CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE

PROIECT DIDACTIC
al lecţiei practice

Subiectul: Substanţe medicamentoase anorganice.

Compuşii magneziului, calciului, zincului, argintului şi fierului.

Chişinău
1
DISCIPLINA Chimie farmaceutică
DURATA 180 min
LOCUL DESFĂŞURĂRII Laboratorul 107 (laboratorul de chimie farmaceutică)
TIPUL LECŢIEI de formare a capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor
Competenţa specifică: Investigarea experimentală a proprietăţilor fizico-chimice a substanţelor medicamentoase.

Obiective operaţionale:
O1 – Crearea contextului motivant pentru învățare activă.
O2 - Descrierea proprietăților, metodelor de analiză și întrebuințărilor în practica medicală a substanțelor medicamentoase din grupul studiat.
O3 - Efectuarea controlului organoleptic și determiarea solubilității substanțelor medicamentoase propuse pentru analiză.
O4 - Identificarea substanțelor medicamentoase cercetate cu ajutorul reacțiilor generale de identificare pentru ioni anorganici.
O5 - Determinarea aspectului soluţiilor (transparenţa şi gradul de tulbureală; coloraţia soluţiilor) pentru sulfatul de magneziu.
O6 - Determinarea cantitativă a sulfatului de magneziu și/sau clorurii de calciu prin metoda complexonometrică.
O7 – Aprecierea critică a calității substanțelor medicamentoase analizate în funcție de cerințele DAN.

 COORDONATA STRUCTURALĂ
Metode şi procedee didactice: Informează-te Procesează informația, discuția colectivă, problematizarea, conversația examinatoare,
experimentul, calcul matematic, raportul, întrebări-problemă, studiu de caz.

Mijloace didactice: Curriculum la disciplină, plan tematic, lsuportul teoretic a lecției, Ghidul lucrărilor de laborator, proiect didactic, FR ed. X,
substanţe medicamentoase, reactivi chimici, utilaj şi veselă de laborator.
Forme de evaluare: observarea curentă, chestionarea orală şi scrisă, proba practică, raport, evaluare sumativă.
Mod de organizare: lucru în echipe, individual, abordare frontală.

2
  COORDONATA OPERAŢIONALĂ
Etapele lecţiei Obiective STRATEGIA DIDACTICĂ Indicatori de realizare
operaţionale Sarcina didactică Forma de Metoda de Resurse Metoda de evaluare
organizare predare-
învăţare
EVOCARE Se vor aprecia
 Crearea S1. S1. Descoperiți care sunt răspunsurile
Lucru în Informează-te Material
contextlui cele 11 - ingenioase, creative,
echipă Procesează informativ /
motivant minerale esențiale de care are nevoie ce descriu importanță
informația Anexa 1
pentru zilnic organismul tău pentru o mai elementelor chimice și
învăţarea O1 – Crearea bună funcționare a celulelor și substanțelor minerale
eficientă. contextului organelor interne, analizând pentru organism.
motivant pentru informația propusă pentru lecturare. Metoda: Chestionare
învățare activă. orală.
 Stabilirea Se va aprecia
S2. Enumerați substanțele Abordare Discuția
punctului de corectitudinea
medicamentoase propuse pentru frontală colectivă
plecare bazat răspunsurilor.
analiză și evidențiați rolul acestora -
pe Metoda: Chestionare
pentru practica medicală și
cunoştinţele, orală.
farmaceutică.
experienţa
proprie. Se va aprecia
O2 - Descrierea prezentarea corectă și
S3. Descrieți proprietățile și metodele completă a
proprietăților, Lucru în
de analiză pentru sulfat de proprietăților fizice și
metodelor de echipe
magneziu, clorură de calciu, sulfat de chimice, metodelor de
 Stabilirea analiză și a Fișa de lucru
zinc, sulfat de fier, azotat de argint, analiză (chimismul
scopului şi a Problemati- Nr.1, Anexa 2
întrebuință-rilor completând tabelul prezentat în Fișa reacțiilor de
obiectivelor zarea Echipa I, II, III
în practica de lucru nr. 1. identificare și dozare),
proprii de Tabla
medicală a SM acțiunilor terapeutice și
învăţare. FM pentru SM
din grupul
nominalizate.
studiat.
Metoda: Chestionare
scrisă și orală.

