Narcomania este starea de intoxicaţie periodică sau permanentă (cronică) a organismului provocată de consumul

repetat al narcoticului natural sau artificial, deseori dăunătoare pentru organismul omului şi pentru societate.
Cuvîntul Narcomanie provine de la 2 cuvinte greceşti – „narche” –somn, amorţire, înţepenire, „manie”- patimă,
demenţă, (nebunie ) pasiune.
Termenul narcotic a fost folosit pentru prima dată în medicină pentru Opium şi medicamentele analgetice în a
căror componenţă el intră. Se folosesc în medicină ca analgetice puternice la anumite boli. Plantele ce conţin
narcotice sunt: macul şi cânepa, cunoscute din antichitate. În Moldova ele cresc pretutindeni, haotic sau cultivate
pe tot teritoriul.
Substanţele narcotice pot fi vegetale cît şi sintetice. Ele sunt utilizate în medicină, dar sunt produse şi ilegal,
pentru narcomani. Narcomania este o boală caracterizată de dependenţă fizică şi psihică a organismului uman
provocată de drogurile narcotice consumate şi se manifestă prin dereglarea funcţionării lui normale. În primul
rând se schimbă funcţia normală de percepţie a creerului, apar senzaţii de plăcere (euforie ), putere şi
superioritate urmate de letargie, ameţială, confuzie. Apoi apar dereglări cardiace şi respiratorii, scade
imunitatea. Întreruperea bruscă a consumului de droguri provoacă sindromul abstenenţei în timpul căruia
persoana se simte foarte rău şi chiar nu mai poate trăi fără drog. Totodată narcomania distrugandu-l psihic pe
om îl impune să treacă la modul de viaţă antisocial şi îl face adesea periculos pentru societate.
La moment narcomania are o răspîndire pandemică cuprinzînd 25,0%- din populaţia globului pământesc.

Drogurile sunt simple substanțe care și-au găsit receptori în organismul nostru, care acționează prin grăbirea,
încetinirea sau modificarea proceselor unui anumit organ. Dependența este o noțiune generalizată, există
persoane dependente de internet, de fast food asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau
mai puțin falsă de bine iți activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite substanțe
precum dopamina sau serotonina, responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de dependență se numește
dependență psihică, dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu retragerea substanței, acest tip
de dependență îl întâlnim în rândul drogurilor tari (heroina, metamfetamina și cocaina).
Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau artificială) care
prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se referă la substanțe care
provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales
cele ilegale.
Cu alte cuvinte, drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se transformă în obicei și
care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau
starea de conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.

Din antichitate sunt cunoscute plantele care conţin substanţe cu efect stupefiant. În papirusurile Edvin Smit, Herst,
Cester-Bitti se conţin sfaturi la folosirea plantelor ce conţin substanţe cu efect majorat. Oamenii din trecut
cunoşteau efectul sedativ al macului şi cânepei. Dar aceste plante se întrebuinţau numai la ceremoniile rituale.
Istoricienii presupun, că răspândirea drogurilor a început din regiunea Orientului Apropriat, Mării Mediterane prin
Persia şi India, mai târziu prin China. Apoi drogurile au apărut şi în Europa Occidentală prin Turcia, Iran şi Statele
Orientului Apropiat. După războiul Franco-Pruss din 1870-1871 în Europa a avut loc primul „vulcan” a
narcomaniei. Al doilea „vulcan” în perioada după primul Război Mondial. Măsurile întreprinse, legile apărute în
diferite ţări, lichidarea depozitelor de droguri au contribuit la diminuarea acestui „vulcan”. Noul „vulcan” al
narcomaniei a apărut în anii 1960 ai secolului XX în SUA şi Canada. Din anii 1980 răspândirea are caracter
pandemic şi cuprinde tot Globul Pământesc. Actualmente nu există ţară asupra căruia nu se răsfrâng consecinţele
negative ale narcomaniei. În ultimii ani se menţine o tendinţă a „globalizării” problemei de droguri. Evident, că în
aceste împrejurări „nu a fost trecută cu vederea” nici Republica Moldova. Tot din anii 1980 se observă şi în ţara
noastră răspândirea narcomaniei.

