REFERAT

ANTIDEPRESIVELE

Marieș Diana-Alina
Farmacologie, Anul I- semn. I
Specializare: Asistent medical generalist
Depresia este o tulburare psihică ce debutează, de regulă, în primii ani de maturitate.
Statisticile arată că aceasta este mai frecventă în rândul femeilor; totuși, oricine, la orice
vârstă, se poate confrunta cu o depresie.
 
Depresia afectează creierul și funcționalitatea sa, astfel încât medicamentele care acționează la
nivelul creierului se pot dovedi de folos în tratarea acestei boli. Antidepresivele sunt
medicamentele care echilibrează nivelurile neurotransmițătorilor, ale substanțelor chimice din
creier responsabile cu reglarea dispoziției și emoțiilor. Sunt prescrise pentru a trata depresia
clinică sau pentru a preveni recurența acesteia.
 
Antidepresivele sunt prescrise și pentru a trata alte condiții, cum ar fi tulburarea obsesiv-
compulsivă, tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea de stres post-traumatic. În unele cazuri,
antidepresivele se pot prescrie pentru tratamentul durerii severe, cronice, de lungă durată.
Royal College of Psychiatrists (principala organizație profesională a psihiatrilor din Regatul
Unit) estimează că între 50-65% dintre persoanele care urmează un tratament cu antidepresive au
observat ameliorări ale condiției lor, în timp ce 25-30% dintre persoanele care au urmat, în
paralel, un tratament de tip placebo au observat ameliorări ale simptomelor lor.
 
Tratamentul cu antidepresive se începe la recomandarea medicului psihiatru. Se începe cu
doze mici, iar în decurs de 7 zile, de regulă, pacientul va începe să simtă ameliorări ale
simptomelor. Dacă după 4 săptămâni de la începerea tratamentului nu se observă
ameliorări ale simptomelor, se impune consultarea medicului care poate dispune creșterea
dozei sau prescrierea unui alternative de medicament.
 
Tratamentul cu antidepresive se întinde, de regulă, pe o durată de 6 luni, dar pentru persoanele
care au un istoric al depresiei, se recomandă ca acesta să dureze 2 ani. Pentru persoanele la care
depresia reapare la anumite intervale de timp, se poate recomanda urmarea unui tratament
medicamentos pe durata întregii vieți.
 
Categoriile mari de antidepresive, situațiile în care sunt recomandate și efectele adverse
sunt prezentate mai jos, astfel:
 
– inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs). Sunt antidepresivele pe care medicii le
prescriu cel mai frecvent. Funcționalitatea lor pornește de la ideea că un dezechilibru al nivelului
de serotonină (cunoscută și sub denumirea populară de hormonul fericirii) joacă un rol în
depresie. Prin efectul lor, aceste antidepresive mențin pentru mai mult timp un nivel ridicat al
serotoninei în creier. Această categorie cuprinde: medicamentele ce au ca substanța activă
Setralina (Zoloft), Fluoxetina (Prozac), Citalopram, Escitalopram (Lexapro), Paroxetina și
Fluvoxamina.
De reținut sunt și efectele secundare ce pot apărea ca urmare a tratamentului cu acest tip de
antidepresive, printre care: greață, tremurături, probleme cu somnul, stare de nervozitate,
disfuncții sexuale.
 
– inhibitori ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (SNRIs). Sunt antidepresivele care se
prescriu pentru a reduce simptomele depresiei. Această categorie cuprinde: Venlafaxină
(Effexor), Duloxetina (Cymbalta) – în afară de tratamentul depresiei, acest medicament ajută și
în calmarea durerii fizice cronice. Acest aspect este important deoarece durerea cronică poate
duce la dezvoltarea depresiei sau poate înrăutăți simptomele depresiei. În alte cazuri, persoanele
cu depresie resimt mai puternic durerea, de aceea un medicament care are în vedere ambele
manifestări se poate dovedi folositor.
Printre efecte secundare se numără: greaţă, dureri de cap, uscăciunea gurii, somnolenţă,
constipație şi ameţeli.
 