3
 REALIZAREA Se va aprecia:
SENSULUI expunerea corectă şi
 Menţinere algoritmizată a con-
a ținutului lucrării de
implicării şi a GLL, FR ed. X laborator; implicarea
interesului, S4. Descrieți succint conținutul lucrării Conversația elevilor în activitate,
O3 - de laborator pe care urmează s-o Lucru în
stabilite în faza examinatoare SM, Veselă și organizarea şi
Efectuarea realizți. echipă
de evocare. Experimentul ustensile de pregătirea materialelor
controlului  Organizaţi şi pregătiţi materialele necesare realizării
laborator,
 Corelarea organoleptic și necesare realizării activităţii activităţii practice;
Reactivi
informaţiilor determiarea practice. corectitudinea tehnică
chimici
noi cu solubilității SM S5. Apreciați calitatea SM propuse de efectuare a
schemele pre- propuse pentru controlului
pentru analiză după indicii „Descriere”
existente şi analiză. organoleptic și de
şi „Solubilitate”.
moti-vareae determinare a
levului pentru solubilității SM.
explorarea Metoda: Chestionare
subiectului. orală. Observare
curentă. Proba practică.
 Monitorizar S6. Identificați SM analizate cu
ea ajutorul reacţiilor generale de Se va urmări
procesului de O4 - Identificarea identificare caracteristice ionilor GLL, FR ed. X corectitudinea realizării
explorare a SM cercetate cu anorganici.
Lucru în
SM, Veselă și reacțiilor de
informaţiei noi. ajutorul reacțiilor  Interpretați corect semnalul
echipă
Experimentul ustensile de identificare,
generale de
analitic, scrieți ecuațiile laborator,
identificare interpretarea corectă a
reacțiilor de identificare Reactivi
pentru ioni semnalelor analitice.
efectuate. chimici
anorganici. Metoda: Observare
curentă. Proba practică.
 Încurajarea

4
stabilirii de Se va urmări
către elevi a S7. Determinați aspectul soluțiilor: GLL, FR ed. X
O5 - corectitudinea tehnică
scopurilor, transparenţa şi gradul de SM, reactivi
Determinarea Lucru în de realizare a
analizei critice, tulbureală; coloraţia soluţiilor, Experimentul chimici,
aspectului echipă
analizei respectînd tehnicile descrise în Veselă și manoperei practice.
soluţiei pentru
lucrarea de laborator, pentru ustensile de Metoda: Observare
comparate şi sulfatul de
Sulfatul de magneziu. laborator, curentă. Proba practică.
sintezei etc. magneziu.
Se va urmări:
S8. Efectuați determinarea cantitativă - corectitudinea
a sulfatului de magneziu și/sau clorurii tehnică de realizare a
de calciu prin metoda titrării manuale;
O6 -
complexonometrică. Experimentul - stabilirea punctului
Determinarea
- Scrieţi chimismul metodei. Indicaţi GLL
cantitativă a În echipe de echivalență;
condiţiile dozării, formula de calcul a SM, soluții
sulfatului de - respectarea tehnicii
cantităţii de substanță titrante,
magneziu și/sau securităţii şi a
medicamentoasă analizată. Problemati- indicatori
clorurii de calciu regimului sanitar;
- Calculați conținutul în proba zarea Veselă şi
prin metoda - gestionarea corectă
analizată a substanței dozate reeșind utilaj de
complexonome- a deşeurilor chimice;
din rezultatele obținute în urma Calcul laborator
trică. - calcularea corectă a
titrării. matematic
 Reorganizați minioficiul, conținutului de SM
realizați gestionarea deșeurilor și a dozată.
echipamentului adițional. Metoda: Proba
practică.
REFLECŢIE Se va urmări
S9. Notați rezultatele
 Consoli corectitudinea
experimentale obținute în GLL
darea cu- formulării răspunsu-
O7 – Aprecierea completând tabelele
noştinţelor noi rilor, luând în
critică a calității corespunzătoare.
şi Raportul FR ed. X considerație proprietă-
SM analizate în Faceţi concluzii referitor la calitatea
restructurarea Individual GLL țile și metodele de
funcție de substanţelor medicamentoase
activă a analiză elucidate pe
cerințele DAN. cercetate comparând rezultatele
schemei parcursul lucrării de
experimentale obţinute cu cerințele
cognitive laborator. Operarea
DAN, după indicii cercetați.
iniţiale pentru corectă cu termenii
Prezentaţi raportul de dare de seamă.
chimici și farmaceutici.
5
a include în ea Metoda: Chestionare
noi concep-te. scrisă. Observare
 Se oferă curentă.
explicaţii S10. Formulați răspunsuri la două Se va urmări
suplimentare dintre Întrebările-problemă Fișa de lucru corectitudinea
Întrebări-
la prezentate în Fișa de lucru Nr. 2 (la Nr. 2, răspunsurilor.
Individual problemă
solicitare. indicația profesorului). Scrieți Anexa 3 Metoda: Chestionare
ecuațiile reacțiilor chimice, dacă este orală și scrisă. Evaluare
cazul. sumativă.
EXTINDERE S11. Consultați ghidul Individual Studiu de caz GLL
 Exersarea farmacoterapeutic și descrieți spectrul Ghid
diferitelor de activitate farmacologică, farmaco-
situaţii de întrebuințările în practica medicală, terapeutic
integrare, formele medicamentoase denumirile
corelând teoria comerciale și condițiile de păstrare
şi practică, ale substanțelor medicamentoase
reali-zând studiate.
transferul de  Completați rubricile tabelului
cunoaştere. prezentat în lucrarea de laborator.

