Lucrarea de laborator N3

Tema: ANALIZA CHIMICO-TOXICOLOGICĂ

A COMPUŞILOR CU ACŢIUNE TOXICOMANICĂ (STUPEFIANTĂ) ŞI NARCOTICĂ

Scopul lucrării: Studierea analizei chimico-toxicologice a alcaloizilor opiului, derivaţilor tropanului,

ecgoninei, fenilalchilaminelor.
Scopuri practice: Studierea reacţiilor cu reactivii generali de precipitare pentru compuşii opiului,
derivaţii tropanului, ecgoninei, fenilalchilaminelor.
Însușirea identificării preparatelor narcotice după reacţiile de culoare şi microcristaloscopice.
Însușirea aplicării metodei cromatografiei pe strat subţire pentru identificarea compuşilor narcotici.

Sarcinile ....................

1.Aplicarea metodelor corecte de izolare a compușilor cu acțiune toxicomanică din lichidele biologice
şi organele de importanţă vitală.
2.Extragerea toxicilor medicamentoşi din materialul biologic cu ajutorul solvenţilor organici
corespunzători.
3.Purificarea extrasului organic de impurităţile de origine endo- şi exogenă.
4.Aplicarea metodelor chimice şi fizico-chimice de analiză pentru identificarea preparatelor
medicamentoase.
5.Dozarea toxicilor extraşi prin metodele contemporane de dozare.
6.Interpretarea rezultatelor analizei chimico-toxicologice efectuate conform metodelor aplicate şi a
legităţi generale de comportare a toxicilor medicamentoşi în organism.
7.Studierea reacţiilor cu reactivii generali de precipitare pentru compuşii opiului, derivaţii tropanului,
ecgoninei, fenilalchilaminelor.

8.Însușirea identificării preparatelor narcotice după reacţiile de culoare şi microcristaloscopice.

9.Însușirea aplicării metodei cromatografiei pe strat subţire pentru identificarea compuşilor narcotici.

Reactive și preparate necesare:

1. Reactivul Dragendorff, Reactivul Mandeline, Reactivul Frohde ,Reactivul Marqui, Tizercină,

Clorpromazină, Novocaină, Chinină, Nicotină, Rezerpină
2.
Subiectele pentru lucrul individual al studenților

Subiecte teoretice
1. Caracteristica generală şi proprietăţile fizico-chimice ale alcaloizilor opiului, efedrinei, derivaţilor
tropanului şi ecgoninei, a derivaţilor amfetaminei.
2. Metodele specifice de izolare a alcaloizilor din materialul biologic. Factorii ce acţionează la plinătatea
extracţiei din soluţia apoasă.
3. Cercetarea extractului alcalin cu reactivele de precipitare.
4. Reacţiile de culoare şi importanța acestora.
5. Metodele biologice de cercetare a unor alcaloizi.
6. Reacţiile specifice de identificare ale atropinei, scopolaminei, cocainei, morfinei, codeinei, dioninei,
apomorfinei, papaverinei, narcotinei, acidului meconic, efedrinei şi analogilor săi sintetici.
7. Acţiunea toxicologică. Comportarea alcaloizilor opiului, tropanei, ecgoninei, efedrinei, amfetaminei şi
analogilor săi.
Întrebări pentru pregătirea practică
1. Care sunt reactivii de precipitare care se aplică la analiza chimico-toxicologică?
2. Care sunt reacţiile chimice care stau la baza reacţiilor de culoare?
3. Care sunt reacţiile de culoare caracteristice alcaloizilor grupei tropanei şi alcaloizilor opiului?
4. Care este reacţia caracteristică atropinei şi scopolaminei?
5. Care sunt simptomele de intoxicare cu atropină şi scopolanină?
6. Care toxic a provocat intoxicarea, dacă în materialul biologic a fost identificat acidul benzoic şi
ecgonina?
7. Care sunt metodele fizico-chimice care se aplică pentru identificarea morfinei şi codeinei?
8. Ce reacţii microcristaloscopice cunoaşteţi pentru morfină, codeină şi atropină?
9. Care este reactivul comun pentru cercetarea morfinei, codeinei şi atropinei?
10. Care sunt reacţiile caracteristice morfinei?
11. Cum se repartizează morfina?
12. Care sunt proprietăţile fizico-chimice ale extractului cloroformic bazic ce presupune prezenţa
apomorfinei?
13. Cum se identifică cocaina după produsele de biotransformare în organismul uman?
14. Care este alcaloidul cu proprietăţi bazice care nu se dizolvă în eter şi nu se extrage din soluţiile apoase
alcaline?
15. Descrieţi schema biotransformării codeinei şi morfinei în organismul uman.
16. Care din alcaloizii studiaţi provoacă dilatarea pupilei?
17. Care din compuşii studiaţi provoacă dependenţa psihică şi fizică?
18. Cum se diferenţiază intoxicaţia cu atropină de intoxicaţia cu scopolamină?
19. Pentru identificarea cărui alcaloid se aplică sulfura de carbon şi sulfatul de cupru?
Material informativ
Analiza chimico-toxicologică a alcaloizilor şi compuşilor medicamentoşi cu caracter bazic se
efectuează după schema generală.
Etapa 1 – cercetarea extractului cu reactivele generale de precipitare: acidul taninic, acid picric
Formarea precipitatelor este însoţită de prezenţa azotului, de aceea precipitate formează şi moleculele
proteice şi aminoacizii. Adică reacţiile cu reactivele generale de precipitare au numai importanță chi mico-
judiciară negativă.
În cazul rezultatului pozitiv al acestor reacţii se recurge neapărat la efectuarea reacţiilor cu
reactivele generale de precipitare a alcaloizilor, care sunt de mai multe tipuri:
- reactivi complecşi ioduraţi CdI2 în KI) reactivul Marme, reactivul Dragendorff [BiI3 în KI],
H2PtCl6, HgI2 în KI (reactivul Mayer);
-reactive, care formează cu alcaloizii săruri simple:-tanin, acid picric și reactivele, care
formează cu alcaloizii săruri complexe (fosforomolibdenic H3PO4* 12MoO3* 2H2O;
fosforowolframic H3PO4* 12WO3* 2H2O; siliciowolframic 12WO*SiO2*4H2O;
Rezultatul pozitiv al acestor reacţii este urmat de efectuarea reacţiilor de culoare cu astfel de reactivi
ca: H2SO4 concentrat sau HNO3 concentrat, reactivul Erdman (amestec de H 2SO4 concentrat şi HNO 3
concentrat), reactivul Froede (H2SO4 concentrat cu acid molibdenic), reactivul Marquis (H 2SO4 concentrat
cu formaldehidă). La baza acestor reacţii stă procesul de oxidare, dehidratare şi condensare. Unii compuşi
cu conţinut de azot formează produse colorate cu unii din reactivii enumeraţi, iar alţii formează produse
incolore. De aceea, după rezultatul reacţiilor de culoare din planul cercetării se poate exclude un şir de
compuşi.
Apoi, se recurge la efectuarea reacţiilor specifice de identificare pentru preparatele medicamentoase
cercetate.
Cercetările includ reacţiile chimice în urma cărora apar produsele colorate, precipitate amorfe şi
cristaline, care se studiază prin metode fizico-chimice – cromatografia pe strat subţire, cromatografia gaz-
lichidă şi lichidă.
Scrinningul cromatografiei în strat subţire se efectuează de asemenea în două etape şi completează
cercetările chimice. CSS se efectuează la etapa 1 în sistemul general de solvenţi (cercetări preventive) şi
la etapa 2, în cazul rezultatelor pozitive, în sistemul specific.
Aplicarea metodelor de cercetare la prezenţa narcoticelor în probele clasice (urină, sînge, salivă) şi
ţesuturile cadaverice de obicei dau rezultate negative peste 1- 3 zile sau o săptămînă. La interpretarea
rezultatelor obţinute cîteodată apar unele nedumeriri. De exemplu identificarea unui preparat
medicamentos sau narcotic de concentraţie mică serveşte ca dovadă de prezenţa lui în acest organism. Dar
expertul nu poate să argumenteze; este o intoxicaţie de concentraţie mică, sau este însoţită de un termen
mai mare. Cu alte cuvinte analiza lichidelor biologice caracterizează procesul curent de izolare a toxicului
identificat. Colectarea probelor repetat deseori prezintă dificultăţi.

Cu toate acestea, cercetarea pielii şi a derivaţilor săi asupra narcoticelor este o direcţie în dezvoltare
rapidă, care atrage interesul experţilor chimişti din întrega lume.
 Priorităţile metodelor de cercetare a narcoticelor din piele şi derivaţii săi faţă de metodele de cerectare
din lichidele biologice sunt:

- posibilitatea de a identifica narcoticele în organismul uman în intervale de lungă durată, săptămîni,

luni şi ani;
- posibilitatea cercetării în timp a „istoriei” pătrunderii narcoticului în organism;
- posibilitatea cercetărilor unui diapazon larg de concentraţii, de la cele subterapeutice pînă la cele
subletale;
- simplitatea colectării şi conservării probelor preluate.
Caracteristicile consacrate diferitor aspecte în identificarea narcoticelor ne impune să atragem atenţia
asupra pielii umane, derivaţii căreia sunt părul, unghiile şi un număr mare de glande sudoripare şi alte
secreţii. Asupra acestor procese sunt recomandate metodele imunofermentative (ΠΦUA); metoda
imunofermentativă de polimerizare fluorimetrică, şi a metodei de analiză imunofermentativă în faza
solidă heterogenă, aplicată pentru extractele din păr şi unghii. Aceste metode posedă sensibilitate înaltă şi
specificitate a completelor de reactivi: ΠΦUA- 20 µg/ml (t = 22 min); UΦA- 1 µg/ml (t = 3 ore).