– antidepresivele triciclice (TCAs). Acestea sunt adesea prescrise în cazul în care
medicamentele din cele două categorii de mai sus nu funcționează. Nu este cunoscut, însă, în
totalitate rolul pe care îl au în tratarea depresiei.
Acestă categorie cuprinde: Amitriptilină, Amoxapină (Asendin), Clomipramină (Anafranil),
Desipramină (Norpramin și Pertofrane), Doxepin, Imipramină (Tofranil), Nortriptilină
(Pamelor), Protriptilina (Vivactil), Trimipramina (Surmontil).
Efectele secundare des întâlnite sunt: constipație, uscăciunea gurii, oboseală.
Aceste antidepresive pot avea și efecte secundare mai grave, printre care: scăderea tensiunii
arteriale, ritm cardiac neregulat, convulsii.
 
– antidepresive tetraciclice. În această categorie intră Maprotilina (Ludiomil), medicament
folosit în tratarea anxietății și depresiei.
Efecte secundare des întâlnite: somnolență, amețeli, vedere încețoșată, uscăciunea gurii.
 
– blocant de recaptare a dopaminei. Substanța activă Bupropion din aceste medicamente
(Wellbutrin, Elontril, Aplenzin) acționeaza ca inhibitor de reabsorbție a noradrenalinei și
dopaminei. Se folosește în cazul depresiei, tulburării depresive majore cauzate de schimbarea
anotimpurilor, dar și pentru renunțarea la fumat.
Efecte secundare pot fi de tipul: greață, vărsături, constipație, amețeli, vedere încețoșată.
 
– antagonist al receptorului serotonin 5-HT1A. Antidepresivul din această categorie se
numește Vilazodonă. Nu este prima alternativă ca tratament al depresiei. De aceea, se apelează la
el atunci când un alt tratament cu antidepresive nu funcționează sau când efectele adverse la alte
medicamente sunt prea neplăcute.
Printre efectele secundare ale acestui medicament se numără: vărsături, tulburări ale somnului.
 
– antagonist al receptorului serotonin 5-HT2. Nefazodona și trazodona sunt prescrise pentru
tratamentul depresiei. Ele modifică nivelul chimicalelor de la nivelul creierului pentru a trata
depresia.
Printre efectele secundare se numără: somnolență, amețeli, uscăciunea gurii.
 
– antagonist al receptorului serotonin 5-HT3. Substanța activă Vortioxetina din medicamente
(precum Brintellix) tratează depresia prin modificarea nivelurilor neurotransmițătorilor din
creier.
Printre efectele secundare se regăsesc disfuncțiile sexuale, senzația de greață.
 
– inhibitori de monoaminooxidază (IMAO-uri). Aceste antidepresive sunt considerate de
modă mai veche. Se prescriu mai rar deoarece necesită o atenție mai mare în administrare: nu se
pot lua împreună cu alte medicamente (prescrise sau neprescrise de către un medic), alteori
provoacă reacții adverse în combinație cu anumite alimente. Totodată, nu se pot combina cu
diverse stimulente sau cu alte antidepresive. În această categorie intră: Isocarboxazida, Fenelzina
(Nardil), Selegilina, Tranilcipromina.
Aceste antidepresive pot provoca numeroase reacții adverse: greață, amețeli, somnolență,
probleme cu somnul, stări de neliniște.
 
– antagonist noradrenergic. Antidepresivele pe bază de Mirtazapina (Remeron) sunt cele mai
prescise pentru tratamentul depresiei. Funcționează prin modificarea substanțelor chimice de la
nivelul creierului pentru a ameliora simptomele depresiei.
Efecte secundare: somnolență, amețeli, creștere în greutate.
 
De reținut este faptul că antidepresivele vizează simptomele depresiei, și nu cauzele sale.
Antidepresivele nu alungă problemele, nu ne fac să uităm de ele, însă ne pot capacita să le facem
față. De aceea, în cele mai mlte cazuri, sunt prescrise împreună cu recomandarea de a începe
sesiuni de terapie.
 
Totodată, Organizația Mondială a Sănătății preciza în anul 2011 faptul că sănătatea/bunăstarea
mintală este un indicator social și că tratamentele ar trebui să aibă în vedere atât soluții
individuale, cât și sociale.