Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 1 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _7_ din 07.14.2017_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
___________________ V.Valica

Substanţe medicamentoase, derivaţi de antimicotice și antivirale

Indicaţii metodice pentru studenţii anului III

CHIŞINĂU 2017
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 2 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

INTRODUCERE
Studierea substanţelor medicamentoase antimicotice şi antivirale permite de a evidenţia
legităţi comune şi selective a proprietăţilor fizice, chimice şi a metodelor de analiză.

Scopul lucrării: De a putea efectua analiza substanţelor medicamentoase antimicotice şi

antivirale în funcţie de structura chimică, ce determină metoda de obţinere,
metodele de analiză, condiţii de conservare şi întrebuinţare.
Scopurile determinate
1. Pe baza consultării şi documentaţiei analitice de normare (DAN) de a însuşi analiza
substanţelor medicamentoase din grupul studiat prin aprecierea comparativă a
proprietăţilor fizice, fizico-chimice şi chimice.
2. De a deprinde aprecierea calităţii substanţelor medicamentoase antimicotice şi
antivirale în corespundere cu prevederile DAN.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei se acordă 1 lucrare de laborator:

Conţinutul lucrării
 Pregătirea teoretică pentru efectuarea sarcinilor din scop.
 Lucrare practică de laborator.
 Recapitulare.

MATERIAL INFORMATIV

I. Antimicotice. Antimicoticele (antifungicele) sunt medicamente din diverse grupe

chimice și farmacologice destinate pentru combaterea infecţiilor sistemice sau locale produse de
ciuperci prin acţiune fungicidă şi/sau fungistatică.
Din remediile antimicotice fac parte:
1) antibiotice – nistatina, natamicina, levorina, grizeofulvina, amfotericina B;
2) preparate sintetice – ketoconazol, mekonazol, clotrimazol, fluconazol, itraconzol, terbinafina,
fluomilida, flucitazina, tolnaftat, tolciclat, ciclopiroxalamina etc;
3) preparate combinate – micozalon, triderm, micodecil, travcart, primafucart, macriror etc;
4) preparate cu afecţiune nespecifică – antisepticele (halogenii, fenolii, coloranţii, etc.).
După modul de administrare antimicoticele sunt subdivizate în:
1) preparatele utilizate local în tratamentul micozelor pielii şi mucoaselor – clotimazol,
izoconazol, bifonazol, nistatina, natamicina, naftifina, tolnaftat, fluonilida, tolciclat,
ciclopiroxolamina, acidul undecilenic, antisepticele etc.
2) preparatele utilizate în tratamentul micozelor sistemice – amfotericina B, flucitozina,
grizeofulvina, itraconazol, fluconazol.
3) Preparatele utilizate local şi sistemic- ketoconazol, terbinatina, miconazol.
Antifungicele se caracterizeauă prin acţiuni specifice asupra fungilor mecanismele cărora se
reduc la:
1) cuplarea ireversibilă cu ergosterolul şi alţi steroli specifici din membrana celulelor fungia cu
dereglarea permeabilităţii membranei citoplasmatice şi pierderea de ioni, macromolecule cu
consecinţe toxice – amfotericina B, nistatina, natamicina, levorina;
2) împiedicarea formării ergosterolului prin inhibiţia unor enzime specifice celule fungilor –
ketoconazol, miconazol, fluconazol, itraconazol, terbinatina etc;
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 3 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

3) inhibarea sintezei acizilor nucleici – grizeofulvina, flucitozina;

4) inhibiţia permiabilităţii membranare pentri ioni (K+), fosfaţii, aminoacizi, proteine
indispensabile metabolismului fungic – ciclopiroxolamina.
Derivați de grisan. Din acest grup face parte griseofulvina (tabelul 1). La baza structurii
chimice a griseofulvinei stă sistemul heterociclic grisan:

Derivaţi de imidazol. Din acest grup face parte clotrimazolul (tabelul 1). Imidazol
reprezintă heterociclul pentagonal cu doi heteroatomi de azot în poziţia – 1,3:
N N

N N
H H
Derivaţi de 1,2,4 – triazol. Din acest grup face parte fluconazolul (tabelul 1). 1,2,4-
triazol este un heterociclu pentagonal cu trei heteroatomi de azot în poziţiile 1,2 şi 4. Poate exista
în 2 forme: 4H-forma şi 1H-forma:
H N4 3
N 3
4
5
1 2 N 5
1
2 N
N N
H
1,2,4-triazo l 1,2,4 -t riazo l
(4Н -for ma) (1Н - for ma)

II. Antivirale.
Virusul este un agent submicroscopic care cauzează o infecţie în organism. Acesta deţine
material genetic de tip ADN - ARN, pe care îl reproduce. Pentru ca un virus să supravietuiască
trebuie să invadeze şi să se ataşeze de o celulă vie (celula gazdă), unde se va multiplica, dînd
naştere altor virusuri. Prin ataşarea la celula gazdă, virusul poate distruge sau modifica funcţiile
celulei, astfel sunt eliberate noi tipuri de virusuri şi sunt infectate alte celule. Practic, acesta este
mecanismul prin care virusurile provoacă boli. De regulă, virusul infectează un singur tip de
celulă. De exemplu, virusul care provoacă răceală infectează numai celulele tractului respirator
superior. Virusurile pot fi transmise prin: contactul cu o persoană infectată, ingestie, inhalare sau
sex neprotejat. Igiena deficitară şi obiceiurile alimentare neadecvate pot creşte riscul de a
contacta o infecţie virală.
Clasificarea substanţelor medicamentoase antivirale se poate fасе după mai multe criterii
се аu în vedere structura chimică а compuşilor, mecanismul de acţiune sau indicaţiile terapeutice
majore.
A. Din punct de vedere chimic, antiviralele se clasifică în:
I. Analogi structurali ai nucleozidelor şi nucleotidelor
 Analogi nucleozidici purinici - analogi ai nucleozidelor naturale
(adenozina şi guanozina), obţinuţi prin modificarea componentei glucidice
(β-D-riboza) şi/sau а ciclului purinic.
 Analogi nucleozidici ai adeninei - vidarabina, ciclaradina (obţinuţi prin modificarea
ribozei)
 Analogi nucleozidici ai guaninei - entecavir (modificarea ribozei)
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 4 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

