Teste Chim Farm An III Sem V 2021-2022-55843

Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-13
Pag. 1 / 65
Materiale referitoare la evaluarea cunoştinţelor
(bilete de examinare, probleme de situaţie)
Discutate și aprobate
la şedinţa Catedrei de chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _4_ din 29.10.2021_
Şef catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
Vladimir Valica
TESTE
pentru Examen la Chimia farmaceutică
anul III, sem. V, anul universitar 2021– 2022
09.3.1-13
Pag. 2 / 65
1. Partea generală
1. CS Criteriul ce stă la baza clasificării chimice a substanțelor medicamentoase este:
A. Metodele chimice de analiză
B. Natura substanței
C. Metodele fizico-chimice de analiză
D. Structura chimică
E. Analiza funcțională
2. CM Căile de elaborare a substanţelor medicamentoase noi sunt:

A. Studierea metabolismului compuşilor chimici
B. Screening farmacologic a substanţelor chimice
C. Reproducerea compuşilor biologic activi naturali
D. Studierea efectelor adverse ale substanţelor medicamentoase cunoscute
E. Modificarea structurii compuşilor biologic activi naturali
3. CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:

A. Reproductibilitatea
B. Concentratia reagentilor
C. Selectivitatea
D.
Exactitatea
E. Sensibilitatea
4. CM Criteriile subiective de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:
A. Culoarea
B. Mirosul
C. Indicele de refracţie
D. Aspectul exterior (descrierea)
E. Temperatura de topire
5. CM Determinările care se referă la controlul purităţii substanțelor medicamentoase

conform DAN sunt:
A. Cenuşa de sulfaţi
B. Impurități neorganice şi limita admisibilă de impurităţi
C. Impurități specifice
D. Temperatura de topire
E. Pierderea în masă la uscare
6. CM Criteriile obiective de apreciere a calităţii substanțelor medicamentoase sunt:

A. Valoarea pH-lui
B. Temperatura de fierbere
C. Aspectul exterior (descrierea)
D. Indicele de refracţie
09.3.1-13
Pag. 3 / 65
7. CM Esterii se obţin la interacţiunea alcoolilor cu:

A. Acizi carboxilici
B. Anhidridele acizilor
C. Alcooli poliatomici
D. Amidele acizilor carboxilici
E. Acizi anorganici
8. CM Impurităţile neorganice determinarea cărora este prevăzută în DAN sunt:

A. Zinc
B. Fier
C. Calciu
D. Potasiu
E. Metale grele
9. CM Constantele fizico-chimice care se folosesc în analiza farmaceutică la determinarea

identităţii substanţelor medicamentoase sunt:
A. Puterea rotatorie specifică
B. Solubilitate
C. Absorbanța specifică
D. Indice de refracţie
2. Analiza funcţională
OH
10.CS Grupa funcțională C CH este:
A. Hidroxilică alcoolică
B. Aminică substituită
C. Aldehidică
D. Hidroxilică enolică
E. Carboxilică
11. CS Grupa funcțională CH2 O R este:

A. Carboxilică
B. Eterică
C. Aminică alifatică primară
D. Aminica alifatică secundară
E. Aldehidică
12.CS Grupa funcțională

OH
C
O
este:
A. Carboxilică
B. Aminică alifatică primară
C. Halogen legat covalent
D. Hidroxilică alcoolică
E. Aldehidică
09.3.1-13
Pag. 4 / 65
13. CS Grupa funcțională CH OH

este:
A. Eterică 2
B. Aldehidică
C. Azot terțiar
E. Esterică
14. CS Grupa funcțională C-H este:

A.Esterică O
B. Hidroxilică alcoolică
C. Aldehidică
D. Aminică alifatică primară
E. Carboxilică
15. CS Reacție pozitivă (colorație violetă) cu ninhidrina prezintă:

A. Esterii
B. Aminoacizii alifatici
C. Aldehidele
D. Glucidele
E. Alcoolii
16. CS Acidul sulfuric concentrat cu soluția de formaldehidă reprezintă reactivul:

A. Marquis
B. Lugol
C. Draghendorf
D. Mayer
E. Erdman
17. CM Dehalogenarea din molecula substanței medicamentoase organice e posibilă la:

A. Încălzirea cu soluție alcoolică de hidroxid de sodiu
B. Încălzirea cu soluție de azotat de argint
C. Descompunerea termică
D. Încălzirea cu aluminiu în mediu bazic
E. Încălzirea cu zinc în mediu bazic
18. CM Pentru identificarea compuşilor carbonici pot fi folosite următoarele reacţii:
H2N
A. C=O
-R
C=
N - R +... H2N - HN - R
B. C=O C = N - NH -
R + ...
H2N - OH
C. C=O C = N - OH
+ ...
H2N - HN -
09.3.1-13
Pag. 5 / 65
19. CM Proprietăţi bazice atribuie substanţelor medicamentoase următoarele grupe

funcţionale:
A. O
C D. NH2
OH
O
B. C
E.
H
N
C. OH
20. CM Reacţie pozitivă cu soluţie amoniacală de nitrat de argint dau substanțele

medicamentoase:
A. Acid ascorbic
B. Clorura de sodiu
C. Acid glutamic
D. Glucoză
E. Metenamină (hexametilentetraamină)
21. CM Pentru identificarea grupei aldehidice se utilizează:

A. Reactivul Nessler
B. Clorura de fier (III)
C. Soluţia amoniacală de nitrat de argint
D. Acid clorhidric
E. Reactivul Fehling
22. CM Pentru identificarea grupei carboxilice în structura substanţelor medicamentoase,

se utilizează:
A. Clorura de bariu
B. Alcooli
C. Clorură de fier (III)
D. Sulfat de cupru (II)
E. Ninhidrina
3. Metode titrimetrice
24. CS Mediul reacţiei la determinarea cantitativă Argintometrică Mohr trebuie să fie:
A. Acid
B. Slab bazic
C. Neutru
D. Puternic bazic
E. Puternic acid
09.3.1-13
Pag. 6 / 65
24. CS Metoda de dozare în care se utilizează indicatorii de adsorbţie este:

A. Complexonometrică
B. Bromatometrică
C. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru
D. Argintometrică Fajans
E. Titrarea acido-bazică în mediu apos
25. CS Indicatorul utilizat la titrarea argintometrică Mohr este:

A. Bicromat de potasiu
B. Cromat de potasiu
C. Rodanură de amoniu
D. Alauni de fier amoniacali
E. Permanganat de potasiu
26. CS Indicatorul utilizat la titrarea iodurilor prin metoda argintometrică Fajans este:
A. Metiloranj
B. Albastru de bromfenol
C. Fenolftaleină
D. Eozinat de sodiu
E. Murexid
27. CM Indicatorii utilizați în titrarea complexonometrică sunt:

A. Fenolftalină
B. Murexid
C. Metiloranj
D. Eroicrom negru
E. Eroicrom albastru
28. CM Reacţiile chimice ale titrării în mediu anhidru în solvenți protogeni sunt:
A.R≡N + CH3COOH→ [R≡NH] + CH3COO + -
B.CH3COOH + HClO4→ ClO4 + CH3COOH2

¯ +
C.CH3COOH + NaOH →CH3COONa + H2O

D.CH3COO + CH3COOH2 → 2CH3COOH
- +
E.[R≡NH] + ClO4¯→[R≡NH] ClO4

+ +.
29. CM Substanțele medicamentoase care pot fi dozate prin metoda Kjeldahl sunt derivați de:
A. Alcooli
B. Aminoacizi
C. Acizi carboxilici
D. Aldehide
E. Heterocicluri cu conţinut de azot
30. CM Indicatorii utilizați în metoda argintometrică Fajans sunt:

A. Eozionat de sodiu
B. Fluoresceină
C. Albastru de bromfenol
D. Fenolftaleină
E. Murexid
09.3.1-13
Pag. 7 / 65
31. CM Solvenţii protogeni care pot fi utilizați în neutralizarea în mediu anhidru sunt:
A. Benzen
B. Acid formic
C. Acid clorhidric
D. Acid acetic glacial
E. Dimetilformamidă
32. CM Reacțiile chimice ale dozării clorurii de sodiu prin metoda Argintometrică Mohr sunt:
A. AgNO3 + NH4SCN  AgSCN + NH4NO3
B. NaCl + AgNO3  AgCl + NaNO3
C. 2 AgNO3 + K2CrO4  Ag2CrO4 + 2 KNO3
D. NaCl + Zn[(UO2 )3(CH3COO)8] + CH3COOH + H2O  NaZn[(UO2)3(CH3COO)9] • 9 H2O + HCl
E. 3 NH4SCN + FeNH4(SO4)2  Fe(SCN)3 + 2 (NH4)2SO4
4. Metodele fizico-chimice
33. CS La baza metodei spectrofotometrice de analiză stă:
A. Determinarea unghiului de rotaţie
B. Separarea între două faze
C. Determinarea spectrelor de emisie
D. Absorbţia selectivă a radiaţiei electromagnetice
E. Măsurarea indicelui de refracţie
34. CS Formula de calcul a absorbanţei (densității optice) este:

A. A= k · b
B. A= lg I/I0
C. A= 10-kb
D. A= sin α /sin β
E. A= lg I0 / I
35. CS Spectrul de absorbţie UV-Vis este dependența:

A. Lungimii de undă de concentraţie
B. Absorbanţei de concentraţie
C. Absorbanţei de lungimea de undă
D. Absorbanţei de grosimea stratului
E. Absorbanței specifice de concentraţie
36. CS Metoda optică nespectrală este:

A. Refractometria
B. Cromatografia
C. Potențiometria
D. Spectrofotometria UV-VIS
E. Specrofotometria IR
37. CS Metoda bazată pe refracția razei de lumină este:

A. Cromatografia
B. Spectrafotometria UV-VIS
C. Refractometria
09.3.1-13
Pag. 8 / 65
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
38. CS Formula de calcul a conținutului de substanță analizată prin metoda refractometrică

este:
A. C = (n1 – n2) · c / n – n2
B. C = n – n0 / F
C. C = F / n – n0
D. C = F· (n – n0)
E. C = F· (n – n0) / F0
39. CS Metoda bazată pe rotirea optică a planului de polarizare este:

A. Spectrofotometria UV
B. Cromatografia
C. Refractometria
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
40. CS Formula de calcul a puterii rotatorii specifice este:

A. [α] = α · 100/l · c
B. [α] = α · /l · ρ
C. [α] = α · 100/ l · ρ
D. [α] = α · ρ / l · 100
E. [α] = α · 100
41. CM Aparatele utilizate în determinările fotometrice sunt:

A. Polarimetre
B. Spectrofotometre
C. Refractometre
D. Colorimetre
E. Fotocolorimetre
42. CM Formulele de calcul aplicate la determinarea concentraţiei substanței medicamentoase

prin metoda spectrofotometrică UV-VIS sunt:
A. C = 1 / A
B. C= A /  · 1%
l
C. C= A · A 1cm / l
D. C= A1% 1cm ·l
E. C= A / A1% 1cm · l
43. CM Caracteristicile spectrului de absorbţie UV-VIS sunt:

A. Banda aleasă să nu fie suprapusă de o altă bandă a altor componenţi
B. Spectrul de absorbţie trebuie să fie în limita 300-350 nm
C. Absorbanța să fie indirect proporţională cu concentraţia
D. Absorbanţa să fie direct proporţională cu concentraţia
E. Concentraţia soluţiei analizate să fie 1%
09.3.1-13
Pag. 9 / 65
44. CM Metoda fotocolorimetrică de analiză are la bază determinarea:

A. Absorbanţei luminii nemonocromatice de către substanţa analizată
B. Absorbanţei unei soluţii, obţinute în urma unei reacţii de culoare
C. Lungimii de undă a unei soluţii în dependenţă de concentraţie
D. Concentraţiei soluţiei în dependenţă de absorbanţa
E. Absorbanţei soluţiilor colorate
45. CM Factorii care determină condiţiile optime de dozare a substanţelor medicamentoase

prin metoda spectrofotometrică UV-VIS sunt:
A. Solventul
B. Valoarea pH-ului
C. Lungimea de undă, corespunzătoare maximului de absorbţie
D. Structura chimică a substanţei
E. Temperatura
46. CM Deosebirile dintre spectrofotometria UV-VIS şi fotocolorimetria sunt:

A. Dependenţa absorbţiei de grosimea stratului
B. Metodele de calcul a concentraţiei
C. Regiunea spectrului electromagnetic folosit
D. Dependenţa absorbţiei de concentraţia soluţiei
E. Dependenţa de culoarea soluţiilor
47. CM Metodele fizico-chimice bazate pe determinarea absorbţiei radiației electromagnetice

sunt:
A. Refractometria
B. Cromatografia
C. Spectrofotometria UV
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
48. CM Metodele optice nespectrale sunt:

A. Refractometria
B. Cromatografia
C. Polarimetria
D. Spectrofotometria UV-VIS
E. Spectrofotometria IR
49. CM Mărimile direct proporţionale cu absorbanţa conform Legii Buguer-Lambert-Beer

sunt:
A. Lungimea de undă
B. Concentraţia soluţiei
C. Masa molară a substanţei dizolvate
D. Grosimea stratului
E. Transmitanţa în %
50. CM Puterea rotatorie specifică depinde de:

A. Absorbanţă
B. Lungime de undă
C. Concentraţia soluţiei (1g în 100 ml)
09.3.1-13
Pag. 10 / 65
D. Concentraţia soluţiei (g/mol în 1 l)

E. Grosimea stratului
51. CM Indicele de refracție al soluției depinde de:

A. Natura solventului
B. Temperatură
C. Lungimea undei de lumina
D. Concentrația substanței
E. Grosimea stratului
5. Substante medicamentoase anorganice

52. CS Nitratul de argint se dozează prin metoda:
B. Iodometrică
C. Mercurimetrică
D. Permanganaometrică
E. Tiocianometrică
53. CS Acidul clorhidric se dozează prin metoda:

A. Iodometrică
B. Bromatometrică
C. Acidimetrică
D. Alcalimetrică
E. Permanganatometrică
54. CS Substanța medicamentoasă care colorează stratul cloroformic în galben-brun la

adăugarea cloraminei și acidului clorhidric este:
A. Hidrocarbonat de sodiu
B. Bromură de sodiu
C. Clorură de calciu
D. Sulfat de magneziu
E. Iodură de potasiu
55. CS Substanța medicamentoasă care colorează stratul cloroformic în violet

la adăugarea nitritului de sodiu și acidului sulfuric diluat este:
A. Iodură de potasiu
B. Hidrocarbonat de sodiu
C. Bromură de sodiu
D. Sulfatde magneziu
E. Clorură de calciu
56. CS Peroxidul de hidrogen se dozează prin metoda:

A. Argintometrică
B. Nitritometrică
C. Bicromatometrică
D. Permanganatometrică
E. Complexonometrică
09.3.1-13
Pag. 11 / 65
57. CS Reactivul care se adaugă pentru intensificarea proprietăţilor acide ale acidului boric
la dozarea alcalimetrică este:
A. Cloroform
B. Etanol
C. Acetonă
D. Glicerină
E. Eter
58. CS Cationul de sodiu se identifică prin reacția chimică cu:

A. Nitrat de argint
B. Zincuranilacetat
C. Difenilamină
D. Oxalat de amoniu
E. Clorură de fer (III)
59. CS Impuritatea de cloruri în apa purificată se determină cu:

A. Oxalat de amoniu
B. Clorură de fer (III)
C. Clorură de bariu
D. Nitrat de argint
E. Sulfură de sodiu
60. CS Impuritatea de sulfați în apa purificată se determină cu:

A. Oxalat de amoniu
D. Nitrat de argint
61. CS Impuritatea de calciu în apa purificată se determină cu:

A. Clorură de fer (III)
B. Oxalat de amoniu
D. Nitrat de argint
62. CS Sulfatul de zinc și sulfatul de magneziu pot fi determinate cantitativ prin metoda:
A. Permanganatometrică
B. Complexonometrică
C. Alcalimetrică
D. Acidimetrică
E. Argintometrică Fajans
63. CS Peroxidul de hidrogen și sulfatul de fier pot fi determinate cantitativ prin metoda:
B. Permanganatometrică
C. Alcalimetrică
D. Acidimetrică
E. Argintometrică Mohr
09.3.1-13
Pag. 12 / 65
64. CS Rolul glicerinei la dozarea acidului boric prin metoda alcalimetrică este:
A. Intensifică proprietățile bazice ale acidului boric
B. Intensifică proprietățile acide ale acidului boric
C. Intensifică proprietățile amfotere ale acidului boric
D. Servește ca soluție titrantă
E. Servește ca indicator
65. CS Sulfatul de zinc se dozează prin metoda:

C. Alcalimetrică
D. Acidimetrică
66. CS Tetraboratul de sodiu se dozează prin metoda:

C. Alcalimetrică
D. Acidimetrică
67. CS Substanța medicamentoasă care colorează flacăra în galben este:

A. Sulfat de zinc
B. Clorură de calciu
C. Clorură de potasiu
D. Iodură de sodiu
E. Sulfat de magneziu
68. CM Cationul de fier bivalent (Fe2+) se identifică prin reacțiile chimice cu:
A. Rodanură de amoniu
B. Hexacianoferat de potasiu (III)
C. Oxalat de amoniu
D. Dimetilglioximă
E. Nitrat de argint
69. CM Cationul de magneziu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Hidrogenfosfat de sodiu şi amoniu
B. Oxalat de amoniu
C. 8-oxichinolină
D. Nitrat de argint
E. Acid sulfuric
70. CM Acidul boric se identifică prin reacțiile chimice:

A. Formarea esterului etilacetic
B. Formarea esterului boroetilic
C. Formarea rozocianinei
D. Cu alizarina
E. Cu ninhidrina
09.3.1-13
Pag. 13 / 65
71. CM Factorii care contribuie la descompunerea peroxidului de hidrogen sunt:

A. Lumina
B. Temperatura
C. Mediul alcalin
D. Oxidanţii şi reducătoria
E. Apa purificată
72. CM Substanțele medicamentoase care colorează flacăra sunt:

A. Clorura de sodiu
B. Bromura de potasiu
C. Carbonatul de litiu
D. Sulfatul de magneziu
E. Clorura de calciu
73. CM Substanțele medicamentoase care formează precipitat alb cazeos, solubil în soluţie
de amoniac la adăugarea soluției de azotat de argint şi acid azotic diluat sunt:
A. Clorura de sodiu
B. Clorura de calciu
C. Bromura de sodiu
D. Iodura de potasiu
74. CM Substanțele medicamentoase care se dozează prin metoda complexonometrică sunt:

A. Clorura de calciu
B. Clorura de sodiu
C. Sulfat de magneziu
D. Tetraborat de sodiu
E. Sulfat de zinc
75. CM Substanțele medicamentoase care se dozează prin metoda alcalimetrică sunt:

A. Clorura de sodiu
B. Acid boric
C. Hidrocarbonat de sodiu
E. Acid clorhidric diluat
76. CM Substanțele medicamentoase care ard cu flacără cu margini verzi la dizolvarea în
alcool etilic sunt:
A. Acid boric
B. Tiosulfat de sodiu
C. Hidrocarbonat de sodiu
E. Hidroxid de aluminiu
77. CM Acidul clorhidric se dozează prin metodele:

A. Alcalimetrică
B. Acidimetrică
C. Argintometrică Mohr
E. Argintometrică Wolhard
09.3.1-13
Pag. 14 / 65
78. CM Clorura de potasiu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Zincuranilacetat
B. Nitrat de argint
C. Acid tartric
D. Hexanitritcobaltit de sodiu
E. Oxalat de amoniu
79. CM Bromura de sodiu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Nitrat de argint
B. Zincuranilacetat
C. Acid tartric
D. Cloramina
E. Oxalat de amoniu
80. CM Iodura de potasiu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Zincuranilacetat
B. Nitrat de argint
C. Acid tartric
D. Nitrit de sodiu în mediu acid
E. Oxalat de amoniu
81. CM Clorura de calciu se dozează prin metodele:

C. Argintometrică Mohr
E. Argintometrică Wolhard
82. CM Clorura de calciu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Oxalat de amoniu
B. Nitrat de argint
C. Acid tartric
D. Cloramina
E. Zincuranilacetat
83. CM Nitratul de argint se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Acid clorhidric
B. Oxalat de amoniu
C. Acid tartric
D. Cloramina
E. Difenilamina în acid sulfuric
84. CM Sulfatul de fier (II) se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Oxalat de amoniu
B. Dimetilglioximă
C. Hexacianoferat de potasiu (III)
D. Hexacianoferat de potasiu (IV)
E. Clorură de bariu
09.3.1-13
Pag. 15 / 65
85. CM Fluorura de sodiu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Zincuranilacetat
B. Nitrat de argint
C. Clorura de calciu
D. Alizarinat de zirconiu
E. Clorura de bariu
86. CM Produșii degradării soluției alcolice de iod 10% sunt:

A. Aldehidă formică
B. Aldehidă acetică
C. Acid acetic
D. Acid iodhidric
E. Acid formic
6. Parafine şi derivaţii halogenaţi ai parafinelor

87. CS Conservantul în fluorotan (halotan) este:
A. Fenol
B. Bisulfit de sodiu
C. Timol
D. Semicarbazidă
E. Rezorcină
88. CS Substanţa medicamentoasă ce prezintă o pulbere de culoare albă, cristalină este:

A. Cloroform
B. Clorura de calciu
C. Alcool etilic
D. Sulfat de fier (II)
E. Halotan (fluorotan)
89. CS Impuritatea specifică, toxică care se determină în cloroform este:

A. Iodoform
B. Fosgen
C. Cloralhidrat
D. Monoxid de carbon
E. Benzen
90. CS Reacția specifică de identificare a cloroformului este formarea:

A. Sărurilor de cupru
B. Sărurilor de fier
C. Sărurilor de oxoniu
D. Azocolorantului
E. Colorantului aurinic
91. CS Conservantul în cloroform este:
A. Bisulfit de sodiu
B. Fenol
C. Timol
D. Alcool etilic
E. Rezorcină
09.3.1-13
Pag. 16 / 65
92. CS Clorul în molecula cloroformului este legat prin legătura chimică:

A. De hidrogen
B. Metalică
C. Coordinativă
D. Ionică
E.. C ovalentă
93. CM Substanţe medicamentoase lichide sunt:

A. Alcool etilic
B. Clorură de sodiu
D. Cloroform
E. Halotan (fluorotan)
94. CM Reacţia de obţinere a iodoformului se utilizează pentru:

A. Identificarea etanolului
B. Depistarea impurității de etanol în cloroform
C. Identificarea iodurii de potasiu
D. Depistarea impurității de iodaţi în iodura de potasiu
E. Identificarea iodurii de sodiu
95. CM Metodele de mineralizare a substanţelor medicamentoase cu conţinut de fluor

covalent sunt:
A. Încălzirea eprubetei ce conține substanța medicamentoasă
B. Calcinarea substanței medicamentoase cu sodiu metalic
C. Încălzirea substanței medicamentoase cu acid sulfuric concentrat
D. Combustia substanței medicamentoase în oxigen
E. Utilizarea probei Beilştein
96. CM Metodele de mineralizare a substanţelor medicamentoase cu conţinut de clor

covalent sunt:
B. Încălzirea substanței medicamentoase cu amestec de calcinare
C. Reducerea substanței medicamentoase cu praf de zinc în mediu bazic
E. Încălzirea substanței medicamentoase cu soluţie apoasă sau alcoolică de hidroxid de
sodiu
97. CM Metodele de mineralizare a substanţelor medicamentoase cu conţinut de iod

covalent sunt:
B. Încălzirea substanței medicamentoase cu acid sulfuric concentrat
C. Încălzirea substanței medicamentoase cu hidroxid de aluminiu
E. Încălzirea substanței medicamentoase cu soluţie de nitrat de argint
09.3.1-13
Pag. 17 / 65
98. CM Metoda de combustie în oxigen se utilizează pentru compușii organici ce conțin:

A. Fluor
B. Brom
C. Calciu
D. Clor
E. Iod
99. CM Substanţele medicamentoase care colorează flacăra în verde la calcinare pe

sârma de cupru sunt:
A. Sulfat de zinc
B. Acid boric
C. Sulfat de magneziu
D. Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol)
E. Cloroform
100. CM În molecula fluorotanului (halotanului) sunt prezenți halogenii:

A. Astatiniu
B. Iod
C. Fluor
D.
Clor
E. Brom
101.CM Proprietățile fizice utilizate în analiza cloroformului sunt:
A. Temperatura de topire
B. Temperatura de solidificare
C. Densitatea
D. pH-ul
E. Temperatura de fierbere
102.CM Proprietățile fizice utilizate în analiza fluorotanului (halotanului) sunt:

A. Temperatura de topire
B. Temperatura de solidificare
C. Densitatea
D. pH-ul
E. Temperatura de fierbere
103. CM Metodele de obținere ale cloroformului sunt:

A. Din vaselină
B. Din parafină
C. Din acetonă
D. Metoda electrolitică
E. Din cloralhidrat
09.3.1-13
Pag. 18 / 65
104. CM Elementele structurale din molecula fluorotanului (halotanului), care contribuie la

mărirea acțiunii anestezice generale față de cloroform sunt:
A. Grupei hidroxilică
B. Fluor
C. Clor
D. Brom
E. Iod
105.CM Fluorul din molecula fluorotanului (halotanului) se identifică după topirea cu

sodiu metalic prin reacțiile chimice cu:
A. Alizarinat de zirconiu
B. Clorură de bariu
D. Amestec de calcinare
E. Nitrat de argint
106. CM Substanțele medicamentoase care posedă acțiune anestezică generală sunt:

A. Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol)
B. Cloroform
C. Fluorotan (Halotan)
D. Nitroglicerină
E. Alcool etilic
7. Alcooli, eteri şi esteri

107. CS Impuritatea care se determină în etanol prin reacția cu nitratului de argint în
prezenţa soluției de amoniac este:
A. Alcool metilic
B. Uleiuri reziduale
C. Substanţe reducătoare
D. Furfurol
E. Aldehide
108. CS Impuritatea care se determină în etanol prin reacția cu permanganat de potasiu în

mediu acid este:
A. Sulfaţi
B. Alcool metilic
C. Substanţe reducătoare
D. Aldehide
E. Uleiuri reziduale
109. CS Impuritatea care se determină în etanol cu ajutorul soluţiei de permanganat de

potasiu şi apoi cu sarea de sodiu a acidului cromotropic este:
A. Substanţe reducătoare
B. Aldehide
C. Sulfaţi
D. Alcool metilic
09.3.1-13
Pag. 19 / 65
110. CS Impuritatea care se determină în etanol prin reacţia cu anilina în prezenţa acidului
clorhidric concentrat este:
A. Furfurol
B. Aldehide
C. Sulfaţi
D. Alcool metilic
111. CS Substanța medicamentoasă ce conţine grupa funcțională eterică este:

A. Etanol
B. Nitroglicerină
C. Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol)
D. Glicerină
E. Cloroform
112. CS Grupa funcțională care permite determinarea cantitativă a clorhidratului de
difenhidramină (dimedrol) prin metoda de neutralizare în mediu anhidru în solvenți
protogeni este:
A. Aminică alifatică primară . CH
B. Aminică aromatică primară
3
CH - O - CH - CH - N
3
C. Eterică
D. Azot terţiar
E. Acid clorhidric
113. CS Substanța medicamentoasă care conține grupa funcțională

esterică este:
A. Etanol
B. Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol)
C. Cloroform
D. Glicerină
E. Nitroglicerină
114.CS Grupa funcțională prezentă în molecula alcoolului etilic este:
A. Hidroxilică fenolică
B. Hidroxilică enolică
C. Ceto (carbonilică)
E. Carboxilică
115. CS Grupa funcțională prezentă în molecula clohidratului de

difenhidramină (dimedrol) este:
A. Esterică
B. Hidroxilică enolică
C. Ceto (carbonilică)
D. Eterică
E. Carboxilică
09.3.1-13
Pag. 20 / 65
116. CS Indicați substanța medicamentoasă cu următoarea formulă de structură:

A. Difenhidramină (dimedrol)
B. Bromhidrat de difenhidramină (dimedrol)
CH 3
C. Nitrat de difenhidramină (dimedrol) CH O CH2 CH 2

N . HCl
D. Clohidrat de difenhidramină (dimedrol)

CH 3
E. Sulfat de difenhidramină (dimedrol)
117. CS Glicerina este un alcool:

A. Monoatomic
B. Biatomic
C. Triatomic
D. Octoatomic
E. Nanoatomic
118. CS Proprietatea chimică specifică eterilor este:

A. Formarea sărurilor de cupru
B. Formarea sărurilor de fer
C. Formarea sărurilor de oxoniu
D. Oxidarea pînă la acizi carboxilici
E. Reducerea pînă la aldehide
119. CS Substanța medicamentoasă cu acțiune antiseptică este:
B. Cloroform
C. Fluorotan (Halotan)
D. Nitroglicerină
E. Alcool etilic
120. CS Efectul advers pronunțat al clorhidratului de difenhidramină (dimedrol) este:
A. Somnolență
B. Anestezic
C. Febră
D. Anemie
E. Disbacterioză
121.CM Impuritățile care se determină în alcoolul etilic conform cerințelor DAN sunt:
A. Eter etilic
B. Alcool metilic
C. Cloruri
D. Substanţe reducătoare
E. Furfurol
122. CM Clorhidratul de difenhidramină (dimedrol) poate fi dozat prin metodele:

A. Neutralizarea în mediu anhidru, cu solvenţi protofili
B. Alcalimetria în mediu apos
C. Acidimetria în mediu apos
D. Argintometria
E. Neutralizarea în mediu anhidru, cu solvenţi protogeni
09.3.1-13
Pag. 21 / 65
123. CM Substanţele medicamentoase lichide sunt:

A. Etanol
B. Nitroglicerină
D. Cloroform
E. Glicerină
124. CM Metodele de obținere a alcoolilor sunt:

A. Hidroliza esterilor
B. Fermentarea glucidelor
C. Condensarea apei cu substante aromatice
D. Reducerea aldehidelor
E. Reducerea cetonelor
125. CM Alcoolii, în dependență de numărul grupelor hidroxilice sunt:
A. Monoatomici
B. Biatomici
C. Triatomici
D. Octatomici
E. Nanoatomici
126. CM Alcoolii, după natura atomului de carbon saturat, de care este legată gruparea
hidroxilică sunt:
A. Primari
B. Binari
C. Secundari
D. Terțiari
E. Cuaternari
127. CM Alcoolul etilic se identifică prin:

A. Formarea esterului etilacetic
B. Proba iodoformică
C. Proba Belștein
D. Oxidarea cu bicromat de potasiu
E. Reducerea cu praf de zinc
128. CM Concentrațiile preparatelor farmacopeice ale alcoolului etilic sunt:

A. 40%
B. 70%
C. 60%
D. 95%
E. 100%
129. CM Grupele funcționale prezente în clorhidrat de difenhidramină (dimedrol) sunt:

A. Eterică
B. Esterică CH3
C.Clor legat ionic CH O CH2 CH2 N
CH
. HCl
D. Clor legat covalent 3
E. Aminică terțiară
09.3.1-13
Pag. 22 / 65
130. CM Glicerina se identifică prin reacțiile de formare a:

A. Acroleinei
B. Esterului etilacetic
C. Iodoformului
D. Gliceratului de cupru
E. Gliceratului de zinc
131. CM Elementele structurale care contribuie la mărirea acțiunii terapeutice a alcoolilor
sunt:
A. Micșorarea lanțului de carbon
B. Introducerea halogenilor
C. Ramificarea lanțului de carbon
D. Introducerea legăturii duble
E. Introducerea ionilor de sodiu și potasiu
132. CM Elementele structurale care contribuie la mărirea acțiunii terapeutice a alcoolilor
sunt:
A. Introducerea halogenilor
B. Micșorarea lanțului de carbon
C. Ramificarea lanțului de carbon
D. Mărirea lanțului de carbon pînă la C9
E. Introducerea grupei carboxilice
133. CM Efectele terapeutice ale clorhidratului de difenhidramină (dimedrol) sunt:
A. Antialergic
B. Hipnotic
C. Antiemetic
D. Antiseptic
E. Antihipertensiv
8. Aldehide şi glucide
134. CS Substanța medicamentoasă cu efect uro-antiseptic este:
A. Formaldehidă
B. Metenamină (hexametilentetramină)
D. Cloroform
E. Nitroglicerină
135. CS Tipul de reacție chimică care stă la baza interacţiunii aldehidelor cu fenolii este:
A. Substituţie
B. Schimb
C. Condensare
D. Oxidare
E. Adiţie
09.3.1-13
Pag. 23 / 65
136. CS Impuritatea determinată în formaldehidă cu ajutorul soluţiei de hidroxid de sodiu

0,1 mol/l este:
A. Aldehidă
B. Acid acetic
C. Paraform
D. Cloruri
E. Acid formic
137. CS Produșii inițiali de obținere a metenaminei (hexametilentetraminei) sunt:

A. Soluţii apoase de acid acetic şi amoniac
B. Soluţii apoase de formaldehidă şi amoniac
C. Soluţii alcoolice de formaldehidă şi amoniac
D. Soluţii apoase de formaldehidă şi hidroxilamină
E. Soluţii apoase de acid formic şi amoniac
138. CS Glucoza, din punct de vedere structural este:

A. Polizaharid
B. Polizaharid complex
C. Dizaharid
D. Trizaharid
E. Monozaharid
139. CS Lactoza, din punct de vedere structural este:

A. Polizaharid complex
B. Polizaharid
C. Dizaharid
D. Monozaharid
E. Trizaharid
140. CS Substanța medicamentoasă este:

A.Glucoză CH2OH H OH
B. Acid ascorbic HO O OH
C. Lactoză H O OH H .HO
D. Gluconat de calciu OH H
H
H
H
2
O H O
E. Lactat de calciu
H OH
CH2OH

A. Acid ascorbic
B. Aldehidă formică
C. Hexametilentetramină (metenamină)
D. Glucoză
E. Lactoză
09.3.1-13
Pag. 24 / 65
142. CS Produsul chimic rezultat la oxidarea glucozei este:

A. Aldehidă gluconică
B. Eter gluconic
C. Ester gluconic
D. Acid gluconic
E. Fructoză
143. CS Produsul chimic rezultat la oxidarea aldehidei formice este:

A. Acid acetic
B. Acid formic
C. Cetonă
D. Aldehidă acetică
E. Alcool izopropilic
144. CS Produsul chimic colorat în roșu, obținut la oxidarea glucozei cu reactivul Fehling
este:
A. Sulfat de cupru (I)
B. Sulfat de cupru (II)
C. Cupru metalic
D. Oxid de cupru (I)
E. Oxid de cupru (II)
145. CM Metodele de obținere a aldehidelor sunt:

A. Deshidratarea alcoolilor primari
B. Oxidarea alcoolilor primari
C. Oxidarea alcoolilor secundari
D. Hidroliza dihalodenderivaţilor
E. Oxidarea acizilor carboxilici
146. CM Substanţele medicamentoase care vor da reacţia pozitivă a oglinzii de argint sunt:
A. Etanol
B. Metenamină (hexametilentatramina)
C. Lactoză
D. Formaldehidă (aldehidă formică)
E. Glucoză
147. CM Tipurile de reacții chimice caracteristice formaldehidei sunt:

A. Substituţie
B. Oxido-reducere
C. Schimb
D. Adiţie
E. Hidroliză
09.3.1-13
Pag. 25 / 65
148. CM Metodele care pot fi aplicate la determinarea cantitativă a glucozei în soluţie

injectabilă sunt:
A. Polarimetrică
B. Alcalimetrică
C. Refractometrică
D. Spectrofotometrică în UV-VIS
E. Iodometrică în mediu acid
149.CM Metenamina (hexametilentetramina) se dozează prin metodele:

A. Iodclorimetrică
B. Alcalimetrică după hidroliza acidă
C. Permanganatometrică
D. Acidimetrică
E. Alcalimetrică
150. CM Monozele din care este alcătuită lactoza sunt:

A. D-glucoză
B. D-manoză
C. D-galactoză
D. D-fructoză
E. D-cimaroză
151.CM Reactivii care oxidează aldehida formică sunt:

A. Fehling
B. Marquis
C. Nitrat de argint în mediu bazic
D. Nessler în mediu bazic
E. Hidroxilamina
152. CM Reactivii care oxidează glucoza sunt:

A. Fehling
B. Mayer
C. Nitrat de argint în mediu bazic
D. Sulfat de zinc
E. Hidroxilamina
153. CM Glucoza se identifică prin reacțiile chimice:

A. Formarea ozazonilor
B. Cu acidul cromotropic
C. Formarea furfurolei
D. Cu antrona
E. Formarea oglinzii de argint
09.3.1-13
Pag. 26 / 65
154. CM Grupa ceto (carbonilică) a aldehidei formice se identifică prin reacțiile chimice
de formare a:
A. Ozazonilor
B. Oximei
C. Hidrazonei
D. Fenilhidrazonei
E. Semicarbazonei
155. CM Reactivii utilizați în reacțiile de oxidare ale aldehidei formice sunt:

A. Hidrazină
B. Fehling
C. Nessler
D. Fenilhidrazină
E. Semicarbazidă
156. CM Hexametilentetramina (metenamina) se dozează prin metodele:

A. Acidimetrică
B. Iodclorimetrică
C. Argintometrică Wolhard
D. Argintometrică Mohr
E. Argintometrică Fajans
157. CM Substanțele inițiale de sinteză a hexametilentetraminei (metenaminei) sunt:

A. Aldehidă acetică
B. Aldehidă formică
C. Amoniac
D. Clorură de amoniu
E. Sulfat de amoniu
158. CM Produșii chimici obținuți la hidroliza hexametilentetraminei (metenaminei) cu acid

sulfuric concentrat sunt:
A. Sulfat de amoniu
B. Amoniac
C. Aldehidă acetică
E. Aldehidă formică
9. Acizi carboxilici
159.CS Anionul care se identifică la oxidarea cu permanganat de potasiu în mediu acid
este:
A. Clorură
B. Sulfat
C. Acetat
D. Gluconat
E. Lactat
09.3.1-13
Pag. 27 / 65
160. CS Ionul gluconat poate fi identificat cu:

A. Permanganat de potasiu în mediu acid
B. Permanganat de potasiu în mediu bazic
C. Clorură de fier (III)
E. Iod în mediu bazic
161. CS Impuritatea determinată în lactat de calciu şi gluconat de calciu prin reacţia cu

nitrat de argint în prezența acidului azotic diluat este:
A. Metale grele
B. Arseniu
C. Sulfaţi
D. Cloruri
E. Amoniu
162.CS Substanța medicamentoasă este:

A. Lactat de calciu O -
B. Acid ascorbic C O
C. Gluconat de calciu H C OH
D. Glucoză HO C
2
H +2
. Ca . H O
E. Lactoză H C OH
H C OH
CH2OH
2

A. Acid ascorbic
B. Lactat de calciu O
C. Bomizoval CH3 - CH - C
- Ca2 +. 5 H2O
D. Glucoză OH
2
O
E. Lactoză
164. CS Lactatul de calciu se dozează prin metoda:

A. Alcalimetrică
B. Acidimetrică
C. Complexonometrică
D. Permanganatometrică
E. Iodometrică
165. CS Gluconatul de calciu se dozează prin metoda:

A. Acidimetrică
B. Alcalimetrică
C. Permanganatometrică
D. Complexonometrică
E. Iodometrică
09.3.1-13
Pag. 28 / 65
166. CS Substanța inițială de sinteză a lactatului de calciu este:

A. Acid butiric
B. Acid lactic
C. Calciu
D. Lactoză
E. Glucoză
167. CM Metodele de obținere ale acizilor carboxilici monobazici sunt:

A. Oxidarea aldehidelor saturate
B. Oxidarea alcoolilor saturaţi
C. Oxidarea aldehidelor nesaturate
D. Reducerea aldehidelor nesaturate
E. Reducerea alcoolilor nesaturați
168.CM Reactivii cu ajutorul cărora se poate diferenția lactatul de calciu de clorura de

sodiu sunt:
A. Permanganat de potasiu în mediu acid
B. Oxalat de amoniu
C. Acid tartric
D. Zinc-uranilacetat
E. Sulfat de cupru
169. CM Substanțele medicamentoase care se determină cantitativ prin metoda

complexonometrică sunt:
A. Clorură de sodiu
B. Lactat de calciu
C. Gluconat de calciu
D. Clorură de calciu
E. Metenamină (hexametilentetramină)
170. CM Substanțele medicamentoase care formează cu oxalatul de amoniu un precipitat

alb, insolubil în acid acetic diluat şi soluţie de amoniac sunt:
A. Clorură de potasiu
B. Clorură de calciu
C. Lactat de calciu
D. Gluconat de calciu
171. CM Substanțele medicamentoase, care își shimbă aspectul exterior ca rezultat a

pierderii apei de cristalizare la păstrarea incorectă sunt:
A. Clorura de calciu
B. Lactatul de calciu
C. Tetraboratul de sodiu
D. Nitroglicerina
E. Gluconatul de calciu
09.3.1-13
Pag. 29 / 65
172. CM Substanțele medicamentoase cu acțiune antialergică sunt:

B. Metenamină (hexametilentetramină)
C. Lactat de calciu
E. Lactoză
173. CM Substanțele medicamentoase care se prezintă sub formă de pulberi albe, cristaline
sunt:
A. Lactat de calciu
B. Nitroglicerină
C. Clorhidrat de difenhidramina (dimedrol)
D. Clorură de fer (III)
E. Gluconat de calciu
174. CM Derivați de acizi carboxilici sunt:

A. Hexametilentetraamina (metenamina)
B. Nitroglicerina
C. Lactat de calciu
175. CM Lactatul de calciu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Reactiv Fehling
B. Oxalat de amoniu
C. Permanganat de potasiu în mediu acid
D. Permanganat de potasiu în mediu bazic
E. Nitrat de argint
176. CM Gluconatul de calciu se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Oxalat de amoniu
B. Permanganat de potasiu în mediu acid
C. Permanganat de potasiu în mediu bazic
D. Clorură de fer (III)
177.CM Impuritățile specifice care se determină în gluconatul de calciu conform FR ed. X

sunt:
A. Oxalați
B. Fructoză
C. Calciu
D. Acid acetic
E. Glucoză
09.3.1-13
Pag. 30 / 65
178. CM Substanțele medicamentoase cu acțiune antialergică sunt:

A. Fluorotan (Halotan)
B. Nitroglicerină
C. Alcool etilic
D. Lactat de calciu
10. Acizi policarboxilici nesaturați

179. CS Substanța medicamentoasă care se determină cantitativ prin metoda alcalimetrică
directă este:
A. Glicerina
B. Glucoza
C. Lactat de calciu
D. Acid ascorbic
180. CS Substanța medicamentoasă ce aparține vitaminelor hidrosolubile este:

A. Lactoză
B. Gluconat de calciu
C. Lactat de calciu
D. Acid ascorbic
E. Glucoză
181. CS Grupa funcțională care conferă acidului ascorbic proprietăţi acide este:
A. Endiolică OH OH
B. Inel lactonic H
3 2
4
C. Hidroxil alcoolic din poziția 5 5

O
O
D. Hidroxil alcoolic din poziţia 6 HO - CH
6 CH2OH
E. Hidroxil enolic din poziţia 3
182. CS Procesul chimic care poate avea loc în timpul păstrării incorecte a acidului ascorbic
este:
A. Reducere
B. Oxidare
C. Hidroliză
D. Polimerizare
E. Substituţie
183. CS Substanța inițială de sinteză a acidului ascorbic este:

A. Fructoză
B. Zaharoză
C. L-glucoză
D. D-glucoză
E. Lactoză
09.3.1-13
Pag. 31 / 65
184. CS Grupa funcțională din molecula acidului ascorbic care conferă proprietăţi
reducătoare este:
A. Hidroxil alcoolic primar CH2OH
OH OH
B. Hidroxil alcoolic secundar HO - CH
H
O
O
OH OH
HO - CH
C. Endiolică CH2OH
OH
D. Hidroxil enolic
E. Inel lactonic O
O

A. Acid ascorbic OH
OH
B. Lactat de calciu H
C. Bomizoval C
D. Glucoză CHOH
O
E. Lactoză 2
CH OH
186. CM Substanțele medicamentoase ce posedă

proprietăţi reducătoare pronunţate sunt:
A. Acid ascorbic
B. Formaldehidă
C. Gluconat de calciu
D. Lactat de calciu
E. Clorură de calciu
187.CM Acidul ascorbic se dozează prin metodele:

A. Alcalimetrică
B. Acidimetrică
C. Iodometrică
E. Argintometrică
188.CM Acidul ascorbic se dozează prin metodele:

A. Alcalimetrică
B. Acidimetrică
C. Iodometrică
D. Iodatometrică
E. Argintometrică
09.3.1-13
Pag. 32 / 65
189. CM Substanţele medicamentoase optic active sunt:

A. Etanol
B. Glucoză
C. Acid ascorbic
D. Clorhidrat de difenhidramină (dimedrol)
E. Lactat de calciu
190. CM În molecula acidului ascorbic sunt prezente grupele funcționale:

A. Hidroxilică enolică H
OH OH
B. Hidroxilică alcoolică 3 2
4 1 O
C. Carboxilică 5
O
HO - CH
D. Esterică
6 CH2OH
E. Endiolică
191. CM În molecula acidului ascorbic sunt prezente grupele funcționale:

A. Endiolică OH OH H
B. Hidroxilică alcoolică 3 2
4 1 O
C. Eterică 5
O
HO - CH
D. Uretanică
E. Oxigen molecular CH OH
6 2
192. CM Acidul ascorbic se dozează prin metodele:

A. Acidimetrică
B. Iodometrică
C. Alcalimetrică
D. Iodatometrică
E. Argintometrică
193. CM Acidul ascorbic se identifică prin reacțiile chimice cu:
A. Reactivul Fehling
B. Acidul picric
C. Sulfatul de fer (II)
D. 2,6-diclorfenolindofenol
E. Soluția amoniacală de nitrat de argint
11. Aminoacizi alifatici

194. CS Metionina se dozează prin metoda:
A. Iodometrică
B. Argintometrică
D. Acidimetrică
E. Neutralizare în mediu anhidru
195. CS Substanța medicamentoasă ce are formula de structură este:
A. Glucoză
B. Acid glutamic
C. Metenamină (hexametilentetramină)
D. Acetilcisteină
E. Metionină
09.3.1-13
Pag. 33 / 65
196. CS Gruparea aminică alifatică primară conferă aminoacizilor proprietăți chimice:

A. Bazice
B. Amfotere
C. Acide
D. Hidrofobe
E. Neutre
197. CS Gruparea carboxilică conferă aminoacizilor proprietăți chimice:

A. Bazice
B. Acide
C. Amfotere
D. Hidrofobe
E. Neutre
198. CS Grupa funcțională din molecula aminoacizilor care este pusă în evidență prin
reacția cu ninhidrina este:
A. Carboxilică
B. Ceto (carbonilică)
D. Azot terțiar
E. Aminică aromatică
199. CS Grupa funcțională din molecula aminoacizilor care este pusă în evidență prin
reacția cu sulfat de cupru este:
A. Ceto
B. Carboxilică
C. Aminică alifatică
D. Azot terțiar
E. Aminică aromatică
200. CS Reacția specifică de identificare a acidului glutamic este cu:

A. Sulfat de cupru
B. Ninhidrina în mediu acid
C. Ninhidrina în mediu bazic
D. Rezorcina în mediu acid
E. Rezorcina în mediu bazic
201. CS Indicați efectul terapeutic al acetilcisteinei:
A. Hipnotic
B. Mucolitic
C. Antialergic
D. Antiseptic
E. Antihipertensiv
202. CM Identificarea aminoacizilor alifatici se face prin reacțiile chimice cu:
A. Nitroprusiat de sodiu
B. Sulfat de cupru
C. Nitrat de argint
D. Ninhidrina
E. Clorură de fer (III)
09.3.1-13
Pag. 34 / 65
203. CM Derivaţii aminoacizilor alifatici sunt:

A. Metionină
B. Acid ascorbic
C. Acid glutamic
D. Acetilcisteină
204. CM Aminoacizii alifatici se dozează prin metodele:

A. Neutralizare
B. Iodometrică
C. Determinarea azotului total (metode Kjeldahl)
205. CM Indicați clasele de substanţe medicamentoase care pot fi determinate cantitativ

prin metoda Kjeldahl (determinarea conţinutului de azot total):
A. Uretani
B. Aminoacizi
C. Amidele acizilor
D. Aldehide
E. Acizi carboxilici
206.CM Grupele funcționale ce conferă aminoacizilor proprietăți amfotere sunt:

A. Carboxilică
B. Aminică alifatică primară
C. Aminică alifatică secundară
E. Ceto
207.CM Grupele funcționale prezente în acetilcisteină sunt:

A. Tio-
B. Carboxilică
D. Aminică alifatică secundară
E. Azot terțiar
208.CM Grupele funcționale prezente în metionină sunt:

A. Carboxilică
B. Aminică aromatică primară
C. Aminică aromatică secundară
D. Aminică alifatică primară
E. Aminică alifatică secundară
209.CM Acidul glutamic se dozează prin metodele:

A. Kjeldahl
B. Neutralizare
C. Formolică Sierens
09.3.1-13
Pag. 35 / 65
210. CM Acidul glutamic se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Rezorcina
B. Fenol
C. Ninhidrina
D. Sulfat de cupru
E. Hidroxid de sodiu
211. CM Metionina se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Rezorcina
B. Fenol
C. Ninhidrina
D. Sulfat de cupru
212. CM Acetilcisteina se identifică prin reacțiile chimice cu:

A.Rezorcina
B. Fenol
C. Ninhidrina
D.Sulfat de cupru
213. CM Substanțele medicamentoase care reacționează cu ninhidrina sunt:

A. Metionina
B. Acetilcisteina
C. Acidul glutamic
D. Glucoza
E. Acidul ascorbic
214. CM Acetilcisteina se dozează prin metodele:

A. Kjeldahl
B. Iodometrică
C. Argintometrică Wolhard
215. CM Metionina se dozează prin metodele:

A. Kjeldahl
B. Iodometrică
C. Argintometrică Fajans
09.3.1-13
Pag. 36 / 65
12. Terpenoide
216. CS Formula de structură corespunde substanţei medicamentoase:
A. Validol CH 3
B. Camfor
C. Sulfocamfocaină OH
D. Bromcamfor
E. Mentol HC 3
CH 3
217. CS Mentolul se dozează prin metoda:

A. Iodometrică
C. Nitritometrică
D. De acetilare
E. Argintometrică
218. CS Substanța medicamentoasă din grupul terpenelor biciclice este:

A. Camfor
B. Mentol
C. Validol
D. Acetilcisteină
E. Metionină
219. CS Grupa funcțională prezentă în mentol este:

A. Hidroxilică fenolică CH 3
B. Hidroxilică alcoolică
C. Hidroxilică enolică OH
D. Ceto (carbonilică) CH
E. Etilică H3 C CH 3
220.CM Reacţia de obţinere a oximei poate fi utilizată pentru identificarea substanțelor

medicamentoase:
A. Camfor
B. Sulfocamfocaina
C. Mentol
D. Metionină
E. Acetilcisteină
221.CM Mentolul se obţine din:

A. Ulei de mentă
B. Metoda cu bor
C. Timol
D. m-crezol
E. Fenol
09.3.1-13
Pag. 37 / 65
222. CM Substanţe medicamentoase optic active sunt:

A. Glucoza
B. Nitroglicerina
C. Camfora
D. Acidul ascorbic
E. Mentolul
223. CM Substanțele medicamentoase ce intră în componența validolului sunt:

A. Camfor
B. Mentol
C. Esterul mentilic al acidului izovaleric
D. Esterul malonic al acidului valerianic
E. Acid sulfocamforic
224. CM Substanțele medicamentoase ce intră în componența sulfocamfocainei sunt:

A. Camfor
B. Acid sulfocamforic
C. Procaină (Novocaină)
D. Bromcamfor
E. Mentol
225. CM Substanțele medicamentoase din grupul terpenelor biciclice sunt:

A. Camfor
B. Mentol
C. Validol
D. Bromcamfor
226. CM Substanțele medicamentoase din grupul terpenelor monociclice sunt:

A. Camfor
B. Mentol
C. Validol
D. Bromcamfor
227. CM Grupele funcționale prezente în bromcamfor sunt:

A. Hidroxilică fenolică CH3
B. Brom legat covalent O
C. Brom legat ionic 3 3
CH CH
D. Ceto
E. Metilică Br
228. CM Mentolul se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Vanilina în acid sulfuric concentrat
B. Vanilina în acid clorhidric concentrat
C. Vanilina în acid azotic concentrat
D. p-dimetilaminobenzaldehida în acid sulfuric concentrate
E. p-dimetilaminobenzaldehida în acid azotic concentrat
09.3.1-13
Pag. 38 / 65
229. CM Camforul se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Furfurol
C. Nitrat de argint
D. Benzaldehidă
E. Metanol
230. CM Efectele terapeutice ale camforului sunt:
A. Antipruriginos
B. Antiinflamator
C. Stimulează circulația sanguină
D. Sedativ
E. Antialergic
13. Derivați de fenol, chinoni și p-aminofenol
231. CS Reacţia specifică de identificare a rezorcinei este:
A. Formarea sărurilor de diazoniu
B. Formarea coloranţilor aurinici
C. Formarea fluoresceinei
D. Nitrozarea Liberman
E. Halogenarea
232. CS Grupa funcţională, care fiind introdusă în inelul benzenic, duce la scăderea
toxicităţii acestuia este:
A. – NH2
B. – CH3
C. – COOH
D. – NO2
E. – SH
233. CS Produsul reacţiei de încălzire a rezorcinei cu anhidrida ftalică în prezenţa acidului
sulfuric concentrat este:
A. Fenolftaleina
B. Oxolina
C. Fluoresceina
D. Xantina
E. Purina
234. CS Fragmentul de structură care se află la baza compuşilor aromatici este:
A. Ciclul piridinic
B. Hidroxilul fenolic
C. Inelul benzenic
D. Rest de izopren
E. Inelul de ß-ionon
235. CS Fenolii au următoarele proprietăţi acido-bazice:
A. Puternic alcaline
B. Slab alcaline
C. Puternic acide
D. Slab acide
E. Amfotere
09.3.1-13
Pag. 39 / 65
236. CS În rezultatul interacţiunii fenolilor cu bazele alcaline se obţin:

A. Benzoaţi
B. Alcoolaţi
C. Fenolaţi
D. Acizi carboxilici
E. Amine aromatice
237. CS Formarea azocoloranţilor parcurge conform unui mecanism de:

A. Oxidarea
B. Substituţie
C. De diazotare şi cuplare cu fenol
D. Reducere
E. Formarea de compuşi complecşi
238. CS Fenolul şi rezorcina posedă acţiune:
A. Antiseptică
B. Antiinflamatoare
C. Anticanceroasă
D. Anestezică locală
E. Antihemoragică
239. CS Din punct de vedere chimic rezorcina este:

A. Fenol monoatomic
B. Fenol treiiatomic
C. Fenol biatomic
D. o-chinonă
E. p- chinonă
240. CS Rezorcina se dozează prin metoda:

A. De neutralizare
B. Iodometrică
C. Argintometrică
E. Bromatometrică
241. CS Formula de structură aparţine substanţei medicamentoase:

A. Dobezilat de calciu SO -
3
B. Rezorcină CH
C. Etamsilat
+
OH 2 5
HN 2
D. Vicasol HO
2 5
C H
E. Fenol
242. CS Produsul iniţial de sinteză al paracetamolului este:

A. o-nitrofenolul
B. Fenolul
C. p-aminofenolul
D. p-chinona
E. Anilina
09.3.1-13
Pag. 40 / 65
243. CS Reacţia paracetamolului cu solutie clorura de fier (III) se datorează prezenţei în

moleculă a:
A. Hidroxilului alcoolic
B. Grupei carboxilice
C. Hidroxilului fenolic
D. Hidroxilului enolic
E. Grupei esterice

A. Menadoin (Vicasol) NH - C - CH 3
B. Citrat de clomifen
O
C. Mentol
D. Etamsilat
OH
E. Paracetamol
245. CS Etamsilatul se dozează prin metoda:
A. Nitritometrică
B. Spectrofotometrică
D. Iodometrică
E. Neutralizare în mediu anhidru
246. CS Denumirea chimică a dobezilatului de calciu este:
A. 2,5- dihidroxibenzen sulfonat de calciu SO 3
B.2,3- dihidroxibenzen sulfonat de calciu
OH
2+
C. 2,5- dihidroxibenzen sulfonat de dietilamoniu
Ca
. H 2O
D. 1,3 – dihidroxibenzen HO
2
E. 2,3- dihidroxibenzen sulfonat de dietilamoniu
247. CS Indicatorul utilizat în metoda cerimetrică este:
A. Metiloranj
B. Amidon
C. orto-fenantrolină
D. Fenolftaleina
E. Tropeolina 00
248. CS Factorul de echivalență la dozarea vicasolului prin metoda cerimetrică este:
A. 1/2 O
CH
O
3
B.1
CH3
SO3Na + NaOH + Na2SO3 + H2O
C. 1/6 O
O
D. 1/4 O OH
E. 1/3 CH3
Zn ; HCl
CH3
OH
OH
O
CH3
CH3
09.3.1-13
Pag. 41 / 65
249. CS Oxolina poate fi identificată prin reacția cu:

A.Clorura de fer
B.Tiosulfat de sodiu
C. Nitrit de sodiu
D. Apa de brom
E. Reactivul
Marquis
250. CS Acțiunea
farmacologică a oxolinei
este:
A. Antiseptic
B. Antiviral
C. Antibiotic
D. Antiacneic
E. Antiartimic
251. CS Acțiunea
farmacologică a
rezorcinei este:
A. Antiseptică
B. Antiartimică
C. Antiinflamatoare
D. Antipiretică
E. Antiemetică
252. CS Indicatorul utilizat

în cerimetrie este:
A. Fenolftaleina
B. o-fenantrolina
C. Metiloranj
D. Amidon
E. Difenilamina
253. CS Indicatorul utilizat

în bromatometria
directă este:
A. Fenolftaleina
B. o-fenantrolina
C. Metiloranj
D. Amidon
E. Difenilamina
254. CS Cerimetria se
bazează pe următorul
tip de reacție:
A. Oxido-reducere
B. Substituție
C. Neutralizare
D. Complexare
E. Hidroliză
255. CS Alcalimetria directă

09.3.1-13
Pag. 42 / 65
256. CS Metoda complexonometrică se bazează pe următorul tip de reacție:

A. Oxidoreducere
B. Neutralizare
C. Substituție
D. Complexare
E. Hidroliză
257. CS Formula de structură corespunde substanței medicamentoase:

A. Dobezilat de calciu 3
SO
B. Rezorcină OH
2+
C. Etamsilat Ca
. H2 O
D. Fenol
E. Rezorcină HO
2
258. CS Formula de structură corespunde substanței

medicamentoase:
A. Rezorcină O
B. Oxolină O
C. Fenol
. 2 H2O
D. Etamsilat
O
E. Vicasol
O

A.Rezorcină O
B.Oxolină CH
3
C. Fenol SO N a .3 H O 3
2
D. Etamsilat
E. Vicasol O

A. Paracetamol
O
B. Oxolină
C. Fenol HO NH - C - CH3
D. Etamsilat
E. Vicasol
261. CM Derivaţii compuşilor aromatici sunt:

A. Fenol
B. Ciclopentanperhidrofenantrenă
C.
A. Naftacenă
Reacția cu clorură de fier (III)
D.
B. p-aminofenol
Reacția cu xanthidrol
E.
C. Terpenoide
Reacția cu cloroform în prezenţa hidroxidului de potasiu
D. Nitrozoreacția
262. CM Indicați Liberman
reacţiile comune de identificare ale fenolilor:
E. Reacția cu acid sulfuric concentrat

09.3.1-13
Pag. 43 / 65
263. CM Tipurile de reacţii chimice caracteristice compuşilor aromatici sunt:

A. De substituţie
B. De oxido-reducere
C. Acido-bazice
D. De condensare
E. Polimerizare
264. CM Grupele funcţionale care, fiind introduse în molecula compuşilor aromatici,

contribuie la mărirea toxicităţii sunt:
A. Halogen
B. Hidroxil
C. Nitro
D. Amină
E. Carboxilică
265. CM Substituienţii de gradul I sunt:

A. – NH2
B. – OH
C. – C=O
D. – CH3
E. – NO2
266. CM Substituienţii de gradul II sunt:

A. – OH
B. – C=NН
C. – COOH
D. – НC=O
E. – NH2
267. CM Poziţiile din inelul aromatic, în care substituienţii de gradul I orientează radicalul
nou venit sunt:
A. meta
B. orto
C. para
D. meta şi para
E. orto şi para
268. CM Proprietăţile acido-bazice a compuşilor pot fi reprezentate

schematic prin următoarele reacţii:
A. OH K2CrO4 D.
O O NO2
NH2
B. NH2 NH2
. E. OH ONa
+ HCl HCl + NaOH
+ H2O
O O
C. C C
OH + NaOH ONa + H 2O
09.3.1-13
Pag. 44 / 65
269. CM Fenolii pot fi obţinuţi din:

A. Chinolină
B. Benzen
C. Anilină
D. Ciclohexan
E. Piridină
270. CM Fenolii au proprietatea de a forma:

A. Eteri
B. Fenolaţi
C. Compuşi complecși
D. Esteri
E. Produse de policondensare
271. CM Reacţii de substituţie electrofile pentru fenoli sunt:

A. Halogenarea
B. Nitrarea
C. Nitrozarea
D. Combinarea cu sărurile de diazoniu în mediu bazic
E. Combinarea cu sărurile de diazoniu în mediu acid
272. CM Coloraţia fenolilor cu clorura de fer (III) depinde de:

A. Numărul grupelor hidroxilice fenolice
B. Prezenţa legăturilor duble
C. Poziţia grupelor hidroxilice fenolice
D. Prezenţa altor grupe funcţionale
E. Concentraţia soluţiei de clorură de fer (III)
273. CM În procesul de oxidare a fenolilor (proba iodofenolică) se obţin următorii compuşi:

A. p-chinone
B. Săruri de oxoniu
C. Chinonimine
D. Indofenoli
E. p-aminofenoli
274. CM Indofenolii se formează la:

A. Reducerea fenolilor cu hidrogen atomar
B. Oxidarea fenolilor cu apă de brom şi amoniac
C. Oxidarea cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric
D. Substituţie cu halogeni în mediu acid
E. Nitrozarea cu nitrit de sodiu în mediu acid
275. CM La nitrozarea fenolilor cu nitrit de sodiu în mediu acid (proba Liberman) se obţin
următorii compuşi:
A. Fenolaţi
B. Chinone
C. p-nitrozofenoli
D. p-chinoidoxime
E. Indofenoli
09.3.1-13
Pag. 45 / 65
276. CM Procesul de condensare are la bază interacţiunea fenolilor cu:

A. Clorura de fer (III)
B. 4-clorimin-2,6-diclorchinona
C. Cloroform în mediu bazic
D. Halogenii
E. Ninhidrina
277. CM Dozarea fenolilor se petrece cu ajutorul metodelor:

A. Iodclorimetrică
B. Nitritometrică
C. Bromatometrică
D. Argintometrică
E. Fotocolorimetrică
278. CM Dobezilatul de calciu poate fi identificat prin:

A. Spectrul IR
B. Reacţia cu oxalatul de amoniu
C. Spectrul UV-VIS
D. Reacţia cu clorura de bariu
E. Reacţia cu hidroxid de sodiu
279. CM Substanțele medicamentoase care se dozează prin metoda bromatometrică indirectă
sunt:
A. Fenol
B. Oxolina
C. Rezorcina
D. Etamsilat
E. Acid benzoic
280. CM La dozarea rezorcinei prin metoda bromatometrică indirectă cu sfîrșit iodometric
punctul de echivalență se determină:
A. Potențiometric
B. Cu indicator: amidon
C. Fără indicator pînă la decolorarea soluției
D. Cu hîrtie de iod-amidon
E. Cu indicator metiloranj
281. CM Fenolul poate fi diferențiat de rezorcina prin reacțiile cu:
A. Cu clorura de fer (III)
B. Cu apa de brom
C. Formarea fluoresceinei
D. Formarea azocolorantului
E. Cu sulfatul de cupru
282. CM Paracetamol se dozează prin metodele:
A. Nitritometrică
B. Cerimetrică
C. Iodometrică
D. Neutralizarea alcalimetrică
E. Neutralizarea în mediu anhidru
09.3.1-13
Pag. 46 / 65
283. CM Paracetamolul are acțiunile terapeutice:

A. Antiseptică
B. Antiinflamatoare
C. Antipiretică
D. Analgezică
E. Antiartimică
284. CM Substanțele medicamentoase care au în structura chimică hidroxil fenolic sunt:

A. Rezorcină
B. Clorhidrat de procaină (Novocaină)
C. Paracetamol
D. Oxolină
E. Fenol
285. CM Interacționează cu clorura de fer (III) următoarele substanțe medicamentoase:

A. Dobesilat de calciu
B. Etamsilat
C. Oxolină
D. Vicasol
E. Rezorcină
286. CM Paracetamolul poarte fi dozat prin metodele:

A. Spectrofotometrică UV-VIS
B. Spectrofotometrică IR
C. Nitritometrică după hidroliză
E. Bromatometrică indirectă
287. CM Metoda iodclorimetrică se bazează pe următoarele tipuri de reacție:

A. Substituție
B. Oxido-reducere
C. Neutralizare
D. Complexare
E. Hidroliză
288. CM Metoda bromatometrică se bazează pe următoarele tipuri de reacție:

A. Oxido-reducere
B. Neutralizare
C. Substituție
D. Complexare
E. Hidroliză
289. CM Compușii care conțin hidroxil fenolic în structură pot fi identificați cu
ajutorul reactivilor:
A. Clorura de fier (III)
B. Nitrit de sodiu
C. Sulfat de bariu
D. Amidon
E. Diazoreactiv
09.3.1-13
Pag. 47 / 65
290. CM Grupa aminică aromatică primară poate fi identificată cu:

A. Soluție de clorură de fier (III)
B. p-dimetilaminobenzaldehidă
C. Sulfat de bariu
D. Apa de brom
E. Nitrat de argint
291. CM Hidroxilul fenolic poate fi identificat cu ajutorul reactivilor:
A. Soluție de clorură de fier (III)
B. Marquis
C. Vanilină
D. Amidon
E. Diazoreactiv
292. CM Reacția de formare a indofenolului este pozitivă pentru substanțele medicamentoase

ce posedă:
A. Hidroxil fenolic
B. Hidroxil alcoolic
C. Grupa aminică alifatică
D. Poziția para liberă
E. Poziția orto liberă
293. CM Substanțele ușor solubile în apă sunt:

A. Rezorcina
B. Etamsilat
C. Dobezilat de calciu
D. Fenol
E. Benzen
294. CM Pentru compușii ce conțin hidroxilul fenolic, azocombinarea are loc în pozițiile:
A. orto
B. orto, para
C. meta
D. para
E. meta, para
295. CM În dependenţă de numărul grupelor hidroxile, fenolii se clasifică în:

A. Monoatomici
B. Biatomici
C. Triatomici
D. Hexaatomici
E. Poliatomici
296. CM Paracetamolul posedă acțiunile terapeutice:

A. Antipiretică
B. Antiinflamatoare
C. Antiseptică
D. Analgezică
E. Antivirală
09.3.1-13
Pag. 48 / 65
297. CM Paracetamolul se identifică prin reacțiile chimice cu:

A. Clorură de fier (III)
B. Dicromat de potasiu
C. Apă de brom
D. Nitrit de sodiu
14. Derivați de acizi aromatici și p-

aminobenzoic
298. CS Dozarea acidului benzoic se efectuează prin metoda:

A. Acidimetrică
B. Alcalimetrică
C. Bromatometrică
D. Argintometrică
E. Nitritometrică
299. CS În calitate de indicator la dozarea acidului benzoic prin metoda de neutralizare se

utilizează:
A. Metiloranj
B. Roşu de metil
C. Cristalin violet
D. Fenolftaleină
E. Albastru de bromfenol
300. CS Acidul benzoic are acţiune:

A. Antiseptică
B. Anestezică
C. Anticoagulantă
D. Analgezică
E. Antihistaminică
301. CS Produsul iniţial de obţinere a benzocainei (anestezinei) este:

A. Nitrobenzenul
B. Benzaldehida
C. p-aminofenolul
D. p-nitrotoluenul
E. Acidul p-aminobenzoic
302. CS Acidul salicilic se utilizează:

A. Intern, ca antiinflamator
B. Extern, ca antiseptic
C. Extern, ca emolient
D. Intern, ca expectorant
E. Extern, ca antialergic
09.3.1-13
Pag. 49 / 65

A. Clohidrat de procaină (novocaină) C2 H 5
O
B. Ibuprofen NH - C - CH - N 2 C2 H 5
C. Bupivacaină HC CH
.3 3
D. Menadionă (Vicasol)
HCl
E. Clohidrat de lidocaină

A. Clohidrat de articaină (Ultracaină) O
S
B. Clohidratul de lidocaină
OCH 3
C
C. SalicilamidăH C NH - C - CH - N
H
. HCl
D. Bupivacaină
3
CH
3 7
O CH3
E. Menadionă (Vicasol)
305. CS Formula de structură corespunde substanţei

medicamentoase:
A. Salicilamidă NH 2
B. Benzocaină (Anestezină)
Cl
.
C. Bupivacaină H CO
HCl
3
D. Clorhidrat de mеtoclorpramid
CH
H
E. Menadionă (Vicasol)
2 5
306. CS Factorul de care depinde colorația ionului salicilat cu clorura de

fer (III) este:
A. Temperatura
B. pH
C. Cantitatea de reactiv
D. Lumina
E. Solventul
307. CS Substanța medicamentoasă care poate fi identificată prin reacția cu zincuranilacetat

este:
A. Fenilsalicilat
B. Acid salicilic
C. Acid benzoic
D. Benzoat de sodiu
E. Salicilamidă
308. CS Indicatorul utilizat în dozarea salicilamidei prin neutralizare în mediu anhidru cu

solvenți protofili este:
A. Fenolftaleina
B. Timolftaleina
C. Metiloranj
D. Cristalinul violet
E. Negru de eriocrom
09.3.1-13
Pag. 50 / 65
309. CS La încălzirea fenilsalicilatului cu acid sulfuric concentrat se degajă miros

caracteristic de:
A. Amoniac
B. Fenol
C. Acid acetic
D. Ester etilacetic
E. Izonitril
310. CS Salicilamida poate fi dozată prin metoda Kjeldahl datorită prezenței grupei
funcționale:
A. Carboxilică
B. Hidroxilică fenolică
C. Carbonilică
D. Aminică
E. Esterică
311. CS Derivații acidului para-aminobenzoic au acțiune:

A. Anestezică locală
B. Anestezică generală
C. Antiinflamatoare
D. Antiseptică
E. Antipiretică
312. CS Formarea bazelor Shiff area loc la interacțiunea aminelor aromatice cu:
A. 2,4-dinitroclorbenzen
B. p-dimetilaminobenzaldehidă
C. Nitrit de sodiu
D. Hidroxilamină
E. Apă de brom
313. CS În calitate de stabilizator în timpul preparării soluției de procaină (novocaină) pentru

injecție se adaugă:
A. Acid clorhidric
B. Hidroxid de sodiu
C. Benzoat de sodiu
D. Acid sulfuric
E. Fenolul
314. CS Heterociclu ce stă la baza structurii clorhidratului de ultracaină este:

A. Piridină S
B. Pirimidină
C. Tiofen
D.Furan
H
. HCl
H 3C NH - C - CH - N
C 3H 7
E. Tiazină O CH 3
09.3.1-13
Pag. 51 / 65
315. CS Substanța inițială de sinteză a benzocainei este:

A. Fenol
B. Toluen
C. Benzen
D. Xilidină
E. Acid p-aminobenzoic
316. CS Acțiunea farmacologică a acidului benzoic este:

A. Antiseptică
B. Antivirală
C. Analgezică
D. Antipiretică
E. Antiartimică
A.Acid benzoic O
B. Salicilamidă C
OH
C. Rezorcină
D. Fenilsalicilat
E. Clorhidrat de procaină (novocaină)

A. Acid benzoic O
B. Salicilamidă
C
C. Benzoat de sodiu OH
D. Fenilsalicilat OH
E. Acid salicilic

A. Acid benzoic
B. Salicilamidă O
C. Rezorcină C
6 5
O CH
D. Fenilsalicilat
E. Benzoat de sodiu OH

A. Acid salicilic O
B. Salicilamidă C NH
C. Acid benzoic 2
D. Fenilsalicilat OH
E. Fenol
321. CS Substanța medicamentoasă care poate fi dozată prin metoda acidimetrică este:
A. Benzoat de sodiu
B. Acid benzoic
C. Rezorcină
D. Fenol
E. Etamsilat
09.3.1-13
Pag. 52 / 65
322. CS Acțiunea farmacologică a benzocainei (anestezinei) este:

A. Antiseptică
B. Antivirală
C. Anestezică locală
D. Antipiretică
E. Antispastică
323. CS Formula de structură a substanţei medicamentoase corespunde:

A. Benzocainei (anestezinei) NH2
B. Salicilamidei
C. Etamsilatului
D. Rezorcinei O
E. Clorhidratului de procaină (novocaină) 2 5
C
OC H

A. Salicilamidei
B. Clorhidratului de lidocaină
C. Acidului benzoic H C 3 CH 3
D.Benzocainei (Anestezinei) NH - C
O C2H5
. HCl
E. Clorhidratului de procaină (Novocaină) CH2 - N
CH
2 5

A. Salicilamidei NH 2
C. Acidului benzoic
D. Benzocainei (Anestezinei)
O
C H
A. Clorhidratului de procaină (Novocaină) C
2 5
O - CH - CH - N .
HCl
2
2
C2 H 5
A. Clorhidratului de articaină S
B. Rezorcinei
C. Fenolului H
D.Clorhidratului de lidocaină H 3C
NH - C - CH - N . HCl
E. Benzocainei (Anestezinei)
C3H 7
O CH 3
327. CM Acidul benzoic poate fi obţinut la oxidarea:

A. Alcoolilor alifatic
B. Alcoolilor aromatic
C. Aldehidelor alifatic
D. Aldehidelor aromatic
E. Toluenului
328. CM Pentru identificarea acidului benzoic se folosesc reacţiile cu:

A. Acid sulfuric concentrat
B. Benzaldehidă
09.3.1-13
Pag. 53 / 65
329. CM Pentru identificarea benzoatului de sodiu se utilizează reacţiile chimice cu:

A. Acid sulfuric concentrat
B. Clorură de fier (III)
C. Sulfat de cupru
D. Acid clorhidric
E. Permanganat de potasiu
330. CM Pentru identificarea benzocainei (anestezinei) se utilizează reacţiile:

A. Formarea bazelor Şiff
B. Oxidarea cu soluţia de cloramină
C. Proba iodoformică
D. Cu ninhidrina
E. Formarea bromderivaţilor
331. CM Dozarea clorhidratului de procaină (novocaină) poate fi efectuată prin metodele:

A. Argintometrică
B. Bromatometrică
D. Nitritometrică
E. Alcalimetrică
332. CM Gruparea hidroxilică fenolică conțin următoarele substanțe medicamentoase:

A. Acid salicilic
B. Acid benzoic
C. Benzoat de sodiu
D. Fenilsalicilat
E. Salicilamida
333. CM Selectați produșii rezultați în urma hidrolizei acide a salicilamidei:

A. Salicilat de sodiu O
B. Acid salicilic C NH
C. Ioni de amoniu 2
D. Bioxid de carbon OH
E. Acid sulfuric
334. CM Salicilamida se dozează prin metodele:

A. Kjeldahl O
B. Neutralizarea în mediu anhidru cu solvenți protofili C
NH
C. Neutralizarea în mediu anhidru cu solvenți protogeni
2
D. Bromatometrică OH
E. Spectrofotometrică UV-VIS
335. CM Metodele de obținere ale acidului benzoic sunt:

A. Oxidarea alcoolilor
B. Oxidarea aldehidelor
C. Reducerea aldehidelor
D. Din toluen la oxidare
E. Acetilarea acidului salicilic
09.3.1-13
Pag. 54 / 65
336. CM Grupele funcționale prezente în structura clorhidratului de procaină sunt:

A. Aminică aromatică primară 2
NH
B. Carboxilică
C. Esterică
D. Aminică alifatică primară C
O C2H5
O - CH - CH - N
. HCl
E. Hidroxil fenolic C2H5
337. CM Grupele funcționale prezente în structura clorhidratului de lidocaină sunt:

A. Aminică aromatică liberă
B. Aminică aromatică substituită HC 3
CH3
C. Metilică O C H
D. Esterică NH - C
2
CH -N
2 5
. HCl
E. Carboxilică C2 H5
338. CM Azocolorantul se formează la interacțiunea sărurilor de diazoniu cu:

A. Fenoli
B. Alcooli
C. Amine aromatice
D. Acizi aromatici
E. Esteri
339. CM Substanțele medicamentoase care formează azocolorant în condiții obișnuite sunt:

A. Benzocaină (Anestazină)
B. Clorhidrat de lidocaină
C. Clorhidrat de procaină (Novocaină)
D. Clorhidrat de bupivacaină
E. Acid benzoic
340. CM Substanțele medicamentoase formează azocolorant după hidroliză prealabilă sunt:

A. Clorhidrat de procaină (Novocaină)
B. Clorhidrat de lidocaină
C. Paracetamol
D. Benzocaină (Anestezină)
E. Clorhidrat de bupivacaină
341. CM Benzocaina (anestezina) se dozează prin metodele:

A. Nitritometrică
B. Bromatometrică
C. Neutralizarea indirectă după saponificare
D. Fotolorimetrică
E. Complexonometrică
342. CM Reacția de formare a hidroxamaților de fer sau cupru poate fi utilizată la

identificarea:
A. Clorhidratului de procaină (Novocainei)
C. Benzocainei (Anestezinei)
D. Clorhidratului de bupivacaină
E. Rezorcinei
09.3.1-13
Pag. 55 / 65
343. CM Metodele de determinare cantitativă a clorhidratului de lidocaină sunt:

A. Neutralizare în mediu anhidru cu solvenți protogeni
B. Neutralizare în mediu anhidru cu solvenți protofili
C. Alcalimetrică
E. Bromatometrică
344. CM Grupele funcționale din structura acidului salicilic sunt:

A. Hidroxil aromatic
B. Ceto O
C.Hidroxil alifatic C
OH
D. Carboxilică
E. Aminică aromatică primară OH
345. CM Substanțele medicamentoase care au în structură grupa carboxilică sunt:

A. Acid benzoic
B. Rezorcină
C. Acid salicilic
D. Salicilamidă
E. Benzoat de sodiu
346. CM Acidul salicilic posedă acțiunile farmacologice:

A. Antipiretică
B. Antifungică
C. Keratoplastică
D. Keratolitică
E. Bronhodilatatoare
347. CM Grupele funcționale din structura chimică a salicilamidei sunt:

A. Aminică alifatică primară O
B. Carboxamidă C NH
C. Carboxilică 2
D. Ceto OH
E. Hidroxil fenolic
348. CM Grupele funcționale din structura chimică a fenilsalicilatului sunt:

A. Aminică alifatică primară O
B. Inelul benzenic C
C 6 H5
C. Carboxilică O
D. Esterică
E. Hidroxil fenolic OH
349. CM Substanțele medicamentoase care pot fi identificate prin reacția de formare a
bromderivaților sunt:
A. Acid benzoic
B. Acid salicilic
C. Benzoat de sodiu
D. Paracetamol
E. Oxolina
09.3.1-13
Pag. 56 / 65
350. CM Substanțele medicamentoase care pot fi identificate prin reacția de formare a bazelor
Schiff sunt:
A. Acid benzoic
B. Benzocaină (Anestezină)
C. Clorhidrat de lidocaină
D. Clorhidrat de procaină (Novocaină)
E. Oxolină
351. CM Reactivii care permit identificarea grupei hidroxilice fenolice sunt:
A. Marquis
B. Apă de brom
C. Soluție de clorură de fier (III)
D. Diazoreactiv
E. Sodiu metalic
352. CM Substanțele medicamentoase care pot fi dozate prin metoda alcalimetrică sunt:
A. Benzoat de sodiu
B. Acid benzoic
C. Oxolină
D. Acid salicilic
E. Fenilsalicilat
353. CM Particularitățile clorhidratului de lidocaină sunt:
A. Gust amar
B. Solubilitate bună în apă
C. Reacție pozitivă cu azotatul de argint
D. Grupa aminică aromatică primară în structură
E. Acțiune anestezică
354. CM Particularitățile benzocainei (anestezinei) sunt:

A. Reacția iodoformică pozitivă
B. Solubilitate bună în apă
C. Sare clorhidrat
D. Grupa aminică aromatică primară în structură
E. Acțiune anestezică
355. CM Reactivii ce pot oxida clorhidratul de procaină (novocaină) și benzocaina (anestezina)

sunt:
A. Cloramina
B. Permanganat de potasiu
C. Peroxid de hidrogen
D. Fenol
E. Clorura de fer (III)
356. CM Substanțele medicamentoase cu proprietăți anestezice locale sunt:
A. Benzocaină
B. Clorhidrat de procaină
C. Rezorcină
D. Mesalazină
E. Clorhidrat de articaină
09.3.1-13
Pag. 57 / 65
357. CM Clorhidratul de lidocaină poate fi dozat cu ajutorul metodelor:

A. Argintometria Mohr
B. Spectrofotometria IR
C. Bromatometria indirectă
D. Alcalimetria
E. Acidimetria
358. CM Clorhidratul de procaină (novocaină) poate fi dozat cu ajutorul metodelor:

A. Nitritometrică
B. Spectrofotometrică IR
C. Bromatometrică indirectă
D. Iodclorimetrică
E. Acidimetrică
359. CM Substanțele medicamentoase cu proprietăți anestezice locale sunt:

A. Clorhidrat de bupivocaină
B. Clorhidrat de articaină
C. Oxolină
D. Clorhidrat de lidocaină
E. Salicilamidă
15 – Antiinflamatoare nesteroidiene
360. CS Potrivit clasificării chimice a antiinflamatoarelor nesteroidiene, ibuprofenul este

derivat de:
A. Fenol HC
B. p-aminofenol 3 2
CH - CH CH - COOH
HC
C. Oxicam 3
CH
3
D. Acid aril-propionic
E. Acid clorhidric
361. CS Potrivit clasificării chimice a antiinflamatoarelor nesteroidiene, diclofenacul sodic

este derivat de:
A. Acid arilacetic Cl
B. Fenol NH
C. Acid clorhidric O
D. Oxicam Cl
2
CH - C - ONa
E. Acid sulfuric
362. CS Selectați produsul inițial de sinteză a ibuprofenului prin metoda Friedel Craft:
A. Izo-butilbenzen
B. Toluen H3 C
CH - CH CH - COOH
C. Ninhidrină H C 2
3
D. Alcool etilic CH 3
E. Acid salicilic
09.3.1-13
Pag. 58 / 65
363. CS Selectați metoda de dozare a ibuprofenului:

H3 C
B. Acidimetrică CH - CH CH
H C- COOH 2
C. Alcalimetrică în mediu hidro-alcoolic 3
CH3
E. Nitritometrică
364. CS Selectați metoda de dozare a indometacinului:

A. Nitritometrică H CO CH -
O
C 3
2
CH
OH
N
C. Acidimetrică
3
D.Complexonometrică O
C
Cl
E. Alcalimetrică în mediu hidro-alcoolic
365. CS Selectați metoda de dozare a acidului mefenamic:

O
C
OH
B. Bromatometrică
C. Neutralizarea în mediu anhidru cu solvenți protofili
NH
HC
E. Nitritometrică 3
CH3
366. CS Selectați metoda de dozare a diclofenacului sodic:

A. Neutralizarea în mediu anhidru cu solvenți protogeni
Cl
C. Bromatometrică
NH
E. Nitritometrică Cl
O
CH2 - C - ONa
367. CS Selectați substanța medicamentoasă care poate fi identificată prin reacția de formare
a hidroxamaților de fier sau cupru:
A. Acid acetilsalicilic
B. Benzoat de sodiu
C. Ibuprofen
D. Ketoprofen
E. Mefenaminat de sodiu
09.3.1-13
Pag. 59 / 65
370. CS Selectați substanţa medicamentoasă cu următoarea formulă de structură:

A. Ibuprofen O
B. Ketoprofen C OH
C. Acid mefenamic
D. Diclofenac sodic NH
E. Acid acetilsalicilic
H 3C
CH3

A. Ibuprofen
B. Salicilat de sodiu H3 C
CH - CH CH - COOH
C. Mefenaminat de sodiu 3
H C 2
D. Diclofenac sodic CH 3
E. Acid acetilsalicilic

A. Ibuprofen
B. Salicilat de sodiu Cl
C.Acid mefenamic NH
D. Diclofenac sodic Cl
O
E. Acid acetilsalicilic CH 2 - C - ONa
373. CM Indicați produșii chimici obținuți în urma hidrolizei bazice (cu hidroxid de sodiu) a
acidului acetilsalicilic: O
A. Acid acetic C
OH
B. Acetat de sodiu CH 3
C. Salicilat de sodiu O - C O
D. Acid salicilic
E. Benzoat de sodiu
374. CM Indicați grupele funcționale prezente în structura

chimică a acidului acetilsalicilic:
A. Aminică alifatică O
C
OH
C. Carboxilică CH
D. Esterică O-C
3
E. Clor legat covalent

O
375. CM Selectați substanțele medicamentoase care pot fi identificate prin reacția cu zinc-
uranil-acetat:
A. Mefenaminat de sodiu
B. Ibuprofen
C. Salicilat de sodiu
D. Diclofenac sodic
E. Fenilbutazonă (Butadion)
376. CM Indicați reactivii ce permit identificarea grupei carboxilice:
A. Sulfat de cupru (II)
B. Clorură de cobalt (II)
09.3.1-13
Pag. 60 / 65
377. CM Precizați grupele funcționale din structura diclofenacului sodic:

A. Clor legat covalent Cl
B. Hidroxil fenolic
C. Benzen NH
O
D. Aminică aromatică secundară 2
Cl
CH - C - ONa
E. Aminică aromatică primară
378. CM Selectați particularitățile diclofenacului sodic:

A. Pulbere cristalină albă Cl
B. Solubilitate mare în apă
C. Reacție pozitivă cu nitrat de argint NH
D.Grupa aminică aromatică primară în structură

O
Cl CH - C - ONa
E. Acțiune antiinflamatoare, antireumatică 2
379. CM Selectați particularitățile ibuprofenului:

A. Solubilitate bună în apă
H3 C
B. Reacție pozitivă cu nitrat de argint CH - CH CH -
COOH H C 2
C. Grupa carboxilică în structură 3
CH3
D. Acțiune antiinflamatoare
E. Acțiune antihipertensivă
380. CM Acidul acetilsalicilc posedă următoarele efecte farmacologice:

A. Analgezic
B. Antipiretic
C. Antiseptic
D. Antiinflamator
E. Antiagregant
381. CM
A. Indicaţi acţiunile farmacologice ale acidului acetilsalicilic:
Analgezică
B. Antipiretică
C. Antiinflamatoare
D. Antiagregantă plachetară
E. Antivirală
382. CM Precizați acțiunile farmacologice ale acidului acetilsalicilic:

A. Antipiretică
B. Antiagregantă plachetară
C. Antiinflamatoare
E. Antiemetică
383. CM Indicaţi acţiunile farmacologice ale ibuprofenului:

A. Analgezică
B. Antipiretică
C. Antiinflamatoare
D. Antihistaminică
E. Antiulceroasă
09.3.1-13
Pag. 61 / 65
384. CM Precizați acțiunile farmacologice ale salicilatului de sodiu:

A. Antipiretică
B. Antireumatică
C. Antiaritmică
E. Antihistaminică
16. Antiinflamatoare steroidiene
385. CS Corticosteroizii sunt derivaţi de:
A. Fenol
B. p-aminofenol
C. Pregnan
D. Oxicam
E. Acid carboxilic
386. CS Indicați grupa funcțională din poziţia 17 a ciclului steroidic al corticosteroizilor:
A. Metilică
C. Ciclul β-lactonic pentagonal nesaturat
D. α-cetolică
E. Ceto
387. CS Indicaţi reactivul cu ajutorul căruia pot fi deosebiți derivații corticosteroizilor între
ei:
A. Fenol
B. Acid sulfuric concentrat
C. Clorură de sodiu
D. Ninhidrină
E. Izoniazidă
388. CS Indicați substanța medicamentoasă ce posedă formula de structură:
A. Acetat de hidrocortizon 3
CH OH
B. Ibuprofen HO
17
C - CH - OH 2
C. Dexametazon H C 3 H
O
D. Acid acetilsalicilic 3
F H CH
E. Metilprednizolon O
389. CM Indicaţi reactivii folosiţi pentru identificarea grupei α-cetolice a corticosteroizilor:

A. Soluţia amoniacală de azotat de argint
B. Hidroxid de sodiu
C. Hidroxilamină
D. Fehling
E. Sărurile de tetrazoliu
390. CM Indicaţi reacţiie chimice folosite pentru identificarea grupei esterice a acetatului de
hidrocortizon: CH OH
O
A. Formarea hidroxamaţilor de cupru HO 3
C CH2 - O
B. Formarea oximului CH3 H
-C
C. Formarea hidroxamaţilor de fier H H

O
CH3
D. Formarea oglinzii de argint O
E. Formarea azocolorantului
09.3.1-13
Pag. 62 / 65
391. CM Indicaţi reactivii utilizați pentru identificarea grupei ceto din poziţia 3 a acetatului
de hidrocortizon:
O
CH3 OH
A. Acid sulfuric concentrat HO
B. Soluţie amoniacală de nitrat de argint

O-C
CH3 H
C CH2 -
C. Fenilhidrazină O CH3
H H
D. Hidrazină
O
E. Ninhidrină
392. CM Indicaţi metodele fizico-chimice utilizate pentru analiza

derivaților de corticosteroizi:
A. Spectrofotometria UV-VIS
B. Spectrofotometria IR
C. Fotocolorimetria
D. Cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC)
E. Refractometria
393. CM Indicaţi reacţiile chimice de identificare a dexametazonului:

A. Formarea oximei 3
CH OH
B. Descompunere hidrolitică
HO
C - CH - OH 1
7
2
C. Formarea fenilhidrazonei
HC 3
H
O
D. Formarea oglinzii de argint
F
H
CH 3
E. Reacţia cu reactivul Fehling O
394. CM Indicaţi reactivii utilizați pentru identificarea fluorului din

structura dexametazonului după mineralizare: CH OH
HO
A. Clorură de calciu C-
17
H C H
B. CH - OH
Clorură de fier (III)
2
C. Clorură de bariu F
O
H
CH
3
D. Alizarinat de zirconiu
O
395. CM Indicaţi reacțiile chimice utilizate pentru identificarea grupei ceto din poziţia 3 a
dexametazonului: HO
CH OH 3
A. Formarea hidroxamaţilor de fier C-

CH - OH
17
2
H3C H
B. Formarea fenilhidrazonei O
C. Formarea oglinzii de argint
F
CH 3
D. Formarea izonicotinilhidrazonei O
09.3.1-13
Pag. 63 / 65
397. CM Selectați substanțele medicamentoase derivați de corticosteroizi:

A. Prednizolon
B. Metilprednizolon
C. Ibuprofen
D. Acid acetilsalicilic
E. Ketoprofen
398. CM Indicați grupele funcționale din molecula dexametazonului:
A. Metilică HO CH 3 OH
B. Hidroxilică alcoolică CH 3 C CH2 OH
H
C. Hidroxilică fenolică O
D. Fluor ionic F H CH 3
E. Fluor covalent O
399. CM Indicați grupele funcționale din molecula prednizolonului:

A. Metilică HO CH OH 3
B. Hidroxilică alcoolică CH C CH 2 OH
C. Hidroxilică fenolică O
H 3
D. α-cetolică H H
E. Carboxilică O
400. CM Indicați grupele funcționale din molecula acetatului de hidrocortizon:

A. Esterică CH OH
O
B. Ceto în poziția 3 HO 3
CH C CH - O - C
C. Hidroxilică alcoolică
2
H 3
D. Hidroxilică fenolică H H
O CH 3
E. Carboxilică O
401. CM Selectați reacțiile chimice de identificare ale acetatului de hidrocortizon:

A. Formarea fenilhidrazonei CH OH
O
HO
B. Formarea oximei 3
CH2 - O - C
CH C
C. Formarea hidroxamaților de fier H 3
D. Formarea oglinzii de argint H H

O CH3
E. Formarea hidroxamaților de cupru O
402. CM Indicați grupele funcționale din molecula metilprednizolonului:

A. Metilică HO CH OH 3
B. Hidroxilică alcoolică 3
CH C CH2OH
C. Hidroxilică fenolică
H
O
CH3
D. α-cetolică H H
E. Carboxilică O
CH3
403. CM Indicați acţiunile farmacologice ale corticosteroizilor:

A. Antiseptică
B. Antiinflamatoare
C. Antireumatică
D. Antialergică
E. Analgezică
09.3.1-13
Pag. 64 / 65
404. CM Indicați particularitățile structurale care contribuie la mărirea

activității glucocorticoide: 12 13
A. Legătura dublă în poziția 1-2 11
17
B. Gruparea metilică în poziția 6 1 9
C D
10
16
C. Deschiderea ciclului A 2
14
D. Legătura dublă în poziția 3-4 A
8 15
B
3
E. Gruparea metilică în poziția 16 5
7
4

activității glucocorticoide: 12
13
A. Fluorul în poziția 9 11
17
B. Fluorul în poziția 17 10
1 9 C D
C. Gruparea metilică în poziția 6 16
2
14
D. Deschiderea ciclului A A
8 15
B
E. Legătura
3
dublă în poziția 1-2
5
7 4
6

activității glucocorticoide: 12
13
A. Fluorul în poziția 9 11
17
B. Fluorul în poziția 17 1
10 9
C D
16
C. Deschiderea ciclului A 2
8
14 15
D. Legătura dublă în poziția 1-2 A B
3
E. Legătura dublă în poziția 3-4
5
7
4
6
407. CM Indicați particularitățile structurale care contribuie la mărirea considerabilă a

activității glucocorticoide a dexametazonului față de hidrocortizon:
A. Fluorul în poziția 9 HO CH OH HO 3
CH3
OH
B. Legătura dublă în poziția 1-2 CH H

C CH 2 OH CH3
C CH2OH
3
C. Gruparea metilică în poziția 16 CH

O
O
F H 3
D. Fluorul în poziția 10 O
O
E. Gruparea α-cetolică esterificată

activității glucocorticoide a prednizolonului față de hidrocortizon:
A. Fluorul în poziția 9 HO CH OH HO 3
CH3 OH
B. Legătura dublă în poziția 1-2 CH C CH2OH CH 3
C CH2OH
3
09.3.1-13
Pag. 65 / 65
410. CM Indicați efectele farmacologice ale dexametazonului:

A. Antireumatică
B. Antialergică
C. Antiinflamatoare
D. Antiseptică
E. Antiemetică

Teste Chim Farm An III Sem V 2021-2022-55843

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Chim Farm An III Sem V 2021-2022-55843

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică

2. CM Căile de elaborare a substanţelor medicamentoase noi sunt:

3. CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:

5. CM Determinările care se referă la controlul purităţii substanțelor medicamentoase

6. CM Criteriile obiective de apreciere a calităţii substanțelor medicamentoase sunt:

7. CM Esterii se obţin la interacţiunea alcoolilor cu:

8. CM Impurităţile neorganice determinarea cărora este prevăzută în DAN sunt:

9. CM Constantele fizico-chimice care se folosesc în analiza farmaceutică la determinarea

11. CS Grupa funcțională CH2 O R este:

12.CS Grupa funcțională

13. CS Grupa funcțională CH OH

14. CS Grupa funcțională C-H este:

15. CS Reacție pozitivă (colorație violetă) cu ninhidrina prezintă:

16. CS Acidul sulfuric concentrat cu soluția de formaldehidă reprezintă reactivul:

17. CM Dehalogenarea din molecula substanței medicamentoase organice e posibilă la:

18. CM Pentru identificarea compuşilor carbonici pot fi folosite următoarele reacţii:

19. CM Proprietăţi bazice atribuie substanţelor medicamentoase următoarele grupe

20. CM Reacţie pozitivă cu soluţie amoniacală de nitrat de argint dau substanțele

21. CM Pentru identificarea grupei aldehidice se utilizează:

22. CM Pentru identificarea grupei carboxilice în structura substanţelor medicamentoase,

24. CS Metoda de dozare în care se utilizează indicatorii de adsorbţie este:

25. CS Indicatorul utilizat la titrarea argintometrică Mohr este:

27. CM Indicatorii utilizați în titrarea complexonometrică sunt:

B.CH3COOH + HClO4→ ClO4 + CH3COOH2

C.CH3COOH + NaOH →CH3COONa + H2O

E.[R≡NH] + ClO4¯→[R≡NH] ClO4

30. CM Indicatorii utilizați în metoda argintometrică Fajans sunt:

E. 3 NH4SCN + FeNH4(SO4)2  Fe(SCN)3 + 2 (NH4)2SO4

34. CS Formula de calcul a absorbanţei (densității optice) este:

35. CS Spectrul de absorbţie UV-Vis este dependența:

36. CS Metoda optică nespectrală este:

37. CS Metoda bazată pe refracția razei de lumină este:

38. CS Formula de calcul a conținutului de substanță analizată prin metoda refractometrică

39. CS Metoda bazată pe rotirea optică a planului de polarizare este:

40. CS Formula de calcul a puterii rotatorii specifice este:

41. CM Aparatele utilizate în determinările fotometrice sunt:

42. CM Formulele de calcul aplicate la determinarea concentraţiei substanței medicamentoase

43. CM Caracteristicile spectrului de absorbţie UV-VIS sunt:

44. CM Metoda fotocolorimetrică de analiză are la bază determinarea:

45. CM Factorii care determină condiţiile optime de dozare a substanţelor medicamentoase

46. CM Deosebirile dintre spectrofotometria UV-VIS şi fotocolorimetria sunt:

47. CM Metodele fizico-chimice bazate pe determinarea absorbţiei radiației electromagnetice

48. CM Metodele optice nespectrale sunt:

49. CM Mărimile direct proporţionale cu absorbanţa conform Legii Buguer-Lambert-Beer

50. CM Puterea rotatorie specifică depinde de:

D. Concentraţia soluţiei (g/mol în 1 l)

51. CM Indicele de refracție al soluției depinde de:

5. Substante medicamentoase anorganice

53. CS Acidul clorhidric se dozează prin metoda:

54. CS Substanța medicamentoasă care colorează stratul cloroformic în galben-brun la

55. CS Substanța medicamentoasă care colorează stratul cloroformic în violet

56. CS Peroxidul de hidrogen se dozează prin metoda:

58. CS Cationul de sodiu se identifică prin reacția chimică cu:

59. CS Impuritatea de cloruri în apa purificată se determină cu:

60. CS Impuritatea de sulfați în apa purificată se determină cu:

61. CS Impuritatea de calciu în apa purificată se determină cu:

65. CS Sulfatul de zinc se dozează prin metoda:

66. CS Tetraboratul de sodiu se dozează prin metoda:

67. CS Substanța medicamentoasă care colorează flacăra în galben este:

69. CM Cationul de magneziu se identifică prin reacțiile chimice cu:

70. CM Acidul boric se identifică prin reacțiile chimice:

71. CM Factorii care contribuie la descompunerea peroxidului de hidrogen sunt: