Medicatia

Din punct de vedere al orientarii clinice se va tine seama de urmatoarele elemente:

 diagnostic,
 identificarea simptomelor tinta specifice,
 alegerea medicamentului se face in functie de: diagnostic, antecedente personale de raspuns la
medicament, starea medicala generala a bolnavului, riscuri si reactii adverse asociate medicamentului
dozaj corect (nu subdozat) ,
 durata suficienta pentru ca medicamentul sa actioneze eficient,
 explicarea efectelor secundare ale medicamentelor creste complianta bolnavilor

De aceea, medicatia psihotropa se va prescrie numai de catre medicul psihiatru. Mentionam ca anumite grupe
de persoane necesita o atentie deosebita in administrarea medicamentelor: copii, varstnici, pacienti cu boli
somatice, gravide, femei care alapteaza.

A. HIPNOTICE

Induc instalarea somnului si mentinerea lui, sunt folosite in insomnia tranzitorie si ca adjuvant in alte afectiuni
care au ca manifestare si insomnia. Tratarea bolii de baza e prioritara.

Clasificare:

1.Barbiturice – exemplu, Fenobarbital, Amobarbital – se folosesc rar datorita efectelor secundare (fenomene
neplacute la trezire, pericol de dependenta, risc vital in supradozare)

2.Benzodiazepine – exemplu, Nitrazepam, Lorazepam (Anxiar), Clorazepat dipotasic (Tranxene) – acestea sunt
benzodiazepine cu durata scurta de actiune si pot da dependenta si simptome de sevraj la intrerupere; cele cu
durata lunga de actiune, (ex. Diazepam) dau fenomene de acumulare.

3.Hipnotice non barbiturice – non benzodiazepinice – Glutetimid, Cloralhidrat – mai rar folosite. In prezent, cele
mai folosite hipnotice sunt: Zolpidem (Stilnox, Sanval) si Zopiclona (Imovane) pentru urmatoarele considerente:
efect rapid , tintesc specific insomnia si au efecte adverse reduse.

B. TRANCHILIZANTE (ANXIOLITICE)

Reprezinta un grup heterogen de psihotrope psiholeptice ce diminueaza in special anxietatea, avand de

asemenea (in functie de substanta activa), efecte hipnotice, sedative, miorelaxante, anticomitiale. In trecut s-au
folosit barbituricele si meprobamatul. In prezent cele mai folosite sunt benzodiazepinele, care au ca grup, patru
actiuni: anxiolitica, miorelaxanta, anticonvulsivanta si sedativ-hipnotica. Sunt utilizate atat in tulburarile
anxioase acute cat si cronice.

1
Indicatii de baza ale unor benzodiazepine:

- anxietate, tensiune musculara, agitatie (Diazepam, Alprazolam, Clorazepat),

- atacuri de panica si agorafobie (Alprazolam, Lorazepam, Clonazepam),

- sindrom de abstinenta alcoolica (Lorazepam, Diazepam, Clordiazepoxid),

- status epilepticus, convulsii (Clonazepam, Diazepam),

- akatisie, tasikinezie post-neuroleptica,

- potentare a efectului neurolepticelor,

- anxietate reactionala in boli psihosomatice,

- catatonie.

Efecte adverse mai frecvente ale benzodiazepinelor sunt: sedare, slabiciune motorie, afectarea functionarii
intelectuale, sindrom de sevraj la intreruperea brusca utilizarii (anxietate, insomnie, sensibilitate excesiva la
lumina si sunete, tremor, cefalee, transpiratii, hipertensiune arteriala, tahicardie, dorinta de a lua
medicamentul, convulsii).

Alte anxiolitice (utilizate mai ales in tulburarile anxioase cronice):

- Buspirona (Stresigal, Spitomin) se recomanda in tulburarea anxioasa generalizata (de electie, dupa unii
autori). Nu da dependenta si are efecte secundare minime.

- Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sunt antidepresive de prima linie ce controleaza si
tulburarile anxioase cronice.

- Bupropion – antidepresiv mai putin eficient decat ISRS in tulburarile anxioase.

2
- Mirtazapina – eficienta dar determina efecte sedative marcate.

- IMAO, antidepresivele triciclice si tetraciclice sunt eficiente dar pot determina efecte adverse severe.

- Beta-blocante – Hidroxizin – Neuroleptice sedative in doze mici.

C. ANTIPSIHOTICE

Medicatia antipsihotica se foloseste pentru tratarea pe termen scurt si lung a schizofreniei, tulburarii
schizofreniforme, tulburarii schizoafective, tulburarii delirante, tulburarii psihotice scurte, episoadelor maniacale
si tulburarii depresive majore cu elemente psihotice.

