Drogurile naturale si

drogurile de sinteza
Din 1996 pana in prezent, fenomenul consumului de droguri a
inregistrat o scadere a varstei medii a consumatorilor, concomitent cu
marirea numarului de consumatori si mai ales a celor care se injecteaza. Daca
in anii de dupa Revolutie, drogurile se consumau, in special de catre tineri cu
varste cuprinse intre 25-30 ani si numai in anumite zone, in ultimii 2 ani
varsta medie de incepere a consumului de droguri a scazut foarte mult,
ajungand la 14-15 ani.

Scapate intr-o anumita masura de sub controlul autoritatilor, drogurile

au patruns si in arii sociale in care rezistenta la tentatia de imitare a
comportamentelor nonconformiste e foarte scazuta, si anume in licee. Exista
o anumita vulnerabilitate a adolescentilor la consumul de droguri direct
legata de faptul ca drogurile au devenit accesibile, consumul acestora fiind
deseori asociat cu grupul de prieteni. Cu certitudine, situatia drogurilor
ilegale este alarmanta, dar, in acelasi timp, nu se poate trece cu vederea si
consumul drogurilor acceptate de catre lege, precum alcoolul, produsele din
tutun, substantele psihotrope, care inregistreaza o crestere la nivelul
tinerilor, si mai ales al femeilor.
Dar pentru a putea intelege in totalitate urmarile drogurilor trebuiesc
intelesi principalii termeni folositi in acest domeniu: dependenta, dependenta
fizica, dependenta psihica, dependenta naturala, dezintoxicare, droguri tari,
droguri usoare, supradoza, politoxicomania, psihoactiv, recadere,
tranchilizante, toxicoman, toleranta,sevraj

DROGUL – substanţă chimică naturală sau sintetică, care perturbă

funcţiile naturale ale corpului şi influenţează starea de spirit, sentimentele şi
percepţia.
Folosirea excesivă creează dependenţă fizică sau psihică - tulburări grave
ale activităţii mentale şi ale comportamentului.
 În limbaj comun – termenul de drog se referă în mod specific la substanţe
naturale, sintetice sau semisintetice care nu folosesc în scopuri medicale,
capabile să producă - tulburări- dependenţă
În medicină – termenul de drog se referă la medicament, căci este vorba
de o substanţă care are potenţialul de a preveni ori trata boala sau întări
bunăstarea fizică sau psihică.
În farmacologie – agent chimic care activează procesele biochimice sau
fiziologice ale ţesuturilor şi organelor.

A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se

consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de
organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie
Criminală – Interpol.
În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:
1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;
2. substanţe depresoare sau psiholeptice;
3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.

1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din

această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul,
amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în:1
→ stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina,
cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc
activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine.
→ stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează
starea depresivă.
2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în
general ele având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac
parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina),
medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză,
barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.
3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi
provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele
„deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”2. În această
categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.

1
2
 B. O altă clasificare a drogurilor este realizată în funcţie de originea
produsului:
1. droguri naturale;
2. droguri de semisinteză;
3. droguri de sinteză (sintetice).

1. Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti:
opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina acestuia, khat-ul, frunzele de coca şi
derivaţii săi şi alte plante cu principii halucinogene.
2. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice
pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina,
LSD).
3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze
chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy
ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Tot în
această categorie sunt incluşi şi „solvenţii volatili şi alte produse cu
proprietăţi asemănătoare drogurilor”3. Tot droguri de sinteză sunt
considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor
tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat. Acestea
antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând
totodată şi fenomenul de toleranţă.

Droguri naturale:
1.Cannabis
Exista aproape 400 de substante chimice in canepa, dar THC este cea care
afecteaza cel mai mult creierul uman. Exista multe denumiri pentru
marijuana. Termenii colocviali pentru droguri se schimba foarte repede si
variaza de la o parte a tarii la alta. Iata cativa termeni de acum cativa ani:
iarba, buruiana, Mary Jane. Acestia sunt inca folositi. Exista de asemenea
denumiri pentru diferite „marci” de marijuana, precum „ceai texan”, „Maui
wowie” si „cronic”. O carte recenta despre termenii colocviali americani
enumera mai mult de 200 de termeni pentru diferite feluri de marijuana.

