1

Lucrarea IV
Analiza chimico-toxicologică a materialului biologic asupra metalеlor grele şi
arseniului, acţiunea toxicologică şi toxicocinetica

Scopul lucrării: A determina gradul de asimilare a materialului teoretic la analiza

chimico-toxicologică şi toxicologia metalelor grele şi a arseniului.
Scopuri determinate :
1. Aprecierea cunoştinţelor în scris prin testare.
2. Oformarea rezultatelor analizei chimico-toxicologice sub formă de act al cercetărilor
chimico-judiciare.

Întrebări pentru pregătirea lucrării de evaluare:

1. Mineralizarea materialului biologic. Esenţa metodei de mineralizare. Reagenţii folosiţi.
2. Metodele particulare de mineralizare – umede şi uscate.
3. Toxicologia compuşilor neorganici ai mercurului, mecanismul acţiunii toxice. Distribuţia,
acumularea în organism. Intoxicaţiile acute şi organice. Simptomele . Antidotele.
4. Izolarea compuşilor neorganici ai mercurului din organele cadavrului şi lichidele
biologice. Particularităţile izolării. Identificarea şi dozarea mercurului.
5. Compuşii organici ai mercurului – extragerea din materialul biologic după izolare.
Acţiunea toxică a compuşilor organici ai mercurului. Distribuţia.
6. Denitraţia mineralizatului. De ce oxizii de azot rămân în mediul reactiv? Cum se petrece
controlul asupra oxizilor de azot.
7. Esenţa metodei fracţionate de analiză a materialului biologic în intoxicaţiile cu toxici
metalice. Principiile generale.
8. Compuşii toxici ai plumbului – absorbţia, distribuţia în organismul uman. Identificarea.
Dozarea.
9. Intoxicaţiile cu săruri de bariu. Căile de pătrundere. Simptomele intoxicaţiilor.
Identificarea bariului în materialul biologic prin metoda fracţionată.
10. Metodele de dozare a toxicilor “metalici” în organismul uman şi sensibilitatea lor. Ce
metale se identifică în materialul biologic prin metoda fracţionată ca microelemente
adecvate pentru organismul uman.
11. Intoxicaţiile cu compuşii manganului. Ce afectează ei în organismul omului. Identificarea
şi dozarea.
12. Identificarea în materialul biologic a sărurilor de crom. Tipul reacţiilor aplicate. Acţiunea
toxică a compuşilor cromului. Simptomele de intoxicare.
13. Intoxicarea cu compuşii argintului. Simptomele de intoxicare. Izolarea. Identificarea.
14. Aplicarea şirului Tananaev pentru izolarea, identificarea compuşilor cuprului în material
biologic. Reacţiile suplimentare de identificare. Sărurile de cupru. Însemnătatea
toxicologică. Distribuţia şi cumularea lor în organism.
15. Intoxicaţiile cu compuşii taliului şi a staniului. Absorbţia. Distribuţia şi eliminarea din
organism. Simptomele de intoxicare. Esenţa metodei fracţionate de analiză : reacţia de
bază şi reacţia de deosebire a stibiului de taliu.
16. Intoxicarea cu compuşii arseniului – mecanismul acţiunii toxice. Distribuţia în cazul
intoxicaţiilor acute şi cronice. Păstrarea lui în organism şi în cadavru. Ce compuşi ai
arseniului sunt toxici puternici pentru sânge?
17. Metoda fracţionată a materialului biologic asupra arseniului. În ce formă se găseşte în
mineralizat; reacţiile, care au caracter negativ în analiza chimico-toxicologică.
Identificarea arseniului după Marş. Priorităţiile şi neajunsurile acestei metode.
18. Compuşii bismutului. Însemnătatea toxicologică. Simptomele de intoxicare. Identificarea
compuşilor de bismut prin reacţiile de bază. Izolarea lui din mineralizat. Reacţiile
suplimentare.
19. Aplicarea reagenţilor organici în metoda fracţionată asupra toxicilor “metalici”.
 2

20. Compuşii cadmiului. Însemnătatea toxicologică. Analiza fracţionată a materialului

biologic asupra cadmiului – identificarea şi dozarea. Se identifică cadmiul prin metoda
fracţionată ca microelement?
21. Intoxicaţiile cu compuşii zincului – distribuţia, eliminarea din organism. Reacţiile de bază
şi suplimentare asupra zincului. Sensibilitatea lor.
22. Legităţile de bază ale absorbţiei, distribuţiei, eliminătii toxicilor metalici. Mecanismul
acţiunii toxice.

Exemple de teste pentru toxici “metalici”

Alegeţi din întrebările de mai jos unul, două, ori câteva răspunsuri.
1. Ce metodă se foloseşte pentru izolarea mercurului din material cadaveric?
A. Amestec de H2SO4 şi HNO3
B. Mineralizarea uscată
C. Metoda distructivă
D. Antrenare cu vapori de apă
E. Amestec de H2SO4, HNO3, HClO4 şi C2H5OH

2. Care este organul acţiunii toxicologice al clorurii de etilmercur?

A. Ficatul
B. Rinichii
C. Creierul
D. Stomacul
E. Plămânii

3. Ce metale se identifică prin metoda fracţionată în materialul biologic ca microelemente?

A. Cupru
B. Zinc
C. Argint
D. Mangan
E. Plumb
F. Cadmiu

4. Care din cationii metalelor se transportă cu sângele în formă de complex cu -globulinele?

A. Manganul
B. Stibiul
C. Taliul
D. Argintul
E. Zincul

5. Ce organe urmează să fie cercetate în cazul intoxicaţiilor cu compuşii mercurului?

A. Sânge
B. Urină
C. Creier
D. Stomac
E. Ficat
F. Renichi

6. Pentru izolarea şi identificarea căror metale se aplică ditizonă?

A. Plumbul
B. Mercurul
C. Argintul
 3

D. Stibiul
E. Cuprul

7. Ce concluzie face chimistul expert, dacă se identifică mercurul în ţesuturile creierului?

A. Intoxicaţii cu clorură de mercur (II)
B. Intoxicaţii cu clorură de etilmercur
C. Intoxicaţiile cu vapori de mercur
D. Intoxicaţii cu clorură de fenilmercur
E. Intoxicaţii cu nitrat de mercur

8. De ce este condiţionată eliminarea metalelor din organism prin urină?

A. Solubilitate
B. Cumulare în rinichi
C. Forma ionică
D. Forma complexă cu proteinele
E. Liposolubilitatea

9. Arătaţi reacţiile de identificare a cadmiului:

A. Reacţia cu ditizonă
B. Reacţia cu tiouree
C. Formarea sulfurii de cadmiu de culoare albă
D. Reacţia cu ferocianură de potasiu
E. Formarea sulfurii de cadmiu de culoare galbenă

10. Identificarea se bazează pe reacţiile de oxidare pentru:

A. Zinc
B. Cupru
C. Mangan
D. Plumb
E. Crom

11. Ce metodă a mineralizării se aplică în analiza fracţionată a materialului biologic asupra

toxicilor “metalici”?
A. Mineralizarea cu KClO3 şi HCl
B. Mineralizarea cu HNO3 şi H2SO4
C. Mineralizarea cu HNO3, H2SO4, HClO4
D. Mineralizarea cu H2O2 şi H2SO4
E. Metoda distructivă
12. Ce metale după efectuarea mineralizării se elimină sub formă de precipitat alb după
dizolvarea în apă?
A. BaSO4 şi MnSO4
B. BaSO4 şi PbSO4
C. Compuşii stibiului
D. CuSO4 şi Ag2SO4
E. CrSO4
 4

Asociere simplă
I. 1. Nitratul de taliu A. Eliminarea prin glandele sudoripare
2. Nitratul de mercur B. Cumularea în ţesuturile unghiilor şi în păr
3. Nitratul bazic de bismut C. Cumularea în păr
4. Anhidrida arsenică D. Cumularea în ţesutul osos
5. Cromatul de plumb
II. 1. Compuşii manganului A. Dereglarea sintezei porfirinei în
2. Clorura de plumb organismul omului
3. Sulfatul de cupru B. Toxic profesional
4. Arseniul şi compuşii săi C. Cumularea în păr, unghii
D. Se absorbe încet din tractul digestiv în
sânge
III. 1. Reacţia de bază asupra bismutului A. Clorura de etilmercur
2. Granozan B. PH 4,5-5,0
3. Ditizonatul de zinc C. Reacţia cu oxichinolină
4. R-a microcristaloscopică pentru Ag D. Reacţia cu tiouree şi acid picric
5. R-a microcristaloscopică pentru Bi E. Clorură de ceziu şi iodură de potasiu
IV. 1. Reacţia de bază asupra argintului A. Reacţia cu ditizonă
2. Ditizonatul de zinc B. Solubil numai în acid sulfuric conc.
3. Sulfatul de bariu C. pH 4,5-5,0
4. R-a microcristaloscopică asupra Bi D. Clorura de etilmercur
5. Granozan E. Clorura de ceziu şi iodura de potasiu

Conţinutul
1. Introducere
2. Lucrarea N 1
3. Lucrarea N 2
4. Lucrarea N 3
5. Lucrarea N 4

