare, operaţii de by pass aorto-coronarian, bolnavi cu infarct de infarct miocardic în antecedente);
 prevenirea secundară a infarctului miocardic şi încetinirea evoluţiei unor forme de
glomerulonefrită în asociere cu acidul acetil-salicilic;
 explorarea funcţiei cardiovasculare (la administrare parenterală);
Ftox.: dipiridamolul poate produce:
 tahicardie, hipotensiune, cefalee mai ales la doze mari;
 fenomene de „furt” coronarian prin vasodilataţia preferenţială a coronarelor sănătoase, neatinse
de procesul ateroslerotic (la doze mari);
 erupţii cutanate;
 greţuri, vomă, diaree.
Interacţiuni medicamentoase:
 cu pentoxifilina risc crescut de sângerare (prin diminuarea agregării şi vasodilataţie);
 tabagismul cronic reduce eficacitatea clinică a dipiridamolului.
Fgraf. : oral, 300-400 mg/zi în mai multe prize; injectabil, 10-20 mg i.v. lent.

CLOPIDOGRELUL

Antagonist tetrahidrotienopiridinici ai receptorilor GP IIb/IIIa

Fcin.:
 se absoarbe bine pe cale orală;
 este metabolizat rapid într-un derivat tiolic răspunzător de efectul farmacodinamic, metabolit care
nu poate fi detectat decât in vitro;
 legarea de proteinele plasmatice este importantă (98%);
Fdin.:
Mecanismul de acţiune a metabolitului activ al clopidogrelului constă în:
 blocarea selectivă şi ireversibilă a receptorilor pentru ADP de la nivel plachetar;
 ca urmare, legarea fibrinogenului de receptorii specifici trombocitari GP IIb/IIIa este împiedicată,
deoarece acesta depinde de efectul activator iniţiat de ADP;
Fter.:
 prevenirea complicaţiilor bolii aterosclerotice (infarct miocardic, accident vascular cerebral);
 după intervenţii de chirurgie cardiovasculară (by pass, stent-uri);
 arteriopatii obliterante, mai ales în prezenţa claudicaţiei intermitente;
Ftox.:
 tendinţă la hemoragii;
 tulburări gastro-intestinale minore;
 rareori tulburări hematologice.
Fgraf.: se administrează oral 75 mg/zi în doză unică.