Receptorii opioizi au fost descoperiți în anii 1960-1970, prin cercetări cu radioizotopi

marcați pe baza administrării pacienților levorfanolului și antagonistului său-
naloxon;Reprezintă un grup de receptori ai SNC, legate cu proteina G;Exercită funcția de reglare
a senzațiilor de durere;Se leagă atît cu liganzi endogeni(enkefaline, endorfine), cît și cu cei
exogeni (morfina, codeina); În general se localizează în creier, însă unele tipuri pot fi găsiți în
alte regiuni(TGI, măduva spinării).
Legarea agonistului(morfina) cu receptor opioid duce la activarea proteinei G inhibitoare cu
inihibiția concomitentă a adenilat ciclazei.Aceasta duce la scăderea cantității de cAMP, blocarea
canalelor de Ca în neuronul presinaptic și ulterior la micșorarea secreției de neurotransmițători
excitanți. Membrana post-sinaptică devine hiperpolarizată(canalele de K fiind deschise), astfel se
micșorează sensibilitatea neuronului.
Majoritatea drogurilor influențează ”lanțul de remunerare” a creierului, cauzînd euforie și
producînd cantități mari de dopamină. ”Explozii” de dopamină în creierul persoanelor sănătoase
sînt menite de intensifică sentimentul de plăcere și satisfacție. La persoanele care fac abuz de
droguri- sistemul de remunerare impune să repete administrarea dozelor.In continuare creierul se
adaptează reducând capacitatea celulelor din circuitul de recompensă de a răspunde la aceasta.
Acest lucru reduce intensitatea senzațiilor pe care persoana le simte în comparație cu cele pe care
le-a simțit atunci când a luat prima dată drogul- un efect cunoscut sub numele de toleranță. Ar
putea lua mai mult de droguri pentru a încerca să atingă același nivel. Aceste adaptări ale
creierului conduc adesea la faptul că persoana devine din ce în ce mai puțin capabilă să obțină
plăcerea de la alte lucruri pe care le-a plăcut odată.
Opiul este un amestec complex de alcaloizi, care rezultă din evaporarea latexului extras din Papaver
somniferum fam. Papaveraceae. Opiul conţine, în proporţie de 10-20%, aproximativ 20 de alcaloizi, sub
formă de săruri ale acizilor sulfuric şi lactic. Numai şase dintre acești alcaloizi şi anume: morfina (I),
codeina (II), tebaina (III), papaverina (IV), narcotina (V) şi narceina prezintă interes farmacologic și
toxicologic:

R 1O I – R1= R2= H
II – R1 = CH3; R2 = H
III – R 1 = R2 = CH3
O
O
N CH3 IIIa = R1 = R2 = C - CH3

R2O
O
CH3O H2C
N - CH3
O
N
CH3O CH - O
CH2 H CO
3
C=O

OCH 3
 OCH
3

IV V

Alcaloizii opiului sunt însoţiţi de acidul meconic şi meconinic.

O O C O
OH
CH3 O CH2

HOOC O COOH
CH3 O
VI VII
acid meconic acid meconinic
Din materialul biologic (sânge, urină, organe, corpuri delicte) compușii opiului se izolează prin
metoda Stas-Otto-Kramarenco, prin extracţie cu solvenţi organici, la pH alcalin.
Metaboliţii conjugaţi ai opioidelor se izolează din urină după o hidroliză acidă, apoi se face extracţia
din mediul alcalin cu solvenţi organici. Pentru identificarea acestora se efectuează reacţiile de culoare în
urma interacţiunii cu reactivii: H2SO4 conc., HNO3 conc., Marquis, Froede, Mandeline, Erdmane, care
face să apară coloraţii diferite.
Pentru cercetările cromatografice, placa se developează cu reactivul Dragendorff (nespecific) sau cu
reactivul Marquis.
La identificarea concomitentă, în mediul unei probe a morfinei, a codeinei, papaverinei şi narcotinei
se examinaează extractul acidului meconic şi meconinei. Acidul meconic şi meconinic permite diferenţie-
rea opiului de omnopon atunci când se cercetează maceratul din materialul biologic.
Omnoponul este amestecul clorhidraţilor de alcaloizi ai opiului cu conţinut până la 50% de
clorhidrat de morfină, codeină şi papaverină. Acest preparat nu conţine acid meconic şi meconinic.

DERIVATII TROPANULUI

Cocaina
Farmacocinetica
• Se absoarbe cu usurinta in circulatie prin membranele mucoase; efectele sale sunt intense,
dar de scurta durata.

• Cocaina este inactivata rapid prin hidroliza legaturilor ester in benzoilecgonina, iar
colinesteraza din sange o hidrolizeaza in ecgonin-metil-ester; ambii metaboliti pot fi
hidrolizati ulterior in ecgonina.

• Cocaina nemetabolizata are afinitate pentru tesuturile grase si patrunde rapid in creier.
Metabolitii cocainei fiind solubili in apa sunt excretati in urina impreuna cu o fractiune
nemodificata.