Surse bibliografice:
 de specialitate
1. Babilev Filip, Chimie farmaceutică, Chişinău, Editura Universitas, 1994.
2. АрзамасцеваА.П., Фармацевтичесая химия, Москва, ГЭОТАР - Медиа, 2006.
3. Uncu L., Trapiţina T., Valica V., Indicaţii metodice pentru studenţii anului III şi IV, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae
Testemiţanu”, facultatea Farmacie, catedra Chimia farmaceutică şi toxiocologică.
4. Farmacopea Română, Ediţia X-a –Bucureşti, Editura medicală, 1993
5. European Pharmacopoeia 7.0, ed. EDQM, (Electronic), 2010.
 psihopedagogică
1. Cartaleanu T., Cosovan O.şi a., Formare de competenţe prin strategii didactice interactive, Chişinău, 2008.
2. Callo T., Paniş A., Andriţchi V.,Educaţia centrată pe elev. Ghid metodologic.Chişinău, 2010.
Manolache A., Horneţ N., Şchiopu L., Botnarciuc L., Comunicare şi Psihologie medicală: Suport de curs, F.E – P. Tipografia Centrală,

6
Anexa 3 Fișa de lucru Nr. 2

Întrebări – problemă:

1. Ce substanțe medicamentoase, compuși ai calciului, magneziului și zincului sund incluse în

FR? Scrieți formulele lor chimice.
2. Ce reacții de identificare sunt recomandate de FR pentru determinarea identităţii
preparatelor calciului, magneziului, zincului, argintului și fierului?
3. Explicați principiul metodei complexonometrice de dozare a clorurii de calciu. Scrieţi
ecuațiile reacţiilor chimice, care au loc în procesul titrării?
4. Cu ce scop se adaugă soluţia tampon amoniacală la analiza cantitativă prin metoda
complexonometrică?
5. Ce indicatori se folosesc în complexonometrie? Prin ce se explică schimbarea culorii
soluţiilor lor la titrare în punctul de echivalenţă?
6. Prin ce metode, în afara celor recomandate de FR, se poate de efectuat la determinarea
cantitativă a sulfatului de zinc şi a clorurii de calciu?
7. Cum se determină aciditatea şi bazicitatea în soluţiile preparatelor de magneziu şi zinc?
8. Preparatul medicamentos a clorurii de calciu se recomandă de păstrat în farmacii sub formă
de soluţii apoase de 50%. Prin ce se explică acest fapt?
9. Se poate de deosebit clorura de calciu de sulfatul de magneziu după solubilitate în apă şi
etanol?
10. Care este metoda farmacopeică de dozare a sulfatului de fier (II)? Descrieți principiul
metodei. Argumentați răspunsul prin chimism de reacție.
11. Pentru titrarea soluţiilor clorurii de calciu s-a consumat soluţii de 0,1mol/l şi 0,1mol/l de
trilonă B. La ce conţinut de masă a preparatului corespunde fiecare din aceste soluţii?
12. După rezultatele determinării cantitative s-a determinat că conţinutul de clorură de calciu în
preparat este de 101,1%, iar de sulfat de magneziu – 102,0%. Corespunde aceste preparate
după aceşti indici cerinţelor FS X?
13. Ce volum de soluţie 0,05mol/l de trilonă B va fi nevoie pentru titrarea 0,5g oxid de zinc?
14. După rezultatele analizei conţinutului de sulfat de magneziu a fost egal cu 99,0%. La titrare
s-a consumat 15ml soluţie 0,05mol/l trilonă B. Ce masă a probei a fost luată pentru analiză?

