4.

Mecanismul prin care se

crează dependenţa. Rolul
neurotransmiţătorilor.
Toxicomania (dependenţa,
sevrajul, toleranţa).
Policonsumul, doza,
supradoza. Sevrajul. Sfaturi
utile în caz de supradoză.
 4.1. Mecanismul prin care se crează dependenţa.
Rolul neurotransmiţătorilor.

 Celula nervoasă (neuronul): dendrite; axon (butoni terminali-terminale

sinaptice); fanta sinaptică (distanţa joncţiunii); sinapsă.
 Când un impuls neuronal coboară prin axon şi ajunge la butonii
terminali, acesta declanşează secreţia unui neurotransmiţător, o
substanţă chimică eliberată în fanta sinaptică cu rolul de a stimula
neuronul învecinat, transmiţând astfel impulsul de la un neuron la
următorul.
 Amfetaminele şi ecstasy stimulează eliberarea neuromediatorului
(dopamina, serotonina, noradrenalina, adrenalina); cocaina blochează
receptarea (procesul care permite evacuarea); opiaceele stimulează
selectiv activitatea neuronilor dopaminergici. De asemenea, cananabis,
alcoolul şi nicotina cresc activitatea acestor neuroni.
 4.1.1.Rolul neurotransmiţătorilor. Dopamina

 participă la numeroase funcţii, printre care controlul activităţii locomotorii,

procesele cognitive, motivaţionale şi reglarea stărilor emotive;
 neuronii care conţin dopamină (neuroni dopaminergici), implicaţi în
controlul conduitelor afective şi al emoţiilor, printre care plăcerea, dar şi al
altor emoţii care ţin de sistemul de recompensă cerebrală, constituie calea
comună de acţiune a majorităţii drogurilor.
 oricare ar fi drogul avut în vedere, utilizarea sa duce la creşterea activităţii
neuronilor dopaminergici ai creierului, deci , per ansamblu, o exacerbare a
transmiterii care implică aceşti neuroni. Convergenţa efectului diferitelor
substanţe adictive asupra neuronilor dopaminergici explică, în consecinţă,
senzaţiile şi în special plăcerea resimţită de consumator la administrarea
drogului. Această convergenţă permite să se înţeleagă mai bine de ce
toxicomanul poate trece fără dificultate de la o substanţă la alta. Ea explică
şi dependenţa psihică, altfel spus, nevoia compulsivă, cvasi-irepresibilă, de
a consuma substanţe adictive pentru a resimţi efectele de plăcere
(hedoniste, stimulante, euforizante), dar şi comportamentul de căutare
activă a substanţei.
 4.1.2.Rolul neurotransmiţătorilor. Serotonina

 intervine în majoritatea proceselor fiziologice şi comportamentale;

 activitatea sa este perturbată de utilizarea unor psihotrope, în special extasy
şi alte substanţe înrudite cu ea;
 este implicată în controlul multor procese, printre care somnul, învăţarea şi
memoria, reglarea afectelor şi dispoziţiei, controlul impulsivităţii şi
agresivităţii, durerea, comportamentele sexuale şi conduitele alimentare. O
alterare a funcţionării acestui neurotransmiţător este asociată cu majoritatea
tulburărilor psihiatrice (depresie, anxietate generalizată, schizofrenie,
tulburări de comportament alimentar).
 în toxicomanie, alterarea importantă a normalei funcţionări a acestui
neurotransmiţător intervine, mai ales, în cazul utilizării drogurilor din gama
extasy, care determină o eliberare masivă de serotonină neuronală şi
blocarea recaptării sale (proces care permite evacuarea neuromediatorilor
prin reabsorţie). Un blocaj de recaptare al serotoninei este determinat şi de
acţiunea cocainei, dar în mai mică măsură.
 4.1.3.Rolul neurotransmiţătorilor. Noradrenalina
(norepinefrina)
 este un neurotransmiţător din categoria catecolaminelor care contribuie, ca
şi dopamina la, fenomenul de dependenţă indus de utilizarea repetată a
unor psihotrope.
 este neuromediatorul neuronilor care comandă reacţiile în situaţii de
urgenţă: accelerarea cardiacă, dilatarea bronhiilor, creşterea presiunii
arteriale. Este motivul pentru care noradrenalina şi adrenalina sunt asociate
în limbajul curent cu stresul (se vorbeşte de o “descărcare” de adrenalină).
 dependenţa fizică de opiacee (morfină şi heroină) şi simptomele de sevraj
sunt legate de disfuncţia neuronilor care conţin noradrenalina.
 hiperexcitabilitatea neuronilor noradrenergici este relevată în timpul
sevrajului, din cauza întreruperii brutale a funcţionării receptorilor opiacei,
determinând manifestări comportamentale specifice (instabilitate
psihomotorie, excitaţie, irascibilitate şi agresivitate, oscilaţii extrem de
rapide ale sentimentelor şi dispoziţiei), dar şi simptome dureroase (crampe
musculare) legate de lipsa drogului.
 4.1.4.Rolul neurotransmiţătorilor. Adrenalina
(epinefrina)

 neurotransmiţător(epinefrina), esenţial în reglarea atenţiei. Dacă un nivel

scăzut de adrenalină duce la oboseală, secreţia în exces poate cauza
tulburări de somn şi stări de anxietate. În situaţii riscante, creierul nostru
produce adrenalină în exces, ceea ce ne face să acţionăm instinctiv ;
 determină furnizarea suplimentară de oxigen şi glucoză în muşchi şi creier
existând riscul producerii unui accident vascular cerebral;
 determină dilatarea pupilelor şi constrictia arteriolelor prezente în piele,
cresterea nivelului de zahăr în sânge;
 suprimă temporar functionarea sistemului imunitar şi sistemului digestiv.
 4.1.5. Endorfinele