• Benzoilecgonina este principalul marker urinar pentru depistarea consumului acestui

drog.
 • Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică
transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de
sensibilitate a receptorilor, o creștere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie și de
dependență față de cocaină.

• Cele mai multe psihotrope suferă metabolizare la nivel hepatic, iar consecinţele acestui
fenomen sunt diferite reacţii de tip hepatotoxic.

•  Cocaina este asociată cu hepatotoxicitate dependentă de doză. La şoarecii de laborator

fără tratamente anterioare pot fi observate zone de necroză secundară coagulării în
centrul lobulilor hepatici

•  Toxicitatea cocainei pare legată de procesul de N-demetilare, care se desfăşoară la

nivelul citocromului P450. În urma acestui proces se produce nor-cocaină, ulterior
convertită la N-hidroxinorcocaină, prin intermediul flavin-monooxigenazei sau a
citocromului P450. Pe calea metabolizării cocainei se generează stres oxidativ, iar
produşii se pot lega covalent de diferite alte substanţe. Prezenţa metaboliţilor covalenţi
este mai numeroasă în zonele de necroză. Mitocondriile reprezintă structurile- ţintă ale
stresului oxidativ şi pot contribui, în continuare, la generarea unor metaboliţi reactivi cu
oxigenul.

• Deoarece cocaina este simpaticomimetică, alterarea perfuziei hepatice poate contribui la

amplificarea efectelor negative sistemice ale acestei substanţe (hipotensiune,
hipertermie). Cocaina induce stres oxidativ la nivelul hepatocitelor, consumând
moleculele de NADPH şi generând O2 şi H2O2.

• Cocaina îşi induce propriul metabolism, prin creşterea exprimării CYP3A .Nitroxidul de
norcocaină administrat la şoarecii de laborator poate induce hepatotoxicitate dependentă
de citocromul P450, identică morfologic cu cea produsă de compusul- părinte .

• Din punct de vedere morfologic, pot fi observate şi zone de steatoză microveziculară în

ariile fără necroză, ceea ce poate fi o dovadă a toxicităţii mitocondriale .

Un studiu care a evaluat 39 cazuri consecutive de rabdomioliză induse de cocaină, a constatat

că 23 persoane aveau anomalii hepatice. Hipotensiunea şi coagularea intravasculară diseminată
au fost observate la 50% din cazurile cu anomaliile hepatice, iar hiperpirexia la 75% din aceştia.
Din cele 16 cazuri care aveau creşteri importante ale ALT, 13 au dezvoltat insuficienţă renală, în
timp ce niciunul din ceilalţi nu au avut această complicaţie
Metaboliții cocainei
ecgonidina,
Ester metil norecgonidin,
Ester metil norecgonin,
m-hydroxybenzoylecgonina
benzoylecgonina,
Ester metil ecgonina,
ecgonina,
Ester metil ecgonidina,
norcocaina, 
p-hydroxycocaina,
m-hydroxycocaina.
 Acesti metaboliti au fost identificati din urina persoanelor consumatoare de cocaina, prin
metodele gaz cromatografice si spectrometriei de masa.
Biotransformarea cocainei.........................

I -Benzoil ekgonin –metabolitul de bază în organismul viu

VI –Norcocaina-Pastrează activitatea cocainei
III – Ekgonina- metabolitul principal în cadavru

Simptomatica
Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 minute de la folosire.
Dozele mici de cocaina (sub 100 mg) provoaca euforie si o stare de energizare. Consumatorul
devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali.
Cocaina inhiba apetitul si reduce nevoia de somn. Efectele psihologice pot fi insotite de
tahicardie, midriaza, febra, tremur si transpiratii; aceste simptome se datoreaza inhibarii
resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor
nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de
tipul noradrenalinei. Acestia vor detemina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste
tonusul simpatic general
Efecte adverse
• In timpul perioadei de consum apare o crestere rapida si puternica a dozelor de la 0.1 la
15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa
administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica intensa si tendinta de a creste doza, in lipsa
dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplul cel mai
elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta efectului ei distructiv, este
comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar in caz de abstinenta sunt adesea atat de puternice,
incat pot duce la tentative de suicid, avand in vedere faptul ca este pastrata capacitatea de
interventie a individului in timpul abstinentei - spre deosebire de cea din sindromul de
abstinenta a opioidomanului.
 • Referitor la mecanismul implicat in dezvoltarea dependentei, este acceptat faptul ca
potentialul dependogen al cocainei este legat de capacitatea acesteia de a bloca
recaptarea dopaminei. Cocaina actioneaza ca blocant al transporturilor monoaminelor,
avand afinitate similara pentru transportul dopaminei, serotoninei si noradrenalinei.

• Blocarea recaptarii dopaminei la nivelul centrilor circuitului de recompensa sta la baza

potentialului de abuz al cocainei, in timp ce blocarea recaptarii noradrenalinei este
implicata in producerea efectelor toxice. 