Antipsihoticele se impart in:

- antipsihotice conventionale (neuroleptice) care determina reducerea tulburarilor psihotice, predominant a

simptomelor pozitive (halucinatii, delir, perturbarea gandirii si agitatia), dar au ca dezavantaj producerea
sindromului extrapiramidal si a unor manifestari neuro-vegetative.

- antipsihotice atipice care determina ameliorarea simptomatologiei pozitive, negative (retragere sociala,
aplatizare afectiva, anhedonie, catatonie), precum si imbunatatirea afectarii cognitive (distorsiuni perceptuale,
deficite de memorie si atentie); acestea dau foarte rar fenomene extrapiramidale sau diskinezii tardive si de
aceea sunt de preferat. Au ca dezavantaj tendinta de modificare a formulei sangvine si perturbarile metabolice.

Exemple de antipsihotice:

1. Antipsihotice conventionale (neuroleptice): Haloperidol, Clorpromazina, etc.

2. Antipsihotice atipice: Risperidona (Rispolept), Olanzapina (Zyprexa), Quetiapina (Seroquel),

Ziprasidona (Zeldox), Clozapina (Leponex), Sertindole, Amisulprid (Solian), Aripiprazol (Abilify), etc.

Tratamentul cu antipsihotice se face de obicei pe termen lung (in functie de afectiune) putand dura luni, ani sau
toata viata. Formele de administrare ale antipsihoticelor sunt urmatoarele: – orala – toate antipsihoticele, –
injectabila – cu efect rapid, folosita in urgente (Haloperidol, Zyprexa, Zeldox), – forma de depozit – se
administreaza o doza la 2-4 saptamani (Fluanxol, Clopixol, Zyprexa, Rispolept Consta) .

Mentionam ca datorita efectelor adverse specifice fiecarui preparat si diverselor interactiuni medicamentoase,
toate antipsihoticele (de fapt toate psihotropele) vor fi administrate strict la indicatia medicului psihiatru.

3
 D. ANTIDEPRESIVE

Cu toate ca indicatia principala a antidepresivelor este tratamentul depresiei, aceste substante si-au mai dovedit
utilitatea si in :

- faza depresiva a tulburarii bipolare,

- tulburarea obsesiv compulsiva,
- tulburarea de panica,
- tulburarea de stres posttraumatica,
- tulburarile de alimentatie,
- fobia sociala,
- enurezis,
- dureri cronice

Doza optima a unui antidepresiv este cea mai mica doza eficace care da cele mai putine efecte secundare.
Durata tratamentului este initial de 6-12 saptamani. Cei care raspund la o anumita doza vor continua
tratamentul 6-12 luni (in depresia cronica , 2-3 ani) pentru a scadea riscul recaderii.

Clase de antidepresive:

1. Antidepresive triciclice: Imipramina, Amitriptilina, Doxepina au ca indicatie principala depresia

majora, iar, Clomipramina este foarte eficace in tulburarea obsesiv-compulsiva. Superioritatea acestor
antidepresive fata de antidepresivele noi se manifesta in cazurile de episoade depresive melancolice.
Antidepresivele triciclice sunt mai putin recomandate din cauza efectelor adverse (sedare, hipotensiune
ortostatica, tulburari urinare, constipatie, etc.)

2. Antidepresive tetraciclice: Maprotilina si Mianserina sunt mai bine tolerate si uneori au o eficacitate
antidepresiva mai mare decat triciclicele.

3. Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): Fluoxetina (Prozac), Fluvoxamina (Fevarin),

Sertralina (Zoloft), Paroxetina (Seroxat), Citalopram (Cipramil), Escitalopram (Cipralex) sunt cele mai
utilizate in prezent, cel putin la fel de eficace ca si antidepresivele triciclice, dar cu mai putine efecte
adverse

4. Inhibitorii de monoaminoxidaza (IMAO) sunt eficienti dar rar utilizati de psihiatri din cauza
precautiilor dietetice (pot determina hipertensiune arteriala) si interactiunilor medicamentoase
daunatoare.

5. Alte antidepresive:

- Mirtazapina (Remeron) este eficienta in depresia severa

4
- Venlafaxina (Efectin) este eficienta in tratamentul depresiei severe cu elemente melancolice si are
debut rapid al actiunii

- Bupropion (Wellbutrin) este un tratament de prima linie in depresie si incetarea fumatului

- Trazodona (Trittico) ,indicata in depresia majora, e benefica in corectarea insomniei si scaderea

precoce a anxietatii.