 Endorfinele sunt substanţe chimice produse de către glanda pituitară si de

catre hipotalamus, cu scopul de a contracara efectele stresului si ale durerii
(acţionând similar cu morfina, dar fara a da dependenţă) a aşterne uitarea
peste experienţe fizice traumatizante dar de a căror repetare depinde
evoluţia speciei umane (travaliul şi naşterea), a favoriza procesul de
însănătoşire, a induce starea de relaxare/euforie a organismului, de a întări
sistemul imunitar, de a elibera hormonii sexuali, de a ajuta în procesul de
învăţare şi de transmitere a semnalelor din cadrul sistemului nervos.
 Creierul secretă endorfine şi sub influenţa efectelor emoţiilor pozitive,
precum râsul, bucuria, dragostea, recunoştinţa, credinţa. Prin cultivarea
emoţiilor pozitive, se eliberează mai multe endorfine, care, la rându-le,
generează o stare de bine. De aceea, endorfinele sunt cunoscute, alături de
serotonină, sub numele de hormonii fericirii iar acţiunea lor asupra
organismului poate dura peste 30 de ore.Alterarea metabolismului
endorfinelor duce la tulburari psihice, iar o anumită substanţă numita b-
endorfină produce o marcantă stare de rigiditate sau imobilitate numită
catatonie
 4.1.5. Endorfinele. Factori declanşatori

 Sport: orice fel de activitate fizică; ”euforia alergătorului”; tratamentul

depresiei şi anxietăţii.
 Plimbări în aer liber: mersul, ca mişcare fizică moderată.
 Expunerea la soare şi aer curat. Pe acest segment e implicată şi serotonina,
al cărei nivel scăzut este asociat cu depresia şi senzaţia de somnolenţă/
trezitul mult prea târziu, printr-un mecanism simplu : când soarele apune,
serotonina este transformată în melatonină, la răsăritul soarelui acest proces
se opreşte. Legătura între producţia de serotonină şi alternanţa zi-noapte
explică de ce oamenii se pare că sunt mai fericiţi în timpul verii (datorita
duratei mai mari a zilei). Lămpile speciale utilizate în ţările nordice pentru
a suplini lumina solară pe durata nopţii polare.
 Atingerea (masajul, sexul, acupunctura), contribuie la eliberarea de
endorfine, stimulează circulaţia sângelui, activează sistemele nervos şi
limfatic şi produc o stare de relaxare plăcută .
 4.1.5. Endorfinele. Factori declanşatori

 Muzica: emoţiile pe care le generează muzica au adesea proprietăţi de

vindecare, astfel că organismul expus la sunete armonioase eliberează
propriul anestezic şi îmbunătăţeşte sistemul imunitar;este preferată în sălile
de operaţii şi în maternităţi, atât pentru medici, cât şi pentru
pacienţi;funcţionează şi la plante, animale.
 Dansul: îmbină perfect muzica şi sportul, şi este considerat un catalizator
al producerii de endorfine. Ca o regulă generală, dansul este preferat de
oameni pentru că mişcarea pe muzică activează circuitele de plăcere ale
creierului şi se înscrie într-un model uşor de acceptat de oameni, predispuşi
în general la ordine şi formă. Mai mult, dansul este o activitate sociabilă,
iar prin legăturile pe care le creează între oameni, contribuie la dezvoltarea
unor stări emoţionale pozitive.
 Râsul diminuează secreţia hormonilor de stres, cortizol şi epinefrină, şi
îmbunătăţeşte sistemul imunitar. Efectul psihologic al unei şedinţe de râs
de o oră, ca urmare a vizionării unei comedii poate dura până la 14 ore.
Terapia prin râs (yoga).
 4.1.5. Endorfinele. Factori declanşatori

 Anumite alimente: ciocolata, ardeiul iute. Secreţia de endorfine poate fi

declanşată de consumul ciocolatei (feniletilamina din conţinutul acesteia).
sau a ardeiului iute (componenta numită capsaicina care determină acea
senzaţie de durere). Creşterea nivelului endorfinelor ca urmare a savurării
ciocolatei a jucat un rol important în transformarea ei ca aliment de confort
în perioade stresante. Tot datorită influenţei asupra endorfinelor din
organism, ardeiul iute este utilizat ca ingredient în medicamente pentru
dureri cronice, şi chiar ca afrodiziac.
 Meditaţia.
 Orice altă activitate de natură creativă.
4.2.1 Toxicomania (dependenţa, sevrajul, toleranţa)