Asociere simplă
I. 1. Nitratul de taliu A. Eliminarea prin glandele
2. Nitratul de mercur sudoripare
3. Nitratul bazic de B. Cumularea în ţesuturile
bismut unghiilor şi în păr
4. Anhidrida arsenică C. Cumularea în păr
5. Cromatul de plumb D. Cumularea în ţesutul osos
II. 1.Compuşii A. Dereglarea sintezei porfirinei în
manganului organismul omului
2. Clorura de plumb B. Toxic profesional
3. Sulfatul de cupru C. Cumularea în păr, unghii
4. Arseniul şi D. Se absorbe încet din tractul
compuşii săi digestiv în sânge
III. 1. Reacţia de bază A. Clorura de etilmercur
asupra bismutului B. PH 4,5-5,0
2. Granozan C. Reacţia cu oxichinolină
3. Ditizonatul de zinc D. Reacţia cu tiouree şi acid picric
4. R-a microcristalo- E. Clorură de ceziu şi iodură de
scopică pentru Ag potasiu
5. R-a microcristalo-
scopică pentru Bi
 5

IV. 1. Reacţia de bază A. Reacţia cu ditizonă

asupra argintului B. Solubil numai în acid sulfuric
2. Ditizonatul de zinc conc.
3. Sulfatul de bariu C. pH 4,5-5,0
4. R-a microcristalo- D. Clorura de etilmercur
scopică asupra Bi E. Clorura de ceziu şi iodura de
5. Granozan potasiu
 6

Schema metodei fracţionate pentru analiza toxicilor metalice

20g de ficat şi 20g rinichi se 100 g organe se supun mineralizării

supun analizei HNO3 + H2SO4 + H2O (1:1:1)
Se înlătură oxizii de azot, se dizoşvă cu apă până la 180 ml. Se filtrează.

Precipitatul se prelucrează cu soluţie Filtratul se diluează cu apă până la 200 şi 100 мl. Se identifică.
NH4OCOCH3

Precipitat Filtrat
Mn2+ Cr3+→Cr6+→
MnO4- →(CrR2)+ Ag+→
Cr3+→Cr6+→ →AgHDz
Mn2+
Cr2(Cr2O10)3
BaSO4 Pb2+→Pb(HDz)2 →MnO4
Perecristalizarea Pb2+
cu H2SO4 Cristale
BaSO4→BaS CsPbI3
→Ba(IO3)2 Cristale
Flacăra se Se precipită din 90 мl мineralizat AgCl şi se filtrează.
K2CuPb(NO2)6
colorează în
verde

Filtratul de la AgCl se diluează cu apă până la 100 мl şi se cercetează. Preciritat

AgCl se
prelucrează
cu sol 25%
Cu2+ Cd2+ Bi+3→HbiI4∙ Zn2+
(DDTK)2Cu→ Cd(DDTK)2→ ∙C9H6N∙OH Zn(HDz)2
→Cu2+. Sb3+→ [Bi(SC)2N2H4]2∙(
→Cd2+ Zn2+ Cristalele
Precipitarea
Precipitarea →(SbCl6)-→ SO4)3 →Zn(DDTK)2→
а.CuZn[Hg(CN)4] Ag(NH3)2Cl
a.CdS →[SbCl3∙ Bi3+ →Zn2+
2
Cristalele
б.CuCd[Fe(CN)6] б.Cd2[Fe(CN)6] ∙(C27H30N2)3]5+ Bi(DDTK)3→ Precipitarea
в. Formează Ag(CSN2HN4∙
Cristalele Precipitarea →Bi3+ sau a.ZnS
Cu(C5H5N)2∙ ∙C6H2N6O7
а.Cd(C6H5N)2Br Sb2S3 Bi3+→Bi0→ б
∙(SCN)2 Cristalele
20g de ficat şi б.H2(CdBr)4∙ →Bi(NO3)3 Zn3K2[Fe(CN)6]2 2AgCl∙
20g rinichi se ∙[C23H24O4N2] а.H2BiBr5∙ Cristalele ∙3AuCl∙
supun analizei ∙(C23H26O4N2)2 Zn[Hg(SCN)4] ∙6RbCl
б.Cs2BiI5

Reacţia preventivă: Se cercetează pe metoda

H3AsO4→H3As H3As→As(HgCl)3 Marş
20 г печени и 20 г почек (раздельно) подвергают
Abrevieri: C6H6N OH - о-оxihinolină
R – difenil carbazon C27H30N2 – verdele de briliant
Dz - ditizonă C23H26O4N2 - brucină
DDTK – acid dietilditiocarnaminic C5H5N - piridină