UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PROGRAM DE STUDII - PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

MEDICAȚIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Masterand: Pîrvu (Firănescu) Ana Maria, anul I

Profesor Universitar dr. Graziela Vâjială

Medicamentele cu acțiuni directe asupra sistemului nervos central sunt
numeroase și pot modifica activitatea mentala în trei direcții: sedare (deprimante),
stimulare (excitante) și destructurare (devierea activității psihice normale).
Medicamentele ce se adresează sistemului nervos nu acționează asupra
cauzei bolii, ci corijează sau modifică simptomele, restaurând comportamentul
normal. În unele cazuri (de exemplu, anxietatea, insomnia), medicamentele
favorizează acțiunea neuro-transmițătorilor inhibitori. În cazul depresiilor,
 UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAM DE STUDII - PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

medicamentele stimulează neuro-transmițătorii excitatori, iar în cazul migrenelor

se folosesc medicamente care stimulează sistemul nervos autonom si provoacă
contracția vaselor de sânge a căror dilatație declanșează migrena.
Principalele grupe de medicamente ce se adresează sistemului nervos sunt:
 Analgezicele;
 Somniferele;
 Anxioliticele;
 Antidepresivele;
 Antipsihoticele;
 Anticonvulsivantele;
 Antiparkinsoniele;
 Psihostimulentele;
 Antimigrenoasele;
 Antiemeticele.
 Analgezicele

AMFETAMINA

Termenul ,,amfetamină" se referă la un grup de substanțe din categoria

stimulentelor. Amfetaminele au fost sintetizate în anii 1880 si folosite inițial ca
decongestionant nazal, ca medicament în scopul inhibării creșterii în greutate și
pentru a-i ajuta pe oameni sa rămână treji. Acestea le erau prescrise soldaților în
timpul războiului, pentru a le spori capacitatea de concentrare.
Amfetaminele sunt substanțe simpatomimetice de sinteză, înrudite structural
cu adrenalina (epinefrina), la care predomină efectele excitante centrale. De aceea
sunt numite și "amine de trezire" sau "amine tonifiante". Ele acționează prin
eliberarea unui exces de dopamină, principalele efecte fiind stimularea
psihomotorie și acțiunea anorexigenă.
Sunt droguri din a căror categorie fac parte dextroamfetamina şi benzedrina.
Iniţial, amfetaminele au fost dezvoltate pentru a trata astmul bronşic, tulburările de
somn (narcolepsia) şi hiperactivitatea.
În 1965, guvernul Statelor Unite a restricționat accesul la acest drog, din
cauza potențialului crescut de răspândire a unei dependente periculoase.
La ora actuală, deși multe din aceste droguri sunt prescrise ca medicament
de către entități medicale autorizate, amfetaminele sunt disponibile și pe piața
neagră și sunt în general produse ilegal.
Amfetaminele sunt cunoscute și sub numele de ,,uppers" sau ,,speed",
deoarece cresc viteza de reacție a organismului. Anumite tipuri de amfetamine sunt
 UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAM DE STUDII - PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