Consumul de cocaine in timpul sarcinii

• Cele mai frecvente consecinte ale expunerii fatului la cocaina cat timp se afla in mediul
intrauterin sunt intarzierea cresterii uterine si greutatea mica la nastere. Intarzierea
cresterii uterine apare ca urmare a scaderii gradului de vascularizare la nivel placentar, ca
urmare a constrictiei vaselor sanguine. Drept consecinta scade nivelului de oxigen si
substante nutritive ajunse la fat. Greutatea la nastere sub 2500 mg este explicabila prin
capacitatea cocainei de a reduce apetitul mamei, aparand in acest fel nutritia defectuoasa.
In consecinta, expunerea fatului la cocaina diminueaza cantitatea depozitelor de grasime
si a masei musculare. Statistic vorbind, aceste manifestari apar la aproximativ 22-34%
din cazuri.

• Consumul de cocaina in sarcinii poate afecta dezvoltarea fetala in mod direct si indirect.
Cocaina trece prin placenta prin simplu fenomen de difuzie.Indiferent de cantitatea de
cocaina consumata de viitoarea mama, la nivelul placentei aceasta substanta, precum si
metabolitul sau norcocaina, prezinta concentratii mult mai mari. Motivul acestui fenomen
rezida in capacitatea mare a cocainei de a penetra placenta, nivelul acestui drog in
sangele fetal devenind rapid similar cu cel din sangele mamei. Mai mult decat atat,
metabolizarea cocainei si excretia metabolitilor sai are loc intr-un interval de timp mai
mare in cazul femeilor insarcinate.

• Ca urmare a diminuarii drastice a gradului de vascularizare la nivel uterin, placentar si

fetal, cocaina poate duce la aparitia urmatoarelor anomalii congenitale:

• malformatii sau hemoragii cerebrale la aproximativ 35% dintre cazuri;

• anomalii cardiovasculare in 4 pana la 40% dintre cazuri;

• defecte ale sistemului urinar si sistemului reproducator la 14% dintre cazuri.

Ajutor medical
• In intoxicatii acute se aplica spalaturi gastrice cu solutii de KMnO4 0,1 % si apoi se da
purgativ. Se conbat convulsii si asistenta respiratorie.

• Cocain esteraza este un candidat atractiv pentru detoxifierea rapida a cocainei in situatii
de urgent

Atropina
Farmacocinetica
se absoarbe rapid după administrare injectabil sau oral; difuzează bine în toate organele şi
ţesuturile; metabolizare hepatică → metaboliţi inactivi; eliminare urinară (60% nemetabolizată)
Se biotransforma prin hidroliza in tropina si acid tropic care se elimina cu urina.
Mecanism de acţiune:
Atropina este un antagonist competitiv al efectelor muscarinice ale Ach. Se fixează pe
receptorii colinergici muscarinici, îi blochează şi împiedică formarea complexului R-Ach → se
opune apariţiei efectelor caracteristice ale substanţelor cu acţiune de tip parasimpaticomimetic.
Farmacodinamia
a) aparat cardiovascular

· doza mică şi tonus vagal normal → bradicardie şi hTA (slabă);

· doza uzuală → tahicardie;

· tonus vagal crescut → tahicardie şi HTA (slabă).

b) aparat digestiv

· diminuă secreţia salivară (acţiunea cea mai intensă) şi hiposecreţie gastrică slabă;

· relaxează musculatura netedă gastro-intestinală → acţiune antispastică;

· antispastic moderat la nivelul aparatului biliar.

c) aparatul excretor renal

· diminuă tonusul şi amplitudinea contracţiilor fibrelor netede ureterale şi vezicale → efect

antispastic moderat.
d) aparatul respirator

· diminuă secreţiile bronşice;

· efect bronhodilatator (relaxează musculatura bronşică);

· efect antibronhoconstrictor (prin inhibiţia componentei vagale a bronhospasmului);

· stimulează respiraţia prin stimularea centrului respirator bulbar.

e) ochiul
Aplicată local în sacul conjunctival Atropina are efecte puternice şi produce:

· midriază pasivă prin paralizia fibrelor circulare ale irisului;

· cicloplegie = paralizia acomodării pentru vederea de aproape, prin relaxarea muşchiului

corpului ciliar;

· creşterea presiunii intraoculare;

· scade secreţia lacrimală.

f) SNC
În funcţie de doză:

· în doze mari, stimulează SNC (stare de agitaţie, halucinaţii, delir, paralizie bulbară şi deces);

· în doze uzuale, Atropina prin blocarea receptorilor colinergici ai sistemului nigro-striat poate
restabili un echilibru între Dopamină şi Ach (efect favorabil în boala Parkinson).
Toxicodinamia
Atropina blocheaza receptorii colinergici si are actiune antagonistă de tip necompetitiv cu
serotonina si histamina. Actiunea parasimpatolitica se datoreaza blocarii specifice a receptorilor
colinergici muscarinici, competitiv cu acetilcolina.
La nivelul SNC are actiune excitantă urmată de deprimare, tahicardie, hipotensiune pină la
insuficienta respiratorie, reducere pina la stoparea secretiilor exocrine, midriaza, paralizie
musculaturii vezicii urinare. Doza terapeutica maxima la 24 ore este de 3 mg. Semnele
intoxicatiei apar peste 3-5 mg .
Tratamentul intoxicatiilor
specific: Fizostigmină i.v.;

 simptomatic: benzodiazepine (Diazepam) în faza de excitaţie.