7
 ANEXA 1
MATERIAL INFORMATIV
Un element chimic este considerat esenţial pentru organismele vii dacă:are o funcţie
biologică specifică; suprimarea induce reproductibil aceleaşi modificări structurale şi
fiziologice;administrarea lui evită şi înlătură simptomele.
Elementele chimice esenţiale pentru formele de viaţă pot fi împărţite în patru mari
categorii:
- elemente majoritare (H/H+, C, N, O2ˉ, O2ˉ, O22-, P, S/S2-);
- macroelemente (Na/Na+, K/K+, Mg/Mg2+, Ca/Ca2+, Clˉ, PO43-, SO42-) care se găsesc în
cantităţi relativ mari atât sub formă de specii anorganice cât şi organice;
- elemente în urme (Fe/FeII/FeIII/FeIV, Zn/ZnII, Cu/CuI/CuII/CuIII);
- elemente în ultraurme: care cuprind elemente cu caracter nemetalic (F/F ¯, I/I¯, Se/Se2-,
Si/SiIV, As, B) şi metalic (Mn/MnII/MnIII/MnIV, Mo/MoIV/MoV/MoVI, Co/CoII/CoIII, Cr/CrIII/CrVI,
V/VIII/VIV/VV, NiI/NiII/NiIII, Cd/Cd2+, Sn/SnII/SnIV, Pb/Pb2+, Li/Li+).
Mai sus sunt indicate doar stările de oxidare active biologic. Speciile la care nu este
indicată sarcina formează legături predominant covalente în compuşii biologici.
Speciile majoritare se găsesc sub forma compuşilor organici de bază proteine, lipide,
zaharuri, acizi nucleici dar şi sub formă de specii anorganice simple ca H2O, H2O2, O2¯, NO, CO2
sau CN¯.
Macroelementele de natură anorganică se utilizează preponderent pentru sinteza
proteinelor, enzimelor, lipidelor, polizaharidelor şi a altor componente organice ale celulei.
Alte specii în formă ionică (Na+, K+, Ca2+, Cl¯ şi HPO42¯) asigură echilibrul electroliţilor
intra- şi extracelulari. Aceşti ioni reglează potenţialele electrice de-a lungul membranelor,
mediază transmiterea impulsurile nervoase în sistemul nervos central şi stabilizează
electrostatic un număr mare de proteine, enzime şi polinucleotide mai ales la nivelul grupărilor
carboxilice şi de tip fosfat.
Elementele în urme şi ultraurme care se găsesc în cantităţi mici de ordinul 10 -6 ÷10-9 g/g
corp. Unele dintre acestea (Cr, Mo, W şi Se) au fost recunoscute recent ca elemente esenţiale ca
urmare a faptului că metodele instrumentale de analiză şi detecţie au devenit mai sofisticate şi
mai sensibile.
Aceşti ioni metalici interacţionează cu biomolecule specifice (cel mai adesea proteine şi
enzime) şi activează sau reglează funcţiile acestor molecule fie prin modificarea structurii
acestor molecule fie prin funcţionarea ca centru activ pentru reacţiile biochimice de transport a
ionilor metalici, stocare a acestora, transportul oxigenului sau utilizarea azotului, transferul de
electroni sau cataliza acestor reacţii.
Dacă se compară frecvenţa exprimată în concentraţie molară (logaritmul cM) în corpul
uman, scoarţă şi apa mării, rezultă o bună corespondenţă cu compoziţia apei de mare, probabil
locul în care s-a dezvoltat viaţa. Frapează conţinutul mic în siliciu, aluminiu sau titan ca
elemente componente ale structurii de rezistenţă a corpului, care sunt mai frecvente în scoarţa
terestră, dar asemănătoare cu cele ale apei mării.