Narcomania are mai multe laturi şi aspecte: medicale, juridice, biofiziologice, economice, demografice,
istorice etc. Ea apare nu din cauza că în natură există unele plante ce conţin substanţe narcotice, ci ca o reacţie
patogenică a societăţii la realităţile deseori triste. Ea nu este un fenomen întâmplător şi izolat, nu poate fi nici
înţeleasă şi nici explicată, cu atât mai mult dezrădăcinată şi prevenită, dacă nu vor fi stabilită cauzele ei. Mai
mulţi cercetători care şi-au propus să investigheze fenomenul narcomaniei menţionează câţiva factori care
contribuie la debutul pasiunii dăunătoare de a consuma substanţe narcotice: din curiozitate sau imitând ceea ce e
caracteristic în special adolescenţilor şi tineretului. Este necesar ca studierea acestor probleme să fie aprofundată
şi apreciată nu numai de pe poziţii psihologice (aspecte care ţin de curiozitate şi imitaţie), dar şi de pe poziţii
sociale, juridice şi medicale. Astfel, au fost concretizate ştiinţific patru grupe de factori care condiţionează
primul pas spre narcomanie:
- accesibilitatea drogurilor;
- factorii sociali care înlesnesc primul pas spre narcomanie;
- starea psihologică a persoanei care şi o determină să utilizeze droguri;
- predispunerea ereditară în plan psihic şi fizic – ereditatea propriu-zisă.
Substanţele narcotice pot fi clasificate în: depresante şi stimulente, vegetale şi sintetice, substanţe
utilizate în medicină şi produse fabricate ilegal special pentru narcomani. Potrivit altei clasificări, există 5 grupe
principale de substanţe narcotice [2, p. 384]:
- otrăvuri sedative (opiul şi cocaina);
- halocinogene (mescaline, LSD);
- substanţe ameţitoare sintetizate pe cale chimică (alcoolul, benzina, eterul, cloramina);
- otrăvuri somnifere (barbituricele);
- excitante de provenienţă vegetală (cofeina, tutunul, Canabisul).

Tratamentul bolnavilor de narcomanie de la dezintoxicare la reabilitare: Scopul de bază al procesului de dezintoxicare

constituie trecerea într-un mod sigur şi corespunzător. Dezintoxicarea constituie etapa iniţială a tratamentului
medicamentos. În esenţa, dezintoxicarea nu reprezintă o metodă de reabilitare a persoanelor dependente de droguri doar
este în ajutorul beneficiarului de a nu mai consuma droguri un timp îndelungat, fără o remisie constantă. Procesul de
dezintoxicare a consumatorului de substanţe psihoactive trebuie efectuat doar sub supravegherea specialistului.
Caracteristicile acestui proces sunt: necesitatea şi atracţia patologică de a continua consumul de droguri, nelinişte,
irascibilitate, insomnie, etc.

Profilaxia narcomaniei: Lupta cu narcomania trebuie dusă la modul cel mai riguros. Un rol important îi revine profilaxiei,
definită ca controlul permanent asupra producerii, păstrării şi realizării narcoticelor sau/şi explicarea pericolului
administrării substanţelor narcotice. Pericolul narcomaniei îi urmăreşte în special pe tineri. Un rol important îl revine
exemplului părinţilor în educaţia adolescenţilor. În cadrul familial profilaxia narcomaniei se poate solda cu succes doar în
cazul când metodele medico-psihologice generale de formare a personalităţii armonioase şi cu factorii de risc sociali şi
psihologici. Astfel, profilaxia narcomaniei va înregistra un succes susţinut şi în condiţii de stabilitate social-economică şi
politică a ţării, precum şi în programul general de stat (naţional de stat)

Cele mai periculoase narcotice sunt: 1)alcool 2)heroina 3)Crack 4)methylamphetamine 5)cocain 6) tabak