C.I.: glaucom cu unghi închis, adenom de prostată, stenoza pilorică.

Prezentare: SULFAT DE ATROPINĂ
f. 1‰ şi 0,25‰ (s.c., i.m., i.v. lent);
colir 1%;
inclus în preparate tipizate.
Analiza chimico-toxicologică……………….
Unii alcaloizi, acţionând asupra organismului viu, provoacă reacţii fiziologice caracteristice. De
aceea, analiza chimico-toxicologică a alcaloizilor este completată prin cercetări farmacologice.
Atropina se identifică în urma cercetării efectuate pe pisici, animalului i se picură soluţie într-un
ochi; se observă dilatarea pupilei. Cocaina provoacă amorţirea limbii.

Reacția Vitali-Moren
 . HOOC - CH - CH2OH
CH2OH
N CH3 O C CH . SO4 . H 2 O
2-
N CH3 OH +
3 HNO3

C6H5
O tropin acid tropic

HOOC - CH - CH2OH KOOC - C - CH2OH

O2N NO2 O2N NO2

+ KOH
C2H5OH

NO2 - O - N+- OK
galben violet

Derivaţii amfetaminei
Unii derivaţi ai amfetaminei ce prezintă grupări metoxi, etoxi, alchil grefate pe nucleul aromatic al
acesteia au efecte delirant halucinatorii.

Din această clasă de compuşi cei mai studiaţi sunt:

 2,5 dimetoxi- 4 metilamfetamina (STP, DOM);

 2,5 dimetoxi- 4 etilamfetamina (DOET);
 3,4 metilendioxiamfetamina (MDA)- sintetizată în 1910;
 3,4,5 trimetoxiamfetamina
 2,4,5 trimetoxiamfetamina
Structura. Proprietăţi fizico- chimice.

Structura chimică a acestor compuşi se aseamănă cu cea a α- metilmescalinei.

CH3 CH3

CH2 - CH - NH2 CH2 - CH - NH2 CH3

O - CH3 O - CH3 H2N - CH - H2C O
H3 C - O H3 C - O
O
CH3 C2H5
3, 4 - metilen -
2, 5 - dimetoxi - 2, 5 - dimetoxi - dioxiamfetamina
4 - metil - amfetamina 4 - etilamfetamina (MDA)
(SIP, DOM) (DOET)
Ele se prezintă ca pulberi fine, insolubile în apă, solubile în cloroform.

Etiologie

Derivaţii amfetaminei prezintă largi implicaţii toxicologice prin incidenţa maximă a intoxicaţiilor
cronice, toxicodependenţei şi reacţiilor adverse; ele produc şi intoxicaţii acute voluntare (sinucideri).

Aceşti compuşi se găsesc ilicit pe piaţa drogurilor sub formă de comprimate şi fiole. MDA sub
denumirea de „extasy”.

Toxicocinetică

Pătrund în organism pe cale orală şi parenterală (i/v). Se absorb rapid, se metabolizează în ficat prin
dezaminare, o- dezalchilare şi conjugare. Se elimină prin urină aproximativ 50% ca atare şi restul ca
metaboliţi.

Toxicodinamie
 Amfetaminele sunt excitante ale SNC. Ele eliberează atît catecolamina (dopamina şi norepinefrina), dar
şi serotonina, neurotransmiţător implicat în fenomenele halucinogene. Prezintă acţiune halucinogenă la
doze de 3 mg.

Toxicomanii caută în aceşti compuşi efectele psihodisleptice şi psihostimulante violente.

În intoxicaţia cronică creşte toleranţa şi se produce toxicodependenţă, la doze de 50- 250 mg.

Reacţii adverse constau în tulburări neuropsihice şi cardiovasculare.

Simptomatologie.

Intoxicaţia cronică se caracterizează prin următoarele semne clinice: confuzii mentale, halucinaţii
tactile, vizuale şi auditive, tahicardie cu aritmie, hipertensiune, scăderea ponderii corporale şi tendinţa
comiterii de acte antisociale.

În supradozaj apare: agitaţie, tremor, tahicardie, pupile dilatate, hipertermie, rigiditate musculară,
convulsii, comă.

Sevrajul derivaţilor de amfetamină constă în apariţia unui sindrom psihotic ce constă în anxietate,
astenie, somnolenţă, apatie, hiperfagie şi tulburări digestive (greaţă, vomă, diaree).