8
 Explicaţia poate fi că la pH-ul ~7 la care au loc procesele vitale, în soluţie apoasă, aceste
trei elemente există ca oxizi/hidroxizi greu solubili şi deci nu pot fi proprii desfăşurării acestor
procese. Invers, molibdenul prezent ca element esenţial în organism la pH 7 ca MoO 4ˉ2 este
prezent şi în apă cu aproximativ aceeaşi frecvenţă.
În general elementele metalice sunt pe de o parte în stări de oxidare inferioare (+I, +II) şi
pe de altă parte în stări de oxidare foarte înalte (+V, +VI, +VII) ca oxoanioni MO 4ˉn solubili în
mediu apos neutru şi astfel biodisponibile.
Cantitatea acestor elemente poate varia de la un organism la altul. De exemplu, calciul
are un rol minor la microorganisme şi este abundent la formele superioare de viaţă în timp ce
utilizarea cobaltului la organismele superioare depinde de modul în care acesta este înglobat
într-un cofactor special (cobalamina) de către microorganisme.
Elementele potasiu, magneziu, fier şi molibden sunt necesare pentru toate formele de
viaţă. Vanadiul este utilizat de animalele inferioare şi plante precum şi de unele bacterii.
Nichelul este esenţial pentru multe microorganisme şi plante dar până în prezent nu se
cunoaşte rolul direct al acestuia în cazul animalelor.
Selectarea bioelementelor se bazează în mare parte pe disponibilitatea acestora, de
exemplu zincul are utilizări dintre cele mai diverse şi împreună cu fierul, este unul dintre cele
mai răspândite elemente esenţiale în urme, în timp ce cobaltul (un element rar pe pământ)
apare doar în compuşii de tip cobalamină.
Atmosfera primară (de acum 2,3 milioane ani) a fost puternic reducătoare şi ca urmare a
favorizat disponibilitatea sărurilor solubile de fier(II) în timp ce cuprul a fost blocat ca sulfură
insolubilă (similar cu zincul). Ca urmare, cuprul nu se găseşte la archaea (despre care se crede că
a evoluat în era dinaintea oxigenului) şi hipertermofile, organisme care sunt capabile să
supravieţuiască la temperaturi mai mari de 100ºC.
Aceste organisme au fost descoperite în curenţii marini hidrotermali de la mare
adâncime şi izvoarele termale, având în componenţă enzime cu wolfram, cel mai greu element
esenţial. Faptul că wolframul, cobaltul şi în cea mai mare parte nichelul sunt utilizate de cele
mai primitive forme de viaţă reflectă probabil rolul lor special în primele etape ale evoluţiei.
O alimentaţie deficitară sau incapacitatea organismului de a asimila elementele
esenţiale duce la îmbolnăviri în timp ce excesul sau depozitarea anormală în organism este
asociată cu toxicitate.
Modificarea concentraţiei unui microelement ca urmare a influenţei mai multor factori
(alimentaţie, mediu, resorbţie, depozitare) poate constitui cauza unor îmbolnăviri. Multe din
afecţiunile clinice sau patologice cunoscute se datorează excesului sau deficitului de ioni
metalici în organism.
Ca urmare, fiecare organism necesită o concentraţie optimă dintr-un anumit element
esenţial peste care sau sub care nu se mai dezvoltă corespunzător. În tabelul ce urmează se
prezintă principalele afecţiuni şi dereglări ale organismului datorate carenţei de bioelemente.

Afecţiuni generate de carenţa bioelementelor din organism

Ca tulburări de creştere (schelet) a fătului

Mg crampe
Fe anemie, dezordini ale sistemului imunitar
9
 Zn boli de piele
Cu boli ale arterelor, ficatului, anemie secundară
Mn sterilitate
Co anemie pernicioasă
Ni tulburări de creştere, dermatite
Cr simptome asemănătoare diabetului
Si tulburări în dezvoltarea scheletului
F carii
I lipsa funcţiei tiroidei, metabolism încetinit
Se dureri musculare
Mo încetinire în dezvoltarea celulelor

Este demonstrat un conţinut ridicat pentru elemente declarate neesenţiale (Rb, Zr, Sr,
Br, Al, Li) în corpul uman. Aceste elemente sunt preluate în organism datorită asemănării cu
elemente esenţiale frecvente:
Li+, Rb+, Cs+ ↔ Na+, K+
Sr2+, Ba2+ ↔ Ca2+↔ Pb
Brˉ ↔ Cl¯
Al3+, Zr4+ ↔ Fe3+
Se pune de asemenea problema care elemente sunt esenţiale şi care sunt tolerate sau toxice
pentru un anumit tip de organism. Elementele care nu îndeplinesc funcţii specifice, dar apar în
cantităţi mici, în care nu perturbă procesele fiziologice, sunt tolerate de către organisme.
Toate elementele, inclusiv cele esenţiale (Fe, Mn, Cr(III), Co, Cu, Se şi Zn), sunt toxice
dacă sunt ingerate în cantităţi suficient de mari. Spre deosebire de aceştia, unii ioni (ai Cd, Pb,
Hg şi As) sunt întotdeauna toxici dacă sunt ingeraţi.
Apa potabilă (Pb), băuturile păstrate sau consumate din vase metalice (Al, Zn), alimente
păstrate în containere metalice (Sn), cerealele şi plantele crescute pe soluri bogate în elemente
metalice (Cd, Pb, Tl) sau peştele şi fructele de mare (As, Cd, Hg) pot fi surse de ioni metalici şi
arsen pentru organism.
Medicamentele cu ioni metalici în componenţă (Li, Pt, Bi, Au, Ag, Fe, Cu, Co)
administrate necorespunzător pot duce la disfuncţii ca urmare a manifestării toxicităţii acestor
elemente.
Fumul de ţigară sau fumul rezultat din incendii în care se oxidează metale şi combinaţii
ale acestora (aliaje, acoperiri metalice, vopsele, agenţi de ignifugare) sunt de asemenea surse
de poluare.
Pentru mulţi ioni metalici, toxicitatea acută provine din expunere bruscă la o cantitate
mare de agent toxic iar toxicitatea cronică apare ca rezultat al expunerii la cantităţi mici din
acesta o perioadă mare de timp; cele două conduc la efecte sau simptome diferite.

Funcţiile biologice ale elementelor esenţiale

Dintre elementele esenţiale, biometalele joacă o varietate de roluri în biochimie cum ar fi:
 reglarea unor procese fiziologice prin modificarea echilibrelor de sarcină şi a
conductivităţii electroliţilor (Na, K, Cl);

10
 transmiterea impulsului nervos (Ca, B, NO);
 stabilizarea structurii unor proteine şi ţesuturi (Ca,Zn, Si, S);
 transferul de electroni pentru desfăşurarea proceselor redox sau pentru modificarea
stării de oxidare a ionilor metalici în timpul diverselor procese biochimice (Fe, Cu, Mo,
Mn, Co, Ni); ionii acestor metale tranziţionale sunt cuplaţi în sisteme redox în care sunt
prezente şi stări de oxidare instabile in vitro dar stabilizate de liganzii biologici in vivo;

Fe(II)/Fe(III)/Fe(IV)
Cu(I)/Cu(II)
Mn(II)/Mn(III)/Mn(IV)
Mo(IV)/ Mo(V)/ Mo(VI)
Co(I)/Co(II)/Co(III)
Ni(I)/Ni(II)/Ni(III)
 desfăşurarea proceselor enzimatice (biocatalitice) de tip acid-bază Lewis (Zn, Fe, Ni,
Mn), de tip redox (V, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Mo, W);
 transportul şi depozitarea oxigenului sau azotului (Fe, Cu, Mo);
 stocarea energiei (H, P, S, Na, K, Fe);
 biomineralizare (Ca, Mg, Si, Fe, Sr, P).
Acţiunea de reglare a unor procese fiziologice este exercitată de Na +, K+, Mg2+ şi Ca2+.
Diferenţele de concentraţie corespunzătoare acestor ioni, care apar în citoplasmă şi mediul
extracelular reprezintă semnale care determină modificarea reacţiilor metabolice care se
desfăşoară înăuntrul şi în afara celulei.
Calciul are un rol important în susţinerea scheletului şi a dinţilor. În plus multe proteine
îşi datorează structura prezenţei ionilor metalici care se leagă de anumite părţi ale acestora şi
creează porţiuni rigide care altfel nu s-ar forma, în absenţa lor proteina nefiind activă. Ionii
metalici care exercită acest rol sunt Ca2+ şi Zn2+.
În sistemele biologice se desfăşoară un număr mare de reacţii cu transfer de electroni şi
aproape toate sunt legate de prezenţa unor agenţi redox care au în componenţă ioni metalici.
Astfel de sisteme sunt citocromii (compuşi naturali ai fierului), proteinele fier-sulf şi aşa
numitele proteine „albastre” ale cuprului (azurina, plastocianina şi stelacianina).
Reacţiile biochimice se desfăşoară în condiţii blânde şi în absenţa catalizatorilor ar
decurge cu viteze foarte mici. În realitate în aceste procese intervin biocatalizatori de tipul
hormonilor sau enzimelor. Aproximativ 30% din enzimele cunoscute sunt metaloenzime şi se
numesc aşa deoarece conţin un ion metalic în situsul activ (zona în care se desfăşoară actul
catalitic). Acestea sunt în general implicate în procese de hidrolize acide (hidrolazele), în
procese redox (oxidaze, reductaze), procese care duc la formare de legături C-C (sintetaze) sau
rearanjarea acestora (izomeraze).
Toate formele aerobe de viaţă depind de prezenţa transportorilor de oxigen, molecule
care transportă oxigenul molecular din punctul de intrare în organism (plămâni, bronhii) la
ţesuturi unde oxigenul este utilizat în procese oxidative care generează energie. Se cunosc trei
tipuri principale de transportori de oxigen şi toate conţin ioni metalici care reprezintă centrul la
care se leagă molecula de oxigen. Acestea sunt hemoglobinele (compuşi naturali ai fierului) care
se găsesc la toate mamiferele, hemeritrinele (compuşi naturali ai fierului) care se găsesc la

11
diverse nevertebrate marine şi hemocianinele (compuşi naturali ai cuprului) care se găsesc la
artropode şi moluşte.
Cele mai importante biometale împreună cu câteva din rolurile lor cunoscute sunt
prezentate în tabelul ce urmează.
Funcţiile biologice ale elementelor esenţiale
Bioelement Rolul în organism

sodiu transportul ionilor prin membrană, menţinerea presiunii osmotice a

celulei, menţinerea pH-ului lichidelor intra şi extracelulare, transmiterea
impulsurilor nervoase
potasiu transportul ionilor prin membrană, menţinerea presiunii osmotice a
celulei, menţinerea pH-ului lichidelor intra şi extracelulare
magneziu structural, cofactor enzimatic pentru hidrolaze, izomeraze, participă la
procesul de fotosinteză
calciu structural, transferul de sarcină
vanadiu fixarea azotului, enzimatic (oxidaze)
crom tolerarea glucozei
molibden fixarea azotului, enzimatic (oxidaze, oxotransferaze)
wolfram enzimatic (dehidrogenaze)
mangan structural, în procesul de fotosinteză, enzimatic (oxidaze)
fier fixarea şi transportul oxigenului, fixarea azotului, transferul de electroni,
enzimatic (oxidaze)
cobalt oxidaze, transferul grupărilor alchil
nichel enzimatic (hidrolaze, hidrogenaze)
cupru transportul oxigenului, transferul de electroni, enzimatic (oxidaze)
zinc structural, enzimatic (hidrolaze)
siliciu biomineralizarea oaselor şi carapacelor la crustacee
iodul constituent de bază al hormonilor tiroidieni
seleniul component al glutation peroxidazei
florul structural în reţeaua hidroxofosfatică a dinţilor

De exemplu, magneziul se găseşte în clorofilă care este necesară pentru fotosinteză.

Cobaltul se găseşte în coenzima B12 care este esenţială pentru transferul grupărilor alchil de la o
moleculă la alta în sistemele biologice. Această specie intervine şi în reducerea ciclului de riboză
la ribonucleotide pentru construirea ARN-ului sau în construirea ADN-ului prin reducerea
ciclului de deoxiriboză la deoxiribonucleotide. Nichelul este componentă a factorului F 430 care
intervine în procesul de metanogeneză, proces folosit de bacteriile anaerobe care utilizează
gaze de tipul H2, CO şi CO2 ca sursă atât de energie cât şi de carbon. Fierul este componentă a
proteinelor fier-sulf, specii necesare atât pentru pentru fixarea azotului dar şi pentru unele
proteine heminice cu rol în fixarea, transportul şi stocarea oxigenului la organismele aerobe.

12
 Fiecare mineral indeplineste anumite functii biologice si aduce beneficii organismului,
din aceasta cauza nu voi face o clasificare dupa importanta.
Mineralele sunt esentiale pentru functionarea corecta a organismului, majoritatea fiind
implicate in metabolizare, echilibrul apei din organism si sanatatea sistemului osos.

01 Calciul este necesar pentru menti-ne-rea structurii normale a dintilor si oaselor.

Acest mineral are o importanta deo-sebita pentru fumatori, iar aportul cres-cut poate fi benefic
si pentru cei care consuma in mod regulat cafea si alco-ol.
Pe langa aceasta, calciul spri-jina si functionarea normala a sistemului nervos si a muschilor,
jucand un rol impor-tant in mentinerea unei tensiuni arte-riale normale si a coagularii sanguine.
Calciul contribuie la absorbtia fierului si are rol in transmiterea excitatiilor nervoase.
02 Magneziul este necesar, in primul rand, pentru mentinerea structurii nor-male a dintilor si
oaselor.
De asemenea, este esential pentru un sistem ner-vos sanatos, pentru sinteza pro-tei-ne-lor si
diviziunea celulara, precum si pentru functionarea in parametri nor-mali a musculaturii si
sistemului cardiac.
Magneziul are un rol important in procesul metabolic prin care glucoza de transforma in sange.
03 Zincul contribuie la functionarea sa-natoasa a sistemului imunitar, blocand, datorita
efectului sau antioxidativ, procesele oxidative nocive.
In plus, mentine structura sanatoasa a pielii, unghiilor si parului.
Pe langa aceasta, participa la diviziunea celulara normala si la mentinerea sanatatii oaselor si
sistemului nervos.
04 Iodul este vital pentru producerea de hormoni tiroidieni si functionarea glandei tiroide.
Iodul poate afecta aproape orice, incepand cu cauzarea unei proaste dispozitii si incheind cu
slabirea intregului metabolism sau aparitia unor modificari serioase la nivelul acestuia.
Mai mult, copiii care nu primesc destul iod ca urmare a alimentatiei proaste, pot avea probleme
grave de dezvoltare la nivel mental.
05 Fierul este unul din elementele indispensabile vietii, fiind absolut necesar pentru sinteza
hemoglobinei din eritrocite (globulele rosii), mioglobinei din celulele musculare si a unor enzime
esentiale.
Fierul nu este sintetizat in organism si de aceea este necesar un aport exogen corespunzator
realizat prin consumarea unor alimente cu continut bogat in fier ( din care 2-10% se absoarbe),
cat si prin utilizarea suplimentelor alimentare.
06 Seleniul este un puternic antioxidant si un adjuvant excelent al sistemului imunitar, care
protejeaza organismul impotriva radicalilor liberi.
Seleniu este un element vital pentru producerea de glutation peroxidaza, antioxidantul primar
al organismului care se gaseste in fiecare celula.
07 Manganul sustine activitatea corespunzatoare a unor enzime gastrice si, de asemenea are
importanta in eliminarea toxinelor.
08 Potasiul actioneaza ca un cuplu cu sodiul si este esential organismului, asigurand o buna

13
functionare a inimii si sistemului nervos.
Potasiul controleaza presiunea osmotica si starea de aciditate a sangelui.
Este implicat în depozitarea carbohidratilor folosiți drept combustibil de catre muschi.
Numeroase enzime au nevoie de potasiu pentru a functiona.
09 Cuprul asigura absorbtia fierului, este energizant si antioxidant, previne racelile si gripele.
Ajuta la formarea oaselor, a hemoglobinei si a globulelor rosii ale sangelui si, in echilibru cu
zincul si vitamina C, actioneaza asupra elastinei, o importanta proteina din piele.
10 Cromul scade tensiunea arteriala, ajuta in cura de slabire si scade pofta de dulce.
Daca ai un nivel normal de crom in organism, poti preveni diabetul, hipertensiunea si
problemele psihice.
11 Molibdenul isi aduce aportul la metabolismul glucidic si lipidic si, in acelasi timp, este un
component important al enzimei care asigura utilizarea fierului.
Pe langa un aport adecvat de vitamine, consumul unei cantitati optime de minerale este foarte
important pentru organismul uman.
Niciunul din procesele care se desfasoara in organismul nostru nu ar fi posibil in absenta
anumitor minerale.

14
Anexa 2 Fișa de lucru Nr. 1 / Echipa I

S3. Descrieți proprietățile și metodele de analiză a sulfatului de magneziu și nitratului de argint, completând tabelul prezentat mai jos:

Substanţa medicamentoasă Determinarea cantitativă Acțiuni și indicații

Denumirea română, latină Identificarea (Principiul metodei, chimismul, formula de terapeutice
Formula de structură (Chimismul reacțiilor, semnalul analitic,) calcul) Fome medicamentoase
Descrierea, Solubilitatea Condiții de păstrare

15
Anexa 2 Fișa de lucru Nr. 1 / Echipa II

S3. Descrieți proprietățile și metodele de analiză a sulfatului de fier și clorurii de calciu, completînd tabelul prezentat mai jos:

Substanţa medicamentoasă Determinarea cantitativă Acțiuni și indicații

Denumirea română, latină Identificarea (Principiul metodei, chimismul, formula de terapeutice
Formula de structură (Chimismul reacțiilor, semnalul analitic,) calcul) Fome medicamentoase
Descrierea, Solubilitatea Condiții de păstrare

16
Anexa 2 Fișa de lucru Nr. 1 / Echipa III

S3. Descrieți proprietățile și metodele de analiză a sulfatului de zinc și clorurii de calciu, completînd tabelul prezentat mai jos:

Substanţa medicamentoasă Determinarea cantitativă Acțiuni și indicații

Denumirea română, latină Identificarea (Principiul metodei, chimismul, formula de terapeutice
Formula de structură (Chimismul reacțiilor, semnalul analitic,) calcul) Fome medicamentoase
Descrierea, Solubilitatea Condiții de păstrare

17
18