 Analogi guanozinici aciclici (obţinuţi prin deciclizarea şi segmentarea ribozei) -

aciclovir, valaciclovir, ganciclovir, valganciclovir, famciclovir, penciclovir
 Derivaţi аi inozinei - isoprinozina
 Alţi analogi - maribavir, ribavirina
 Analogi nucleozidici pirimidinici - analogi ai nucleozidelor naturale (uridina,
timidina, citidina) obţinuţi prin modificarea bazei pirimidinice şi а componentei glucidice:
 Analogi nucleozidici ai uracilului - idoxuridina, epervudin, brivudin
 Analogi nucleozidici ai timinei - trifluridina
 Analogi nucleotidici purinici şi pirimidinici - analogi fosforilaţi аi nucleozidelor
purinice şi pirimidinice:
 Analogi nucleotidici aciclici аi citozinei - cidofovir
 Analogi nucleotidici aciclici ai adeninei - adefovir, tenofovir
 Oligonucleotide anti-sens - fomivirsen
II. Derivaţi de adamantan - amantadina, rimantadina
III. Analogi ai acidului pirofosforic - foscarnet
IV. Analogi ai acidului N-acetil-neuramic (sialic) - zanamivir, oseltamivir
V. Structuri varia - moroxidina, imiquimod, pleconaril, docosanol, etc.
VI. Interferoni
VII. Anticorpi monoclonali umani - palivizumab
VII. Vaccinuri şi imunoglobuline
B. Un alt criteriu de clasificare ia în considerare mecanismul de acţiune antiviral:
 Inhibitori аi ataşării şi penetrării virale - gama-globulinele, anticorpii
monoclonali, docosanol, oligonucleotidele anti-sens;
 Inhibitori аi decapsidării - derivaţi de adamantan, pleconaril, analogi ai
acidului sialic;
 Inhibitori аi sintezei acizilor nucleici virali - analogi nucleozidici şi
nucleotidici, analogi аi acidului pirofosforic;
 Inhibitori аi maturării şi eliberarii noilor virusuri - inhibitori аi
neuraminidazelor virale - analogi ai acidului sialic.
Derivaţi de adamantan. Din acest grup face parte rimantadina (tabelul 2). Adamantul
este o hidrocarbură cu structură ciclică dură, care constă din patru inele ciclohexanice
condensate:

adamantan
Derivați de nucleozide de generaţia I. Uracilul şi omologul său timina sânt baze
nucleice, care intră în componenţa acizilor nucleinici în formă de nucleozide şi nucleotide:
OH O
OH
N H N
N
N N
HO N O O
H H
1
uracil (2,4-dihidroxipirimidină)
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 5 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

OH O
OH
CH3 H N CH3
CH3 N
N
N N
HO N O O
H H
timina (2,4-dihidroxi-5-metilpirimidin sau 5-metiluracil)

NH2 NH2

N
N

O N
HO N
H
citozina (4-amino-2-hidroxipirimidină)

Pe baza uracilului, timinei şi citozinei, prin metoda modificării structurii lor, s-a sintetizat
un şir de substanţe medicamentoase cu acțiune antivirală: idoxuridina, zidovudina, lamivudina
(tabelul 2).
Analogi nucleozidici ai guanidinei. Aciclovirul este un analog nucleozidic al
guanozinei, substituit lateral cu rest glicozidic:

forme tautomere ale guanidinei (2-amino-6-oxipurin)

 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 6 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Tabelul 1
Substanţe medicamentoase antifungice (antimicotice)

Denumirea română, latină şi chimică.

Descrierea, solubilitatea
Formula de structură
Substanţe medicamentoase derivați de grisan
Griseofulvină Pulbere fină albă sau albă cu
Griseofulvinum nuanţă bej, cu miros slab specific,
cu gust uşor amărui.
Practic insolubilă în apă, putin
H3 CO
O OCH 3 solubilă în alcool, aceton, usor
solubilă în dimetilforamidă şi
O clorură de metilen.
H3 CO O P.top. 218-2240С.
Cl
CH3  20D de la +3550 pîna la +3660 la
recalculare în substanţa uscată
(soluţie 1% în dimetilforamidă)
7-clor-2',4,6-trimetoxi-6'-metilgrizen-2'-dion-3,4' Мr =352,76 g/mol

Substanţe medicamentoase derivați de imidazol

Clotrimazol Pulbere cristalină albă sau slab
N
Clotrimazolum gălbuie, fără miros.
N Practic insolubilă în apă, benzen
C
și toluen, solubilă în etanol,
metanol, acetonă şi cloroform.
Cl Мr = 344,8 g/mol

1-[(2-clorofenil)-difenilmetil]imidazol
Substanţe medicamentoase derivați de 1,2,4-triazol
Fluconazol Pulbere cristalină, albă.
Fluconazolum Uşor solubilă în metanol, solubilă
OH în etanol şi acetonă, moderat
solubilă în izopropanol şi
N N CH2 CH2 N N
cloroform, puţin solubilă în apă.
N F N Мr = 306,277 g/mol

2-(2,4-difluorfenil)-1,3-bis-(1Н-1,2,4 triazol-1-il)-2-
propanol
Substanţe medicamentoase derivați de macrolidelor polienice
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 7 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Nistatină Pulbere cristalină galbenă pînă la