Tratament.

Tratamentul se face în clinici speciale şi constă în administrarea de derivaţi barbiturici cu acţiune scurtă
şi tratamentul simptomatic al tulburărilor cardiocirculatorii.

Analiza toxicologică.

A. Izolare

Derivaţii de amfetamină se extrag din materialul biologic cu cloroform din mediul alcalin.

B. Identificare

1. Reacţii de culoare

Derivaţii de amfetamină dau reacţii de culoare cu reactivii speciali ai alcaloizilor (tab.1)

Tabelul 1.

Reacţii de culoare ale unor derivaţi de amfetamină

Compusul Reactivi Reacţia Vitali

H2SO4 conc. Reactiv Reactiv Reactiv

Marquis Frohde Mandeline

2,5 dimetoxi- 4 - Portocaliu Portocaliu - Violet- brun

metilamfetamina

3,4 metilendioxi- Violet Albastru Verde→ Verde→ Portocaliu→

amfetamina închis albastru albastru roşu

2. Cromatografie pe strat subţire.

Faza staţionară- cromatoplăci cu silicagel G Merck.

Faza mobilă- amoniac concentrat: metanol (1,5: 100 v/v).

 Probe- reziduurile reluate cu cloroform.

Etaloane- derivaţi de amfetamină în cloroform.

Relevare- soluţie de permanganat de potasiu.

Valorile Rf- urilor

 2,5 dimetoxi- 4 metilamfetamina Rf = 0,51

 3,4 metilendioxiamfetamina Rf = 0,56
1. Spectrofotometrie în UV
 2,5 dimetoxi- 4 metilamfetamina în acid sulfuric 0,1 N prezintă absorbţie maximă la 233 şi 285
nm şi
 3,4 metilendioxiamfetamina în acid clorhidric 0,1 N prezintă absorbţie maximă la 214 nm.

Din derivaţii sintetici ai fenilalchilaminelor în relaţiile chimico-toxicologice prezintă interes

amfetamina, metamfetamina, derivaţii metilendioxiamfetaminei.
NH2
CH2 - CH - CH3
CH2 - CH - CH3
NH

CH3

(I) (IX)
amfetamină metamfetamină
NH2 NHCH3

O CH2 - CH - CH3 O CH2 - CH - CH3

H2C H2C
O O (II) (XI)
metilendioxiamfet amină
metilendioximetamfetamină

La început, amfetamina şi metamfetamina duc la euforie, apoi – la pierderea poftei de mâncare,

frecvenţa pulsului crește, respiraţia şi hipertermia se intensifică. Unul dintre simptomele de folosire a
amfetaminelor este mărirea pupilei. Folosirea de lungă durată duce la pierderea în greutate și la scăderea
imunităţii, distrugerea plămânilor, a ficatului, rinichilor, la pierderea vederii, la ameţeli și colaps.
Supradozarea duce la ridicarea tensiunii arteriale, apariţia stării hipertermice, la atac de cord.
Metildioxiderivaţii (MDOA), amfetamina şi metamfetamina (X, XI) sunt incluşi în Lista I a Convenţiei
ONU şi a Comitetului Permanent de Control al Narcoticelor FR. MDOA (X, XI) provoacă euforie slabă şi
o stare psihică deosebită care se traduce prin acutizarea emoţiilor. Supradozarea provoacă tahicardie,
creşterea tensiunii arteriale, aritmie, dilatarea pupilei, ameţeli, insomnie, tremor, încordare musculară.
Amfetamina şi metamfetamina (X, XI) se izolează după metoda Vasiliev şi se extrage cu cloroform
din mediul alcalin. După identificare, adăugarea acidului sulfuric conc. X şi XI provoacă reacția de colo-
rare a amestecului în albastru, adăugarea reactivului Marquis – în albastru deschis, iar a reactivului
Froede şi Mandeline – în verde care trece în albastru. Identificarea pe plăci în strat subţire se efectuează
cu soluţie permanganat de potasiu (X, XI).
Metadon-6-dimetilamino-4,4 difenil-3-heptan-analgetic narcotic (XII) posedă afinitate înaltă pentru μ-
receptorii opioizi.

XII

Acest preparat medicamentos apărut în 1963 se administrează bolnavilor dependenţi de heroină.

Aceasta posedă însă acţiune narcotică, de aceea utilizarea în tratament se va face cu prudență deosebită.
Supradozarea provoacă disfuncţie renală acută, atacarea respiraţiei, stoparea circulaţiei sanguine.
Toleranţa faţă de metadon se dezvoltă încet. Proba pentru analiza chimico-toxicologică se extrage din
mediul alcalin. Pentru reacţiile de precipitare se foloseşte reactivul Dragendorff şi acidul picric, pentru cele
de culoare – reactivul Marquis, unicul reactiv care dă coloraţie oranj, iar reactivul Mandeline – verde care
trece în albastru.