 Toxicomanie-comportament de dependenţă faţă de consumul unui produs

şi totalitatea reacţiilor de adaptare ale organismului la produsul utilizat.
 Adicţie-relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă pentru un
individ, mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul
social al acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, o anumită
practică (jocuri de noroc, sport) sau o anumită situaţie (relaţia de dragoste).
 Dependenţa fizică:stări patologice care constau în necesitatea organică de
a folosi droguri, pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării.
 Dependenţa psihică:dorinţa psihică imperioasa de a-şi administra droguri,
pentru a obţine o stare de "bine" sau pentru a înlătura disconfortul psihic.
 Sevrajul-sindrom de abstinenţă, suferinţa fizică şi psihică, care apare în
situaţia consumatorului de droguri este privat de substanţă.
 Toleranţa-reaţia de adaptare (reversibilitate, selectivitate, specificitate).
 Toxicomania-tratament şi readaptare. Etape

 Dezintoxicarea- metode care fac apel la un drog (methadona pentru

sevrajul opiomanilor), sau cele care se bazează pe sevrajul brutal, fară
substituţie.
 Reinserţia socială-motivarea de a-şi relua activitatea socială anterioară.
 Post-cura are ca scop ajutarea individului de a-şi creşte adaptabilitatea
necesară pentru a nu recădea în universul drogurilor datorită reacţiei
depresive ce apare la întreruperea consumului de droguri.
Reuşita tratamentului se bazează pe relaţia de cooperare între pacient şi
medic+psihoterapeut
 4.2.2.Doza, supradoza, policonsumul.Sfaturi utile în
caz de supradoză.

 POLICONSUM-consum asociat de droguri, care determină polidependenţa

 DOZA-cantitatea obişnuită de drog pe care dependentul o consumă, prin
ingerare, inhalare, injectare etc, pentru a obţine efectul scontat.
 SUPRADOZA-intoxicaţie acută cu drog. Cauze:
- lipsa de control sub aspectul calităţii/concentraţiei;
- creşterea cantităţii uzuale, datorită apariţiei toleranţei;
- după o pauză de consum, toleranta corpului la drogul consumat scade iar
doza luată înainte de a se face pauză nu mai e suportată de către organism;
- policonsum;
- starea de sănătate.
 Sfaturi utile în situaţia unei supradoze

 Sună la 112!
 Verifică dacă poate să deschidă ochii, poate vorbi, scutură şi strigă pe
nume.
 Verifică pulsul şi respiraţia (oglinda). Observă dacă pieptul se mişcă în
sus şi în jos. Ascultă-i bătăile inimii.
 Dacă persoana nu răspunde sau pare că nu mai respiră, încearcă să o
trezeşti ciupindu-i lobii urechii sau masează-i pieptul cu podul palmei.
 Încearcă să o ridici şi să o faci să meargă, chiar dacă trebuie să o sprijini.
Vorbeşte cu ea. Dacă cineva face supradoză, e important să-şi păstreze
luciditatea cât mai mult timp posibil.
 In cazul stopului respirator, se impune resuscitarea imediată, altfel
presoana riscă să moară în câteva minute. Resuscitarea se face prin
respiraţie gură-la-gură. Respiraţia gură-la-gură nu prezintă nici un
pericol pentru viaţa persoanei în cauză, ceea ce nu este valabil şi pentru
masajul cardiac; acesta ar trebui făcut numai de cineva care se pricepe.
 Sfaturi utile în situaţia unei supradoze

 Dacă nu reuşeşti să aşezi persoana în „poziţia de recuperare", întoarce-o

pe burtă, astfel încât dacă vomită, voma să le curgă pe gură, nu în
plămâni. NU UITA: fiind acidă, voma nu transportă bacterii sau alte
infecţii. Dacă a vomitat, nu folosi apă pentru a-i curaţa gura, deoarece
poate să se înece.
 Dacă persoana este conştientă şi i se face greaţă sau simte dureri în piept,
respiră sacadat sau are alte simptome similare, convinge-o să sune la 112
sau sună tu direct.
 Când ajunge ambulanţa, spune echipajului că persoana a consumat un
anume drog, dacă se cunoaşte tipul acestuia. Intervenţia lor va fi
eficientă dacă obţin informaţii exacte despre momentul şi modul
producerii supradozei.
 Ce nu ar trebui să faci dacă cineva intră în
supradoză

 NU-I INJECTA în vene apă cu sare de lămâie. Aceasta este o credinţă

falsă care circulă printre consumatorii de droguri. Apa cu sare de lămâie
nu-1 va ajuta cu nimic pe cel în supradoză.
 NU INJECTA pe cineva în supradoză de heroină cu cocaină sau speed
sau invers, pentru că e cel mai probabil că persoana se va simţi şi mai
rău.
 NU FACE masaj cardiac dacă nu te pricepi. Poţi să produci mai mult
rău decât bine. In schimb poţi să faci respiraţie gură-la-gură.