ACID CITRIC MONOHIDRAT

Acidum citricum monohydricum

Sinonime: E 330
Denumire chimică: acid 2-hidroxi-1,2,3-propantricarboxilic (IUPAC)

CH2-COOH

HO- C-COOH . HO
2
CH2-COOH

Identificare:

1.Prin tratare cu clorură de calciu, după neutralizare cu soluţie de hidroxid

de sodiu, se constată la încălzire apariţia unui precipitat în soluţie, care se dizolvă
la răcire, datorită formării citratului de calciu, solubil la rece şi greu solubil la cald
(reacţie de deosebire de acidul tartric) (reacția 4 Caiet lp).
CH2-COOH CH2-COO 3-
OH OH
2 C + 3 CaCl2 + 6 NaOH C 3 Ca2+ + 6NaCl + 6H2O
COOH COO
CH2-COOH CH2-COO
2
- se dizolvă 0,25 g substanţă în 2,5 mL apă distilată R şi soluţia rezultată se
neutralizează cu soluţie hidroxid de sodiu 1 M (aproximativ 3,5 mL). Se adaugă 5 mL
clorură de calciu- soluţie R şi se încălzeşte la fierbere. Se formează un precipitat alb.

Atenție! Precipitatul apare doar la fierbere. Dacă apare de la început, fără să

se încălzească eprubeta, nu este acid citric.

2. Prin oxidare, acidul citric formează acid acetondicarboxilic, care dă cu

apa de brom pentabromoacetonă, compus cu T.t. 73°C, solubil în eter. Prin
hidroliza acestuia rezultă un compus trifuncţional, care pierde dioxid de carbon sub
acţiunea acidului sulfuric concentrat şi formează glioxal, caracterizat prin reacţiile
de culoare cu fenolii (cu rezorcinolul dă o coloraţie roşie, iar cu β-naftolul, o
coloraţie verde) (reacția 5 Caiet lp).
 CH2-COOH CH2-COOH
OH
5 C + 2 KMnO4 + 3 H2SO4 5 C=O + K2SO4 + 2 MnSO4 +
COOH
CH2-COOH + 5 CO2 + 8 H2O
CH2-COOH

CH2-COOH CBr3 COOH

+ 5 Br2 + 3 H2O CH=O
C=O C=O C=O
- 5 HBr - 5 HBr - CO2 CH=O
CH2-COOH - 2 CO2 CHBr2 CH=O

- 0,01 g substanţă se dizolvă în 0,2 mL apă distilată R, se adaugă 0,05 mL

brom-soluţie apoasă R, 0,1 mL acid sulfuric diluat R, 0,1 mL permanganat de
potasiu soluţie R şi se încălzeşte uşor până la decolorare. Se adaugă 2 mL acid
sulfuric R, 0,1 mL β-naftol- soluţie R şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 10
minute; apare o coloraţie verde (cu β-naftol).

3. Acidul citric dă reacţie de culoare cu vanilina în mediu acid

Reacția se efectuează în capsulă de porțelan
- 0,05 g substanţă se dizolvă în 1 mL apă distilată R, se adaugă 1 mL
vanilină în acid clorhidric R şi se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se
umectează cu 0,15 mL acid sulfuric R şi se încălzeşte pe baia de apă timp de
15 minute. Rezultă o coloraţie violet. Reziduul se dizolvă în 3 mL apă distilată R,
soluţia obţinută având culoare verde. Se adaugă 0,15 mL amoniac diluat R1,
coloraţia devenind roşie (deosebire de acid tartric şi acid oxalic) (reacția 7 Caiet
lp).
.
Determinarea purităţii:
1. Aspectul soluţiei. Se dizolvă 1 g substanţă în apă distilată R şi se
diluează la 5 mL cu acelaşi solvent. Soluţia care rezultă trebuie să fie limpede şi nu
mai intens colorată decât soluţiile de referinţă G7, GB7 şi GV7 (metoda II).

Metoda II
În eprubete identice, din sticlă neutră, incoloră şi transparentă, cu diametrul
interior între 15 mm şi 25 mm, cu fundul plat, se compară lichidul de examinat cu
apa distilată R, cu solventul sau cu soluţia de referinţă (vezi tabelele cu soluţiile de
referinţă) indicată în monografie, grosimea stratului fiind de 40 mm (5 mL
soluție). Se compară coloraţiile în lumină naturală difuză, prin examinare de-a
lungul axului eprubetei, pe un fond alb.
Soluţiile de referinţă folosite în metoda II se prepară imediat înainte de
utilizare, plecând de la soluţiile etalon.
 Soluţiile primare din care se prepară soluţiile etalon se prepară după cum
urmează:
Soluţia galbenă. Se dizolvă 46g clorură ferică R în aproximativ 900mL
amestec format din 25mL acid clorhidric R şi 875mL apă distilată R, apoi se
completează la 1000,0mL cu acelaşi amestec. Se titrează şi se ajustează soluţia la
45,0 mg FeCl3·6H2O/ mL, cu acelaşi amestec. Se păstrează ferită de lumină.
Titrare: -într-un flacon conic de 250 mL, cu dop rodat, se introduc 10,0 mL
soluţie, 15 mL apă distilată R, 5 mL acid clorhidric R şi 4 g iodură de potasiu R. Se
închide flaconul, se lasă în repaus, ferit de lumină timp de 15 minute, apoi se
adaugă 100 mL apă distilată R. Se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu 0,1 M
în prezenţa a 0,5 mL amidon-soluţie R adăugată la sfârşitul titrării.
1 mL tiosulfat de sodiu 0,1 M corespunde la 27,03 mg FeCl3·6H2O.

Soluţia roşie. Se dizolvă 60 g clorură de cobalt R în aproximativ 900 mL

amestec format din 25 mL acid clorhidric R şi 975 mL apă distilată R, apoi se
completează la 1000,0 mL cu acelaşi amestec. Se titrează şi se ajustează soluţia la
59,5 mg CoCl2·6H2O/ mL, cu acelaşi amestec.
Titrare:-într-un flacon conic de 250 mL, cu dop rodat, se introduc 5,0 mL
peroxid de hidrogen- soluţie diluată R şi 10 mL hidroxid de sodiu R 300 g/l. Se
fierbe încet timp de 10 min, se lasă să se răcească, apoi se adaugă 60 mL acid
sulfuric diluat R şi 2 g iodură de potasiu R. Se închide flaconul şi se dizolvă
precipitatul agitând încet. Se titrează iodul eliberat cu tiosulfat de sodiu 0,1 M până
la coloraţie roz, în prezenţa a 0,5 mL amidon-soluţie R adăugată la sfârşitul titrării.
1 mL tiosulfat de sodiu 0,1 M corespunde la 23,79 mg CoCl2·6H2O.

Soluţia albastră. Se dizolvă 63 g sulfat de cupru R în aproximativ 900 mL

amestec format din 25 mL acid clorhidric R şi 975 mL apă distilată R, apoi se
completează la 1000,0 mL cu acelaşi amestec. Se titrează şi se ajusteazăsoluţia la
1000,0 mL cu acelaşi amestec. Se titrează şi se ajustează soluţia la 62,4 mg
CuSO4·5H2O/ mL, cu acelaşi amestec.
Titrare:-într-un flacon conic de 250 mL, cu dop rodat, se introduc 10,0 mL
soluţie, 50 mL apă distilată R, 12,0 mL acid acetic diluat R şi 3,0 g iodură de
potasiu R. Se titrează iodul eliberat, cu tiosulfat de sodiu 0,1 M până la o slabă
coloraţie brun-deschis, în prezenţa a 0,5 mL amidon-soluţie R adăugată la sfârşitul
titrării.
1 mL tiosulfat de sodiu 0,1 M corespunde la 24,97 mg CuSO4·5H2O.

Soluţiile etalon
Plecând de la cele 3 soluţii primare se prepară 5 soluţii etalon, după cum
urmează (vezi tabelul II):
 Tabelul II.
Soluţii etalon pentru determinarea gradului de coloraţie al lichidelor
Volumele în mililitri
Soluţia etalon Soluţia Soluţia Soluţia Acid clorhidric
galbenă roşie albastră 10 g/ L
GB (galben brună) 2,4 1,0 0,4 6,2

G (galbenă) 2,4 0,6 0,0 7,0

GV (galben-verzuie) 9,6 0,2 0,2 0,0

Soluţiile de referinţă utilizate pentru Metodele I şi II.

Plecând de la aceste 5 soluţii etalon, se prepară următoarele soluţii de referinţă
( vezi tabelele III-VII ):

Tabelul IV. Soluţiile de referinţă GB

Volumele în mililitri
Soluţia de Soluţia Acid
referinţă etalon GB clorhidric
10 g/L
GB7 2,5 97,5

Tabelul V. Soluţiile de referinţă G

Volumele în mililitri
Soluţia de Soluţia etalon G Acid clorhidric
referinţă 10 g/L
G7 2,5 97,5

Tabelul VI. Soluţiile de referinţă GV

Volumele în mililitri
Soluţia de Soluţia Acid clorhidric
referinţă etalon GV 10 g/L
GV7 0,75 99,25

!!!! Soluțiile primare roșie, galbenă, albastră sunt gata preparate.

Soluțiile etalon se prepară în baloane cotate de 100 mL
 2. Sulfaţi. - cel mult 150 ppm.
Controlul limitei de sulfaţi
Ionul sulfat, SO42-, formează cu ionii BaII, în funcţie de concentraţie, o
tulbureală sau un precipitat alb de sulfat de bariu.

SO42- + BaII→ BaSO4

Precipitatul format este practic insolubil în apă, acizi diluaţi sau concentraţi; se
solubilizează numai în acid sulfuric concentrat la fierbere, când se formează
hidrogensulfatul de bariu. La diluarea soluţiei reprecipită sulfatul de bariu.
BaSO4 + H2SO4 → 2HSO4¯ + BaII

Soluţia de analizat:
- se dizolvă 1 g substanţă în apă distilată R şi se diluează la 15 mL cu
acelaşi solvent.
- separat se prepară un amestec de 3 mL clorură de bariu- soluţie 25% R la 4,5
mL soluţie de 10 ppm sulfaţi (SO4) R1. Se agită şi se lasă în repaus timp de 1
minut. Se iau 2,5 mL din acest amestec și se adaugă la cei 15 mL soluţie de
analizat şi 0,5 mL acid acetic R.
Se compară cu testul limită pentru sulfaţi.
Soluţia de referinţă: se prepară în aceleaşi condiţii, utilizând 15 mL soluţie
de 10 ppm de sulfaţi (SO4) R, în locul soluţiei de analizat.
- Se adaugă 2,5 mL din amestecul de clorură de bariu- soluţie 25% R și
soluţie de 10 ppm sulfaţi (SO4) şi 0,5 mL acid acetic R.

Dacă după 5 minute soluţia de analizat prezintă o opalescenţă, aceasta nu

trebuie să fie mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.
 3. Metale grele. - cel mult 10 ppm (procedeul A)
Controlul limitei de metale grele
Cercetarea limitei de metale grele se face folosind sulfura de sodiu, care
formează cu PbII, sulfura de plumb sub formă de precipitat negru.

CH3-C-NH2 + H2O CH3-C-NH2 + H2S

S O
II
Pb + H2S PbS + 2 H +

- Soluţia de analizat:se dizolvă treptat 2 g substanţă în 15,6 mL hidroxid de

sodiu- soluţie diluată R şi se diluează la 20 mL cu apă distilată R. Se iau 12 mL din
această soluţie.
- Soluţia de referinţă: 10 mL soluţie standard de 1 ppm de plumb (Pb) R şi
2 mL soluţie de analizat.

 La fiecare soluţie se adaugă 2 mL soluţie tampon pH 3,5 R şi se

amestecă. Se adaugă 0,1 mL reactiv sulfura de sodiu- soluţie R1 şi se amestecă
imediat. Se examinează soluţiile după 2 minute.
 Substanţa de analizat corespunde determinării dacă orice coloraţie
brună din soluţia de analizat nu este mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.