Realizarea lucrului practic

Problema 1. Cercetarea alcaloizilor prin metoda cromatografiei în strat subţire. Plăci de silicagel.
Sistemul de solvenţi – acetonă, cloroform, dioxan, amoniac (5:45:47,5:2,5) sau toluol, aceton, etanol,
amoniac (45:45:7,5:2,5). Pe linia de start se depun câte 4-5 din componentele următoare. După
developare se măsoară indicele Rf:
 Atropină, scopolamină, codeină, papaverină, cocaină.
 Atropină, apomorfină, codeină, papaverină, efedrină.
 Scopolamină, apomorfină, codeină, papaverină, efedrină.
Developarea spoturilor:
Identificarea cu razele UV (chinina, glaucina, rezerpina),
Reactivul Dragendorff (toţi alcaloizii),
Soluția H2SO4 10% (pentru evidenţierea spoturilor).
Problema 2. Reacţiile cu reactivii de precipitare ai alcaloizilor. Reactivii de precipitare: reactivul
Dragendorff, acidul fosforwolframic şi fosformolibdenic, reactivul Bushard, acid picric. În Tabelul 1 se
înscrie sensibilitatea acestora.
Metodologie: pe lamela de sticlă se depun 3-4 picături de extract cloroformic. Cloroformul se evaporă
la temperatura camerei. Pe reziduul format se depun 1-2 picături de soluție de HCl 0,1 M. Alături se
depune o picătură de reactiv şi picăturile se unesc. Dacă amestecul devine tulbure sau apare precipitat
suntem în prezenţa compuşilor cu caracter bazic.
Tabelul 1
Reactivii şi sensibilitatea reacţiei
Denumirea Reactivul Reactivul Acid fosfor- Acid fosfor-
Dragendorff Bushard molibdenic wolframic
1. Atropină Oranj-
Cafeniu Galben
cafeniu Alb 1:1000
1:10000 1:10000
1:30000
2. Scopolamină – – – –
3. Codeină 1:50 000 1:100 000 1:50 000 1:120 000
4. Papaverină 1:10 000 1:10 000 1:10 000 1:200 000
5. Cocaină 1:160 000 1:100 000 1:50 000 1:1 000 000
6. Morfină 1:16 000 1:100 000 1:33 000 1:33 000
7. Efedrină
8. Metilendioxiamfetamină

Problema 3. Reacţiile de culoare ale alcaloizilor. Reactivii constau din acid sulfuric conc, acid azotic
conc, reactivul Marquis, reactivul Frohde și reactivul Mandeline. Rezultatele reacţiilor obţinute pentru
toţi alcaloizii se introduc în Tabelul 2.
Metodologie: soluția cloroformică se depune în bolul de porţelan şi se evaporă la sec. Pe reziduul
uscat se depune o picătură de reactiv corespunzător.
Tabelul 2
Reacţiile de culoare
Denumirea H2SO4 HNO3 Reactivul Reactivul Reactivul
conc conc Marquis Mandeline Frohde
1. Morfină Roşu- Violet Violet Violet
oranj
2. Codeină
3. Apomorfină
4. Atropină
5. Scopolamină
6. Papaverină
7. Narcotină
8. Efedrină
9. Metilendioxiamfetamină Albastru – Albastru- Verde→ Verde→
deschis albastru albastru
 Problema 4. Îndepliniţi reacţiile specifice pentru următorii reactivi:
atropină – reacţia Vitali-Moren, cu para-dimetilaminobenzaldehidă şi acid sulfuric conc, cu sarea
Reunecat, cu acid picric;
codeină – cu soluția iodură de cadmiu;
papaverină – reacţia cu clorură de cadmiu;
apomorfină – reacţia cu clorură de fier (III), reacţia Pelagri.
Problema 5. Metoda de identificare, care permite diferenţierea codeinei de morfină.
Reacţia cu: λ max, în UV
Denumirea Solubilitatea în în
FeCl3 HIO3 K3Fe(CN)6
alcool baze
Morfina
Codeina

Bibliografie
1. Cotelea Tamara,Simonov Lidia Posibilități de identificare a compușilor ce se izolează din materialul biologic
cu solvenți polari. Aplicații practice pentru studenții anului IV. Chişinău:Centrul Editorial-Poligrafic
Medicina,2015.

1. Brodicico T., Valica V. Curs de chimie toxicologică. – Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 352 p.
2. Cotrău M., Popa L., Stan T., Preda N., Kineses-Ajtay M. Toxicologie. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1991.
3. Cotrău M., Proca M. Toxicologie analitică. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1988.
4. Guţu N. Toxicologie. – Chişinău: Ştiinţa, 1995.
5. Voicu A.B. Toxicologie clinică. – Bucureşti: Ed. Albatros, 1997.
6. Крамаренко В.Г. Токсикологическая химия. – Киев: Выща школа, 1989.
7. Белова А.В. Руководство к практическим занятиям по токсикологической химии. Москва: «Медицина»,
1976.