Nistatinum brun, cu miros specific.
Solubil în dimetilformamidă,
moderat solubil în metanol, puţin
solubilă în etanol şi practic
insolubilă în apă. Se dizolvă
foarte bine în soluţie de hidroxid
de sodiu.
Мr = 926,107 g/mol

Acid 4E,6E,8E,10E,14E,16E,18S,19R,20R,21S,35S-3-
[(2S,3S,4S,5S,6R)-4-amino-3,5-dihidroxi-6-metiloxan-2-
il]oxi-19,25,27,29,32,33,35,37-octahidroxi-18,20,21-trimetil-
23-oxo-22,39-dioxabiciclo[33.3.1]nonatriaconta-
4,6,8,10,14,16-hexaen-38-carboxilic

Tabelul 2
Substanţe medicamentoase antivirale

Denumirea română, latină şi chimică.

Descrierea, solubilitatea
Formula de structură
Substanţe medicamentoase derivați de adamantan
Clorhidrat de rimantadină Pulbere cristalină albă, fără miros,
Rimantadini hydrochloridum cu gust amar.
Solubilă în apă, greu solubilă în
CH - CH3 . HCl
alcool.
NH2
Mr=215,77g/mol

Clorhidrat de 1-(1-adamantil)-etanamină

Substanţe medicamentoase derivați de pirimidină

Idoxuridină Pulbere cristalină albă, fără miros.
Idoxuridinum Puţin solubilă în apă şi alcool,
practic insolubilă în cloroform şi
eter.
Mr = 354,1 g/mol

1-[(2R,4S,5R)-4-hidroxi-5-(hidroximetil)oxolan-2-il]-5-
iodo-1,2,3,4-tetrahidropirimidin-2,4-dionă
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 8 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Zidovudină Pulbere cristalină albă, fără

Zidovudinum O miros.
HN
Solubilă în apă, insolubilă în
CH3
alcool şi cloroform.
N Т.top. 120-1230С.
O
HO - H2C Putere rotatorie +58 pînă la +620
O
(sol.1% de n-metanol).
Мr = 267,2 g/mol
N3

1-(3'-azido-2'-dezoxiribozil)-timidină

Lamivudină Pulbere cristalină albă.

NH2 Solubilă în apă.
Lamivudinum
N Мr = 229,254 g/mol

N
O
HO - H2C
O

(-)-[1-(2-hidroxilmetil)-1,3-oxatiolan-5-il)] citozină
Substanţe medicamentoase derivați non-nucleozidici
Aciclovir Pulbere cristalină albă.
Acyclovirum Foarte puţin solubilă în apă,
insolubilă în alcool şi eter,
solubilă în soluţii de acizi şi baze
diluate.
Мr = 225.208 g/mol

2-amino-1,9-diidro-9-[(2-idrosietosi)metil]-6H-purin-6-
onă
Nevirapin Pulbere cristalină albă, fără miros.
Nevirapinum Puţin solubilă în alcool, practic
insolubilă în apă.
Мr = 266,304 g/mol

11-cyclopropyl-4-methyl-5,11-dihydro-6H-
dipyrido[3,2-b:2′,3′-e][1,4]diazepin-6-one
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 9 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Substanţe medicamentoase antivirale utilizate în terapia hepatitelor B şi C

Ribavirină Pulbere cristalină albă.
Ribavirinum Uşor solubilă în арă, puţin
solubilă în alcool absolut.
Мr = 244,207 g/mol

l-β-D- ribofuranozil-1Н-1,2,4-tгiazоl-З-carboxamidă

Proprietăţile fizico-chimice şi analiza calitativă

Derivați de grisan. Identificarea griseofulvinei poate fi efectuată prin metode fizico-

chimice: metoda spectrofotometrică în IR şi sptrofotometrică UV-VIS, precum şi utilizarea
metodelor cromatografice: cromatografia pe strat subţire (CSS) şi cromatografia lichidă de înaltă
performanţă (HPLC).
Pentru identificarea griseofulvinei pot fi utilizate şi metode chimice. Soluţia
griseofulvinei în acid sulfuric concentrat la interacţiunea cu bicromat de potasiu se colorează în
roşu. Se determină şi prezenţa ionului de clor legat covalent cu nitrat de argint după mineralizare.
Derivați de imidazol. Identificarea clotrimazolului poate fi efectuată prin metode fizico-
chimice: metoda spectrofotometrică UV-VIS şi în IR.
Sunt utilizate şi metode chimice. Clotrimazolul reprezintă în mare parte bază azotoasă.
Prezenţa grupei amine terţiare se confirmă prin reacţiile cu reactivii comuni de precipitare.
Clotrimazolul formează cu acid sulfuric concentrat coloraţie galbenă, care la adăugarea
de oxid de mercur (II) şi nitrit de sodiu devine oranj.
Se determină şi prezenţa ionului de clor legat covalent cu nitrat de argint după
mineralizare.
Derivați de 1,2,4-triazol. Identificarea fluconazolului poate fi efectuată prin metode
fizico-chimice: metoda spectrofotometrică în UV şi în IR. Sunt utilizate şi metode chimice. Se
determină şi prezenţa ionului de flor legat covalent.
Derivați de adamantan. În medicină se aplică rimantadina, care prezintă pulbere
cristalină albă cu gust amar, greu solubilă în apă (tabelul 2).
Identificarea se stabileşte după reacţiile de culoare cu 2-nitroindandion-1,3 (mindantan) şi
nitroprusiat de natriu.
Derivați de pirimidină. Identificarea idoxuridinei, zidovudinei şi lamivudinei poate fi
efectuată prin metode fizico-chimice: metoda spectrofotometrică în UV şi în IR.
Sunt utilizate şi metode chimice.
Partea zaharoasă a idoxuridinei: 2-dexoxiriboza se identifică după hidroliză cu orcina şi
clorura de fier (III), apare coloraţie verde. În idoxuridină se determină şi prezenţa ionului de iod
legat covalent.
Lamivudina se identifică prin reacţia cu hidroxid de sodiu, în urma căreia se degajă
amoniac şi acidul sulfuros: H2S.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 10 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Derivați non-nucleozidici. Identificarea aciclovirului poate fi efectuată prin metode

fizico-chimice: metoda spectrofotometrică UV, IR şi HPLC.
Antivirale utilizate în terapia hepatitelor B şi C. Identificarea ribavirinei poate fi
efectuată prin metode fizico-chimice: metoda spectrofotometrică în UV, IR şi HPLC.