Efectul marijuanei asupra utilizatorului depind de puterea sau potenta THC-

3
ului pe care aceasta il contine. Puterea THC din anii 1970 incoace a crescut si
a ramas aceeasi din anii 1980. Aceasta se masoara prin media cantitatii de
THC din mostrele confiscate de agentiile legale imputernicite.
Marijuana cea mai obisnuita contine in medie 3% THC.
THC este absorbit mai incet in sange cand marijuana este mancata si trebuie
sa treaca prin stomac si intestin, putand sa dureze pana la o ora pentru a
avea efecte care tin chiar si 12 ore. THC este absorbit repede in grasimea
organismului si este apoi eliberat foarte incet inapoi in sange. Acest proces
poate dura pana la o luna pentru o singura doza de THC pentru ca apoi sa
paraseasca organismul.
Care sunt efectele pe termen scurt ale marijuanei?
• Insomnie
• Dificultati in mentinerea notiunii timpului, memorie redusa pe termen scurt
sau impartiala
• Reducerea capacitatii de realizare a actiunilor care cer concentrare si
coordonare,
• Precum sofatul
• Cresterea ritmului inimii
• Pericole cardiace potentiale pentru cei predispusi la boli de inima
• Gura si gat uscate
• Scaderea inhibitiilor sociale
• Paranoia, halucinatii
• Memorie pe termen scurt impartiala sau redusa
• Capacitate de intelegere redusa sau partiala
• Motivatie si cunoastere modificate ingreunand achizitia de noi informatii
• Paranoia
• Dependenta psihologica
• Deficiente de invatare si memorie, perceptie si dificultati de rationare,
• Vorbire, ascultare efectiva, gandire, asimilarea cunostintelor si rezolvarea
problemelor
• Formarea conceptelor
• Neliniste intensa si accese de panica
2.Opiul
Opiul este un stupefiant obţinut din seminţele plantei de mac. Opiul a fost
folosit de-a lungul secolelor mai ales ca somnifer, în scopuri medicinale (în
principal ca anestezic) dar şi în scopuri recreaţionale (pentru inducerea unor
stări de bine, de relaxare). În secolul 19, în Europa, laudanum (un amestec de
opiu cu alcool) era una dintre cele mai ieftine şi uşor accesibile băuturi (mai
ieftină decât berea sau vinul) în rândul celor din păturile sociale mai sărace.
Principalele componente ale opiului sunt codeina şi morfina - două substanţe
folosite şi în practica medicală, având un efect foarte puternic de calmare a
durerilor. Abuzul de codeină şi morfină duce la dependenţă, de aceea ambele
produse sunt trecute pe lista substanţelor interzise, putând fi utilizate doar
sub supraveghere medicală.
Droguri de semi-sinteza
1.Heroina
Heroina este un derivat al opiului, obţinut la sfârşitul secolului 19 prin
sintetizarea morfinei. Produsă de compania Bayer Pharmaceuticals, heroina a
fost exportată în 1898 în 23 de ţări din lume şi folosită în tratamentul
afecţiunilor respiratorii. La scurt timp, compania a încetat producerea ei
întrucât medicii şi farmaciştii au observat că mulţi dintre pacienţii lor
consumau cantităţi mari de medicamente pentru tuse care conţineau heroină.
Ca materie primă pentru obţinerea heroinei este opiul obţinut prin procesele
de rafinare. Spre deosebire de LSD(diamida acidului lisergic), sinteza
heroinei presupune solide cunoştinţe de sinteză chimică şi de chimie. O
heroină pură este foarte greu de obţinut în primul rînd datorită faptului că
substanţele care intră în sinteza heroinei sunt din ce în ce mai greu de
obţinut din cauza reglementărilor drastice, dar şi datorită faptului că ultima
fază din sinteza heroinei este foarte greu de produs avînd şi un potenţial
periculos foarte mare.Etapele de lucru sunt:

 morfina este izolată din opiul brut (prin dizolvare în apă în prezenţa de
carbonat de calciu, iar precipitatul este tratat cu amoniac).
 morfina este tratată cu anhidridă acetică în cantităţi egale, timp de
circa 6 ore la temperatura de 850
 purificarea moderată în prezenţă de apă şi acid clorhidric, cu adaos de
carbonat de calciu(momentul introducerii carbonatului de calciu depinde
de chimistul care execută purificarea)
  încălzirea heroinei rezultate cu un amestec de alcool şi cărbune activat
pînă la evaporarea alcoolului

acest al 5-lea pas este opţional datorită periculozităţii sale. Prin acest pas se
obţine heroina pură destinata uzului injectabil ( aşa numita heroină nr 4).
Heroina deja purificată este supusă (după prealabila dizolvare în alcool)
acţiunii unui amestec format din eter şi acid clorhidric. Pericolul este dat de
volatilitatea eterului şi de potenţialul său exploziv.De obicei heroina pentru
uz este diluată cu lactoză , amidon, pentru a creşte numărul de doze.
2.LSD
Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de
asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparţine
familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut şi raspândit psihedelic, LSD-
ul a fost folosit in principal ca un drog recreaţional, un enteogen şi o unealtă
în ajutorul diverselor practici precum meditaţia, psihonautica, proiecte
artistice şi psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic,
derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseste
pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă şi clor, mai ales sub formă
lichidă, deşi potenţa sa se poate menţine ani de zile, dacă este depozitat la
rece, departe de lumină şi umezeală. În formă pură, este incolor, inodor şi
uşor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un
substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa
lichidă, poate fi administrat prin injecţie intramusculară sau intravenoasă.
Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 şi
500 µg (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză
din pricina toleranţei.

Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuinţări

psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe
speranţe. Însă, întrebuinţarea medicală excesivă a substanţei in societatea
vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicaţii politice ce
s-au terminat cu interdicţia substantei atât în folosuri medicale, cât si
recreaţionale şi spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este şi astazi
considerat, în anumite cercuri intelectuale, promiţător ca substanţă
medicală. O serie de organizaţii-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul
de Cercetare Heffterşi Fundaţia Albert Hofmann-există cu scopul de a
finanţa, încuraja şi coordona cercetările în scopuri medicale ale substanţei.

Droguri de sinteza
1.Metadona
Metadona a fost sintetizata in Germania in 1937 cand, pentru a suplini
rezervele mici de opiu, s-a ajuns sa se impuna companiilor farmaceutice si
chimice germane obtinerea unei substante opiacee de sinteza.
Efectul metadonei dureaza intre 24 si 72 ore, in stransa legatura cu doza
administrata si metabolismul fiecaruia.
Absorbtia incepe la 30 minute dupa administrare si sunt necesare
aproximativ 4 ore pentru patrunderea ei in sange. Se acumuleaza in ficat,
plamani si tesut adipos inainte de patrunderea in vase.

In cadrul terapiei de substitutie pentru tratarea toxicodependentei de

heroina, un rol important il are metadona,agonist opioid de sinteza cu profil
farmacologic similar morfinei. Inadministrarea orala, data fiind
biodisponibilitatea corespunzatoare sitimpul de injumatatire plasmatic lung,
metadona este indicata ca medicatie de substitutie pentru tratamentul
dependentei de heroina, indoze suficiente pentru a diminua simptomele
sindromului de abstinenta.
Cele mai importante efecte adverse ale metadonei sunt:
- vertij;
- fatigabilitate;
- euforie;
- senzatia de gura uscata;
- cefalee;
- confuzie;
- depresie;
- dificultati de vedere si vedere dubla;
- eruptii cutanate;
- transpiratii;
- palpitatii;
- greata si voma;
- hipotensiune;
- deprimare respiratorie.
Tratamentul cu metadona in timpul sarcinii poate provoca avort sau travaliu
prematur.
Consumul hazardat (chiar si in tratamentul heroinomaniei) al metadonei se
manifesta prin urmatoarea simptomatologie: vertij puternic, frisoane,
hipotensiune, piele rece si lipicioasa, cianoza, constipatie, bradicardie, mioza,
tremor, convulsii, coma, bradipnee, apnee, stop respirator (uneori fatal in 2-4
ore).