prescrise în mod legal de doctori pentru tratarea unor afecțiuni ca: deficitul de
atenție (ADHD) și narcolepsia (care reprezintă o afecțiune manifestată printr-o
nevoie incontrolabila de a dormi).
Amfetaminele sunt comercializate de obicei sub forma de pastile.
Efectele amfetaminei
Stimulentele sunt folosite în exces atât pentru sporirea performantei, cât și în
scopuri recreaționale. In cazul primei situații, acestea suprimă apetitul (ceea ce
rezultă în pierderea greutății), sporesc capacitatea de efort, concentrarea si atenția.
Efectele euforice ale stimulentelor cresc daca pastilele sunt zdrobite înainte de a fi
prizate sau injectate. Unii consumatori dizolvă tabletele în apă și injectează
compoziția obținută. Aceștia își pun în pericol sănătatea, deoarece anumite
ingrediente din compoziția pastilelor ilegale nu sunt dizolvabile și pot bloca unele
vase sanguine (capilarele).
Simptome ale abuzului de amfetamine
Toate tipurile de substanțe stimulente actionează prin eliberarea unui exces
de dopamină în creier (dopamina este o substanță chimica din creier - un
neurotransmițător - responsabilă de senzația de plăcere). Rezultatele terapeutice ale
stimulentelor sunt atinse prin creșterea progresivă a nivelului de dopamină, în
același ritm în care ea este produsă de către creier. Dozele prescrise de către medici
sunt la început mici și cresc treptat, până la atingerea efectului terapeutic necesar.
Atunci când substanța este folosită în alte doze decât cele prescrise, nivelul de
dopamină din creier crește într-un ritm rapid și necontrolat și dereglează
comunicarea între celulele nervoase, provocând astfel o senzație temporara de
euforie și mărind riscul apariției dependentei.
Amfetaminele nu afectează doar creierul, ci și inima, plămânii și alte organe.
Consumatorii resimt o reactivitate crescută, entuziasm, dispariția senzației de
somn, sau chiar euforie și o senzație de putere absolută.
Printre efectele fizice se numără accelerarea respirației, mărirea pulsului,
tensiunea crescută, pupilele dilatate, scrâșnirea dinților și apetitul redus. Aceste
efecte durează șase ore sau mai mult, de la caz la caz.
Consumul de doze mai ridicate poate provoca febră, transpirație, dureri de
cap, dereglări de vedere, amețeli. Dozele foarte ridicate duc la dereglarea ritmului
cardiac, dureri în piept, tremurat, pierderea capacității de coordonare a mișcării,
convulsii, inconștiență sau chiar moarte, ca urmare a unui infarct sau accident
vascular cerebral.
Alte semne care indică un consum abuziv de amfetamine sunt: agresivitate,
schimbări bruște ale stării de spirit, iritabilitate, dereglări ale somnului, nevoi
compulsive. Simptomele pe termen lung includ distimia, o tulburare de
 UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAM DE STUDII - PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ

comportament constând în depresie cronică. Pot apărea și dereglări de alimentație,

oboseală, lipsa încrederii în sine, depresie, letargie.
Riscuri pentru sănătate
Stimulentele pot duce la creșterea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a
temperaturii corpului, la scăderea nevoii de somn și a apetitului (cu riscul instalării
malnutriției). Folosirea regulată provoacă ostilitate și paranoia. Dozele foarte mari
cauzează probleme cardiovasculare complexe, inclusiv accidente vasculare.
Cel mai riscant aspect al abuzului de amfetamine este pericolul instalării
dependentei. În timp, consumul excesiv de amfetamine poate rezulta în
comportamente psihotice, violență, agresivitate, halucinații, convulsii. Alte efecte
sunt: malnutriția, ca urmare a suprimării poftei de mâncare, sau predispoziția
crescută la boli (din cauza alimentației sărace, a lipsei somnului și a mediului
nesănătos). Persoanele care își injectează substanța riscă infectarea cu hepatită,
SIDA și blocarea vaselor de sânge.
Consumul de amfetamine pe termen lung
Consumul îndelungat de amfetamine duce la apariția următoarelor probleme:
psihoza, afecțiuni de ordin fiziologic și comportamental, amețeală, bătăi neregulate
ale inimii, probleme de respirație, schimbări de atitudine sau de temperament,
oboseală sau slăbiciune acută, aritmie cardiacă, activități fizice repetate, convulsii,
comă, moarte, ulcer, malnutriție, boli mentale, probleme ale pielii, deficienta de
vitamine, piele foarte palidă sau foarte roșie, pierderea abilității de coordonare,
colaps fizic.
Surse:
castlecraig.ro
drugabuse.gov
cesar.umd.edu
druginfo.adf.org.au
dao.health.wa.gov.au
urmc.rochester.edu