Metode de dozare
Derivați de grisan. Determinarea cantitativă a griseofulvinei se efectuează prin metoda
spectrofotometrică UV-VIS în mediu de etanol absolut. Dozarea griseofulvinei poate fi
efectuată și cu ajutorul metodei HPLC.
Derivați de imidazol. Clotrimazolul se determină cantitativ prin metoda de neutralizare
în mediu anhidru cu solvenţi protogeni. Dozarea clotrimazolului se poate efectua la fel și cu
ajutorul metodei HPLC.
Derivați de 1,2,4-triazol. Fluconazolul se determină cantitativ prin metoda de
neutralizare în mediu anhidru cu solvenţi protogeni. Dozarea fluconazolului se poate efectua la
fel cu ajutorul metodei HPLC.
Derivați de adamantan. Dozarea derivaţilor adamantanului se efectuează prin metoda
acido-bazică în mediu anhidru. Preparatul se dizolvă în acid acetic glacial, se adaugă acetat de
mercur şi se titrează cu soluţie de acid percloric 0,1 mol/l pînă la schimbarea culorii violete în
albastru (indicator cristalinul violet).

CH3COOH CH3COOH
CH3COOH
CH - CH3 . HCl
NH2NH
NH
2 . HCl
. HCl
. HCl
+2 2+HClO +
2 HClO 2 HClO +
+ Hg(CH
4 + 4Hg(CH3COO)
Hg(CH
4 3COO)2 3COO)2
2
NH2

H H H
-
+CH +- .CH3. .- HCl
+ -
.+ HgCl + 2HgCl
+ +
NH+
NH2 NH2ClO4ClO4 HgCl
2
2 4+ 2
ClO 2 CH CH3COOH
3COOH
2 2 CH3COOH
NH2

Derivați de pirimidină. Zidovudina şi idoxuridina se determină cantitativ prin metoda

HPLC.
Derivați non-nucleozidici. Aciclovirul se determină cantitativ prin metoda HPLC.
Antivirale utilizate în terapia hepatitelor B şi C. Ribavirina se determină cantitativ
prin metoda HPLC.
Proprietăţi farmacologice
Derivați de grisan. Griseofulvina acţionează prin inhibarea diviziunii celulare interferînd
cu structura şi funcţia microtubulilor fiind indicată în tratamentul dermatofiţiilor cutanate.
Grizeofulvină – antibiotic antifungic – se recomandă intern în comprimate a cîte 0,125 sau
extern în formă de liniment (suspensie) 2% pentru tratarea infecţiilor pielii, părului sau
unghiilor, produse de ciupercile patogene.
Derivați de macrolide polienice. Nistatin este un antibiotic polienic activ faţă de specii
de Candida, fără a fi activ asupra dermatofiţilor. Nistatina se indică pentru tratamentul
candidozelor locale cutanate, vaginale, orale.
Mecanismul de acţiune se datorează legării de ergosterol din membrana celulară fungică,
urmate de alterarea şi permeabilizarea acesteia.
Nistatinul nu se absoarbe sistemic. Se găseşte sub formă de comprimate, drajeuri,
pulbere, creme, ovule, suspenzie buvabilă.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 11 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Mod de administrare: pentru tratamentul candidozei orofaringiene la adulţi se folosesc 4-

6 ml suspensie de 4 ori/zi. E necesar ca pacientul să ţină un timp lichidul în gură, apoi să-l
înghită pentru a trata eventuală infecţie a faringelui posterior şi esofagului. Nistatina se poate
prescrie şi sub formă de comprimate bucale a 100.000 sau 500.000 UA la fiecare 6 ore timp cel
puţin 2 săptămîni.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la preparat.
Reacţii adverse: greaţă, vomă, diaree, discomfort gastro-intestinal, uneori febră, frisoane.
Fenomene de iritare la locul aplicării.
Derivați de imidazol. Mecanismul acţiunii clotrimazolului constă în inhibiţia sintezei
ergosterinei, parte componentă a membranei celulare fungice, ce conduce la modificarea
permeabilităţii membranei şi liza celulei fungice.
Spectrul de acţiune: clotrimazolul este un remediu antimicotic cu un spectru larg de
acţiune. Posedă acţiune antimicotică, antibacteriană şi antiprotozoică. Este activ faţă de
dermatofiţi (Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes, Epidermophyton floccosum,
Microsporum canis), levuri (genul Candida, Torulopsis glabrata, genul Rhodotorula), bacterii
grampozitive (Staphylococcus spp., Streptococcus spp.) şi gramnegative (Bacteroides,
Gardnerella vaginalis), precum şi faţă de Trichomonas vaginalis, Malassezia furfur,
Corynebacterium minutissimum.
Indicaţii: Se indică în candidoze oro-faringiene, vaginale, cutanate; profilaxia
candidozelor bucale.
Farmacocinetică: clotrimazolul se absoarbe foarte puţin prin mucoase şi practic nu
manifestă acţiune sistemică. La administrarea intravaginală se absoarbe doar circa 3-10% din
doză. În ficat are loc biotransformarea rapidă în metaboliţi neactivi. Concentraţii sporite de
clotrimazol în secretul vaginal se menţin timp de 48-72 ore.
Derivați de 1,2,4-triazol. Fluconazolul fost sintetizat în a. 1990, fiind indicat în
infecţiile produse de Cryptococcus, Candida, Blastomyces, Coccidiodes, Histoplasma şi
Aspergillus.
Indicaţii: candidoza digestivă superioară (oro-faringiană şi esofagiană); candidoză oro-
faringiană la bolnavii cu SIDA; candidoze şi micose sistemice; candidoze cutanate, vaginale,
dermatomicoze, onicomicoze.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la preparat, afecţiuni hepatice şi renale; lactaţie, copii
sub 2 ani.
Reacţii adverse: greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, dereglări ale funcţiilor hepatice şi
renale, cefalee, trombocitopenie, sindrom Stevens-Johnson.
Derivați de adamantan. Amantadina şi Rimantadina acţionează doar asupra virusurilor
gripale de tip Aj. Blochează replicarea virusului imediat ce a penetrat intracelular, practic
impiedicînd infectarea celulei. Rimantadina se dovedeşte de 4-l0 ori mai activă decît
Amantadina.
Ca reacţii adverse au fost semnalate epigastrii, adinamie, ameţeli sau hiperexciilitate
nervoasă.
Derivați de pirimidină. Idoxuridina este activă pe virusurile herpetice, simplex mai ales.
Deosebit de toxică, nu poate fi administrată decît local, în colire sau unguente oftalmice, 0,1%
respectiv 0,5% cu aplicare la fiecare 1-2 ore, pentru tratamentul keratitelor herpetice. Cura nu
trebuie sa depaşească 2-3 săptămîni, datorită toxicităţii locale.
Zidovudina este utilizată în faza gravă şi tardivă a infecţiei cu virusul imunodeficienţei
umane (H.I.V.1 si H.I.V.2).
Lamivudina este un antiviral activ contra virusului hepatitic B şi antiretroviral în HIV. Se
administreazǎ în hepatita cronicǎ 100 mg o datǎ pe zi, iar in infecţii cu HIV 150 mg de 2 ori/zi.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 12 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

Compuşi non-nucleozidice. Spre deosebire de inhibitorii nucleozidici, inhibitorii non-

nucleozidici
inhibă non-competitiv şi reversibil revers-transcriptaza prin legare de un loc alăturat centrului
activ al enzimei, denumit “centru alosteric”.
Aciclovir este un agent antiviral deosebit de activ faţă de virusurile herpes simplex de tip
I şi II şi varicella zoster. Odată intrat în celula infectată de virus, aciclovir se transformă în
produsul activ aciclovir-trifosfat. Acesta actionează ca inhibitor al sintezei ADN-ului viral
(impiedicînd replicarea virusului), fără să influenţeze procesele celulelor normale.
Indicaţiile aciclovirului: tratamentul infecţiilor pielii şi mucoaselor cu herpes simplex,
inclusiv herpesul genital, primar sau avansat şi în revenirile ulterioare. Aciclovir nu omoară
virusurile latente. După tratament, bolnavul rămîne deci expus la aceeaşi frecvenţă de recidivare
ca înainte; prevenirea infecţiilor cu virusul herpes simplex la subiectii imunodepresivi;
tratamentul infecţiilor cu virusul herpes Zoster.
Identificarea nevirapinei poate fi efectuată prin metode fizico-chimice: metoda
spectrofotometrică în UV, IR şi HPLC.
Nevirapina se determină cantitativ prin metoda HPLC.
Indicaţia principală a nevirapinei este terapia iniţială а infectiei сu HIV-1 în
asociere сu inhibitori de protează.
Antivirale utilizate în terapia hepatitelor B şi C. Ribavirina este un inhibitor specific аl
sintezei ARN-ului mesager viral şi un inhibitor nespecific al biosintezei ADN-ului şi ARN-ului
viral.
Spectru de activitate: spectru larg de acţiune ре unele virusuri ADN (HSV-l, HSV-2,
CMV) şi ре majoritatea virusurilor ARN, incluzînd picoma- (entero şi rhinovirusurile), toga-
(virusul encefalitei), flavi- (virusurile febrei galbene şi а febrei dengue), arena- (virusul febrei
Lassa) şi hantavirusurile (virusurile febrei hemoragice сu sindrom renal şi а sindromului
pulmonar).
Indicaţii terapeutice:
Deşi prezintă un spectru larg de activitate, ribavirinul este utilizat са
medicament de elecţie în: bronşite şi pneumonii produse de virusul respirator sinciţial (RSV) lа
copii şi pacienţi imunocompromişi; hepatită cronică de tip С în а sociere сu interferonul-α,
ribavirinul dublând rata de succes а tratamentului сu interferon. Pе cale intravenoasă, ribavirinul
diminuează rata de mortalitate în cazul febrei Lassa şi а febrei hemoragice сu sindrom renal
produse de hantavirusuri. Se poate utiliza са altemativă în terapia infecţiilor gripale şi
paragripale la pacienţi imunocompromişi.

Relaţii structură chimică – activitate antifungică în grupul imidazolilor şi triazolilor

Analizându-se activitatea antimicotică a Clormidazolului s-a constzatat că imidazolul

reprezintă entitatea esenţială pentru păstrarea activităţii antifungice. Cercetările efectuate au
condus la introducerea în terapie a primilor imidazoli cu acţiune antifungică : Clotrimazolul şi
Miconazolul.
Din punct de vedere structural, azolii introduşi în terapie sunt compuşi ce conţin în
moleculă un ciclu imidazolic sau un ciclu 1,2,4-triazolic.
Studiul relaţiilor structură cimică-activitate antimicotică în grupul imidazolilor a arătat că:
- ciclul imidazolic este important pentru activitatea antimicotică.
Înlocuirea cu alte structuri similare (benzimidazol) conduce la dispariţia N
activităţii antimicotice. Înlocuirea ciclului imidazolic cu ciclul 1,2,4-triazolic
conduce la compuşi activi cu stabilitate metabolică superioară; N
H
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 13 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

- activitatea antimicotică este crescută dacă se păstrează structura fenil-etilică legată de

heterociclul imidazolic sau triazolic;
- înlocuirea grupării eterice a derivaţiilor imidazolici cu o grupare aminică (derivaţi de
menzilamină) conduce la creşterea potenţialului antidermatofitic;
- înlocuirea grupărilor eterice, tioeterice, oximice, aminice cu o structură cetalică (derivaţi
dioxolanici) conduce la obţinerea unor compuşi cu biodisponibilitate crescută după
administrare orală;
- cele mai bune rezultate se obţin când se utilizează ca şi componente de condensare glicil-eteri
aromatici (derivaţi de clorfenezină);
- înlocuirea clorului din poziţia para a clorfenezinei cu alţi substituenţi (brom, para-fenil) a
condus la obţinerea unor compuşi cu activitate antimicotică şi toxicitate superioară
miconazolului;
- para-substituirea fenilului clorfenezinic cu un ciclu imidazolic sau alt heterociclu aromatic a
condus la obţinerea unor compuşi activi, dar foarte toxici. Substituirea cu heterocicli
(pirolidină, morfolină, piperazină) conduce la obţinerea unor compuşi ce păstrează spectrul de
activitate al imidazolilor din gen. I dar care sunt mult mai solubili, putând fi administraţi pe
cale orală. Cea mai favorabilă substituire s-a dovedit a fi cea cu piperazină.
- substituirea piperazinei este favorabilă. Pentru obţinerea unor compuşi cu biodisponsibilitate
crescută, activi în micoze sistemice, dacă se utilizează substituenţi polari (acetil –
Ketoconazol) sau substituenţi voluminoşi (fenil-1,3,4-triazol-2-one-Intraconazol);
- prezenţa ciclului pentaatomic 1,3-dioxolanic conduce la apariţia izomerilor geometrici. S-a
observat că izomerii cis prezentă „in vitro” şi „in vivo” activitate net superioară izomerilor trans.
Conazolii din generaţia a II-a prezintă o serie de dezavantaje:
- eficacitatea împotriva tulpinilor de Aspergillus este limitată (excepţie Intraconazolul);
- prin prezenţa în structură a unui ciclu imidazolic şi/sau triazolic, continuă să fie metabolic
vulnerabili (se metabolizează rapid în proporţie de 95 %);
- se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95-99 %;
- penetrează puţin prin bariera hemato-encefalică;
- absorbţia gastrică este crescută în condiţii de pH foarte acid ceea ce împiedică utilizarea
antiacidelor în acelaşi timp cu ketoconazolul;
- administraţi sistemic inhibă puternic o serie de izoenzime de tip CytP 450,
interferând astfel cu biosinteza hormonilor steroidieni umani. Cea mai afectată este biosinteza
testosteronului şi a hormonilor corticosteroizi, consecinţa fiind apariţia unor efecte secundare
endrocrinologice de tip: ginecomastie, oligospermie, reducerea libidoului, probleme
menstruale. De asemenea datorităefectului inhibitor enzimatic interferă cu alte substanţe
medicamentoase al căror metabolism este citocrom-dependent (antihistaminice H1,
carbamazepin, ciclosporină, fenitoină, etc.). Derivatul triazolic – Intraconazol, este mai stabil
metabolic şi este un inhibitor CyP450 mai puţin potent decât derivaţii imidazolici (are în
structură două cicluri triazolice).
Azoli de generaţia a III-a (triazoli, conazoli)
OH R 1 N
Fluconazol: R1 – H; R2 N
N N
N H2C - C - CH - R2
F
N
F Voriconazol: R1 – H; R2 N
N

F
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 14 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

În încercarea de obţinere a unor azoli antimicotici cu acţiune sistematică, cu spectru larg

de acţiune, stabili metabolic şi cu proprietăţi farmacocinetice corespunzătoare, cercetătorii de la
Pfizer au ajuns la concluzia că ciclul imidazolic este responsabil de instabilitatea metabolică.
De asemenea s-a constatat că alcoolii terţiari reprezintă ţinte interesante, mai hidrofile
decît eterii. Din vechile structuri s-a păstrat restul 2,4-diclorofenilic pe care s-a grefat un rest de
alcool terţiar (1-N-imidazolil-2-hidroxi-propan), variat substituit în poziţia 3 a restului propanic.
În vederea creşterii stabilităţii metabolice, ciclul imidazolic a fost ulterior înlocuit cu alţi
heterocicli aromatici. Dintre heterociclii testaţi numai ciclul 1,2,4-triazolic s-a dovedit a păstra
activitatea antimicotică neschimbată.
În comparaţie cu imidazolii, compuşii triazolici au prezentat activitate redusă „in vitro”
dar o activitate considerabilă „in vivo”, rămânând încă relativ instabili metabolic.
Introducerea în poziţia 3 a restului 2-propanolic a unui al doilea ciclu 1,2,4-triazolic a
condus la obţinerea unor derivaţi bis-triazolic cu activitate antimicotică crescută şi cu stabilitate
metabolică superioară.
Înlocuirea restului 2,4-dicloro-fenilic (teratogen, hepatotoxic) cu compusul semilar
diflorurat a condus la obţinerea primului azol din generaţia a III-a – Fluconazolul (figura 1).
Din punct de vedere structural azolii generaţiei a III-a sunt derivaţi triazolici ai 2-
propanolului şi sunt reprezentaţi de Fluconazol şi Voriconazol.

imidazol 2-propanol 1,2,4-triazol 1,3-bistriazolo-2-propanol

OH OH OH
N N N N
N H2C - C - CH2R N H2C - C - CH2R N H2C - C - CH2 - N
N N N
Cl Cl Cl

Cl Cl Cl
OH Figura 1.
N N
N H2C - C - CH2 - N Schema de dezvoltare a Fluconazolului
N N
F

F
Fluconazol

Studiul relaţiilor structură chimică-activitate antimicotică în grupul triazolilor au

arătat că:
- activitatea antimicotică este dependentă de prezenţa în structură a unei grupări hidroxilice
terţiare şi a unuia sau a doi heterocicli aromatici electrono-deficitari (tabel 2.);
- prezenţa unui heterociclu 1,2,4-triazolic conduce la obţinerea unor compuşi ce prezintă o
afinitate pentru lanosterol-demetilaza fungică de 10000 ori mai mare comparativ cu enzimele
corespunzătoare umane (toxicitate scăzută, interacţiuni reduse);
- compuşii bis-1,2,4-triazolici prezintă o stabilitate metabolică crescută (ex.fluconazolul se
elimină în proporţie de 90 % nemetabolizat);
- gruparea hidroxilică terţiară asigură o hidrofilie corespunzătoare pentru obţinerea unor
formulări orale şi parenterale;
- cei mai activi compuşi sunt cei care în poziţia 2 a restului propan-2-olic prezintă un fenil
substituit cu unul sau doi halogeni, cele mai favorabile fiind poziţiile 2 sau/şi 4;
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 15 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

- derivaţii 2,4-difluoruraţi sunt solubili în apă (administrare parenterală) şi prezintă o toxicitate

redusă (hepatotoxicitate şi teratogenicitate) comparativ cu cei 2,4-dicloruraţi;
- înlocuirea unui ciclu 1,2,4-triazolic cu piridina conduce la obţinerea unor compuşi cu
activitate crescută pe tulpinile de Aspergillus, dar instabili metabolic;
- înlocuirea piridinei cu un heterociclu puternic deficitar în electroni (fluoropirimidină) conduce
la obţinerea unor compuşi cu activitate crescută pe Aspergillus şi stabil metabolic
(Voriconazol) (figura 2.);
- introducerea în poziţia 3 a restului 2-propanolic a unei grupări metilice creşte potenţa
antimicotică şi creează un centru steric, respectiv 4 posibili enanteomeri. Spre deosebire de
ketoconazol, compuşii activi sunt izomerii anti-(R,S). Se pare că acest metil suplimentar
mimează gruparea metilică din poziţia 13- a lanosterolului, fiind astfel implicată în creşterea
afinităţii faţă de lanosterol-demetilază. Prin această orientare ciclul 2,4-difluoro-fenilic se va
suprapune peste ciclurile A şi B ale steroizilor, în timp ce heterociclul lateral (triazol,
OH CH3
pirimidină) se orientează de-a lungul catenei laterale sterolice.
H C - C - CH
OH CH3 OH CH32
N N Ar
N
N H2C - C - CH N N H2C - C - CH N
N N N
F F
Fluconazol

F F
syn + anti activitate anti-Aspergillus
potenta crescuta instabi metabolic

F F
OH CH3 OH CH3
N N
N H2C - C - CH N N H2C - C - CH N
N N N * * N
F F

F F
anti-(R,S)-Voriconazol activitate anti-Aspergillus,stabil metabolic
separare cromatografica a diastereoizome-
rilor separarea enantiomerilor R.S cu acid
camforosulfonic
Figura 2. Schema de dezvoltare a Voriconazolului

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a antifungicelor (antimicoticelor). Clasificarea.
2. Caracteristica generală a antiviralelor. Clasificarea.
3. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de grisan: griseofulvină, derivați
de imidazol: clotrimazol, derivați de 1,2,4-triazol: fluconazol, derivați de macrolide
polienice: nistatină.
4. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de adamantan: clorhidrat de
rimantadină.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 16 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

5. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați de pirimidină: idoxuridină,

zidovudină, lamivudină.
6. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase derivați non-nucleozidici: aciclovir,
nevirapin.
7. Metode de analiză ale substanţelor medicamentoase antivirale utilizate în terapia hepatitelor
B şi C: ribavirină.
8. Corelaţia dintre structura chimică și acţiunea farmacologică antifungică în grupul
imidazolilor.
9. Corelaţia dintre structura chimică și acţiunea farmacologică antifungică în grupul triazolilor.

LUCRUL PRACTIC

Sarcina 1: De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii:

„Descriere” şi „Solubilitate”.
Datele de oformat în formă de tabelă şi de făcut concluzia despre calitate după indici
indicaţi mai sus.
Adnotare: Solvenţii se aleg corespunzător prevederile DAN.

Sarcina 2. De efectuat analiza substanţelor medicamentoase.

1. Griseofulvină
1.Determinarea calitativă:
А. O picătură de soluţie substanţei în acetonă (1%) se aplică pe hîrtie de filtru şi se usucă. La
iradiere cu lampa de mercur se observă spoturi de culoare albastru-liliachiu.
В. 5 mg substanţă se dizolvă în 1 ml acid sulfuric concentrat şi se adaugă 5 mg bicromat de
potasiu; soluţia obţinută se colorează în roşu-închis.
2.Determinarea cantitativă:
А. Circă 0,1 g substanţă (masă exactă) se iau în balonul cotat cu volumul 200 ml, se dizolvă
în alcool absolut, se aduce pînă la cotă şi se amestecă.
2 ml soluţie obţinută se trece în balonul cotat cu volumul 100 ml, se aduce volumul soluţiei
cu alcool absolut pînă la cotă, se amestecă şi se citeşte absorbanţa soluţiei la spectrofotometru la
lungimea de undă 291 nm în cuva cu grosimea stratului 1 cm.
1%
A1cm grizeofulvinei la lungimea de undă 291 nm – 686.
Conţinutul С17Н17СlO6 la recalculare în substanţa uscată trebuie să fie nu mai puţin de
97,0%.
2. Clotrimazol
1.Determinarea calitativă:
А. Spectrul IR al сlotrimazolului trebuie să corespundă cu spectrul probei standard în
dispersie cu bromură de potasiu.
В. Spectrul UV al soluţiei 0,02% preparat în metanol are un maximum de absorbţie la
259 nm.
С. 0,005 g preparat se dizolvă în amestec, compus din 1ml apă şi 1ml acid clorhidric
diluat şi se adaugă 1ml acid silicicovolframic; se formează precipitat alb.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 17 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

D.0,050 g preparat se topeşte cu 0,5 g carbonat de sodiu, hîrtia de turnesol roşu, umedă,
se înălbăstreşte. Topitura obţinută se dizolvă, la temperatura de circa 50 0С în 5 ml apă. Apoi se
acidulează cu acid azotic diluat şi se filtrează. La filtrat se adaugă 0,15 ml soluţie nitrat de argint;
se formează precipitat alb cazeos, solubil în soluţie de amoniac.
2.Determinarea cantitativă:
А. Metoda titrării în mediu anhidru. Circa 0,4 g (masă exactă) preparat se dizolvă în
30 ml apă, se adaugă 0,1 ml galben de metilen în dioxan şi se titrează cu soluţie acid percloric
0,1 mol/l în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml soluţie 0,1 mol/l acid percloric în dioxan corespunde la 0,03448 g С22Н17СlN2, care
în preparat trebuie să fie cel puţin 98,5% şi cel mult 101,5%.
3. Nistatină
1.Determinarea calitativă:
А. 30 mg nistatină se suspendă în 5 ml apă și se adaugă 2 ml soluție
molibdofosfowolframat de sodiu (soluția probă). În paralel se prepară o soluție martor din 5 ml
apă și 2 ml soluție molibdofosfowolframat de sodiu. Ambele amestecuri se lasă în repaus timp de
1 oră. Colorația verde a soluției probă trebuie să fie mai intensă decît colorația soluției martor.
В. La 2 mg nistatină se adaugă 0,1 ml soluție acid clorhidric (R), apare o colorație brună.
C. La 2 mg nistatină se adaugă 0,1 ml soluție acid sulfuric (R), apare o colorație brună,
care în timp devine violetă.
4. Idoxuridină
1.Determinarea calitativă:
А. 2 mg idoxuridin se dizolvă în 1 ml apă și apoi se adaugă 2 ml soluție difenilamină. Se
încălzește la baia de apă timp de 10 minute. Apare o colorație albastră.

Notă. Rezultatele obţinute la efectuarea sarcinilor 1-3 de prezentat în tabel:

Denumirea Identificarea substanţelor Determinarea cantitativă: medoda

substanţelor medicamentoase- tehnica de de lucru, chimismul reacţiilor pentru
medicamentoase în lucru (condiţii, efectul analitic); metode chimice de analiză sau
limba latină,română; chimismul reacţiilor (pentru postulate principale pentru metode
denumirea raţională; substanţe analizate) fizico-chimice; formula de calcul
formula de structură; pentru determinarea conţinutului
descriere (pentru substanţei active; concluzia despre
substanţe analizate) calitatea substanţei analizate în baza
rezultatelor obţinute.

Controlul general
1. Verificarea pregătirii teoretice a cunoştinţelor.
2. Controlul îndeplinirii lucrării de control de către studenţi.

Bibliografie:
1. Conspectul lecţiei.
2. Вabilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.-p 675p
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
RED.: 01
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică DATA: 06.07.2009
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
Pag. 18 / 18
(Chimie farmaceutică-II)

3. Farmacopea română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315p.

4. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: F.E.-P. «Tipografia centrală», 2006. – 1424 p.
5. Haţieganu E., Stecoza C. Chimie terapeutică. Vol. II. – Bucureşti: Editura Medicală, 2006-
2008. – 253 p.
6. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
7. Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии. Под ред.
Арзамасцева А.П. – М.: Медицина, 2001. – 384 с.

Aparataj şi reactivii necesari la tema “Substanţe medicamentoase, derivaţi de

antimicotice şi antivirale”

Substanţe medicamentoase:
1. Griseofulvină 8. Lamivudină
2. Nistatină 9. Aciclovir
3. Clotrimazol 10. Nevirapin
4. Fluconazol 11. Ribavirin
5. Rimantadină
6. Idoxuridină
7. Zidovudină

Reactivi:
1. Acetonă 9. Soluţie acid percloric 0,1 mol/l în
2. Alcool absolut dioxan
3. Soluţie acid sulfuric concentrat 10. Soluție molibdofosfowolframat
4. Soluţie bicromat de potasiu de sodiu
5. Soluţie acid azotic diluat 11. Soluție acid clorhidric 10%
6. Soluție nitrat de argint 12. Soluţie acid sulfuric 10%
7. Soluţie de amoniac 13. Soluție difenilamină
8. Soluţie galben de metilen în
dioxan

Veselă, aparatura:
1. Lampa de mercur 8. Eprubete
2. Spectrofotometru 9. Hîrtie de filtru
3. Balon cotat 50 ml 10. Balon cotat 200 ml
4. Balon cotat 100 ml 11. Hîrtie de turnesol
5. Balon cotat 200 ml 12. Baie de apă
6. Hîrtie de turnesol 13. Eprubete
7. Baie de apă 14. Hîrtie de filtru